Decizia penală nr. 1263/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 1263/R/2013
Ședința publică din 03 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. D. L., judecător JUDECĂTORI: I. C. M.
: M. B.
GREFIER: L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpatul O. A. și de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA GHERLA împotriva sentinței penale nr. 752 din data de 26 aprilie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei G., privind pe inculpatul O. A., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla, dat în dosar nr. 846/P/2011, pentru săvârșirea infracțiunilor de: ";refuz, împotrivire sau sustragere de la recoltarea probelor biologice";, prev. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, ";sfidarea organelor judiciare ";, prev. de art. 2721din Codul penal ( în dauna părții vătămate S. C. ), ";sfidare a organelor judiciare ";, prev. de art. 2721din Codul penal ( în dauna părții vătămate U.
D. -L. ), cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul O. A. asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Ceapa I., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație la dosar ( f. 17 ) și de avocat M. Achimeț în substituirea apărătorului ales, avocat Eugen Constantin Iordăchescu, ambii din cadrul Baroului Cluj - S.C.A. Iordăchescu & Asociații, cu delegații la dosar ( f. 31, 33 ), lipsă fiind părțile vătămate U. D. L. și S. C. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Apărătorul din oficiu al inculpatului O. A., solicită instanței să ia act de încetarea delegației sale și să se dispună plata onorariului parțial din fondul
M. ui Justiției.
Curtea constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu, având în vedere că s-a prezentat în cauză apărătorul ales, și se va pronunța asupra onorariului parțial solicitat în cauză, prin hotărâre.
Se procedează la identificarea inculpatului O. A., care se legitimează cu C. I seria KX, nr. 9., emisă de SPCLEP G., la data de_, având CNP - 1. .
Se aduce la cunoștința inculpatului prezent O. A. faptul că în cauză a fost declarat recurs și de către Parchet, care solicită condamnarea sa pentru comiterea infracțiunii de sfidare a organelor judiciare și având în vedere că s-a dispus, cu privire la infracțiunea prev. de art. 2721Cod penal, achitarea sa de către prima instanță, se pune în vedere că are posibilitatea de a da o nouă declarație în fața instanței de recurs cu privire la acea faptă și de aduce la
cunoștința acestuia că are dreptul la tăcere, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Inculpatul O. A. arată că își menține declarațiile date anterior în cauză și că nu dorește să facă declarații suplimentare în fața instanței de recurs.
Se procedează la consemnarea în scris a poziției procesuale a inculpatului, aceasta fiind atașată la dosarul cauzei, după citire și semnare (f. 34).
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentanta M. ui P. arată că Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 752 din data de 26 aprilie 2013 a Judecătoriei G., privind pe inculpatul O. A. .
Hotărârea instanței de judecată este considerată parțial nelegală, în ceea ce privește achitarea inculpatului pentru infracțiunea de sfidare a organelor judiciare, infracțiune prevăzută de art. 2721din Codul penal, fiind vorba de două infracțiuni de sfidare a organelor judiciare, pentru că în cauză sunt două părți vătămate, respectiv cei doi polițiști S. C. și U. D. L. .
Instanța de judecată a dispus achitarea inculpatului pentru această infracțiune, în temeiul art. 10 lit. d din Codul de procedură penală, respectiv s-a apreciat că nu sunt întrunite toate elementele constitutive, mai exact nu era declanșată o procedură judiciară și anume procedura urmăririi penale în cauză, aspect care se arată în mod expres în hotărârea Judecătoriei G. .
Susține că există o strânsă legătură între această infracțiune pentru care
instanța a dispus achitarea și cealaltă infracțiune pentru care instanța l-a condamnat pe inculpat, motiv pentru care anterior va face referire la starea de fapt și, evident la probațiunea care a fost administrată în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată.
Astfel, s-a reținut că în noaptea de 3/4 iunie 2011, inculpatul a condus un autovehicul pe drumurile publice, fiind sub influența băuturilor alcoolice, a refuzat atât alcool-testul, cât și recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, având și o atitudine necuviincioasă față de cei doi polițiști anterior menționați, motiv pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru cele două infracțiuni, respectiv refuzul recoltării probelor biologice, prev. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, dar și sfidarea organelor judiciare.
Susține că instanța de judecată a reținut vinovăția inculpatului numai pentru infracțiunea de refuz de recoltare a probelor biologice, pentru care i-a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare, care a fost suspendată condiționat, conform art. 81 din Codul penal. Mai arată că, din toate probele administrate în cauză, rezultă faptul că inculpatul a fost depistat de către polițiști conducând un autovehicul pe drumurile publice. În data respectivă, cei doi polițiști, S. C. și U. D. L., se aflau într-o acțiune de control pentru verificarea autoturismelor în trafic. Menționează că cei doi polițiști sunt organe de cercetare penală în cadrul poliției judiciare. Astfel, a fost oprit pentru control autoturismul condus de inculpat și s-a dovedit că inculpatul mirosea a alcool, motiv pentru care i s-a cerut acestuia să efectueze mai întâi alcool-testul, pe care inculpatul l-a refuzat. De asemenea, i s-a cerut acestuia să fie condus, respectiv să se deplaseze la spitalul din G. pentru a i se recolta probe biologice, însă a refuzat. Mai mult, s-a dovedit faptul că inculpatul a vrut să consume alcool chiar în prezența polițiștilor, sens în care susține că acesta reprezintă primul moment în care el i-a sfidat, practic moment care a declanșat reacția necorespunzătoare din partea inculpatului, care i-a insultat, le-a adresat cuvinte vulgare și i-a amenințat.
Totodată, s-a dovedit că și, în continuare, la sediul poliției, inculpatul a avut aceeași atitudine de insultă și amenințare la adresa polițiștilor. S-a mai dovedit că inculpatul nu a avut acte de identitate asupra sa, ceea ce semnifică că
a fost obligatoriu ca acesta să fie condus la sediul poliției, pe de o parte pentru a se întocmi actele de cercetare penală, iar pe de altă parte pentru a fi identificat și audiat.
Cu privire la aspectul procedurii judiciare, pentru că instanța de judecată a motivat soluția de achitare în sensul că nu era declanșată o procedură judiciară în cauză, amintește că infracțiunea de refuz de recoltare a probelor biologice este o infracțiune instantanee, respectiv că ea se consumă în momentul în care, în mod nejustificat, o persoană, care miroase a alcool, refuză atât să efectueze alcool-testul, cât și recoltarea probelor biologice, respectiv chiar în trafic, unde a fost oprit, infracțiunea s-a consumat, aspect ce semnifică că, în continuare, cei doi polițiști, fiind organe de cercetare penală ale poliției judiciare, aveau obligația legală, procedurală, de a se sesiza. Evident că actele de urmărire penală, respectiv actele de constatare a infracțiunii nu puteau fi întocmite acolo, fiind necesară conducerea la sediul poliției pentru identificarea inculpatului, care nu avea documente asupra sa, pentru a se întocmi actele de urmărire penală și pentru a fi audiat inculpat, ceea ce s-a și întâmplat. În acest sens, reiterează că din momentul în care a avut loc refuzul recoltării probelor biologice, iar infracțiunea s-a consumat în mod instantaneu, nu se mai afla în prezența doar a unor polițiști care efectuau acte de control, ci în prezența unor polițiști care efectuau acte de cercetare penală și care sunt întocmite la dosarul de urmărire penală, respectiv procesul-verbal de constatare a infracțiunii la fila nr. 5 din 4 iunie 2011, la orele 12:30, precum și procesul-verbal de sesizare din oficiu de la fila nr. 4 din dosarul de urmărire penală. Susține că actele legale, procedural, au fost întocmite de către polițiști imediat după ce a fost condus inculpatul la sediul poliției.
Referitor la poziția pe care a avut-o inculpatul, la atitudinea de insultare și amenințare a organelor de poliție, arată că aceasta a fost menținută și în momentul depistării și al consumării infracțiunii, dar și mai târziu, în sediul poliției, cu ocazia întocmirii actelor de cercetare penală și a declarațiilor.
