Decizia penală nr. 5/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ /a2 Operator date - 2516
DECIZIA PENALĂ NR. 5
Ședința publică de la 30 ianuarie 2013
C. pletul compus din:
Președinte: T. C., președinte secție penală
: M. S., judecător
: Ț. D. B., judecător
: B. M., grefier
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj este reprezentat de B. R., procuror.
S-a luat în examinare recursul declarat de Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău privind pe inculpații: I. F., în prezent deținut în Arestul I.P.J Sălaj și C. C. D., în prezent deținut în Arestul I.P.J Sălaj, împotriva încheierii penale din data de_ pronunțată de Judecătoria Zalău, în dosar nr._, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive și cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C. C. D. .
La apelul nominal făcut în cauză au răspuns inculpații: Igant F., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Sărăcuț Raul și C. C. -D., în stare de arest, asistat de apărător ales, av.Crihan T. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta parchetului susține oral recursul parchetului așa cum acesta a fost formulat și în scris, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii instanței de fond prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați arestați cu consecința menținerii stării de aresta a inculpaților.
Apărătorul inculpatului I. F., av. Sărăcuț Raul, solicită respingerea recursului parchetului și menținerea încheierii instanței de fond ca fiind temeinică și legală. În esență, arată că timpul petrecut de inculpat în arest a fost suficient pentru ca acesta să-și dea seama de consecințele faptelor sale și dorește să-și petreacă mai mult timp cu familia sa și să-și pună ordine în viață. Consideră că în cauză nu există indicii că inculpatul odată pus în libertate se va sustrage de la judecată inculpatul declarând că se va prezenta în fața instanței ori de câte ori va fi chemat. Solicită instanței a avea în vedere că inculpatul a recunoscut și regretat
săvârșirea faptelor. Solicită acordarea onorariului pentru apărarea din oficiu a inculpatului.
Apărătorul inculpatului C. C. D., av. Balog Roberth, solicită respingerea recursului parchetului și menținerea încheierii instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Arată că potrivit art. 5 paragraful 3 din CEDO durata rezonabilă a măsurii arestării preventive este determinată de trei criterii: complexitatea cauzei, atitudinea inculpatului și atitudinea autorităților judiciare. Cu privire la complexitatea cauzei arată că probele în dosar au fost administrate, inculpații au recunoscut și regretat săvârșirea faptelor. Cu privire la atitudinea inculpatului C., arată că acesta a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor, a colaborat cu organele de cercetare și dorește să uzeze de dispozițiile art.320 indice 1 Cod procedură penală privind procedura simplificată a recunoașterii. Cu privire la atitudinea autorităților judiciare arată că parchetul a sesizat instanța de judecată în mod nelegal, rechizitoriul fiind viciat iar instanța a dispus refacerea rechizitoriului acordând în cauză un nou termen de judecată. Ori, tergiversarea cauzei nu este imputabilă inculpatului culpa aparținând exclusiv parchetului. Consideră că durata rezonabilă a măsurii arestării preventive luată față de inculpat este cu mult depășită tocmai din culpa autorităților judiciare. De asemenea, apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților s-au schimbat în prezent nemaijustificându-se menținerea în arest a inculpaților. Consideră că într-adevăr la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpați condițiile privind arestarea preventivă erau îndeplinite dar în acest moment pericolul social s-a estompat, s-a diluat. Solicită instanței a avea în vedere că inculpatul a săvârșit fapte penale contra patrimoniului și nu infracțiuni cu violență și inculpatul dorește, împreună cu părinții săi, să recupereze prejudiciul creat părților vătămate prin faptele sale.
Inculpatul I. F., având cuvântul, declară că regretă săvârșirea faptelor, a colaborat cu organele de cercetare penală și dorește să fie judecat în stare de libertate.
Inculpatul C. C. D., declară că regretă săvârșirea faptelor, dorește să recupereze prejudiciul creat și dorește să fie judecat în stare de libertate.
T R I B U N A L U L,
Prin încheierea penală din data de_ a Judecătoriei Z., în baza art.3002raportat la art.139 alin.1 și alin.35Cod procedură penală și art.145 Cod procedură penală s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului I. F. - fiul lui F. și F., născut la data de_ în mun. C. -Napoca, jud. C., domiciliat în mun.
