Decizia penală nr. 1078/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

ROMANIA

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.1078/R/2013

Ședința publică din 04 septembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: S.	S.	, judecător
JUDECĂTORI: V.	G.
D.	P.
GREFIER: D.	S.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror: DANILA SUCIU

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul C. F. împotriva sentinței penale nr.127 din 02 aprilie 2013 a Judecătoriei Z., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 1 din O.U.G nr. 195/2002 rep. cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică peste limita legală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep. cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător din oficiu, av.Bumb Mioara, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită

S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul solicită audierea martorului Spătaru Marcel, persoana care, în realitate, a condus autovehicolul pe drumurile publice, însă de frică, a declarat în sensul că este vinovat pentru fapta care i se reține în sarcină.

Reprezentantul Parchetului se opune audierii martorului propus, deoarece din toate probele administrate în cauză rezultă că inculpatul este cel care a condus autoturismul, fără a deține permis de conducere.

Deliberând, Curtea respinge cererea formulată de inculpat, apreciind că audierea martorului Spătaru Marcel nu se impune raportat la probele existente în dosar.

Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună achitarea inculpatului pentru ambele infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată. Susține că nici organul de urmărire penală, nici instanța de fond nu a elucidat starea de fapt din dosar și orice dubiu trebuie să-i profite inculpatului. Cu onorariu avocațial din FMJ.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Susține că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea celor două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată și în acest sens sunt declarațiile sale de recunoaștere a faptei, coroborate cu rezultatele buletinele de analiză toxicologică alcoolemie, cu adresa Serviciului P.

Comunitar Regim permise de Conducere și Înmatriculări Autovehicole Sălaj și cu declarațiile martorului asistent Paly Kis Csaba.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu el este cel care a condus autoturismul, ci numitul Spătaru Marcel, care însă l-a rugat să ia asupra lui comiterea faptei pentru a nu-și pierde locul de muncă din Germania, în schimbul promisiunii că martorul îi va achita amenda penală la care va fi condamnat. Arată că a mai condus o singură dată, pe timp de vară, autoturismul și a făcut accident, ori la data când se reține că ar fi comis fapta din prezentul dosar era

iarnă, astfel că era imposibil să conducă autoturismul.

C U R T E A

Asupra recursului de față,

Prin sentința penală nr. 127 din 2 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Z., în baza art.86 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal și art. 39 alin.4 Cod penal a fost condamnat inculpatul C. F., fiul lui C. și M. născut la data de_ în loc. Cehu Silvaniei, jud. Sălaj, domiciliat în loc. B. S., str. Forestierilor, nr. 94, jud. Maramureș, locuiește fără forme legale în mun. Z., str.

B. P. Hașdeu, bl. H 43, ap. 14, jud. Sălaj, CNP 1., cetățean român, cu antecedente penale, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

În baza art.71 alin.1 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale a închisorii.

În baza art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art.

37 alin. 1 lit. b Cod penal și art. 39 alin.4 Cod penal a fost condamnat inculpatul C. F. la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.

În baza art.71 Cod penal, iau fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale a închisorii.

În baza art.33 lit.b) Cod penal raportat la art.34 lit.b) Cod penal au fost contopite pedepsele stabilite prin prezenta sentință, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 10 luni închisoare pe care a sporit-o cu 2 luni închisoare, iar în final inculpatul va executa pedeapsa de 2 ani închisoare cu privare de libertate.

În baza art.71 alin.1 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei rezultante a închisorii, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

S-a constatat că inculpatul a fost asistat în faza de judecată de către apărător ales av. P. Mircea.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 240 lei reprezintă contravaloarea buletinului de analiză toxicologică alcoolemie).

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din data de_ din Dosar nr.521/P/2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C. F. pentru comiterea infracțiunilor de conducere

pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art.86 alin.1 O.U.G.nr.195/2002 republicată cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art.87 alin.1 O.U.G.195/2002 republicată cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, fapte săvârșite în concurs ideal, cu aplicarea art. 33 lit.b) Cod penal

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de_ sub nr. _

În fapt, în actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență că la data de

_, învinuitul C. F. a condus autoturismul proprietatea sa, marca

"Fiat-Palio";, cu nr. de înmatriculare 654 AHA 93, înmatriculat în Franța, pe drumul public str. B.P. Hașdeu din mun. Z., fără să posede permis de conducere și cu o îmbibație alcoolică de 1,85 g/l alcool pur în sânge.