Precizează că U. D. L., ale cărui declarații sunt în faza de urmărire penală la fila nr. 36, iar declarația din instanță la fila nr. 48 a arătat în conținutul acestora că inculpatul i s-a adresat cu următoarele cuvinte: "vă arăt eu vouă"; sau "oltene, ne mai întâlnim noi, ne vom mai vedea";, iar celălalt polițist,
S. C., la fila nr. 64 din dosarul instanței, a arătat că inculpatul a devenit recalcitrant în momentul în care a vrut să consume alcool chiar în prezența lor, moment în care a intervenit, luându-i sticla de băutură, iar acesta a devenit violent și a fost nevoie și de încătușarea lui. Astfel, ofițerul de poliție a arătat "în momentul în care inculpatul vorbea la telefon i-a spus polițistului "ia mă gunoiule și vorbește cu avocatul";";, aceasta fiind expresia cu care s-a adresat inculpatul sau, într-o altă declarație a arătat "ne mai vedem, am să am eu grijă de voi";, acestea fiind expresiile folosite de inculpat la adresa polițiștilor.
Totodată, au mai fost audiați martori în această cauză, unii fiind de asemenea polițiști, pentru că erau de serviciu, fie în misiune împreună cu cei doi, fie în sediul poliției din G., respectiv ofițerul de serviciu, însă ei au arătat faptul că injuriile, amenințările și cuvintele obscene erau la modul general. Opinează că declarațiile trebuie interpretate în sensul că polițiștii au văzut doar anumite momente, pentru că s-a întins pe o perioadă de timp comportamentul necorespunzător al inculpatului. Astfel, solicită a se observa declarația martorului Chindriș B., agent de poliție, care a arătat la un moment dat că el s-a dus într-o altă parte, la o altă mașină, pentru a lua trusa pentru a fi testat cu alcool-testul și după ce s-a întors l-a auzit pe inculpat adresând cuvinte obscene, văzând astfel doar un moment din toată altercația. Un alt agent de poliție, Fărțan Petru, a menționat că inculpatul înjura, dar în acel moment, când a auzit
injuriile, erau la adresa generală, respectiv nemulțumiri la modul general. De asemenea, ofițerul de serviciu din ziua respectivă de la Poliția municipiului G. ,
G. I., a arătat, printre altele, "l-am auzit pe inculpat spunând lasă U. ene că ne mai vedem noi";. În consecință, toate expresiile pe care inculpatul le-a folosit, în niciun caz, nu se poate spune că nu au însemnat insulte și amenințări la adresa polițiștilor, în timp ce se efectuau actele de urmărire penală.
Nu în ultimul rând, amintește faptul că și martorul asistent a fost înjurat și amenințat de către inculpat, aspect care rezultă din actele de cercetare penală, respectiv că cei doi polițiști au chemat un martor pentru a asista la întocmirea
înscrisurilor care erau obligatorii și acesta a fost amenințat. Astfel, martorul a spus că de frică a și plecat și nu a vrut să mai stea în locul respectiv, când a văzut ce se întâmplă.
În situația redată, opinează că, în mod greșit, s-a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de sfidarea organelor judiciare, fiind întrunite acestea atât material, obiectiv cât și subiectiv, existând vinovăția inculpatului.
Pentru motivele expuse, solicită admiterea recursului Parchetului și modificarea în parte a hotărârii instanței, în sensul de a dispune condamnarea inculpatului și pentru infracțiunea de sfidarea organelor judiciare.
Apărătorul ales al inculpatului O. A., solicită, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d raportat la prevederile art. 3859alin. 1 pct. 12 Cod procedură penală, admiterea recursului formulat, casarea parțială a hotărârii pronunțate de către instanța de fond și să se dispună achitarea inculpatului O. A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Astfel, consideră că sentința penală pronunțată de către Judecătoria Gherla este netemeinică și nelegală parțial, doar raportat la soluția de condamnare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. 5 din
nr. 195/2002, întrucât se află în contradicție cu majoritatea probelor care au fost administrate în mod nemijlocit de către instanța de judecată.
Menționează că la dosarul cauzei majoritatea probațiunii administrată a fost una testimonială, din administrarea căreia a rezultat o stare de fapt prezentată de către lucrătorii de poliție, care se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu și o altă stare de fapt prezentată de către martorii oculari la eveniment.
Astfel, instanța de fond, în momentul în care a motivat hotărârea, a încălcat dispozițiile art. 356 lit. c Cod procedură penală și nu a făcut nicio referire cu privire la motivele care au condus-o la reținerea unora dintre probe și conturarea soluției de condamnare și a stării de fapt exclusiv pe baza declarațiilor lucrătorilor de poliție cu privire la această infracțiune și care au fost motivele care au stat la baza înlăturării probelor celorlalți martori.
Consideră că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv că lipsește elementul material al laturii obiective. În acest sens, susține că în speță inculpatul O. A. nu a refuzat niciun moment, respectiv nu s-a împotrivit și nici nu s-a sustras de la recoltarea de probe biologice sau de la testarea alcoolemiei în aerul expirat. Astfel, după momentul în care acesta a fost oprit, pe raza localității Sântioana, nu i s-a oferit niciun moment să sufle în fiolă, ci i s-a solicitat să fie condus la Poliția municipiului G., pentru a i se recolta probe biologice. După existența unor discuții contradictorii, care au fost recunoscute de către inculpat, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de judecată, fără însă a adresa cuvinte insultătoare sau jignitoare, în mod nemijlocit, la adresa lucrătorilor de poliție, acesta a acceptat să fie condus la Spitalul G. pentru recoltarea de probe.
Susține că discuțiile contradictorii au fost purtate cu privire la necesitatea încătușării, organele de poliție considerând că este necesar ca inculpatul să fie încătușat pentru a fi condus la spital, în timp ce inculpatul afirma că nu este nevoie luarea acestei măsuri, întrucât este de acord. Ori, susținerile inculpatului sunt confirmate inclusiv de declarația părții vătămate S. C., sens în care face trimitere la fila nr. 64 din dosarul instanței de fond, unde partea vătămată arată că a promis că e de acord să meargă la recoltarea de probe biologice. În același sens este și declarația lucrătorului de poliție Chindriș B. I. uț, audiat în fața instanței de fond, aflată la fila nr. 50 din dosarul Judecătoriei G., în care arată că, după discuțiile contradictorii cu privire la necesitatea încătușării "O. a spus că s-a liniștit și că va merge la G., după care i s-au scos cătușele";. Mai mult, susține că acordul inculpatului de recoltare a probelor biologice este reținut și în actul de sesizare a instanței de judecată, unde se arată că "învinuitul, în mod formal și-a dat acordul pentru deplasarea la Spitalul Municipal G. în vederea recoltării probelor biologice";. În acest context, susține că acordul inculpatului a fost unul efectiv și nu formal, acesta urcându-se din proprie inițiativă în autoturismul condus de către lucrătorii de poliție. Cu toate acestea, instanța de fond, ca urmare a administrării probațiunii și a existenței declarațiilor anterior redate, chiar a părții vătămate S. C. și a lucrătorului de poliție Chindriș B. I. uț, omite cu desăvârșire să rețină acordul inculpatului de a se deplasa către Spitalul G. .
Mai arată că, având reprezentarea că va fi condus la spital și fără a fi exercitată nicio presiune și niciun comportament agresiv pe parcursul transportului de către inculpatul O. A., ulterior plimbării prin oraș, conform declarației acestuia, el a fost transportat la Poliția G. . Susținerea inculpatului se coroborează chiar cu declarația părții vătămate, care fiind întrebată, în mod expres, de către instanța de judecată care a fost motivul pentru care a fost condus la sediul poliției și nu a spitalului, astfel cum i se promisese inculpatului și cum acesta și-a dat acordul, a menționat că a dorit să-i ia o declarație. Astfel, reprezentarea lucrătorului de poliție cu privire la faptul că inculpatul va fi condus la poliție și nu la spital, pentru a i se lua declarație, este reprezentată și de conducerea unui alt martor de la fața locului, respectiv a dlui O. Eugen, la același sediu al poliției, căruia i s-a luat declarație în cursul aceleiași nopți. M. ivarea lucrătorului de poliție a fost că, pe parcursul drumului, de la Sântioana către Poliția G., a sunat la sediul Poliției Municipiului G. pentru a întreba dacă există un aparat alcool-test cu care să îl testeze pe inculpat. Aceste susțineri sunt contrazise, pe de o parte, de copia după registrul de evidență a ofițerului de serviciu, existent la dosarul cauzei la fila nr. 111, în care lipsește orice mențiune cu privire la telefonul, respectiv solicitarea de relații din partea Poliției Municipiului G. în contextul în care ofițerul de serviciu avea obligația de a consemna solicitările, în măsura în care acestea ar fi existat, iar consemnările din data de_ și_ se referă tocmai la solicitarea de relații, însă de către Parchet sau de către alți lucrători de poliție, fără a apărea mențiunea cu privire la solicitarea de relații de către partea vătămată S. C. .