, b-dul M. Viteazu, nr. 7, bl. D, ap. 14, jud. Sălaj, CNP 1., măsură dispusă prin Încheierea penală nr.84/A din data de_ a Judecătoriei Z., pronunțată în Dosar nr._, pusă în executare prin mandatul de arestare preventivă nr. 16/J din_ cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea în care locuiește - municipiul Z. fără încuviințarea instanței de judecată - Judecătoria Zalău, până la soluționarea definitivă a cauzei sau intervenirea altui motiv de privare de libertate.
Potrivit art.145 alin.11și alin 1² Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea Z., inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
să se prezinte la Judecătoria Zalău ori de câte ori este chemat;
să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanța de judecată care a dispus măsura, respectiv Poliția Municipiului Z., conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată;
să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată - Judecătoria Zalău;
să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
să nu se apropie de ceilalți inculpați și de martorii din dosar și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect
Potrivit art.145 alin.22și alin.3 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului I. F. că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de
aceasta măsura arestării preventive.
În temeiul art. 139 Cod procedură penală s-a dispus punerea în libertate a inculpatului I. F. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 16/J din_ emis de către Judecătoria Zalău, dacă nu este deținut sau arestat în altă cauză.
În baza art.3002raportat la art.139 alin.1 și alin.35Cod procedură penală și
art.145 Cod procedură penală s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului C. C. D. - fiul lui M. D. și M., născut la data de_ în loc. Z., jud. Sălaj, domiciliat în mun. Z., str. 9 Mai, bl. Y, sc. B, ap. 3, jud. Sălaj, CNP 1., măsură dispusă prin Încheierea penală nr.85/R din data de_ a Judecătoriei Z. pronunțată în Dosar nr._ pusă în executare prin mandatul de arestare preventivă nr. 17/J din_, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea în care locuiește - municipiul Z. fără încuviințarea instanței de judecată - Judecătoria Zalău, până la soluționarea definitivă a cauzei sau intervenirea altui motiv de privare de libertate.
Potrivit art.145 alin.11și alin 1² Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea Z., inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
să se prezinte la Judecătoria Zalău ori de câte ori este chemat;
să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanța de judecată care a dispus măsura, respectiv Poliția Municipiului Z., conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată;
să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată - Judecătoria Zalău;
să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
să nu se apropie de ceilalți inculpați și de martorii din dosar și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;
Potrivit art.145 alin.22și alin.3 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului C. C. D. că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii
obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de aceasta măsura arestării preventive.
În temeiul art. 139 Cod procedură penală s-a dispus punerea în libertate a inculpatului C. C. D. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 17/J din_ emis de către Judecătoria Zalău, dacă nu este deținut sau arestat în altă cauză. S-a constatat rămasă fără obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C. C. D. .
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din data de_ din dosarul de urmărire penală 2975/P/2012, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul I. F. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în formă continuată, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a), c), e), g) și i) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a) C.pen și inculpatul C.
C. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a), c), e) g) și i) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și conducere pe drumurile publice a unui autoturism cu nr. fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 85 alin. 2 din OUG 195/2002 rep., cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Cauza a fost înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de_ sub nr._ acordându-se primul termen de judecata la data de_ .
Faptele reținute în sarcina inculpaților în actul de sesizare al instanței constau, în esență, în aceea că în perioada 23/_ -14/_, aceștia au comis un număr de 28 acte materiale ale infracțiunii de furt calificat, pe raza județului Sălaj, sustrăgând pe timp de noapte, mascați și prin efracție, bani și bunuri din magazine și locuințe.
Prin Încheierea penală nr.84/A din data de_ din dosar_ Judecătoria Zalău a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău și a dispus arestarea preventivă a inculpatului I. F. pentru o perioadă de 29 de zile de la data de_ până la data de_ .
Temeiurile avute în vedere la momentul dispunerii arestării preventive a inculpatului I. F. au fost cele prevăzute de art. 143 și art. 148 alin.1 lit. f) Cod procedură penală. Instanța a apreciat că există o suspiciune rezonabilă că în cauză sunt suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, că inculpatul I. a comis fapta pentru care este cercetat, respectiv infracțiunea de furt calificat. Pericolul concret pentru ordinea publică reprezentat de lăsarea inculpatului în libertate rezultă atât din gravitatea faptei pentru care este cercetat, din reacția publică la acest tip de fapte, dar și din conduita anterioară și persoana inculpatului, care a săvârșit faptele în timpul termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
Prin încheierea penală 85/A/_ a Judecătoriei Z. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. C. D. pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de_ și până la data de_ .
