Decizia penală nr. 162/2. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
ROMÂNIA cod operator 2618 TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ /a1
DECIZIA PENALĂ NR. 162/R Ședința publică din 2 iulie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. -VIOLETA ALB - judecător
JUDECĂTORI: A. S. -F.
L. R. M. S.
GREFIER: A. D. N.
MINISTERUL PUBLIC reprezentat prin procuror: I. V. B. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul S. P. -T. zis "P. "; fiul lui G. și M. -V., născut la data de_ în B. M. CNP 1., domiciliat în B. M., cartier F., str. Pârâului nr. 15/7, județul M., în prezent aflat în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii din
28 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ prin care s-a menținut măsura arestării preventive a acestuia.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în stare de arest preventiv recurentul-inculpat S. P. -T. asistat de apărătorul desemnat din oficiu L. M. .
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța îl identifică pe recurentul-inculpat S. P. -T. și îi solicită acestuia să precizeze dacă își menține recursul declarat în cauză.
Recurentul-inculpat S. P. -T. arată că își menține recursul declarat în cauză.
Neexistând chestiuni prealabile dezbaterii cauzei, instanța trece la soluționarea recursului, acordând cuvântul apărătorului recurentului-inculpat apoi reprezentantului parchetului.
Apărătorul recurentului-inculpat S. P. -T., doamna avocat L. M.
, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate raportat la dispozițiile art. 3001alin. 2 din C.pr.pen., revocarea măsurii arestării sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara raportat la dispozițiile art. 145 sau 1451din C.pr.pen., cum s-a solicitat și în fața instanței de fond. Apreciază că nu sunt întrunite condițiile legale, respectiv cele prev. de art. 143 din C.pr.pen. nu există probe sau indicii temeinice din care să rezulte
săvârșirea faptei de către inculpat. Pe parcursul cercetărilor inculpatul nu a recunoscut fapta, în mod greșit se reține la fila 50 din dosarul de urmărire penală că acesta a recunoscut fapta motivând-o prin problemele de ordin financiar. Arată că rechizitoriul se bazează exclusiv pe declarația părții vătămate, care în lipsa coroborării cu alte mijloace de probă nu are valoare mai mare decât declarația inculpatului. Singurele probe sunt depozițiile de martori, respectiv cea a mamei părții vătămate care reproduce întocmai declarația acesteia și a celor doi martori asistenți care au participat la recunoașterea din grup a inculpatului. Nu există probe la dosar, date certe, sunt două declarații, nu sunt sprijinite de probele de la dosar, astfel că trebuie avute în vedere în primul rând declarațiile inculpatului. Nici cerințele art. 148 lit. f teza a II-a nu subzistă, respectiv pericolul social pentru ordinea publică, nu a fost demonstrat în nici vreun fel, nici fapta nu este dovedită, nici pericolul social nu este dovedit. De asemenea, nu sunt îndeplinite cerințele art. 136 din C.pr.pen., nu s-a dovedit că inculpatul ar împiedica cercetarea judecătorească sau că s-ar sustrage, raportat la persoana inculpatului. S-a reținut că acesta are antecedente penale, care sunt din perioada minorității, la 14-15 ani, nu ar trebui avute în vedere la menținerea măsurii. De asemenea, prejudiciul este minor, în sumă de 345 lei, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, poate fi cercetat și în stare de libertate.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului. Inculpatul nu a recunoscut, este dreptul său să adopte orice poziție dorește, însă pentru a nu influența buna desfășurare a procesului penal se impune menținerea măsurii.
Apărătorul recurentului-inculpat S. P. T., doamna avocat L. M.
, în replică, arată că inculpatul nu are pe cine să influențeze, nu există martor în cauză, doar mama părții vătămate.
Recurentul-inculpat S. P. T., la ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat. Cele două persoane care au declarat împotriva sa, de ce nu i-au recunoscut și pe ceilalți?
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Prin încheierea penală din 28 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, în temeiul art. 300 ind. 1 Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală s-a menținut pentru următoarele 60 de zile măsura arestării preventive față de inculpatul S. P. -T. zis "P. "; fiul lui G. și M. -V., născut la data de_ în B. M. CNP 1.
