Decizia penală nr. 1578/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a2
DECIZIA PENALĂ NR.1578/R/2013
Ședința publică din 25 noiembrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: M. Ș., judecător JUDECĂTORI: ANA C.
L. | M. | |
GREFIER | : B. | M. |
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă I.C.C.J. - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR - DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul R. R. A. împotriva încheierii penale f.n. din data de_ a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. R. A., în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu av.Valea R., din cadrul Baroului Cluj, cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul R. R. A., arată că își menține recursul formulat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul R. R. A., solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii atacate și, rejudecând cauza a se dispune punerea în libertate a inculpatului.
În susținerea recursului arată că în cauză nu există suficiente indicii din care să rezulte fără dubiu că inculpatul este autorul infracțiunilor pentru care este trimis în judecată și nu există nici probe sau indicii că acesta ar încerca în vreun fel să se sustragă de la judecată ori să încerce să influențeze aflarea adevărului.
În subsidiar, solicită a se dispune înlocuirea acestei măsuri cu o măsură mai puțin restrictivă, respectiv obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Reprezentantul M. ui P. , solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică, legală și judicios motivată.
În susținerea poziției procesuale arată că în mod corect prima instanță a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, subzistă în continuare, respectiv sunt îndeplinite atât condițiile prev.de art.143 C.pr.pen., în sensul că există indicii și probe care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatului că a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, dar sunt întrunite cumulativ și condițiile prev.de art.148 lit.e C.pr.pen., în sensul că inculpatul a încercat atât direct cât și indirect să facă presiuni asupra părții vătămate și a familiei sale, în ideea de a ajunge la o convenție favorabilă și a
diminua situația juridică. De altfel, corect s-a reținut că sunt întrunite cumulativ și condițiile art.148 lit.f C.pr.pen., în sensul că pedeapsa pentru infracțiunea prezumată a fi săvârșită de către inculpat este mai mare de 4 ani închisoare iar judecarea sa în stare de libertate, în acest moment, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Raportat la art.143 C.pr.pen., respectiv existența indiciilor și probelor care duc la bănuiala că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în
judecată, solicită a se avea în vedere că instanța de fond a arătat în detaliu mijloacele de probă din care rezultă aceste indicii și cum se coroborează acestea.
În al doilea rând, existența indiciilor și probelor a fost examinată atât de către instanța de fond dar și de instanța de control judiciar care în mod constant a respins recursurile formulate de inculpat cu privire la încheierile prin care a fost luată, prelungită și menținută măsura arestării preventive.
În al treilea rând, așa cum s-a statuat și în jurisprudența CEDO, atunci când discutăm de aceste indicii și probe, acestea nu trebuie să aibă forța juridică de a duce la condamnarea persoanei, ci doar la presupunerea rezonabilă că ar fi săvârșit o astfel de faptă.
În ce privesc disp.art.148 lit.e C.pr.pen., solicită a se avea în vedere că la dosarul cauzei au fost administrate mijloace de probă cu privire la faptul că inculpatul a exercitat presiuni asupra părții vătămate și a familiei sale.
Solicită a se avea în vedere că inclusiv în ședința de judecată din fața instanței de fond, când s-a discutat menținerea măsurii arestării preventive, inculpatul a avut o atitudine amenințătoare față de mama părții vătămate audiată în calitate de martoră.
În ceea ce privesc dispozițiile art.148 lit.f C.pr.pen., prima condiție este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile prezumate a fi săvârșită de inculpat este de la 3 la 12 ani închisoare.
De asemenea, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond este evident că cea de a doua condiție este îndeplinită, judecarea în stare de libertate în acest moment a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere nu doar gravitatea infracțiunilor dar și impactul negativ extrem de puternic la săvârșirea unor astfel de fapte a membrilor comunității.
Ca urmare, pentru aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul R. R. A. , având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, arătând că nu prezintă un pericol pentru societate.
C U R T E A :
Prin încheierea penală din 12 noiembrie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului Cluj, în temeiul art.3002C.pr.pen., rap. la art. 160bal. 1 și 3 C. Pr. Pen s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv că luată față de inculpatul R. R. -A. , fiul lui S. și L., născut la data de_ în Cluj-Napoca, jud. Cluj, domiciliat în Cluj-Napoca, fără spațiu, posesor al C.I.P. seria P.C. nr. 6. eliberată de Poliția municipiului Cluj-Napoca, CNP 1., cetățean român, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla, măsură pe care a menținut-o începând cu data de astăzi,_ .