Totodată, evidențiază un argument de ordin logic și arată că, în măsura în care organele de poliție susțin că inculpatul a refuzat să fie testat cu fiola alcool- test, însă a fost de acord să fie condus la spital pentru recoltarea de probe biologice, nu înțelege care a fost motivul ca, pe drumul către spital, să se întoarcă la sediul poliției pentru a fi testat cu aparatul alcool-test. Astfel, în măsura în care ar fi existat fiola la care se face referire și oricând pe parcursul drumului ar fi existat posibilitatea să fie testat cu fiola alcool-test, nefiind nevoie să fie transportat către sediul poliției pentru a fi testat cu aparatul alcool-test și abia ulterior să fie transportat la spital.
Reiterează faptul că inculpatul și-a dat acordul de a fi transportat la spital pentru a sublinia aspectul pe care-l consideră ca fiind esențial și care conduce la demonstrarea lipsei elementului material al laturii obiective a acestei infracțiuni, întrucât nu există un refuz de recoltare de probe biologice.
De asemenea, apreciază că, în mod evident, declarațiile lucrătorilor de poliție trebuie privite cu oarecare circumspecție, întrucât aceștia se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, iar orice mărturisire a acestora cu privire la încălcarea anumitor atribuții de serviciu ar duce la sancționarea lor disciplinară.
Astfel, arată că, în cursul judecății în fond, a demonstrat faptul că aceștia nu aveau o fiolă alcool-test în localitatea Sântioana, unde l-au oprit pe inculpat, în acest sens fiind majoritatea declarațiilor de la dosarul cauzei, care pot fi privite cu subiectivism, însă face referire doar la anumite înscrisuri asupra cărora nu mai planează prezumția de parțialitate, respectiv la planul de acțiune, care a fost întocmit anterior operațiunii din data de_, respectiv al controlului pe linia de circulație, în care se menționează, la punctul 5, care este dotarea efectivelor, cu referiri inclusiv la procese-verbale și la culegere de acte normative. În consecință, în cadrul planului de acțiune și la dotarea efectivă nu se face nicio mențiune cu privire existența unei fiole sau a unui aparat alcool-test asupra echipajului care a realizat operațiunea și, mai mult, precizează că, ulterior operațiunii, a fost întocmit chiar de către partea vătămată S. C. sinteza operațiunii, care a fost transmisă către centrul operațional al I.P.J. Cluj, în care de asemenea se face vorbire doar despre faptul că inculpatul a fost transportat la sediul Poliției G. și s-a opus recoltării de probe biologice, fără a se face nicio mențiune cu privire la faptul că i s-a solicitat să sufle în fiolă, respectiv să fie testat.
În subsidiar, în ipoteza în care se va aprecia ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, solicită a se reține în sarcina inculpatului O. A. circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a Cod penal și, în consecință, să se dispună coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Precizează că aceeași solicitare subsidiară a formulat-o și în fața primei instanței, însă, așa cum rezultă din motivarea sentinței, aceasta a fost respinsă pe motivul că inculpatul a avut o conduită nesinceră. Ori, reținerea unei conduite nesincere a inculpatului nu împiedică de plano reținerea oricărei circumstanțe atenuante în sarcina lui, ci poate să conducă la nereținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c Cod penal, însă nu poate avea vreo influență asupra circumstanței prev. de art. 74 lit. a Cod penal, respectiv a conduitei anterioare a inculpatului, care este integrat în familie, în societate și care a avut o conduită corespunzătoare până la vârsta de 51 de ani, când se presupune săvârșirea infracțiunii.
În consecință, solicită admiterea recursului așa cum a fost expus și formulat în scris.
Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla menționează că hotărârea de achitare pentru săvârșirea infracțiunilor de sfidare a organelor judiciare a fost pronunțată în baza art. 2721teza I Cod penal, pentru că raportat la această infracțiune au existat numeroase discuții în fața instanței de fond, existând probleme de ordin tehnic, legislativ, respectiv dacă acesta are sau nu două alineate, ea momentan în coduri fiind prezentată cu două alineate, chiar și în programele legislative, însă în Monitorul Oficial este prezentată cu un singur alineat, motiv pentru care a solicitat reprezentantului Parchetului să precizeze care este încadrarea juridică corectă. Astfel, la ultimul termen de judecată s-a precizat că este vorba despre teza I a art. 2721Cod penal. În context redat, apreciază ca fiind evident că nu sunt îndeplinite condițiile cu privire la subiectul activ și subiectul pasiv al infracțiunii, respectiv pentru a fi săvârșită această
infracțiune persoana care o săvârșește trebuie să asiste sau să participe la o procedură desfășurată în fața instanței de judecată sau a unui organ de urmărire penală. Ori, S. C. și U. D., în seara de_, nu aveau calitatea de instanță de judecată și nici de organ de urmărire penală.
De asemenea, confirmă faptul că în Codul penal pe care îl deține articolul are două alineate, însă astfel cum rezultă și din dosarul cauzei, în Monitorul Oficial a fost publicat cu un singur alineat, motiv pentru care a pus în discuție acest aspect la instanța de fond și s-a lămurit în sensul că există un singur alineat și s-au precizat tezele.
Mai arată că discuțiile cu privire la subiect activ și subiect pasiv ar fi fost înlăturate în măsura în care reprezentantul Parchetului ar fi solicitat schimbarea încadrării juridice pe teza a II-a a art. 2721Cod penal, unde într-adevăr este vorba despre acte îndeplinite și de către un polițist în exercițiu funcțiunii. În plus față de neîndeplinirea condițiilor cu privire la subiectul activ/subiect pasiv solicită a se observa că, din ansamblul materialului probator, nu se face referire la existența unor cuvinte insultătoare sau amenințătoare, care să fie adresate, în mod nemijlocit, la adresa integrității corporale a polițiștilor. Astfel, singura declarație în acest sens este cea a părții vătămate S. C., însă conform art. 75 Cod procedură penală, pentru ca aceasta să fie luată în considerare trebuie să se coroboreze și cu alte probe de la dosarul cauzei. Mai mult, susține că la momentul respectiv, în cursul urmăririi penale, când a fost audiat U. D., în calitate de martor, la audierea lui a participat și un superior al acestuia, comisar Pașcu, care a exercitat unele presiuni în sensul de a răspunde la
întrebări exact în măsura în care ar fi reliefată și ar fi reieșit existența infracțiunii de sfidare, însă solicită a se observa că la fila nr. 17 din dosarul de urmărire penală, pe verso, U. D. arată că nu a suferit niciun prejudiciu, că nu a fost insultat, că nu a fost jignit, că nu dorește să participe în cauză în calitate de parte vătămată și că nu dorește să se constituie parte civilă, ci dorește să fie audiat în calitate de martor. Prin urmare, consideră că nu sunt două părți vătămate cu privire la infracțiunea de sfidarea organelor judiciare și, mai mult, precizează că nici cealaltă parte vătămată, S. C., nu a exercitat calea de atac a recursului împotriva hotărârii, în măsura în care s-ar fi arătat nemulțumit de soluția de sfidare indicată de către judecătoria de fond.
Apreciază că în dosar s-a încercat din partea Parchetului o forțare a reținerii infracțiunii de sfidare, chiar dacă părțile vătămate, respectiv martorul U.
, au indicat în mod expres că nu se consideră sfidați, fiind reținută infracțiunea împotriva voinței acestora.