, domiciliat în B. M., cartier F., str. Pârâului nr. 15/7, județul M., în prezent aflat în Arestul I.P.J. M. trimis în judecată sub acuzația de comitere a infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c,
alin. 2 indice 1 lit. a și Cod penal, pentru care a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 46/U/_ .
Totodată, s-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive și respectiv de înlocuire cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara prev. de art. 145 și art. 145 indice 1 Cod procedură penală, formulate de inculpat prin apărător.
Pentru a dispune astfel, judecătoria a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare nr. 2406/P/2013, Judecătoria Baia Mare a fost sesizată cu judecarea în fond a cauzei, înregistrându-se la data de_, dosarul penal nr._ .
Având în vedere că măsura preventivă dispusă în cursul urmăririi penale față de inculpatul S. P. T. expira la data de_ instanța din oficiu, în raport cu dispozițiile art. 300 ind. 1 raportat la art. 160 Cod procedură penală, a luat în discuție regularitatea măsurii arestării preventive, sens în care reține următoarele:
Inculpatul S. P. -T. a fost trimis în judecată sub acuzația de săvârșire a infracțiunii de tâlhărie, tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 2 indice 1 lit. ași b Cod penal.
Mijloacele de probă administrate în cauză permit să se contureze presupunerea rezonabilă în sensul că inculpatul este vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, în acest sens fiind avute în vedere plângerea și declarația părții vătămate, procesul verbal întocmit cu ocazia punerii la dispoziția organelor de poliție a codului IMEI al telefonului de către partea vătămată, procesul verbal de redare a înregistrărilor convorbirilor purtate, respectiv a mesajelor transmise/primite de inculpat pe telefonul sustras prin violență de la partea vătămată, acestea fiind stocate pe CD-UL 546 din 2013, proces-verbal de conducere în teren a organelor de poliție de către partea vătămată, pentru indicarea locului faptei și planșa foto anexă, portretul robot realizat de către I.P.J. M. serviciul Criminalistic pe baza relațiilor comunicate de partea vătămată, procesul verbal întocmit cu ocazia prezentării inculpatului pentru recunoaștere din grup de către partea vătămată și planșa foto anexă, dovada de ridicare de la inculpat a telefonului marca LG aparținând părții vătămate, respectiv cea de predare a acestuia către partea vătămată, declarațiile martorilor, ale inculpatului și procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
Pericolul concret pentru ordinea publică, în lipsa unor criterii expres prevăzute de lege, poate fi dedus atât din circumstanțele comiterii faptei, cât și din circumstanțele personale ale inculpatului.
Pericolul concret pentru ordinea publică urmează a fi analizat în legătură cu gradul de pericol social extrem de ridicat al infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, coroborat cu modalitatea concretă de săvârșire a faptei.
Astfel, fapta de care este acuzat inculpatul, a săvârșit-o în loc public, respectiv a dat dovadă de multă îndrăzneală, deposedând de bunuri prin violență și în timpul zilei, o persoană, acceptând posibilitatea de a fi observat de
altcineva, în condițiile în care a condus-o cca. 50 m, pe partea vătămată cu cuțitul la spate.
Astfel, acțiunea inculpatului se dovedește a fi una periculoasă, ceea ce impune o acțiune fermă din partea organelor judiciare, cu consecința scoateri acestuia, cel puțin temporar din mediul social, întrucât societatea trebuie să se bucure de siguranță și protecție împotriva unor astfel de acțiuni antisociale. Iar inculpatul cu ocazia exprimării ultimului cuvânt, a înțeles să precizeze o situație de fapt, diferită de aceea reținută în rechizitoriu.
Potrivit dispozițiilor art. 136 alin. 8 din Codul de procedură penală, alegerea măsurii preventive ce urmează a fi luată se face ținând seama de scopul acesteia, dar și de gradul de pericol social al infracțiunii, starea de sănătate, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
În ceea ce privește persoana inculpatului, din fișa de cazier rezultă că față de acesta a fost luată de două ori măsura internării într-un centru de reeducare pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat și tâlhărie.
În acest sens și Curtea Europeană a Drepturilor Omului admite că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie cel puțin pentru o perioadă de timp.