În susținerea stării de fapt reținută în sarcina inculpatului s-au indicat următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a infracțiunii (f.5), declarațiile învinuitului C. F. (f.6-7, 35-36), declarațiile martorului Paly-Kis Csaba (f.25-26), adresa nr. 35282 din_ emisă de Serviciul P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor din cadrul Instituției Prefectului (f.21), fișă cazier judiciar învinuit (f.8).

La termenul de judecată din_, inculpatului, în prezența apărătorului ales av. P. Mircea, i s-au adus la cunoștință prevederile art.320¹C.p.p. și consecințele care decurg din alegerea procedurii simplificate, inculpatul declarând că dorește judecarea cauzei în procedură obișnuită cu administrare de probe.

Pe parcursul cercetării judecătorești, după citirea actului de sesizare a instanței, la termenul din data de_ inculpatul a arătat că își menține declarațiile date în faza de urmărire penală și nu dorește să dea declarație în fața instanței ( f. 52), la termenul din data de_ a fost audiat martorul Paly Kis Csaba (f. 63) propus prin rechizitoriu, iar la termenul de judecată fiind data de_ martorii Lăcătuș I. (f. 69) și Fărcaș Dorin Alin (f. 70) propuși de inculpat.

La solicitarea instanței a fost depus la dosarul cauzei referatul de evaluare a inculpatului, întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj (f. 46-47).

Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În data de_ în jurul orelor 23.16 inculpatul C. F. a fost oprit în trafic de către un echipaj al poliției rutiere, ce se afla în serviciul de control și supraveghere a traficului rutier, în timp ce conducea autoturismul proprietatea sa, marca "Fiat-Palio";, cu nr. de înmatriculare 654 AHA 93, înmatriculat în Franța, pe str. B.P. Hașdeu din mun. Z., dinspre centrul orașului spre cartierul Brădet, inculpatul aflându-se singur în autoturism.

Urgență Sălaj, unitate medicală autorizată, unde i s-au recoltat două probe de sânge, la interval de o oră fiecare (f.17). În urma efectuării analizelor toxicologice s-a stabilit că la proba recoltată la ora 0005, inculpatul a avut o alcoolemie de 1,85 g/l, alcool pur în sânge, iar la proba a II-a, recoltată la orele 0105, a avut o alcoolemie de 1,75 g/l, alcool pur în sânge, fapt ce rezultă din buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie nr.222/IX/a/111,112 din_ (f.19).

Așa cum rezultă din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f.

semnat fără obiecțiuni de către inculpat, declarația olografă a inculpatului (f.
menținută prin declarația de învinuit a acestuia (f. 35) inculpatul a recunoscut că în data de_ a condus autoturismul marca Fiat Palio, că a fost singur în autoturism, că a fost oprit de către echipajul poliției rutiere pe str. B.P.Hașdeu, precum și faptul că nu deținea permis de conducere și că în seara respectivă în intervalul orar 21-23 a consumat 1 litru bere cu alcool. În acest sens sunt și declarațiile martorului asistent Paly Kis Csaba (f. 25-26, 63).

Oscilante sunt declarațiile inculpatului privind locul unde a condus și distanța astfel: inițial la momentul constatării infracțiunii flagrante declară că a condus "dinspre centru către Brădet până în fața blocului H14 unde locuiesc"; (f.16), ulterior declară că "am mutat autoturismul din locul în care se afla în parcare, în alt loc situat în aceeași parcare, în fața blocului H14 din cartierul Brădet"; f.36, acest din urmă aspect susținut de inculpat nu prezintă relevanță din punct de vedere juridic în cauză în condițiile în care și parcarea este considerată drum public. Primele declarații ale inculpatului se coroborează și cu declarațiile martorului asistent potrivit căruia autoturismul inculpatului a fost urmărit de către mașina de poliței din centru până pe str. B.P. Hașdeu unde a fost oprit prin folosirea semnalelor luminoase, martorul susține că inculpatul era singur în autoturism și că a declarat faptul că a fost să cumpere alimente.