De asemenea, consideră că nu poate fi acceptată și nu poate fi însușită de către instanța de control judiciar solicitarea de dispunere a unei soluții de condamnare pentru săvârșirea infracțiunilor de sfidare în măsura în care nu s-au readministrat probe de la instanța de fond, încălcându-se dreptul la un proces echitabil, astfel cum rezultă din și cauza Flueraș contra României.
Raportat la modul în care a fost întocmit recursul de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla arată că se indică, dar confirmă că recursul este devolutiv și nu se limitează la motivele care au fost specificate în scris de către procuror, cazul de casare prev. de art. 14, 17 și 20, care au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și consideră că art. 14 se încadrează în limitele prevăzute de lege, respectiv pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii, iar punctele 17 și 20 au fost abrogate.
Depune și concluzii scrise la dosar.
Reprezentanta M. ui P. solicită respingerea ca nefondat a recursului inculpatului și arată că într-adevăr există declarația lui U. D., audiat în calitate de martor, pentru că nu a avut pretenții civile în cauză, iar cealaltă parte
vătămată, respectiv S. C., s-a constituit parte civilă. Astfel, faptul că o persoană nu are pretenții civile nu semnifică că nu mai este parte vătămată, aceasta rămâne în continuare parte vătămată chiar dacă nu are pretenții civile.
În ceea ce privește elementele constitutive arată că a detaliat în recursul Parchetului și apreciază că probațiunea trebuie interpretată în sensul că există și refuzul recoltării probelor biologice. Astfel, evidențiază faptul că infracțiunea este instantanee, iar polițiștii nu trebuie să se roage de inculpați, respectiv să le adreseze numeroase invitații pe parcursul unui interval de timp de câteva ore, infracțiunea consumându-se în momentul în care, în mod nejustificat, se refuză recoltarea probelor.
Solicită respingerea recursului.
Cu privire la împrejurarea că într-adevăr sunt variante diferite publicate ale articolului 2721Cod penal menține perspectiva expusă inițial, în sensul că cei doi polițiști care efectuau acte de control, din moment ce sunt organe de cercetare penală ale poliției judiciare și constată săvârșirea unei infracțiune, au obligația legală, procedurală de a se sesiza, moment în care deja începe urmărirea penală, cu precizarea că actele s-au întocmit ulterior, la sediul poliției. Concluzionează că aceștia au acționat în calitate de organe de urmărire penală.
Inculpatul O. A., având ultimul cuvânt, arată că regretă faptul că la vârsta sa se impune prezentarea la instanță și susține că este nevinovat, că nu a adresat injurii, precum și că aceștia nu dețineau fiola alcool-test, conform martorului care a declarat în acest sens.
Se consideră nevinovat pentru ambele infracțiunii și se declară de acord cu susținerile apărătorului său ales.
C U R T E A
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O. A. pentru săvârșirea infracțiunii de refuz al unei persoane care conduce pe drumurile publice un autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de articolul 87 alineatul 5 din Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 precum și pentru săvârșirea a două infracțiuni de sfidare a organelor judiciare, prevăzută de articolul 2721 din Codul penal, cu aplicarea articolului 33 litera a) din Codul penal.
Inculpatul nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor.
Prin sentința penală nr. 752/_ a Judecătoriei G., pronunțată în dosar nr._ , instanța a dispus:
În temeiul articolului 11 punctul 2 litera a) și articolului 10 litera d) din Codul de procedură penală, a fost achitat inculpatul O. A., fiul lui I. și Ana, născut la data de 13 noiembrie 1960, în municipiul G., județul Cluj, domiciliat în municipiul G., strada C., nr. 52, județul Cluj, în privința acuzațiilor de săvârșire a următoarelor infracțiuni:
sfidare a organelor judiciare, prevăzută de articolul 2721 teza I din Codul penal (persoană vătămată S. C. ) și
sfidare a organelor judiciare, prevăzută de articolul 2721 teza I din Codul penal (persoană vătămată U. ean D. -L. ).
1. A fost condamnat inculpatul O. A., fiul lui I. și Ana, născut la data de 13 noiembrie 1960, în municipiul G., județul Cluj, de cetățenie română, studii: medii, căsătorit, șomer, fără antecedente penale, posesor al C. I.
seria K.X. nr. 4., eliberat de Poliția G., codul numeric personal 1., domiciliat în municipiul G., strada C., nr. 52, județul Cluj, la pedeapsa de :
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz al unei persoane care conduce pe drumurile publice un autovehicul, de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de articolul 87 alineatul 5 din Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002.
S-a suspendat condiționat executarea pedepsei precizate la punctul 1, pe durata termenului de încercare de 4 ani.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal, a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
I s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, dreptul prevăzut de articolul 64 alineatul 1 litera a), teza a II-a din Codul penal. Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, suspendă și executarea pedepsei accesorii precizate.
S-a respins ca tardivă acțiunea civilă promovată de partea civilă S.
C. .
S-a constatat că persoana vătămată U. D. -L. nu s-a
constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul să achite 400 lei, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune trimiterea în judecată, Parchetul de pe lângă
Judecătoria Gherla a reținut următoarea stare de fapt:
Partea vătămată S. C. este inspector de poliție în cadrul Secției 7 Poliție Rurală G., iar partea vătămată U. D. -L. este agent șef de poliție în cadrul Postului de poliție comunală Ț. . Ambii fac parte din structura poliției judiciare.(filele 16 și 18)
În data de 3 iunie 2011, în jurul orelor 23, părțile vătămate S. C. și U. D. -L., împreună cu agentul de poliție Chindriș B., executau o misiune de control al circulației pe drumul județean 109 C, pe raza localității Sântioana. Fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, părțile vătămate au oprit pentru control autoturismul marca "ARO", model "IMS", condus de către inculpatul O. A. . În autoturism se aflau și martorii Nemeș Dorin-V. și O. Eugen. La solicitarea agentului șef de poliție U. D. -L. de a prezenta documentele, inculpatul a răspuns cu o interogație provocatoare: "Ce....(cuvânt obscen)..acte să-ți dau?" întrucât, inculpatul susținea, că nu are asupra sa nici un document, acesta a fost invitat la autoturismul de serviciu al poliției în vederea identificării. în timpul deplasării, lucrătorii de poliție au observat, că inculpatul făcea mari eforturi pentru a-și păstra echilibrul, iar halena alcoolică pe care o emana a condus la concluzia, că O. A. se afla în stare de ebrietate.(filele 5-17; 36-42; 48-50; 51-55 și 73-76)
În urma verificării în baza de date a M. ui Administrației și Internelor s-a constatat, că autoturismul care avea aplicate plăcuțe de înmatriculare cu numărul_ era radiat din circulație din data de 23 februarie 2009.(filele 8 și 114-115)
Fiind solicitat să se supună testării cu fiola alcooltest, inculpatul a refuzat, adresând totodată cuvinte obscene martorului asistent Ciornea M. I. (filele 5-15; 36-42 și 48-50).
În această situație, lucrătorii de poliție i-au solicitat inculpatului să-i însoțească la Spitalul municipiului G. pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, însă acesta a refuzat, adoptând o atitudine sfidătoare prin cererea adresată martorului O. Eugen de a-i aduce petul de doi litri cu bere din autoturism. Martorul i-a adus inculpatului petul, iar acesta a reușit să consume o cantitate mică de bere, până când partea vătămată S.
C. i-a luat recipientul din mână. La intervenția ofițerului de poliție, inculpatul a devenit recalcitrant, 1-a împins cu pieptul pe ofițer strigându-i "Ce mă..(cuvânt obscen)..ce îmi faci tu mie"?.
Comportamentul recalcitrant al inculpatului i-a determinat pe polițiști să- 1 încătușeze. După încătușare, inculpatul și-a schimbat temporar atitudinea și în mod formal și-a dat acordul pentru deplasarea la Spitalul municipal G. în vederea recoltării probelor biologice. Văzând că inculpatul s-a calmat, lucrătorii de poliție i-au scos cătușele, după care l-au condus la sediul Poliției municipiului
G., cu intenția de a-1 testa în prealabil cu aparatul alcooltest. Fiind introdus într-o încăpere situată la sediul instituției și solicitat să se supună testului, inculpatul a adoptat din nou o atitudine obstrucționistă și a refuzat aparatul. De asemenea, la solicitarea explicită a organelor de poliție de a-i însoți la Spitalul municipal G. pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, inculpatul a părăsit sediul poliției, deși i s-a atras atenția, că fapta constituie infracțiune (filele 12-15; 36-42;48-50 și 73-75).