Temeiurile avute în vedere la momentul dispunerii arestării preventive a inculpatului C. C. au fost cele prevăzute de art.143 și art. 148 alin.1 lit. f) Cod procedură penală. Instanța a apreciat că în cauză sunt suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, că inculpatul C. C. D. a comis fapta pentru care este cercetat - furtul calificat în dauna părții vătămate SC
T. As S. Z. -, iar pericolul concret pentru ordinea publică reprezentat de lăsarea inculpatului în libertate rezultă atât din gravitatea faptei pentru care este cercetat, din reacția publică la acest tip de fapte, dar și din atitudinea inculpatului de până la acel moment, de încercare de a evita tragerea sa la răspundere penală. Instanța a reținut că în cazul inculpatului C. C. -D., starea de pericol pentru ordinea publică rezultă și din rezonanța socială în rândul comunității locale din care face parte, în condițiile în care inculpatul este fiul unui cadru de poliție, persoană respectată în societate și, în acest context, având în vedere că s-a apreciat deja că acesta este coautor la o infracțiune de furt calificat cu prejudiciu ridicat, iar față de celălalt coautor s-a luat deja măsura preventivă restrictivă de libertate, neluarea aceleiași măsuri preventive și față de acesta ar fi de natură să trezească în rândul comunității locale ideea unei posibile favorizări a acestuia tocmai având în vedere familia din care provine.
Potrivit art.3001alin.1 Cod procedură penală, prin încheierea penală din data de_ instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea se mențin
și a dispus menținerea măsurii arestării preventive pentru cei doi inculpați.
La termenul de judecată din data de_, în temeiul art. 3002Cod procedură penală, instanța a constat neregularitatea actului de sesizare apreciind că neregularitățile constate pot fi înlăturate prin acordarea unui termen de judecată în vederea refacerii actului de sesizare.
Analizând actele și lucrările dosarului, probele administrate în faza de urmărire penală, declarațiile inculpaților de recunoaștere a faptelor, având în vedere temeiurile de drept și de fapt avute în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării preventive a acestora, instanța a constatat că măsura arestării preventive a fost luată și menținută față de cei doi inculpați în mod temeinic și legal, fapt stabilit de altfel cu autoritate de lucru judecat, dar față de circumstanțele actuale ale cauzei aceste temeiuri s-au schimbat, nu mai este îndeplinită condiția prevăzută de art. 148 alin.1 lit. f teza II C.p.p. împrejurare față de care nu se justifică menținerea stării de arest preventiv, însă pornind de la complexitatea cauzei, apreciază că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune luarea față de inculpați a unei alte măsuri preventive mai puțin coercitive, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În ceea ce privește condiția prev. de art. 143 C.p.p., instanța a apreciat că există indicii temeinice, în accepțiunea legală a prevederilor art.681Cod procedură penală și art.5 pct.1 lit.c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu privire la comiterea de către cei doi inculpați a infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, rezultând din probele evidențiate în actul de sesizare și declarațiile de
recunoaștere a acestora, probe care au fost analizate cu prilejul luării și menținerii măsurii arestării preventive, motiv pentru care instanța consideră că nu se impune reluarea unei astfel de analize.
La luarea măsurii arestării preventive pentru cei doi inculpați instanța a avut în vedere temeiul prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p., iar pentru a stabili dacă se impune menținerea arestării preventive instanța trebuie să verifice dacă acest temei subzistă și dacă justifică menținerea în continuare a măsurii arestării preventive, prin raportare și la scopul măsurii preventive prev. de art. 136 alin.1 C.p.p.
Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social - ca trăsătură esențială a infracțiunii - totuși acestea prezintă puncte de interferență astfel că practica judiciară a conturat punctul de vedere majoritar că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport de datele referitoare la persoana inculpatului cât și de datele referitoare la faptă, adică natura și gravitatea infracțiunii comise și rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acesteia.
Trebuie făcută o distincție între pericolul concret pentru ordinea publică și pericolul social al faptei penale reținută în sarcina inculpatului, pericolul social concret reprezentat de punerea în libertate a inculpatului nu poate fi prezumat exclusiv prin pericolul social generic, abstract al faptei.