Martorii Lăcătuș I. și Fărcaș Dorin Alin propuși în faza de judecată de către inculpat susțin o altă stare de fapt care nu rezultă din nici una din declarațiile date de inculpat pe parcursul procesului penal și nici din celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Astfel potrivit declarațiilor acestora, în jurul orei 23 inculpatul împreună cu o altă persoană au mers cu autoturismul în cauză în probe, la volanul autoturismului aflându-se persoana respectivă atât la plecare cât și la întoarcere. Ajunși în parcarea din fața blocului inculpatului persoana respectivă a coborât imediat de la volan și a plecat printre blocuri, la aproximativ 1 minut a ajuns un echipaj de poliție care a mers la autoturismul

inculpatului care în acel moment era la volan și a fost legitimat de către organele de poliței. Martorii susțin că nu știu cum a ajuns inculpatul la volan, dar nu l-au văzut ca acesta să coboare din autoturism și să se urce pe locul conducătorului auto. Această stare de fapt pe lângă faptul că nu a fost susținută de nici o altă probă din dosar, nici măcar de declarațiile inculpatului, este ilogică și neverosimilă. Ambii martori au declarat că poliția a ajuns la 1 minut după oprirea autoturismului inculpatului, timp fizic insuficient ca persoana care ar fi condus autoturismul să nu fie văzută de organele de poliție, dar și ca inculpatul să treacă pe locul șoferului. De altfel din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile inculpatului și ale martorului asistent rezultă în mod concordant că inculpatul a fost oprit în trafic de către echipajul de poliție și nu că acesta din urmă a ajuns după ce autoturismul inculpatului era deja oprit în parcare. De asemenea nu există nici un motiv logic și plauzibil care să justifice un asemenea comportament al inculpatului având în vedere vă acesta consumase băuturi alcoolice, nu deținea permis de conducere în plus avea antecedente penale chiar în ce privește infracțiuni privind conducerea pe drumurile publice fără permis de conducere și cu îmbibației alcoolică în sânge peste limita legală.

Având în vedere toate aceste aspecte instanța a apreciat ca nesincere declarațiile martorilor Lăcătuș I. și Fărcaș Dorin Alin, aceste declarații sunt pro causa, fiind date în vederea creării unui scenariu favorabil inculpatului, menit a

înlătura răspunderea penală a acestuia, motiv pentru care instanța nu le-a luat în considerare la stabilirea stării de fapt.

Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză, declarațiile inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptei date pe parcursul procesului penal coroborându-se cu rezultatele buletinului de analiză toxicologică alcoolemie, cu adresa Serviciului P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Autovehicule Sălaj și cu declarațiile martorului asistent.

În drept, fapta inculpatului C. F. care la data de_, în stare de recidivă postexecutorie, a condus autoturismul proprietatea sa, marca "Fiat- Palio";, cu nr. de înmatriculare 654 AHA 93, înmatriculat în Franța, pe drumul public str. B.P. Hașdeu din mun. Z. fără a poseda permis de conducere și având o îmbibație alcoolică de 1.85 g/l alcool pur în sânge la prima probă, respectiv 1,75 g/l alcool pur în sânge la a doua probă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art.86 alin.1 O.U.G.nr.195/2002 republicată cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. b Cod penal și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art.87 alin.1 O.U.G.nr.195/2002 republicată cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. b Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective ambele infracțiuni s-au realizat prin aceeași acțiune și anume aceea de a conduce autoturismul pe un drum public în condițiile în care consumase băuturi alcoolice și avea în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge și nu poseda permis de conducere. Urmarea imediată, ca element al laturii obiective, este prezumată de lege și constă în starea de pericol pentru siguranța traficului rutier generată de conduita inculpatului; starea de pericol pentru siguranța circulației rutiere este inerentă elementului material al infracțiunii și se produce în momentul în care punerea în mișcare și deplasarea autovehiculului dobândește semnificația unei

"conduceri"; pe drumurile publice a acestuia, în acel moment are loc și consumarea infracțiunii.

În ceea ce privește latura subiectivă, intenția inculpatului rezultă din împrejurarea că, deși știa că se află sub influența băuturilor alcoolice, precum și că nu posedă permis de conducere, a decis totuși să se urce la volanul autoturismului și să îl conducă pe drumuri publice. Inculpatul a acționat cu intenție indirectă, a prevăzut pericolul reprezentat de acțiunea s-a și, deși nu a urmărit, a acceptat producerea unui asemenea rezultat.