În baza l art. 192 al. 3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul M. ui P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.OT., Serviciul Teritorial Cluj a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul R. R. -A. , fiul lui S. și L., născut la data de_ în
Cluj-Napoca, jud. Cluj, domiciliat în Cluj-Napoca, fără spațiu, posesor al C.I.P. seria P.C. nr. 6. eliberată de Poliția municipiului Cluj-Napoca, CNP 1., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și proxenetism, prev. de art. 329 alin. 1 C.pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen., art. 33 lit. a C.pen.
Sub aspectul stării de fapt, în sarcina inculpatului R. R. -A. s-a reținut că în perioada august 2012- iulie 2013, în baza unei rezoluții infracționale unice, ar fi racolat-o și găzduit-o pe partea vătămată E. I., ar fi mutat-o pe aceasta la mai multe adrese și prin violență și amenințare ar fi obligat-o pe aceasta să practice prostituția în folosul lui, aducând-o înapoi prin amenințări și violențe ori de câte ori aceasta fugea.
S-a mai reținut în sarcina inculpatului că în perioada sfârșitul lunii mai 2013- 29 iunie 2013 ar fi îndemnat-o pe martora Covaciu Garofița să practice prostituția în folosul lui și ar fi obținut beneficii de pe urma acestei activități.
Tribunalul Cluj a fost sesizat cu soluționarea cauzei la data de 29 iulie 2013, fiind înregistrată sub nr._, în sistem aleatoriu cauza fiind repartizată pentru termenul din 20 august 2013.
Prin Încheierea f.n de la data de_, instanța a constatat, în temeiul art. 300 ind. 1 C.pr.pen., legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpat, menținând prevenția acestuia.
Ulterior, prin încheierea f.nr. de la data de_, instanța a menținut starea de arest preventiv a inculpatului în temeiul art. 300 ind. 2 C.pr.pen.
Potrivit dispozițiilor art.3002din Codul de procedură penală în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 160b, respectiv dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.
Ca urmare, instanța de fond are obligația verificării în temeiul art.3002C.pr.pen. la un interval de maxim 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii preventive.
Tribunalul a apreciat că de la data de 17 septembrie 2013, când s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv nu au intervenit modificări de natură a impune punerea în libertate a inculpatului.
Potrivit dispozițiilor art.143 C.pr.pen. coroborat cu art.148 alin.1 C.pr.pen. măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Verificându-se legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului R. R. A., instanța a constatat că aceasta este legală și temeinică și subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, respectiv cele prev. de art.143 C.pr.pen., în sensul că există indicii și chiar probe în sensul că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că au fost comise de către inculpat.
Astfel, în faza de urmărire penală au fost administrate probe care constau
în procesele - verbale de investigații; declarația părții vătămate E. | I. | , |
declarațiile martorilor Rezmiveș I., Gergit Martin, Marcovici D. A. | , G. | C. |
, Kalo T. EnikoBerki Samoil, Argheluș I., Berki P., Dezmirean A. V., Elekeș L., Tomiță E. C., Bunacsi M. M. lena, Fiti M. Larisa, Coloji Imre S., Covaci Luba, T. ă L., , Covaci Garofița, Coloji E., Adorjani M. lena, Morozov I. Mihaly, Mureșan G. M. ; procese verbale de sancțiune contravențională, procesele-verbale de redare a unor convorbiri telefonice, recunoașteri după planșe fotografice; percheziție domiciliară, rapoartele de constatare emise de I.M.L. Cluj, fotografii judiciare privind leziunile provocate părții vătămate, fotografii efectuate de inculpat cu telefonul părții vătămate puse la dispoziție de către aceasta, procese verbale de conducere la fața locului, declarațiile inculpatului de recunoaștere nuanțată a faptelor, acestea fiind relevante în sensul conturării presupunerii rezonabile că inculpatul ar putea fi autorul faptelor care i se impută.
În cauză a fost declanșată cercetarea judecătorească, fiind audiați inculpatul, partea vătămată Elekeș I., precum și martorele Rezmiveș I., Lakatos M. și Covaciu Garofița, declarațiile acestora nefiind în măsură să înlăture indiciile temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul s- ar putea face vinovat de săvârșirea infracțiunii care i se impută.
În ceea ce privește temeiul de arestare prev. de art.148 lit.";f"; C.pr.pen. instanța a reținut că potrivit art.148 lit.f măsura arestării poate fi luată dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a recurentului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Fără îndoială că prima dintre condiții este îndeplinită în cauză, urmând a se discuta doar pe marginea celei de-a doua teze a art. 148 lit. f C.pr.pen.