Cei trei polițiști l-au urmat pe inculpat până în fața sediului Poliției G., timp în care i-au solicitat în mod repetat să-i însoțească la spital. În urma refuzului categoric al inculpatului de a se conforma invitației, inspectorul de poliție S. C. 1-a prins de mână pe O. A. cu intenția de a-1 conduce la autoturismul de serviciu, însă acesta s-a opus, adresându-i următoarele cuvinte amenințătoare: "Oltene, te rezolv io, ai grijă. " De asemenea, inculpatul s- a adresat agentului șef principal de poliție U. D. -L. cu formula: "U. ene, ne mai vedem noi!", după ce anterior 1-a jignit spunându-i "Hai, măi gunoiule, vorbește cu avocatul.", oferindu-i totodată în mod provocator telefonul mobil. Cuvintele amenințătoare proferate de către inculpat nu erau de natură să le provoace lucrătorilor de poliție o reală temere și întrucât au epuizat toate posibilitățile de a-1 convinge pe O. A. să se deplaseze la spital, lucrătorii de poliție i-au permis acestuia să se urce într-un autoturism care îl aștepta în fața sediului poliției. Când autoturismul în care se afla s-a pus în mișcare, inculpatul le-a arătat părților vătămate un semn obscen cu degetul mijlociu îndreptat în sus, adresându-le totodată formula "vă dau....(cuvânt obscen)...la toți.(filele 12- 15; 36-42 și 64-71)
Din probele administrate în cauză rezultă, că inculpatul a cumpărat autoturismul cu numărul de înmatriculare_ de la martorul T. I. -Mircea, cu aproximativ trei ani înainte de data incidentului, când autovehiculul era legal înmatriculat. La data de 23 februarie 2009, martorul a radiat autoturismul fără a-i comunica inculpatului acest lucru, motiv pentru care apreciem, că inculpatul s-a aflat în eroare cu privire la statutul legal al autoturismului pe care 1-a condus pe drumurile publice (filele 107-125)
În pofida numeroaselor probe care îi dovedesc vinovăția (procesul verbal de constatare a infracțiunii, declarațiile părților vătămate S. C. și U.
D. -L., declarațiile martorilor Ciornea M. -I., Nemeș Dorin-V., Fărtan Petru, Chindriș B. -I. uț și G. I. ), inculpatul O. A. susține că nu a fost invitat la spital pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. A negat, de asemenea, faptul că ar fi adresat cuvinte obscene sau amenințătoare lucrătorilor de poliție (filele 21-29).
Starea de fapt reținută mai sus este dovedită cu următoarele probe administrate în cursul urmăririi penale: procesul-verbal de constatare a infracțiunii (filele 5-7); declarațiile părților vătămate (filele 9-15 și 27); adresele IPJ Cluj nr.5. din 16 iunie 2011 și 5. din 16 iunie 2011); declarațiile
inculpatului (filele 25-29); declarațiile martorilor (filele 36-42; 48-55; 58-66; 69-
71; 73-78; 86-96; 99-110;); adresa IPCRCIV Cluj nr. 82381 din 1 iulie 201 l (fila
115); documentele autovehiculului condus de inculpat (filele 117-123) și procesul- verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (filele 131-132)
De asemenea, în cursul judecății s-au administrat următoarele probe: declarația inculpatului (fila 32), declarațiile martorilor (filele 48-51, 65, 66, 83, 95-98, 115-118) și declarația părții vătămate S. C. (fila 64).
În fața instanței au fost audiați martorii U. D. -L., Nemeș Dorin-
V., Chindriș B. -I. uț, G. I., Fărtan Petru, Ciornea M. -I., O. E. ,
O. George, O. L., O. D., Baba H. -Claudiu, O. Călin, O. Eugen, Ciurar Aurel și Timbuș V. (filele 48-51, 65, 66, 83, 95-98, 115-118).
Declarațiile date de părți și martori în cursul urmăririi penale sunt în general, convergente.
Declarațiile date în cursul urmăririi penale, relevă următoarele:
Astfel, partea vătămată S. C. (filele 12-15) arată că, în localitatea Sîntioana i-a cerut lui O. A. să sufle în fiola alcooltest pentru stabilirea alcoolemiei însă acesta a refuzat. A fost chemat un martor care să confirme refuzul iar O. Eugen a început să-l jignească pe martor, astfel că acesta a plecat. De asemenea, O. A. a cerut unui pasager din mașina sa să îi aducă o doză de bere pentru bea în fața polițiștilor apoi a început să bea din sticla adusă, moment în care polițistul S. i-a luat doza din mână și a aruncat-o. În această situație, O. A. l-a împins cu burta pe S. C. și i-a spus într- un mod jignitor că nu are ce să-i facă. Fiind recalcitrant, O. A. a fost încătușat și imediat s-a calmat și spunea că o să meargă oriunde vreau polițiștii. A fost descătușat și apoi urcat în mașină și dus la Poliția municipiului G. pentru a fi testat cu aparatul etilotest. Când a ajuns la sediul poliției, O. A. a început să vocifereze și s-a deplasat spre mașina unei rude a sa cu intenția de a pleca. Totuși, a fost dus în sediu, unde a refuzat să fie testat cu aparatul etilotest, motiv pentru care polițiștii au vrut să-l conducă la Spitalul municipal G. pentru recoltarea probelor biologice. În fața poliției, unde se aflau câteva rude ale sale, O. A. a refuzat de mai multe ori să mergă la Spitalul municipal G. . La un moment dat a vorbit la telefon și i-a întins telefonul polițistului U. ean L.
, spunându-i: ,,Ia mă gunoiule, vorbește cu avocatul’’. S. C. l-a ținut de mână pe O. Eugen, cu intenția de a-l duce la spital însă inculpatul i-a zis: ,,Ia mă mâna de pe mine, că nu știu ce fac’’. Până la urmă, O. A. a plecat cu o mașină și la plecare i-a spus lui S. C. pe un ton amenințător și arogant:
,,Oltene, te rezolv io, ai grijă.’’ iar lui U. D. i-a spus: U. ene, ne mai vedem noi’’
În declarația dată de agentul U. D. (filele 36-42), acesta arată (în esență) că, în localitatea Sîntioana, O. A. nu le-a adresat polițiștilor cuvinte vulgare în mod direct ci folosea cuvinte vulgare cum ar fi ,,Ce p…a mea vreți’’ dar fără a pomeni vreun nume. De asemenea, O. A. a a luat o doză de bere adusă de O. Eugen și a început să bea în fața polițiștilor, moment în care polițistul S. i-a luat doza din mână și a aruncat-o. În această situație, O.
A. a devenit violent și l-a împins cu pieptul pe S. C. . Fiind recalcitrant, O. A. a fost încătușat. La sediul Poliției municipiului G. s-a prezentat agentul Fîrtan I. de la poliția rutieră care avea un aparat etilotest și acesta i-a cerut lui O. A. să sufle în aparat însă inculpatul refuzat. Mai târziu, în fața sediului poliției, O. A. a refuzat să meargă la Spitalul municipal G. pentru recoltarea probelor biologice. O. A. a luat un telefon de la fiul său și l-a întins lui U. D., spunându-i: ,,Hai măi gunoiule și vorbește cu avocatul Bujiță’’. Când a plecat, O. A. i-a spus lui S. cahe C.
: ,,Oltene, îți arăt eu ție’’ iar lui U. D. i-a zis: U. ene, ne mai întâlnim noi.’’
La filele 48-50 se află declarația martorului Ciornea M. -I., care arată că, în localitatea Sîntioana l-a observat pe agentul U. și alți polițiști care îi cereau unui bărbat să le dea actele și să sufle în fiolă dar acesta nu vroia. Martorul a plecat la bar dar după vreo 15 minute a venit agentul U. și l-a chemat să vadă că numitul O. nu vreas să sufle în fiolă. În prezența martorului, un polițist s-a apropiat de domnul O. și i-a zis să sufle în fiolă însă O. A. a refuzat să sufle în fiolă și a vorbit urât cu martorul. O. A. a vorbit urât cu polițiștii. După părearea martorului, domnul O. era beat.