Rezonanța socială a unor astfel de fapte, presupune o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de insecuritate socială, iar fapta pentru care este cercetat inculpatul, întrunește toate elementele menționate și îndreptățesc să se considere că în speță, în privința inculpatului, menținerea arestării preventive este o măsură proporțională și echilibrată fiind justificată de interesul legitim general care primează astfel în raport cu interesele individuale ale acestuia în plan procesual, ținând cont de rezonanța negativă a unor asemenea fapte în societate și recrudescența lor.
Pentru aceste considerente, ținând cont de starea de pericol social, instanța a apreciat că judecata trebuie să se desfășoare cu inculpatul în stare de arest preventiv, întrucât există premisele necesității cercetării judecătorești, prin administrarea probațiunii necesare în faza de judecată, întrucât coautorii faptei nu au fost identificați, iar inculpatul nu a oferit relații în acest sens, motiv pentru care a dispus menținerea măsurii arestării preventive pentru următoarele 60 zile.
Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, iar până la data trimiterii lui în judecată situația juridică precum și starea de fapt reținută la data luării măsurii preventive luate în temeiul art. 149 ind. 1 comb. cu art. 143 rap. la art. 146 lit. f Cod procedură penală, a fost apreciată de instanță ca neschimbată, față de acestea neexistând temeiuri noi care să justifice punerea sa în libertate, față de disp. art. 136 Cod procedură penală.
Separat de aceasta nu numai normele legislației interne precum și cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului condiționează legalitatea privării de libertate a unei persoane de existența unor motive verosimile,
temeinice că s-a săvârșit o infracțiune. Iar noțiunea de "motive verosimile"; a fost interpretată de Curte Europeană, în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca acea persoană să fi săvârșit infracțiunea. Aceste date nu trebuie însă obligatoriu să aibă aceeași forță cu cele necesare pentru a justifica o condamnare.
Pentru cele ce preced, dat fiind că de la data luării măsurii preventive și până la data sesizării instanței nu au apărut temeiuri noi care să justifice punerea în libertate a inculpatului, instanța, constatând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, a dispus menținerea măsurii arestării preventive luată în temeiul art. 149 ind. 1 rap. la art. 148 lit. f Cod procedură penală, față de acesta și judecarea lui în stare de arest preventiv; pe cale de consecință urmează a fi respinse cererile formulate de inculpat prin apărător, respectiv de revocare a măsurii arestării preventive și de luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, prev. de art. 136 raportat la art. 145, 145 indice 1 Cod procedură penală.
Temeiurile juridice, prev. de art. 23 din Constituția României și a art. 5 din CEDO, invocate de apărătorul inculpatului, în scopul cercetării inculpatului în stare de libertate, nu au fost apreciate ca justificate în raport de cele mai sus precizate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul care a solicitat admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu a comis faptele care i se rețin în sarcină. În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Procedând la judecarea recursului, tribunalul constată că acesta este nefondat.
Așa cum în mod întemeiat a reținut prima instanță, în cauză există indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârșit fapta prevăzută de legea penală cu privire la care a fost trimis în judecată, respectiv că în data de_, în jurul orei 1600, împreună cu alte două persoane de sex masculin până în prezent neidentificate, sub amenințarea unui cuțit, au condus-o pe partea vătămată din fața Liceului de artă, până în zona Bisericii Ortodoxe, situată pe Valea Roșie, unde inculpatul i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu pumnul în zona abdomenului, apoi a deposedat-o de un telefonul mobil marca LG, precum și de suma de 3 lei.
În acest sens se are în vedere că declarația părții vătămate se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv procesul verbal de redare a înregistrărilor convorbirilor purtate, a mesajelor transmise și primite de inculpat pe telefonul sustras de la partea vătămată, proces verbal de recunoaștere din grup și planșa foto, dovada de ridicare de la inculpat a telefonului aparținând părții vătămate, declarațiile martorilor.
Pe lângă întrunirea condițiilor prevăzute de art. 143 C.pr.pen., în cauză sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f C.pr.penală, faptele pe care se presupune că le-a comis inculpatul fiind sancționate de lege cu pedeapsa
închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale și rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor ce se prezumă că le-a comis inculpatul, din activitatea infracțională desfășurată, cât și din datele referitoare la persoana acestuia.