Referitor la probele certe din care rezultă pericolul social concret pe care l- ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, acesta rezultă atât din gradul de pericol social abstract al infracțiunilor săvârșite- reflectat în limitele de pedeapsă (infracțiunea de trafic de persoane fiind sancționată cu închisoarea de la 3 la 12 ani), împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta (prin câștigarea încrederii părții vătămate Elekeș I. și crearea unei dependențe afective din partea acesteia, urmată de obligarea prin constrângere fizică și morală de a se prostitua în folosul său în disprețul obligațiilor impuse de autorități care îi interziseseră acesteia în mod expres să practice prostituția; violența extremă și chiar cruzimea de care a dat dovadă inculpatul- tăind-o cu briceagul pe partea vătămată în multiple zone ale corpului,
lovirea repetată în zona feței până la desfigurarea acesteia, urmată de efectuarea de fotografii pentru ca inculpatul "să aibă o amintire";), scopul urmărit prin săvârșirea faptelor (obținerea de venituri facile pe căi ilicite prin exploatarea altor persoane în folosul său), perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul- acesta recurgând la săvârșirea infracțiunii de proxenetism după ce a rămas fără mijloacele de trai pe care i le furniza exploatarea părții vătămate E.
I. . În egală măsură, sunt relevante cauzei sub aspectul comportamentului inculpatului care are pretenția de a fi întreținut de concubinele sale, fie prin exploatarea lor sexuală, fie prin acceptarea furnizării de beneficii materiale obținute din cerșit, fiind aparent exclusă cu desăvârșire varianta obținerii de venituri licite.
Aceleași concluzii se desprind și din analizarea fișei de cazier judiciar a inculpatului, acesta obținându-și mijloacele de subzistență prin săvârșirea de infracțiuni îndreptate inițial împotriva patrimoniului, săvârșind prezentele fapte în stare de recidivă.
Pe de altă parte, instanța a constatat că subzistă și temeiul de arestare prev. de art. 148 alin. 1 lit. e C.pr.pen., având în vedere atitudinea manifestată de
inculpat după fuga părții vătămate din cursul lunii mai 2013 (când vreme de 1
lună de zile a urmărit-o constant pe partea vătămată la domiciliul mamei acesteia, proferând amenințări pentru a o determina să revină la dispoziția sa, fiind nevoie chiar de intervenția vecinilor părții vătămate pentru a-l îndepărta pe inculpat). În aceeași măsură, mijloacele de violență extremă folosite de inculpat justifică temerea ca inculpatul să reușească să influențeze cu succes declarațiile părții vătămate în sensul dorit de acesta.
Chiar dacă partea vătămată a fost deja audiată în cauză, instanța a reținut ca fiind relevante și declarațiile martorei Rezmiveș I., care a arătat în mod expres că a fost supusă la presiuni și amenințări din partea familiei inculpatului pentru a nu face declarații împotriva inculpatului în fața instanței, dar și declarațiile martorei Covaciu Garofița- care a recunoscut faptul că locuiește cu fratele inculpatului și concubina acestuia, că a aflat despre prezentul termen de judecată de la familia inculpatului (neprimind citația emisă de instanță)- subzistând suspiciuni cu privire la influențarea declarațiilor martorei într-un sens favorabil inculpatului. Aceste suspiciuni sunt întărite și de prezența constantă a membrilor familiei inculpatului pe holul instanței, precum și de manifestările inculpatului însuși care nu se sfiește să intervină în declarațiile martorilor și chiar să îi amenințe pe durata luării declarațiilor (și ne referim aici la atitudinea manifestată față de martora Rezmiveș I., care a fost amenințată că dacă (inculpatul) dorește să îi facă rău fiicei sale, îi poate face rău chiar și în penitenciar fiind.
Având în vedere toate aceste împrejurări, coroborate cu atitudinea procesuală a inculpatului- de nerecunoaștere a săvârșirii faptelor, dar și cu aspectul că pe parcursul cercetării judecătorești mai sunt de audiat martori direcți care sunt cunoscuți inculpatului, instanța a apreciat că buna desfășurare a procesului penal impune cu necesitate menținerea stării de arest preventiv a inculpatului R. R. A., o măsură mai puțin restrictivă nefiind în măsură să răspundă scopurilor măsurilor preventive prev. de art. 136 alin. 1 C.pr.pen.
Toate aceste impun și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru buna derulare a procesului penal, sens în care, în temeiul art. 3002Cod procedură penală, rap. la art. 160bal. 1 și 3 C. Pr. Pen. instanța a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpat, este legală și temeinică și o va menține.
In baza art. 192 al.3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal inculpatul
R. R. A. , fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În ședința publică din data de_, prin apărător din oficiu, inculpatul recurent a solicitat admiterea recursului în esență, admiterea recursurilor, cu consecința punerii lor în libertate.
Susținerile inculpaților prin apărători din oficiu din ședința publică din data de 29 august 2012 sunt redate mai sus, în practicaua hotărârii.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 Cod procedură penală, Curtea de Apel constată că recursul nu este fondat și îl va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că inculpatul R. R. A. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT Serviciul Teritorial Cluj pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane în formă continuată, prev.de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și proxenetism, prev.de art.329 alin.1 Cod penal.