Potrivit fișei de cazier judiciar a inculpatului (f.8) acesta a fost condamnat prin sentința penală 194/1999 a Judecătoriei Târgu Lăpuș la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare care a fost executată cu privare de libertate, față de această pedeapsă fiind împlinit termenul de reabilitare; prin sentința penală 392/2006 a Judecătoriei Z. inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare condiționată pe un termen de încercare de 4 ani, prin sentința penală 509/2007 a Judecătoriei Z. a fost revocată suspendarea condiționată, iar inculpatul a executat pedeapsa de 2 ani închisoare cu privare de libertate începând cu data de_, la data de_ a fost liberat condiționat cu un rest de 241 zile, pedeapsa fiind considerată executată la data de_, înainte de comiterea faptelor ce fac obiectul prezentei cauze. Față de condamnarea la pedeapsa închisorii de 2 ani care a fost executată dar față de care nu s-a împlinit termenul de reabilitare, s-a reținut comiterea infracțiunilor

prev. de art. 87 alin. 1 și art. 86 alin.1 din OUG 195/2002, infracțiuni săvârșite cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, în stare de recidivă postexecutorie potrivit prev. art. 37 alin.1 lit. b C.p.

Având în vedere că inculpatul prin aceeași acțiune de conducere a autoturismului pe drum public a săvârșit ambele infracțiuni reținute în sarcina sa, acestea sunt comise în concurs ideal potrivit prev. art. 33 lit. b Cod penal.

Reținând vinovăția inculpatului și constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 345 alin.2 C.p.p., instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.86 alin.1 O.U.G.nr.195/2002 republicată cu aplic. art. 37 alin.1 lit. b C.p. și de art.87 alin.1 O.U.G.nr.195/2002 republicată cu aplic. art. 37 alin.1 lit. b C.p, cu aplicarea art. 33 lit.b C.p. .

La individualizarea pedepselor ce le-a aplicat inculpatului instanța a avut în vedere dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal, respectiv: gradul de pericol social abstract și concret al faptei săvârșite apreciat în baza art.18¹alin.2 Cod penal, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.

Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social concret ridicat, date fiind nivelul foarte ridicat al alcoolemiei, lipsa permisului de conducere și implicit a abilităților necesare, faptul că a condus pe o arteră de drum importantă dintr-o localitate urbană, intens circulată la orice oră din zi, raportat la consecințele care s-ar fi putut produce, la perseverența inculpatului în comiterea unor infracțiuni similare și atitudinea nesinceră a acestuia.

Instanța a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana inculpatului, care este în vârstă de 40 de ani, nu este necăsătorit, are o relație de concubinaj, a urmat 8 clase nu are un loc de muncă, are antecedente penale, fiind condamnat anterior tot pentru infracțiuni similare așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar a acestuia. Pe parcursul procesului penal inițial a avut o atitudine sinceră recunoscând săvârșirea faptei și colaborând cu organele judiciare, ulterior a încercat influențarea aflării adevărului în cauză prin propunerea de martori care au dat declarații nesincere în scopul conturării unei stări de fapt favorabile inculpatului, menite să îi înlăture răspunderea penală.

La stabilirea pedepsei pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului instanța a avut în vedere și prevederile art. 39 alin.4 C.p. privind regimul sancționator al infracțiunilor săvârșite în stare de recidivă postexecutorie.

Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei, limitele de pedeapsă stabilite de lege și prevederile art.39 alin.4 C.p., instanța a apreciat că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, se impune condamnarea inculpatului C. F. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere și la o pedeapsă de 1 an și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.

Având în vedere că infracțiunile au fost comise de inculpat prin aceeași acțiune, înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, fiind săvârșite în concurs ideal, în baza art.33 lit.b) Cod penal raportat la art.34 lit.b) Cod penal, instanța a contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta sentință, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 10 luni închisoare pe care a sporit-o cu 2 luni închisoare, în final fiind aplicată inculpatului pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

Cât privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-

II-a Cod penal și lit.b) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta, apreciind că inculpatul este nedemn a exercita funcții ce implică încrederea publică sau exercițiul autorității de stat. Având în vedere prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și jurisprudența

națională dezvoltată pe marginea acestui articol, instanța a apreciat că instituirea unei interdicții pentru inculpat de a vota ar constitui o măsură disproporționată față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului.Instanța a avut în vedere la stabilirea pedepselor accesorii decizia nr.74/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție dată în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a) teza I-lit. c) nu se va face automat și va fi supusă aprecierii instanței, în funcție de criteriile prevăzute de art.71 alin.3 Cod penal.

Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere persoana inculpatului și faptul că pedepsele anterioare executate cu privare de libertate nu și-au atins scopul de reeducare a acestuia, dar în același timp având în vedere prev. art. 81 alin.1 lit. b C.p. și art. 86¹alin.1 lit. b C.p. și antecedentele penale ale inculpatului, pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentință va fi executată de acesta în loc de detenție, cu privare de libertate.

Instanța a constatat că inculpatul a fost asistat în faza de judecată de către apărător ales av. P. Mircea cu delegație la fila 51 din dosar.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 240 lei reprezintă contravaloarea buletinului de analiză toxicologică alcoolemie.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul C. F. care a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii judecătoriei și rejudecând dosarul, a se dispune achitarea sa de sub învinuirea infracțiunilor vizate de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 cu art 37 lit b Cod penal și art 86 alin 1 din OUG nr. 195/2002 cu art 37 lit b Cod penal în temeiul art.10 lit.c rap.la art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen., întrucât nu el a comis faptele deduse judecății, cerând în acest sens a se ține cont de depoziția martorului Spătaru Marcel, pe care-l propune spre audiere Curții, fiind prezent la acest termen de judecată, din 4 septembrie 2013.

Învederează că infracțiunile pentru care a fost deferit justiției au fost comise de către martorul Spătaru Marcel.

Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivului invocat, ajunge la următoarele constatări:

Conform art.1 din Codul de procedură penală român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.

Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.

În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.

Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal.

Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.

Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței judecătorești.

Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.

Inculpatul C. F. s-a prezentat în fața Curții, și la termenul de judecată din 4 septembrie 2013 a adus din proprie inițiativă pe martorul Spătaru Marcel, pentru că acesta să declare în fața magistraților că ar fi autorul infracțiunilor pentru care în mod eronat a fost condamnat recurentul. Curtea a respins cererea în probațiune, ca nefondată, neconcludentă și inutilă, față de poziția de recunoaștere expresă a inculpatului din faza de urmărire penală și conținutul procesului-verbal de constatare în flagrant a infracțiunilor, întocmit de organele de poliție.

La stabilirea soluției de condamnare, prima instanță a avut în vedere declarația martorului asistent Paly Kiss Csaba, adresa emisă de Serviciul P. Comunitar Regim Permise Auto nr. 35282 din 8 martie 2012 din care rezultă că inculpatul nu posedă permis de conducere, buletinul de analiză toxicologică din care reiese că inculpatul a avut o alcoolemie la data depistării de către organele de poliție de 1,85 gr/mie și declarațiile recurentului din faza de urmărire penală.

Inculpatului i s-a respectat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil prin respectarea principiului egalității de arme, promovat de CEDO. Astfel, cu privire la acest principiu, CEDO precizează că "exigența egalității armelor, în sensul unui echilibru just între părți, implică obligația de a oferi fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza, inclusiv probele, în condiții care să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj net în comparație cu adversarul său. Obligația de a veghea în fiecare caz la respectarea condițiilor unui proces echitabil revine autorităților naționale";. (a se vedea hotărârea nr.27 din oct.1993 Dombo Beheer Bv versus Olanda).

Mai mult, aceeași Curte, a statuat obligativitatea comunicării pieselor dosarului, "în măsura în care presupune un proces echitabil și în contradictorialitate";. (hotărârea din 24 februarie 1994 Bendenoun versus Franța). De asemenea, "respectarea dreptului la un proces echitabil, presupune dreptul de a avea acces la toate dovezile strânse de procuror"; (a se vedea hotărârea CEDO Edwards versus Marea Britanie din 16 dec.1992). Inculpatul prezent în fața judecătoriei la termenul din_ a uzat de dreptul de a nu se autoincrimina.

Instanța de fond la solicitarea inculpatului a administrat în apărarea acestuia proba testimonială constând în audierea martorilor Lăcătuș I. și Fărcaș Dorin Alin, ale căror depoziții însă au fost înlăturate ca lipsite de credibilitate, necoroborându-se cu restul probelor atașate dosarului.

Instanta de judecata pronunta condamnarea inculpatului numai in situatia in care probele strinse in cursul urmaririi penale si verificate in cursul cercetarii judecatoresti, dovedesc in mod cert, printre altele, că fapta a fost savirsita de inculpat.