Martorul Nemeș Dorin-V. (filele 51-55) arată că, în localitatea Sîntioana se afla în mașină cu inculpatul O. A. când au fost opriți de polițiști iar aceștia i-au solicitat inculpatului actele la control. Inculpatul a răspuns: ,,Ce p…a mea de acte să-ți dau’’ și nu a prezentat nici un act. Polițiștii nu i-au cerut lui O. A. să se supună testului alcooloscopic și nici să meargă la spital pentru recoltarea probelor biologice.
Martorul O. Eugen arată în declarația sa (filele 58-62) că se afla în mașină cu O. A. când au fost opriți de polițiști iar mai târziu, fiind în mașină, a auzit când polițiștii i-au spus lui O. A. să le prezinte actele și că trebuie să fie dus la probele biologice. Nu a auzit ca O. A. să înjure su să vorbească urât cu polițiștii.
La filele 64-65 se află declarația martorului O. D., care arată că numitul O. A. nu a consumat băuturi alcoolice la barul din localitatea Sîntioana.
La filele 69-71 se află declarația martorului Fartan Petru, care arată că, este agent de poliție în cadrul Poliției municipiului G. și lucrează la compartimentul rutier. S-a prezentat la poliție și i-a cerut numitului O. A. să sufle în aparatul etilotest însă acesta a refuzat de mai multe ori. De asemenea,
O. A. a declarat că nu dorește să meargă la spital pentru recoltarea probelor biologice, deși polițistul S. i-a adus la cunoștință că acest refuz constituie infracțiune. O. A. a folosit cuvinte insultătoare și obscene la adresa polițiștilor și vorbea pe un ton ridicat. Martorul a fost de față când O. A. i-a spus lui U. L.: ,,L. le, îți arăt eu’’ pe un ton ridicat.
La filele 73-78 se află declarația martorului Chindriș B. -I. uț, care arată că, în localitatea Sîntioana, domnul O. A. a fost condus la mașina de poliție, unde i s-a adus la cunoștință că urmează a fi testat cu fiola alcooltest dar
O. A. a spus că nu vrea să fie testat pentru că nu a consumat alcool. În prezența unui martor asistent, domnul inspector S. i-a solicitat lui O. A. să se supună testului cu fiola alcooloscop însă acesta a refuzat. Cu această ocazie, O. A. a început să gesticuleze și să se certe cu polițiștii folosind cuvinte obscene cum ar fi de exemplu: ,,De ce p…a mea trebuie să suflu eu în
fiolă’’ dar fără a se adresa unei persoane. Domnul inspector S. C. i-a cerut lui O. A. să meargă la Spitalul municipal G. pentru recoltarea de probe biologice însă acesta a refuzat. La Poliția municipiului G., agentul de politie Fârtan Petru a venit în sala de ședințe și i-a cerut lui O. A. să sufle în aparatul etilotest însă acesta refuzat de mai multe ori. După acest refuz, lui O.
A. i s-a cerut să meargă la Spitalul municipal G. pentru recoltarea de probe biologice însă acesta a refuzat
Martorul G. I. (filele 103-106) arată că, în fața sediului poliției a auzit când, în repetate rânduri unul din polițiști (probabil S. C. ) i-a cerut lui O.
A. să meargă la recoltarea probelor biologice însă acesta a refuzat, spunând că vrea să fie lăsat în pace. Polițistul i-a adus la cunoștință lui O. A. că acest refuz constituie infracțiune. O. A. a avut un comportament sfidător la adresa polițiștilor. Tot în acele împrejurări, O. A. i-a spus lui S. C. :
,,Oltene, lasă că-ți arăt eu’’ iar lui U. L. i-a spus: ,,Lasă-mă în p… U. ene’’
Martorii Baba H. -Claudiu, O. George-A., O. L. -Simion și O. Călin-Eugen (filele 86-88, 91-93, 94-96, 99-102) arată (în esență) că au fost la sediul Poliției municipiului G. atunci când se afla acolo numitul O. A. și nu au observat nimic anormal, respectiv nu au observat ca polițiștii să îi ceară lui
O. A. să meargă la spital pentru recoltarea probelor biologice și nici nu au observat ca O. A. să adreseze polițiștilor cuvinte obscene sau insultătoare. Toate discuțiile dinte O. A. și polițiști au fost normale iar O. A. le cerea să îl lase să plece acasă pentru că nu a făcut nimic.
Referitor la declarațiile date în fața instanței (fila 48) martorul U. D.
-L. a confirmat, în general, starea de fapt reținută de Parchet, mai puțin cuvintele insultătoare folosite de O. A. la adresa polițiștilor. Martorul Nemeș Dorin-V. (fila 49) arată că își menține declarația dată la poliție și nu a observat ca O. A. să fi folosit cuvinte obscene la adresa polițiștilor și nici nu a observat ca polițiștii să-i spună lui O. A. să sufle în fiolă. Martorul Chindriș
B. -I. uț (fila 50) arată că, în localitatea Sîntioana i s-a cerut lui O. A. să sufle în fiolă însă acesta a refuzat și astfel s-a luat hotărârea să fie dus la Poliția municipiului G. pentru a fi identificat și pentru a fi testat cu aparatul etilotest. La poliție, O. A. a refuzat să se supună testării cu aparatul etilotest. Inculpatului i s-a adus la cunoștință că, refuzul de a se supune testului de alcoolemie, constituie infracțiune. Mai târziu, O. A. a refuzat să meargă la spital pentru recoltarea probelor biologice. Martorul G. I. (fila 51) arată că polițiștii i-au spus de mai mult ori lui O. A. că trebuie să meargă la spital pentru recoltarea probelor biologice dar acesta a refuzat. Martorul Fărtan Petru (fila 65) arată că inculpatul a refuzat să fie testat cu aparatul etilotest. L-a auzit pe inculpat înjurând în sediul poliției dar nu se referea la cineva anume. Martorii
O. George, O. L., O. Călin și O. Eugen (filele 95, 96, 115 și 116) arată (în esență) că au venit la sediul poliției municipiului G. atunci când au aflat că O.
A. a fost adus la poliție și nu au observat nimic deosebit, respectiv nu au observat ca polițiștii să îi ceară lui O. A. să meargă la spital pentru recoltarea probelor biologice și nici nu au observat ca O. A. să adreseze polițiștilor cuvinte obscene sau insultătoare. Martorul O. Eugen (fila 116) arată că, în localitatea Sîntioana se afla în mașină cu O. A. când au fost opriți de polițiști iar O. A. le-a dat polițiștilor niște acte. Inculpatului i s-au pus cătușe apoi a fost urcat în mașina poliției, care a plecat spre G. . Martorul nu a auzit pe polițiști să-i spună lui O. A. să meargă pentru recoltarea de probe biologice și nu a auzit ca inculpatul să-i fi înjurat pe polițiști.
Martorii O. E. (fila 83) și O. D. (fila 97) nu au declarat nimic relevant în cauză.
Martorii Ciurar Aurel și Timbuș V. (filele 117 și 118) arată că într-o zi din primăvara anului 2011 au trecut prin fața Poliției municipiului G. iar acolo se afla numitul O. A., polițistul S. C. și alte persoane. Numitul O.
A. îi reproșa luni S. C. că nu se ocupă suficient de cercetarea furtului care a avut loc în cabana sa și că o să facă reclamație la Cluj. S. C. a strigat la O. A. și i-a spus că o să-i arate el Cluj.
Partea civilă S. C. a reiterat în declarația dată în fața instanței (fila
afirmațiile făcute în declarația dată în fața organelor de urmărire penală.
Martora Putan S. (filele 89-90) arată că martorul Ciornea M. este nepotul său și în seara zilei de_ era beat și i-a spus că polițiștii l-au pus de martor. Acest martor era beat și se împleticea.
Referitor la încadrarea juridică a infracțiunii de sfidare a organelor judiciare și modul de redactare (incriminare), instanța reține că, aceasta este prevăzută de articolul 2721 din Codul penal. În varianta publicată de programul
,,Legis Studio’’ pus la dispoziția instanțelor judecătorești, Codul penal, actualizat până la data de 22 aprilie 2012, prevede la articolul articolul 2721:
Întrebuințarea de cuvinte insultătoare ori gesturi obscene sau amenințătoare la adresa integrității fizice a unui judecător, a unui procuror sau a unui organ de cercetare penală, de către o persoană care participă sau asistă la o procedură care se desfășoară în fața instanței sau a organului de urmărire penală, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
Cu aceeași pedeapsă se sancționează întrebuințarea de cuvinte insultătoare ori gesturi obscene sau amenințătoare în mod nemijlocit la adresa integrității fizice a unui judecător, a unui procuror sau a unui organ de cercetare penală, polițist sau jandarm, pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcției.
Aceeași redactare a textului se află și în lucrarea Codul penal; Codul de procedură penală; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor, ediția a 25- a revizuită, Editura Hamangiu, București, 2013, pagina 113 (cu mențiunea că, în această ultimă lucrare, alineatele sunt numerotate).
Din cele arătate reiese că articolul 272/1 din Codul penal are două alineate, respectiv alineatul 1 și alineatul 2.
Într-o altă lucrare (G. D., Constantin Duvac, Tratat de drept penal. Partea specială, Editura C. H. Beck, București, 2009, pagina 617) se arată că articolul 272/1 din Codul penal are un singur alineat.
Textul relevant sub acest aspect este cel publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, numărul 824/8.XI.2008 (pe format de hârtie; a se vedea fila 163), din care reiese că articolul 2721 din Codul penal are un singur alineat.
Prin urmare, având în vedere și precizările reprezentantului Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla din data de_ (fila 151), instanța stabilește că încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în dauna persoanelor vătămate S. C. și U. L., este aceea de sfidare a organelor judiciare, prevăzută de articolul 2721 teza I din Codul penal.
Referitor la cele două infracțiuni de sfidare a organelor judiciare, instanța a apreciat că, din ansamblul probelor administrate în cauză reiese că cele două fapte există, sunt prevăzute de legea penală și au fost săvârșite de inculpat.
În literatura de specialitate (I. Pascu, Sorin Corlățeanu, Ultrajul și sfidarea organelor judiciare, publicat în revista ,,Dreptul’’, numărul 6/2009, paginile 165-175) s-a rătat că: … existența infracțiunii de sfidarea organelor judiciare este condiționată de preexistenta unei stări pe care se grefează elementul material al infracțiunii, respectiv a unei cauze penale, civile, disciplinare sau a oricărei altei cauze, la care persoana participă sau asistă, la o procedură ce se desfășoară în fața instanței sau a organului de urmărire penală.
Fără realizarea acestei situații premisă fapta nu va constitui o sfidare a organelor judiciare.
Mai trebuie arătat că, în decizia penală numărul 44/A/2010 a T. ului Cluj (nepublicată) s-a precizat că nu sunt îndeplinite cerințele articolului 2721 din Codul penal, atât timp cât nu era încă declanșată o procedură judiciară și agentul de poliție a fost solicitat pentru a aplana incidentul respectiv.
În speță, polițiștii S. C. și U. L. nu au acționat ca organe de urmărire penală ci, așa cum reiese din planul de acțiune de la filele 79-80, se aflau în executarea unei acțiuni preventiv-reactive având ca scop asigurarea unui climat de siguranță civică și crearea cadrului necesar diminuării riscului rutier.
În consecință, se constată că, în speță, lipsește un element constitutiv al infracțiunii de sfidare a organelor judiciare, respectiv situația premisă a existenței unei cauze penale, civile sau disciplinare în cadrul căreia să fie săvârșite faptele.
Conform articolului 10 litera d) din Codul de procedură penală, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă: d) faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii;
Având în vedere cele de mai sus și în temeiul articolului 11 punctul 2 litera a) și articolului 10 litera d) C.pr.pen., instanța a achitat pe inculpat pentru săvârșirea celor două infracțiuni de sfidare a organelor judiciare.
Referitor la infracțiunea de refuz, împotrivire sau sustragere de la recoltarea probelor biologice, instanța a apreciat că, din ansamblul probelor administrate în cauză reiese că această faptă există, este prevăzută de legea penală și a fost săvârșită de inculpat.
În drept, fapta inculpatului O. A. de a refuza deplasarea la Spitalul municipal G., de a se împotrivi și de a se sustrage de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei la solicitarea legitimă a organelor de poliție, în noaptea de 3/4 iunie 2011, după ce a condus un autoturism pe drumul județean 109 C pe raza localității Sântioana, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "refuz, împotrivire sau sustragere de la recoltarea probelor biologice", prevăzută de articolul 87 alineatul 5 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 republicată.
La individualizarea pedepsei stabilite inculpatului, instanța a avut în vedere următoarele criterii prevăzute de articolului 72 din Codul penal:
gradul de pericol social al faptei, care este relativ scăzut raportat la categoria de drum pe care a circulat inculpatul și raportat la ora la care a circulat,
persoana inculpatului, care nu a mai fost condamnat (fila 31 din dosarul de urmărire penală) și are o comportare bună în familie și societate dar a dat dovadă de nesinceritate în timpul procesului, nerecunoscând săvârșirea infracțiunii; prin urmare, nu se pot reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante;
limitele speciale ale pedepsei.
În baza acestor elemente, instanța va stabili inculpatului o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de refuz recoltare probe biologice.
Deoarece inculpatul nu a mai fost condamnat, pedeapsa aplicată este mai mică de 3 ani închisoare iar inculpatul a avut o comportare relativ bună în cursul procesului penal, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, astfel că, în temeiul articolului 81 și articolului 82 din Codul penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei de 2 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 4 ani.
În temeiul articolului 359 alineatul 1 C.pr.pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal, a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul articolului 71 din Codul penal, văzând și hotărârea din 28 septembrie 2004 emisă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Sabou și Pârcălab împotriva României precum și decizia numărul 74/2007 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite într-un recurs în interesul legii, instanța a apreciat în baza criteriilor prevăzute de articolul 71 alineatul 3 din Codul penal, că se justifică numai interzicerea dreptului prevăzut de articolul 64 alineatul 1 litera a), teza a II-a din Codul penal, începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepsei, astfel că va proceda în consecință.
În temeiul articolului 71 alineatul 5 C.pr.pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de articolul 64 din Codul penal.
Persoana vătămată S. C. a declarat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă în cauză, cu o sumă pe care o va comunica ulterior (filele 9-11 din dosarul de urmărire penală). În fața instanței persoana vătămată S.
C. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale (fila 71). Această precizare s-a făcut la termenul din_ iar citirea actului de sesizare a avut loc la data de_ . Inculpatul a invocat tardivitatea precizărilor pretențiilor civile.
Referitor la acest aspect, instanța a reținut că, în practica judiciară (publicată în: A. Trancă, Acțiunea civilă în procesul penal. Practică judiciară, Editura Hamangiu, București, 2008, paginile 1-15) s-a arătat că: după citirea actului de sesizare, se pot modifica pretențiile civile, doar dacă inculpatul prezent nu se opune; dacă se solicită daune morale, atunci când nu au fost solicitate dar cuantumul acestora se include în cuantumul total al despăgubirilor solicitate înainte de citirea actului de sesizare, cererea este admisibilă; cererea de obligare a inculpatului la plata dobânzii legale, formulată după citirea actului de sesizare, este tardivă; formularea pretențiilor civile după citirea actului de sesizare atrage respingerea acțiunii civile ca tardiv formulată în cadrul procesului penal. Există și o altă opinie, în sensul că, este legală majorarea pretențiilor civile după citirea actului de sesizare (Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, decizia numărul 538/2006, publicată în lucrarea menționată, paginile 16-17) însă în motivarea acestei hotărâri instanța a reținut că, împrejurarea că, după citirea actului de sesizare și până la închiderea dezbaterilor … au intervenit cauze obiective care justifică majorarea pretențiilor, în scopul întregirii prejudiciului real cauzat prin infracțiune, nu reprezintă un impediment la acordarea acestora. Reiese că, este necesar să se dovedească o împrejurare care să justifice majorarea pretențiilor după citirea actului de sesizare.