Curtea europeană a drepturilor omului a stabilit prin jurisprudența ei constantă că gravitatea unei infracțiuni poate determina autoritățile să dispună arestarea preventivă pentru împiedicarea săvârșirii de noi infracțiuni, dacă circumstanțele cauzei fac ca riscul comiterii de noi infracțiuni să fie plauzibil, iar măsura arestării adecvată.
Împrejurările în care se prezumă că inculpatul a comis fapta de care este acuzat, respectiv în loc public, prin violență și amenințarea cu un cuțit, dând dovadă de îndrăzneală în deposedarea părții vătămate de bunuri, circumstanțiază pericolul concret pe care-l reprezintă lăsarea acestuia în libertate. Relevant este și faptul că în perioada minoratului inculpatul a fost sancționat de două ori cu măsura educativă a internării într-un centru de reeducare pentru comiterea unor infracțiuni de tâlhărie și furt calificat, împrejurare ce denotă perseverența infracțională a acestuia, precum și riscul de a comite alte fapte în viitor.
Pe de altă parte interesul general al societății de a fi ferită de astfel de fapte primează la acest moment față de interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate, reținând rezonanța negativă a unor astfel de fapte și frecvența lor în comunitate.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
În temeiul art. 38514și art. 38515pct. 1 lit. b C.pr.penală.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. P. -T. zis
"P. "; fiul lui G. și M. -V., născut la data de_ în B. M. CNP
1., domiciliat în B. M., cartier F., str. Pârâului nr. 15/7, județul M.
, în prezent aflat în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii din 28 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ .
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.penală obligă pe recurentul-inculpat să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare în recurs din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu L. M. care se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G. | IER, | |||||
C. -Violeta Alb A. | S. | -F. | , L. | R. M. SA | D. | N. |
Red.S.F.A/T.red.N.A.
_ /3 ex.
J. ecător la fond: B. I. a
R O M Â N I A cod operator 2618
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
Dosar nr._ /a1
din _
C Ă T R E
PENITENCIARUL GHERLA
Vă comunicăm alăturat, conform dispozițiilor art. 360 alin. 2 din Codul de procedură penală, copia dispozitivului deciziei penale nr. 162/R din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș, privind pe inculpatul S. P. -T. zis
"P. | "; fiul lui G. și M. -V., născut la data de _ | în B. M. | CNP |
1. | , în prezent aflat în Penitenciarul Gherla. |
PREȘEDINTE GREFIER
C. -Violeta Alb A. D. N.
R O M Â N I A
M. cod operator 2618 DOSAR NR._ /a1
Din _
C Ă T R E
T. M.
Compartimentul Financiar - Contabil
Vă comunicăm alăturat copia dispozitivului deciziei penale nr. 162/R/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul cu nr. de mai sus, privind pe inculpatul S. P. -T., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla, prin care s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției, a sumei de 100 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu L. M. .
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. -Violeta Alb A. D. N.
Tribunalul Maramureș cod operator 2618 Dosar nr._ /a1 Minuta deciziei penale
nr.162/R/_
Decide:
În temeiul art. 38514și art. 38515pct. 1 lit. b C.pr.penală.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. P. -T. zis
"P. "; fiul lui G. și M. -V., născut la data de_ în B. M. CNP
, domiciliat în B. M., cartier F., str. Pârâului nr. 15/7, județul M.
, în prezent aflat în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii din 28 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ .
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.penală obligă pe recurentul-inculpat să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare în recurs din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu L. M. care se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte J. ecători
Tribunalul Maramureș cod operator 2618 Dosar nr._ /a1 Copia minutei deciziei penale
nr. 162/R/_
Decide
În temeiul art. 38514și art. 38515pct. 1 lit. b C.pr.penală.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. P. -T. zis
"P. "; fiul lui G. și M. -V., născut la data de_ în B. M. CNP
1., domiciliat în B. M., cartier F., str. Pârâului nr. 15/7, județul M.
, în prezent aflat în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii din 28 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ .
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.penală obligă pe recurentul-inculpat să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare în recurs din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu L. M. care se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte J. ecători
s.s.indescifrabil s.s.indescifrabil s.s.indescifrabil
pt.conf.,
| ← Decizia penală nr. 170/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 5/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