Potrivit art. 200 din Codul de procedura penala, " urmarirea penala are ca obiect stringerea probelor necesare cu privire la existența infractiunilor, la

identificarea faptuitorilor și la stabilirea raspunderii acestora pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea in judecata.

Art. 289 Cod pr.penala dispune ca " judecata cauzei se face in fata instantei constituita potrivit legii si se desfasoara in ședință, oral, nemijlocit si in contradictoriu";.

Astfel, probele strinse in cursul urmaririi penale servesc numai ca temei pentru trimiterea in judecata.

Pentru a servi drept temei de condamnare, probele strinse in cursul urmaririi penale trebuie verificate in activitatea de judecata de catre instanta, in ședință publică in mod nemijlocit, oral și in contradictoriu.

Numai dupa verificarea efectuata, in aceste conditii, instanta poate retine motivat, ca exprima adevărul, fie probele de la urmarire penala, fie cele administrate in cursul judecătii.

Pe de alta parte, in raport de dispozitiile art. 62, 63 Cod pr.penala, cu referire la art. 1, art. 200, art. 289 Cod pr.penala, hotarirea prin care se solutioneaza cauza penala dedusa judecătii trebuie sa apara ca o concluzie, sustinuta de materialul probator administrat in dosar, constituind un lanț deductiv, fara discontinuitate.

Ori, in cauza, probele strinse in cursul urmăririi penale si care au servit drept temei de trimitere in judecata, precum si probele administrate in faza judecătii, dovedesc, in mod cert, ca autorul infractiunilor de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice și fără permis este recurentul și că faptele au existat în realitate.

În prezența martorului asistent Paly-Kis Csaba, organele de poliție i-au cerut inculpatului să se legitimeze acesta declarând că nu deține permis de conducere pentru nici o categorie și nici nu a avut vreodată, fapt confirmat în urma consultării bazei naționale de date (potrivit procesului verbal de constare a infracțiunii flagrante - f. 16) și atestat de altfel și de adresa nr. 35282 din_ emisă de Serviciul P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor din cadrul Instituției Prefectului (f.21). Întrucât existau indicii privind consumul de alcool, inculpatului i s-a solicitat testarea aerului expirat, iar în urma verificării acestuia cu aparatul alcoltest a rezultat o alcoolemie de 0,85 mg/l alcool pur în aerul expirat (f.14), motiv pentru care conform prev. art. 88 alin.6 din OUG 195/2002, inculpatul a fost condus la Spitalul Județean de Urgență Sălaj, unitate medicală autorizată, unde i s-au recoltat două probe de sânge, la interval de o oră fiecare (f.17). În urma efectuării analizelor toxicologice s-a stabilit că la proba recoltată la ora 0005, inculpatul a avut o alcoolemie de 1,85 g/l, alcool pur în sânge, iar la proba a II-a, recoltată la orele 0105, a avut o alcoolemie de 1,75 g/l, alcool pur în sânge, fapt ce rezultă din buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie nr.222/IX/a/111,112 din_ (f.19).

Așa cum reiese din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f.

16) semnat fără obiecțiuni de către inculpat, declarația olografă a acestuia(f. 17) menținută prin declarația de învinuit (f. 35) inculpatul a recunoscut că în data de_ a condus autoturismul marca Fiat Palio, că a fost singur în autovehicul, că a fost oprit de către echipajul poliției rutiere pe str. B.P.Hașdeu, precum și faptul că nu deținea permis de conducere și că în seara respectivă în intervalul orar 21-23 a consumat 1 litru bere cu alcool. În acest sens sunt și declarațiile martorului asistent Paly Kis Csaba (f. 25-26, 63).

Oscilante sunt declarațiile inculpatului privind locul unde a condus și distanța, astfel: inițial la momentul constatării infracțiunii flagrante declară că a condus "dinspre centru către Brădet până în fața blocului H14 unde locuiesc"; (f.16), ulterior arată că "am mutat autoturismul din locul în care se afla în parcare, în alt loc situat în aceeași parcare, în fața blocului H14 din cartierul

Brădet"; f.36, acest din urmă aspect susținut de inculpat nu prezintă relevanță din punct de vedere juridic, în condițiile în care și parcarea este considerată drum public. Primele declarații ale inculpatului se coroborează și cu declarațiile martorului asistent potrivit căruia autoturismul inculpatului a fost urmărit de către mașina poliției din centru, până pe str. B.P. Hașdeu, unde a fost oprit prin folosirea semnalelor luminoase, martorul susțințând că inculpatul era singur în autoturism și a declarat că s-a deplasat în vederea achiziționării de produse alimentare.