Măsura arestării preventive s-a luat față de inculpatul R. R. A. prin încheierea penală nr.65/C/P/_ a Tribunalului Cluj, în temeiul art.148 lit.e și f Cod procedură penală, reținându-se că existau date că a exercitat presiuni asupra părții vătămate pentru a zădărnici aflarea adevărului și că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele de comiterea cărora era suspectat este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
În mod corect instanța de fond verificând la data de_ măsura arestului preventiv al inculpatului din cauză a constatat că aceasta este temeinică și legală, dispunând menținerea stării de arest.
Probele administrate în cursul urmăririi penale, pe baza cărora s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului recurent, precum și cele administrate până în prezent în fața primei instanțe, fac rezonabilă presupunerea că acesta este autorul faptelor de trafic de persoane și proxenetism pentru care s-au efectuat cercetări, constând în aceea că, în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada august 2012-iulie 2013, ar fi racolat-o și găzduit-o pe partea vătămată
E. I., ar fi mutat-o pe aceasta la mai multe adrese și prin violență și amenințare ar fi obligat-o la practicarea prostituției în folosul lui, aducând-o înapoi prin amenințări și violențe atunci când aceasta fugea, iar în perioada sfârșitul lunii mai 2013-29 iunie 2013 ar fi îndemnat-o pe martora Covaciu Garofița la practicarea prostituției în folosul lui și ar fi obținut beneficii de pe urma acestei activități.
Instanța de fond a reținut în mod corect că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului recurent subzistă, analizând în detaliu fiecare temei.
Persistența motivelor plauzibile de a bănui persoana arestată de comiterea unei infracțiuni este o condiție sine qua non de regularitate a menținerii acesteia în detenție, din perspectiva CEDO (cauza Contrada contra Italiei din 24 august 1998). În măsura în care legislația internă prevede necesitatea existenței unor motive suplimentare care să legitimeze privarea de libertate, este necesar ca și acestea să fie întrunite.
Totuși, după un anumit timp existența acestor motive plauzibile nu mai este suficientă pentru a justifica detenția preventivă, fiind necesar a se examina dacă autoritățile au depus diligențe suficiente în derularea procedurii.
În prezenta cauză autoritățile au depus diligențele necesare, de la data luării măsurii arestului preventiv -_ și până în prezent, fiind finalizate cercetările, fiind dispusă trimiterea în judecată a inculpatului, în prezent derulându-se cercetarea judecătorească, fiind audiați inculpatul, partea vătămată
E. I., și un număr de 3 martori, cauza fiind amânată în vederea audierii altor martori.
La dosarul cauzei nu au fost depuse acte din care să rezulte că anterior arestării inculpatul realiza venituri licite, suficiente pentru a-și asigura modul de viață dus și care să garanteze că aflat în libertate ar putea realiza tot astfel de venituri, astfel că există riscul ca inculpatul să comită noi infracțiuni, cu atât mai mult cu cât până la rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare nu riscă decât aplicarea unei singure pedepse, cea mai grea, pentru toate faptele comise.
Nu se poate omite nici gravitatea faptelor de comiterea cărora este suspectat inculpatul, fapte de natură a afecta echilibrul din comunitatea în care se pare că au avut loc.
În raport de datele de mai sus, curtea constată că există riscul ca lăsat în libertate inculpatul să comită noi infracțiuni, ordinea publică fiind în mod concret
amenințată sau să zădărnicească aflarea adevărului prin exercitarea de presiuni asupra părții vătămate sau a martorilor.
În consecință nu este posibilă luarea față de inculpat a unei alte măsuri preventive neprivative de libertate.
Având în vedere intervalul scurt de timp ce a trecut de la data luării măsurii arestului preventiv, motivarea inițială în ce privește necesitatea privării de libertate a inculpatului este de actualitate (cauza Erimescu împotriva României).
Constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, Curtea de Apel va respinge în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală ca nefondat recursul declarat de către inculpatul R. R. A., fiul lui S. si L., născ.la_, în prezent în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale din 12 noiembrie 2013 a Tribunalului Cluj.
În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de câte 100 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu, av.Valea R., ce se va plăti din fondul M. ui Justiției.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul R. R. A., fiul lui S. si L., născ.la_, în prezent în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale din 12 noiembrie 2013 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Valea R. .
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 noiembrie 2013 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |
M. Ș. | ANA C. | L. M. |
GREFIER
M. B.
Red.L.M./M.N.
2 ex./_ Jud.fond: L. F.
| ← Decizia penală nr. 1591/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 1133/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