În plus pericolul concret pentru ordinea publică chiar dacă există la un moment dat acesta trebuie evaluat periodic, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, perioada duratei arestului preventiv, atitudinea procesuală a inculpatului și stadiul procedurii.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului în deciziile relevante arată că, având în vedere gravitatea lor deosebită și reacția publicului la săvârșirea lor, unele infracțiuni pot suscita tulburări sociale de natură să justifice o arestare preventivă, cel puțin o perioadă, însă un asemenea pericol descrește neapărat cu trecerea timpului, și că, prin urmare, autoritățile judiciare trebuie să ofere motivații și mai clare pentru a justifica subzistența motivelor arestării ( I.A. c. Franței_, , Jiga
c. României_ ). Din dispozițiile CEDO, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, rezultă și cerința verificării duratei rezonabile a măsurii arestării preventive, durată care nu se pretează unei evaluări abstracte ( Patsuria c. Georgiei) și se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei. Conform art. 5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului orice persoană arestată sau deținută are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat în mai multe cauze (Contrada contra Italiei, Muller contra Franței) că persistența motivelor plauzibile de a bănui o persoană de a fi săvârșit o infracțiune este o condiție sine qua non a regularității menținerii deținerii dar după un timp ele nu mai sunt suficiente. De asemenea Curtea stabilește că art. 5.3 din Convenție impune instanțelor naționale atunci când se confruntă cu necesitatea menținerii măsurii de arestare preventivă, să ia în considerare măsurile alternative prevăzute de legislația națională ( Jablonski c. Poloniei 33492/1996). În baza art. 11 și 20 din Constituția României, dispozițiile CEDO și jurisprudența Curții Europene a
Drepturilor Omului sunt direct aplicabile în sistemul român de drept având forță constituțională și supralegislativă.
În ceea ce privește noțiunea de pericol concret pentru ordinea publică, această noțiune nu a fost definită de legiuitor însă o astfel de definiție s-a cristalizat în teoria juridică și într-o practică judiciară constantă. Există un astfel de pericol atunci când este posibil să se producă o încălcare a regulilor de conviețuire socială, vizând toate valorile ocrotite prin art. 1 C.pen., ca urmare a activității inculpatului posterioară săvârșirii infracțiunii sau o reacție declanșată de fapta săvârșită de acesta. Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță a faptei penale, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, insecuritate socială. Pericolul concret pentru ordinea publică nu trebuie confundat cu posibilitatea ca inculpatul să comită o nouă infracțiune, care constituie un temei al luării măsurii arestării preventive distinct, deci probele la care se referă art. 148 lit. f nu trebuie să vizeze acțiuni viitoare ale inculpatului, în eventualitatea cercetării sale în stare de libertate.
Pericolul social concret privind lăsarea în libertate a inculpaților I. F. și
C. C. D., privit ca rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, chiar dacă nu a dispărut în totalitate în mod cert a fost mult diminuat având în vedere: timpul scurs de la data săvârșirii faptelor, perioada de arest preventiv a inculpaților, declarațiile acestora de recunoaștere a faptelor, administrarea probelor și finalizarea urmăririi penale, precum și trimiterea inculpaților în judecată pentru faptele pentru care au fost cercetați.
În cauza de față, deținerea în stare de arest a inculpaților pe o durată de aproximativ 2 luni de zile este apreciată de instanță ca încadrându-se noțiunii de durată rezonabilă prin raportare la circumstanțele cauzei și complexitatea acesteia. Însă la aprecierea termenului rezonabil nu se poate face abstracție nici de atitudinea procesuală a inculpaților dar nici de conduita organelor judiciare în desfășurarea procedurii. În condițiile în care atitudinea procesuală a inculpaților nu a fost de natură a duce la tergiversarea soluționării cauzei, dar s-a dispus amânarea judecății pentru înlăturarea neregularităților actului de sesizare și refacerea acestuia, însă instanța apreciază că menținerea în arest a inculpaților în continuare nu este indispensabilă pentru desfășurarea procesului penal și nu este justificată atât timp cât s-a reținut o culpă a organelor de urmărire penală în efectuarea urmăririi penale, element ce trebuie luat în considerare în aprecierea termenului rezonabil al duratei arestării preventive.