Dispozițiile art.63 alin.2 C.proc.pen.exclud o ordine de preferință, nefăcându-se distincție în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparține sau de organul care le-a administrat.

Dând sens și dispozițiilor art.3 din C.proc.pen. privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanța de fond a reținut și apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material administrat în cauză.

Cum, potrivit art.64 C.proc.pen. nu se face distincție între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și a judecății, se poate concluziona că nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile inculpatului.

Pe de altă parte, declarațiile inculpatului date în faza judecății și în faza de urmărire penală pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu alte probe.

Coroborând toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal, curtea este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenței dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea Europeană de la Strasbourg).

În speță, se observă că dosarul a fost judicios soluționat de către prima instanță, avându-se în vedere și principiul procesului echitabil din punct de vedere al garanțiilor procesuale.

Judecătoria Zalău a concluzionat că probele administrate conduc, cu certitudine la stabilirea situației de fapt expusă în considerentele hotărârii și a vinovăției inculpatului-recurent.

Curtea de Apel analizând probele administrate constată că acestea conduc, fără dubii, la concluzia primei instanțe cu privire la situația de fapt și vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană ce se află sub influența băuturilor alcoolice prev.de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 și fără permis de conducere prev de art 86 alin 1 din OUG nr. 195/2002, ambele cu art 37 lit b Cod penal.

Nicicând martorul asistent sau organele de poliție nu au constatat că la volanul autoturismului să se afle vreo altă persoană, respectiv martorul Spătaru Marcel, ba din contră inculpatul în faza de urmărire penală a recunoscut sincer comiterea celor două infracțiuni.

Este de remarcat faptul că inculpatul avea posibilitatea încă de la început să îl propună ca martor pe Spătaru Marcel, persoană care afirmativ ar fi condus autovehicolul, dar această apărare de circumstanță și-a făcut-o abia în faza recursului, când a văzut soluția de condamnare pronunțată de judecătorie.

Această apărare este de complezență raportat la starea de recidivă postexecutorie în care se află în prezent și care atrage după sine o condamnare prin privare de libertate, pe care recurentul vrea să o evite.

Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare

utilizată de inculpatul C. F., respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile.

Revenirea în fața Curții, asupra declarațiilor de recunoaștere din faza de urmărire penală este nejustificată și va fi înlăturată ca neveridică, necoroborându-se cu restul probelor atașate dosarului.

De remarcat, poziția inculpatului care în fața instanței de fond, a refuzat să facă vreo declarație cu privire la infracțiunile imputate.

În raport de starea de fapt prezentată mai sus, este exclusă posibilitatea acceptării achitării inculpatului recurent, deoarece evidența identității dintre autor și persoana inculpatului este indubitabilă.

Astfel fiind, apărarea inculpatului vizând achitarea sa în baza art.10 lit.c nu poate fi primită.

Întrucât condamnarea recurentului s-a făcut pe baza unor dovezi convingătoare de vinovăție, nu se poate vorbi de constatarea încălcării art.6 paragraf 2 din CEDO cu referire la art.66 și art.5/2 C.proc.pen. care reglementează prezumția de nevinovăție, garanție specifică a unui proces echitabil recunoscută persoanei acuzate de săvârșirea unei infracțiuni.

Pentru motivele ce preced, recursul inculpatului C. F. se va respinge ca nefondat în baza art.385¹⁵pct.1 lit.b C.proc.pen.

Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Bumb Mioara, conform art 189 Cod procedură penală.

Va fi obligat recurentul să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial, în baza art 192 alin 2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. F.

împotriva sentintei penale nr. 127 din 2 aprilie 2013 a Judecătoriei Z. .

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Bumb Mioara.

Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 4 septembrie 2013 .

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

SS V. G., DP

GREFIER

Red. D.P./M.N.

3 ex./_

Jud.fond.-D. M.

← Decizia penală nr. 448/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe...		Decizia penală nr. 922/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe... →

Decizia penală nr. 1078/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1078/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice