Decizia penală nr. 183/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _ /a1 cod operator 2618
DECIZIA PENALĂ NR. 183/R
Ședința publică din 25 iulie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. O. M. - președintele Secției penale
JUDECĂTORI: S. F. A.
B. C.
GREFIER: V. E.
MINISTERUL PUBLIC reprezentat prin procuror B. I. V.
de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul P. S. (CNP
1., fiul lui I. și V., născut la_ în Baia Mare, domiciliat în Sighetu Marmației str. V. Alecsandri nr. 1 județul M., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla) împotriva încheierii din_ din dosarul nr._ al Judecătoriei Baia Mare, prin care s-a menținut arestarea sa preventivă.
La apelul nominal se prezintă inculpatul P. S. asistat de avocat ales
G. A. .
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nefiind chestiuni prealabile dezbaterii recursului, instanța acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătoarea recurentului-inculpat P. S., avocat ales G. A., solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârii pronunțate de instanța de fond și a dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului. Arată că sub aspectul faptelor, acesta le-a recunoscut, urmând a se prevala de dispozițiile art. 320 ind. 1 Cod procedură penală. Arată că în data de_ acesta a fost prezentat la instanță fără a fi anunțată în calitate de apărător ales, deși avea delegația depusă la fila 91 din dosarul de urmărire penală. Inculpatul a avut și la urmărire penală avocat ales și arată că niciodată până acum nu s-a întâmplat să nu fie anunțată de grefier; chiar de la Curtea de Apel C. este
anunțată să se prezinte în calitate de avocat ales. Pentru faptul că a fost privat de dreptul la apărare solicită judecarea acestuia în libertate; acesta a recunoscut faptele și bineînțeles că instanța va pronunța o hotărâre în ce-l privește. Pentru motivele invocate, solicită admiterea recursului.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului; arată că este vorba de o scăpare legată de asigurarea prezenței în instanță a apărătorului ales însă problema care se pune este dacă această deficiență cu ocazia judecării cauzei având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive este motiv de casare, de nulitate absolută a hotărârii sau nu. Într-adevăr există o delegație a apărătorului ales în dosarul de urmărire penală, atât pentru acea fază cât și pentru judecătorie, însă inculpatului i-a fost totuși asigurat dreptul la apărare desemnându-i-se un avocat din oficiu. Nici inculpatul nu a învederat în fața instanței de fond că are apărător ales. Într-o asemenea situație i s-a asigurat apărarea printr-un avocat din oficiu. Consideră că nu poate fi vorba de o nulitate în acest caz. S-a solicitat admiterea recursului și punerea în libertate; nu s-a spus nimic de casare cu trimitere. Dacă instanța ar admite recursul, ar însemna că inculpatul ar trebui pus în libertate. Strict referitor la acest incident procedural de neasigurare a prezenței apărătorului ales, consideră că nu este vorba de o nulitate absolută.
Apărătoarea recurentului-inculpat, avocat ales G. A., susține că situația este foarte clară, dreptul la apărare al acestuia fiind îngrădit.
Recurentul-inculpat P. S. arată că regretă fapta.
T.
Asupra cauzei penale de față.-
Prin încheierea din_ din dosarul nr._, Judecătoria Baia Mare, în temeiul art. 3001Cod procedură penală raportat la art. 160 ind. b Cod procedură penală a menținut pe o perioadă de 60 de zile măsura arestării preventive luată prin Încheierea penală nr. 1567/_ a Judecătoriei Baia Mare față de inculpatul P. S., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat (3 fapte) prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 208 al.1, art. 209 al. 1 lit.a și i Cod penal, art. 208 al.1, 209 alin.1 lit.i Cod penal, violare de domiciliu (3 fapte), prev.de art. 192 alin.1, 2 Cod penal, art. 192 alin.1,2 Cod penal, art. 192 alin.1 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În considerentele încheierii, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 1567/_ a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin Decizia penală nr. 159/R/_, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului
P. S. pe o perioadă de 29 de zile, pentru săvârșirea infracțiunilor săvârșirea infracțiunilor de furt calificat (3 fapte) prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 208 al.1, art. 209 al. 1 lit.a și i Cod penal, art. 208 al.1, 209 alin.1 lit.i Cod penal, violare de domiciliu (3 fapte), prev.de art. 192 alin.1, 2
Cod penal, art. 192 alin.1,2 Cod penal, art. 192 alin.1 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Temeiul arestării preventive l-au constituit dispozițiile art. 148 lit.f C.pr.pen.
Instanța de fond, în baza art. 3001C. pr. pen. verificând din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului P. S., a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C.pr.penală, existând
indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârșit faptele prevăzute de legea penală cu privire la care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și arestarea sa preventivă.
Astfel, potrivit art. 68/1 Cod proced. pen. sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Pentru a se lua și menține măsura arestării preventive este necesar ca, pe lângă existența unui minim material probator să fie îndeplinit și cel puțin unul din cazurile prevăzute de art. 148 C. pr. pen. În cauză s-a reținut incidența unuia din cazurile prevăzute de art. 148 C.pr.pen respectiv litera f pentru inculpatul P. S. .
Cazul prevăzut de art. 148 lit. f C. pr. pen. subzistă în speță, infracțiunea pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive fiind săvârșită cu intenție, pentru sancționarea ei legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din numărul actelor materiale săvârșite de către inculpat (3 acte materiale), dar și circumstanțele reale ale comiterii faptei, prin pătrunderea după escaladarea geamului în locuința părții vătămate despre care inculpatul știa că este plecată din țară, de către 2 persoane.
La aprecierea gradului de pericol social concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului prima instanță a avut în vedere și persoana acestuia. Astfel, inculpatul acesta a mai fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendare pe un termen de încercare de doi ani, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev de art. 208 al.1, 209 al.1 lit.a,g și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 99 și urm Cod penal, prin sentința penală nr. 278 din_ a Judecătoriei Sighetu Marmației, definitivă prin decizia penală nr. 1703/R/_ a Curții de Apel C. .
S-a mai reținut că aceluiași inculpat i-au fost aplicate sancțiuni administrative, pentru săvârșirea de infracțiuni de furt calificat, prin ordonanțele nr. 608/R/_ și nr. 194/P*/_ ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, împrejurare care denotă perseverență infracțională, specializare în săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului și justifică presupunerea rezonabilă că asemenea fapte pot fi săvârșite și în viitor.
Totodată, instanța de fond a apreciat că, termenul de trei săptămâni de la data arestării inculpatului în cauză, se încadrează în limitele rezonabile ale detenției preventive, existând după cum s-a menționat anterior, indicii precise, cu privire la protejarea interesului public real, care fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării inculpatului în stare de libertate.
Prima instanță a reținut că aceste temeiuri avute în vedere la luarea măsurilor preventive în cauză nu s-au schimbat, există în continuare și impun privarea de libertate a inculpatului. Prin urmare, neexistând nici o modificare a temeiurilor luării măsurii arestării preventive și nici nu se poate discuta despre dispariția acestora, a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru revocarea sau înlocuirea măsurii preventive cu o alta.
Pentru aceste motive prima instanță a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a menținut-o pentru o perioadă de 60 de zile față de inculpat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul
P. S., solicitând, prin apărător, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și punerea de îndată în libertate. În motivare s-a arătat că inculpatul a fost privat de dreptul la apărare, întrucât la examinarea legalității și temeiniciei arestării preventive nu a fost anunțat apărătorul ales al inculpatului pentru a se prezenta în instanță și a-l asista pe acesta.
Examinând încheierea atacată, în baza motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul constată următoarele:
În ceea ce privește motivul de recurs invocat de apărătorul ales al inculpatului, respectiv că inculpatul a fost privat de dreptul la apărare, tribunalul reține că la termenul din_ când s-a procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, acesta a fost prezent în instanță și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, cu delegația la dosar.
Potrivit disp. art. 197 alin. 1 Cod procedură penală, încălcările dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act. Conform alin. 2, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, printre altele, dispozițiile privind prezența inculpatului și asistarea acestuia de către apărător, când sunt obligatorii, potrivit legii.
Or față de împrejurarea că inculpatul a fost prezent în fața instanței și a fost asistat de către un apărător desemnat din oficiu, fiind asigurat astfel dreptul la apărare, nu se poate reține vreun caz de nulitate absolută sub acest aspect. Chiar dacă prima instanță avea obligația de a anunța apărătorul ales al inculpatului cu privire la termenul fixat în cauză, se observă din încheierea de ședință că la acest termen inculpatul nu a adus la cunoștința instanței că are
apărător ales și nici nu a solicitat amânarea pentru a fi prezent apărătorul ales, acceptând astfel să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Prin prisma dispozițiilor art. 3001Cod procedură penală, prima instanță în mod întemeiat a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă în continuare.
În cauză există indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare din 17 iulie 2013, respectiv că împreună cu alte persoane a pătruns în locuința părții vătămate, în trei date diferite (octombrie 2012, martie 2013 și 20 iunie 2013) de unde și-a însușit mai multe bunuri în valoare totală de 7.000 lei.
Față de inculpat este incident în continuare temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, infracțiunile ce se presupune că le-a comis fiind sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există date că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică rezultă atât din circumstanțele comiterii faptelor, inculpatul dând dovadă de îndrăzneală, pătrunzând în trei date diferite în locuința părții vătămate cu scopul de a sustrage bunuri, cât și din circumstanțele personale ale inculpatului. Acesta a mai fost cercetat de 4 ori pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat în perioada 2009-2011, aplicându-i-se două sancțiuni cu caracter administrativ, o măsură educativă în minorat, dar și o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării prin sentința penală nr. 1183/2011 a Judecătoriei Baia Mare. Astfel, cu toate că a beneficiat de clemență suficientă în cazul altor furturi, inculpatul a perseverat infracțional, împrejurare ce justifică presupunerea rezonabilă că ar putea comite asemenea fapte și în viitor.
Există astfel motive pertinente pentru menținerea stării de arest a inculpatului, având în vedere și interesul general al societății de a fi ferită de astfel de fapte.
În consecință, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se
va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
În temeiul art. 38514și art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. S. (CNP 1., fiul lui I. și V., născut la_ în Baia Mare, domiciliat în Sighetu Marmației str. V. Alecsandri nr. 1 județul M., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla) împotriva încheierii din_ din dosarul nr._ al Judecătoriei Baia Mare.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurentul- inculpat să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iulie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
G. | O. M. | S. F. A. | B. C. | V. | E. |
Red. SFA/T.red.VE _
ex.3.-
J. ecător la fond: R. C.
-copie-
Tribunalul Maramureș cod operator 2618
Dosar nr._ /a1 Minută
Dec. pen. nr. 183/R din _
DECIDE:
În temeiul art. 38514și art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. S. (CNP 1., fiul lui I. și V., născut la_ în Baia Mare, domiciliat în Sighetu Marmației str. V. Alecsandri nr. 1 județul M., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla) împotriva încheierii din_ din dosarul nr._ al Judecătoriei Baia Mare.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurentul- inculpat să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iulie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
ss indescifrabil ss indescifrabil ss indescifrabil
pentru conformitate
Tribunalul Maramureș cod operator 2618
Dosar nr._ /a1 Minută
Dec. pen. nr. 183/R din _
DECIDE:
În temeiul art. 38514și art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. S. (CNP 1., fiul lui I. și V., născut la_ în Baia Mare, domiciliat în Sighetu Marmației str. V. Alecsandri nr. 1 județul M., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla) împotriva încheierii din_ din dosarul nr._ al Judecătoriei Baia Mare.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurentul- inculpat să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iulie 2013. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ cod operator 2618
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _ /a1
din 25 iulie 2013
C ă t r e
PENITENCIARUL GHERLA
Alăturat vă trimitem un exemplar din dispozitivul deciziei penale nr. 183/R din 25 iulie 2013 pronunțată în dosarul cu numărul de mai sus, privind pe inculpatul P. S. .
PREȘEDINTE GREFIER
G. O. M. V. E.
În temeiul art. 385/14și art. 385/15pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. S. (împotriva încheierii din_ din dosarul nr._ al Judecătoriei Baia Mare.În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurentul-inculpat să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare în recurs. Definitivă.
| ← Decizia penală nr. 322/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 1591/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