De asemenea instanța a avut în vedere și principiul de drept procesual penal prevăzut în art.5 din Codul de procedură penală, în conformitate cu care regula în procesul penal este cercetarea în stare de libertate a inculpaților, arestarea preventivă fiind excepția, libertatea individuală și siguranța persoanei fiind inviolabile, potrivit art.23 din Constituția României. Astfel instanța trebuie să ia în considerare, în acord cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, și posibilitatea atingerii scopului măsurilor preventive prin luarea altor măsuri preventive mai puțin restrictive, așa cum au solicitat și apărătorii celor doi
inculpați, respectiv înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Întrucât în cauză s-a finalizat urmărirea penală, s-au strâns probele necesare aflării adevărului, inculpații au colaborat cu organele judiciare și au recunoscut faptele reținute în sarcina lor, instanța apreciază că pentru atingerea scopului luării unei măsuri preventive față de inculpați, respectiv buna desfășurare a procesului penal, nu este indispensabilă menținerea acestora în stare de arest preventiv. Cu toate acestea având în vedere complexitatea cauzei, numărul mare al părților implicate, pentru buna desfășurare a procesului penal în faza de judecată se impune asigurarea unor garanții procesuale. În aceste condiții, menținerea unui just echilibru între interesul general al societății în desfășurarea procesului penal și interesul inculpaților, impune luarea unei măsuri mai puțin restrictive de drepturi, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea în care își au locuința cei doi inculpați, respectiv Municipiul Z., măsură apreciată de instanță că prezintă garanțiile necesare și suficiente pentru atingerea scopului prev. de art. 136 alin.1 C.p.p.
În consecință, potrivit art.139 Cod procedură penală, a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților I. F. și C. C. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145 C.p.p. și punerea în libertate a acestora, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.
Inculpații vor fi obligați să respecte obligațiile prevăzute de art.145 alin.11Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, sub supravegherea organelor de poliție și a instanțe care a dispus măsura. În plus
potrivit art.145 alin.12lit. c Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, instanța apreciază ca garanție necesară bunei desfășurări a procesului penal și obligarea inculpaților de a nu se apropie de ceilalți inculpați și de martorii din dosar și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
În baza art.145 alin.22și alin.3 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau a obligațiilor care le revin, se va lua față de aceștia
măsura arestării preventive.
S-a constatat că în condițiile în care instanța urmează a dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului C. C. D. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea Z., cererea formulată de acest inculpat privind liberarea provizorie sub control judiciar rămâne fără obiect.
Contra acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău solicitând casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, tribunalul să dispună menținerea arestării preventive a celor doi inculpați pe considerentul că pericolul pentru ordinea publică prin lăsarea lor în libertate persistă în continuare respectiv faptele sunt deosebit de grave, de natură să suscite o tulburare în rândul opiniei publice, prin modul de acțiune al inculpaților și numărul mare de părți vătămate. Pe de altă parte apărătorii inculpaților au învederat instanței următoarele aspecte:
Apărătorul inculpatului I. F., av. Sărăcuț Raul, a susținut în esență, că timpul petrecut de inculpat în arest a fost suficient pentru ca acesta să-și dea seama
de consecințele faptelor sale și dorește să-și petreacă mai mult timp cu familia sa și să-și pună ordine în viață. Consideră că în cauză nu există indicii că inculpatul odată pus în libertate se va sustrage de la judecată inculpatul declarând că se va prezenta în fața instanței ori de câte ori va fi chemat. Solicită instanței a avea în vedere că inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor. Apărătorul inculpatului C. C. D., av. Balog Roberth, solicită respingerea recursului parchetului și menținerea încheierii instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Arată că potrivit art. 5 paragraful 3 din CEDO durata rezonabilă a măsurii arestării preventive este determinată de trei criterii: complexitatea cauzei, atitudinea inculpatului și atitudinea autorităților judiciare. Cu privire la complexitatea cauzei arată că probele în dosar au fost administrate, inculpații au recunoscut și regretat săvârșirea faptelor. Cu privire la atitudinea inculpatului C., arată că acesta a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor, a colaborat cu organele de cercetare și dorește să uzeze de dispozițiile art.320 indice 1 Cod procedură penală privind procedura simplificată a recunoașterii. Cu privire la atitudinea autorităților judiciare arată că parchetul a sesizat instanța de judecată în mod nelegal, rechizitoriul fiind viciat iar instanța a dispus refacerea rechizitoriului acordând în cauză un nou termen de judecată. Ori, tergiversarea cauzei nu este imputabilă inculpatului culpa aparținând exclusiv parchetului. Consideră că durata rezonabilă a măsurii arestării preventive luată față de inculpat este cu mult depășită tocmai din culpa autorităților judiciare. De asemenea, apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților s-au schimbat în prezent nemaijustificându-se menținerea în arest a inculpaților. Consideră că într-adevăr la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpați condițiile privind arestarea preventivă erau îndeplinite dar în acest moment pericolul social s-a estompat, s-a diluat. Solicită instanței a avea în vedere că inculpatul a săvârșit fapte penale contra patrimoniului și nu infracțiuni cu violență și inculpatul dorește, împreună cu părinții săi, să recupereze prejudiciul creat părților vătămate prin faptele sale.
Examinind cauza prin prisma motivele de fapt si de drept invocate, asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău, tribunalul reține urmatoarele:
Potrivit dispozițiilor art.1491Cod procedură penală, judecătorul poate dispune arestarea preventivă a inculpatului, dacă sunt întrunite condițiile prev.de art.143 Cod procedură penală și există vreunul dintre cazurile prev.în art.148 Cod procedură penală. Pe de altă parte, art. 5 alin.1 și 2 Cod procedură penală, dispune,
în consonanță cu art. 5 din C.E.D.O.L.F că "în tot cursul procesului penal este garantată libertatea persoanei"; și că "nici o persoană nu poate fi reținută sau privată de libertate în alt mod și nici cu poate fi supusă vreunei forme de restrângere a libertății decât în cazurile și condițiile prevăzute de lege";. De asemenea, durata detenției, atunci când se justifică, trebuie să fie una rezonabilă, prin raportare la gravitatea faptei și persoana făptuitorului, pentru a se asigura un just echilibru între interesul general al cetățenilor la liniște și siguranță publică, pe de o parte și respectarea dreptului fundamental al oricărui om la libertate, pe de altă parte. Tocmai de aceea, măsura arestării nu poate fi luată decât pe o perioadă
determinată, în cursul urmăririi penale, pe timpul judecății temeinicia și legalitatea acestei măsuri se verifică periodic, potrivit legii iar art. 139 alin 1 Cod pr. pen., prevede la modul imperativ că, măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea acesteia.
Astfel, în speță, având în vedere aceste aspecte, în mod judicios a reținut prima instanță că pericolul social concret privind lăsarea în libertate a inculpaților I. F. și C. C. D., privit ca rezonanță socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, chiar dacă nu a dispărut în totalitate în mod cert a fost mult diminuat având în vedere: timpul scurs de la data săvârșirii faptelor, perioada de arest preventiv a inculpaților, declarațiile acestora de recunoaștere a faptelor, administrarea probelor și finalizarea urmăririi penale, precum și trimiterea inculpaților în judecată pentru faptele pentru care au fost cercetați. În cauza de față - arată instanța în continuare - deținerea în stare de arest a inculpaților pe o durată de aproximativ 2 luni de zile se încadrează noțiunii de durată rezonabilă prin raportare la circumstanțele cauzei și complexitatea acesteia. La aprecierea termenului rezonabil nu se poate însă face abstracție nici de atitudinea procesuală a inculpaților dar nici de conduita organelor judiciare în desfășurarea procedurii. În condițiile în care atitudinea procesuală a inculpaților nu a fost de natură a duce la tergiversarea soluționării cauzei, dar s-a dispus amânarea judecății pentru înlăturarea neregularităților actului de sesizare și refacerea acestuia, instanța apreciază că menținerea în arest a inculpaților în continuare nu este indispensabilă pentru desfășurarea procesului penal și nu este justificată, atât timp cât s-a reținut o culpă a organelor de urmărire penală în efectuarea urmăririi penale, element ce trebuie luat în considerare în aprecierea termenului rezonabil al duratei arestării preventive.
Prin urmare, tribunalul, ținând cont și de argumentele invocate de apărătorii inculpaților în fața instanței, apreciază la rândul său că nu se impune menținerea în continuare a măsurii arestării prventive a inculpaților, astfel că, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău împotriva încheierii penale din_ a Judecătoriei Z. .
Conf. art.189 și 192 alin.(3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în sumă de 100 lei reprezentând onorariu avocațial din oficiu pentru inculpatul I. F. vor fi avansate din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Sălaj și vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău împotriva încheierii penale din_ a Judecătoriei Z. .
Cheltuielile judiciare în sumă de 100 lei reprezentând onorariu avocațial din oficiu pentru inculpatul I. F. vor fi avansate din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Sălaj și vor rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică la sediul instanței, azi, 30 ianuarie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||
T. C. M. | S. Ț. | D. | B. | B. M. |
Red.MS/_
Dact.BM/_ Ex.2
Jud. fond/M. D.E.
| ← Decizia penală nr. 162/2. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 284/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