În literatura de specialitate (I. Neagu, Tratat de procedură penală, Editura PRO, București, 1997, paginile 117-118) s-a arătat că, până la citirea actului de sesizare, persoana vătămată … trebuie să se constituie parte civilă și să-și precizeze cuantumul despăgubirilor, pretinderea unor despăgubiri mai mari după momentul citirii actului de sesizare fiind inadmisibilă.
Din cele arătate reiese că, există opinii aproape unanime în sensul că, nu pot fi solicitate pretenții civile după citirea actului de sesizare decât dacă inculpatul prezent nu se opune sau dacă există motive obiective pentru care acele daune nu au fost solicitate inițial (de pildă, aceste daune au apărut sau au fost cunoscute după citirea actului de sesizare).
Având în vedere cele de mai sus și în temeiul articolului 15 alineatul 2 din Codul de procedură penală, instanța a respins ca tardivă acțiunea civilă promovată de partea civilă S. C. . Desigur că, așa cum s-a arătat în practica judiciară, partea civilă a cărei acțiune civilă a fost respinsă ca tardiv formulată, are posibilitatea de a formula acțiune în pretenții în fața instanței civile (Tribunalul București, secția a II-a penală, decizia numărul 346/A/2003, publicată în: A. Trancă, Acțiunea civilă în procesul penal. Practică judiciară, Editura Hamangiu, București, 2008, paginile 22-26).
Persoana vătămată U. D. -L. nu s-a constituit parte civilă și nu a dorit să participe în calitate de parte vătămată la procesul penal, preferând să fie audiat în calitate de martor, conform prevederilor articolului 82 din Codul de procedură penală (filele 27 și 36-42 din dosarul de urmărire penală). Având în vedere principiul disponibilității, specific procesului civil și în temeiul articolului 346 alineatul 1 C.pr.pen., s-a constatat că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs atât Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla, cât și inculpatul O. A. .
Prin propriul recurs, Parchetul a solicitat admiterea recursului formulat și modificarea în parte a hotărârii instanței, în sensul de a dispune condamnarea
inculpatului și pentru infracțiunea de sfidarea organelor judiciare.
M. ivând recursul s-a arătat că hotărârea instanței de judecată este considerată parțial nelegală, în ceea ce privește achitarea inculpatului pentru infracțiunea de sfidare a organelor judiciare, infracțiune prevăzută de art. 272/1 din Codul penal, fiind vorba de două infracțiuni de sfidare a organelor judiciare, pentru că în cauză sunt două părți vătămate, respectiv cei doi polițiști S. C. și U. D. L. .
Susține că există o strânsă legătură între această infracțiune pentru care instanța a dispus achitarea și cealaltă infracțiune pentru care instanța l-a condamnat pe inculpat, motiv pentru care anterior va face referire la starea de fapt și, evident la probațiunea care a fost administrată în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată.
Instanța de judecată a reținut vinovăția inculpatului numai pentru infracțiunea de refuz de recoltare a probelor biologice, pentru care i-a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare, care a fost suspendată condiționat.
Prin propriul recurs, apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului formulat, casarea parțială a hotărârii pronunțate de către instanța de fond și să se dispună achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
În motivarea recursului, se arată că sentința atacată este netemeinică și nelegală parțial, doar raportat la soluția de condamnare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât se află în contradicție cu majoritatea probelor care au fost administrate în mod nemijlocit de către instanța de judecată.
Menționează că la dosarul cauzei majoritatea probațiunii administrată a fost una testimonială, din administrarea căreia a rezultat o stare de fapt prezentată de către lucrătorii de poliție, care se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu și o altă stare de fapt prezentată de către martorii oculari la eveniment.
Astfel, instanța de fond, în momentul în care a motivat hotărârea, a încălcat dispozițiile art. 356 lit. c Cod procedură penală și nu a făcut nicio referire cu privire la motivele care au condus-o la reținerea unora dintre probe și conturarea soluției de condamnare și a stării de fapt exclusiv pe baza declarațiilor lucrătorilor de poliție cu privire la această infracțiune și care au fost motivele care au stat la baza înlăturării probelor celorlalți martori.
Consideră că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv că lipsește elementul material al laturii obiective.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O. A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv 272/1 C.pen.,
(două infracțiuni), cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.
S-a reținut sub aspectul stării de fapt că inculpatul O. A. a refuzat să se deplaseze la Spitalul Municipal G., s-a împotrivit și s-a sustras de la recoltarea probelor biologice în vederea stabiliri alcoolemiei ca urmare a solicitării
formulate de organele de poliție, în noaptea de 3/4 iunie 2011.
În aceleași împrejurări inculpatul a adresat cuvinte insultătoare inspectorului de poliție S. C. și agentului șef principal de poliție U. D.
L. .
Soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală în ceea ce privește achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de sfidare a organelor judiciare. Astfel, probele administrate în cauză au relevat faptul că în noaptea de 3/4 iunie 2011 inculpatul O. A. s-a aflat la volanul unui autoturism pe care l-a condus pe drumul județean 109 C pe raza localității Sântioana. La solicitarea legitimă a organelor de poliție inculpatul a refuzat să se deplaseze la Spitalul Municipal G. pentru recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. În acest context, inculpatul a adresat cuvinte insultătoare și amenințătoare inspectorului de poliție S. C., precum și agentului șef principal de poliție U. D. L. .
Împrejurările reținute de instanța de fond în fundamentarea soluției de achitare pronunțate în cauză, împrejurări potrivit cărora în cauză nu era declanșată o procedură judiciară, iar polițiștii nu au acționat ca organe de urmărire penală, ci se aflau în executarea unei acțiuni pentru asigurarea unui climat de siguranță civică, sunt nefondate.
Astfel, cei doi polițiști făceau parte din structura poliției judiciare și executau o misiune de control a circulației rutiere. Aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au constatat la un moment dat că inculpatul se alfa sub influența băuturilor alcoolice la volanul unui autovehicul și au solicitat acestuia să prezinte documentele, să accepte textul cu fiola alcool-text și în cele din urmă să îi însoțească la Spitalul Municipal G. pentru recoltarea de probe biologice. Inculpatul, nu numai că a refuzat constant să dea curs solicitărilor, dar a proferat la adresa acestora, insulte și amenințări.
Infracțiunea reglementată de art. 272 alin. 1 C.pr.pen. incriminează acțiunea de întrebuințare de cuvinte insultătoare ori gesturi obscene sau amenințătoare la adresa integrității fizice a unui judecător, procuror sau organ de cercetare penală de către o persoană care participă sau asistă la o procedură care se desfășoară în fața instanței sau a organelor de urmărirea penală.
Cu aceeași pedeapsă este incriminată și întrebuințarea de cuvinte insultătoare ori gesturi obscene ori amenințătoare la adresa integrității fizice a persoanelor menționate mai sus pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcției.
Din perspectiva acestor dispoziții legale, Curtea reține că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, astfel că recursul declarat în cauză sub acest aspect va fi admis, iar inculpatul va fi condamnat pentru comiterea a două infracțiuni incriminate de prevederile art. 272/1 C.pen. corespunzător celor două părți vătămate, la două pedepse de câte 6 luni închisoare.
În temeiul art. 33, 34 C.pen., vor fi contopite cele două pedepse aplicate inculpatului cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare cu aplicarea prevederilor art. 81, 82 C.pen.
În ceea ce privește criticile formulate de inculpat în susținerea motivelor de recurs, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate.
Astfel, din materialul probator administrat în cauză a rezultat fără putință de tăgadă că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, iar instanța de fond în mod corect a dispus condamnarea inculpatului pentru comiterea acestei infracțiuni.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere prevederile art. 385/15 pct. 2 lit. d C.pr.pen., recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla va fi admis în limitele expuse mai sus.
De asemenea, având în vedere prevederile art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. recursul declarat de inculpat împotriva aceleiași sentințe penale va fi
respins ca nefondat, soluția pronunțată de instanța de fond în ceea ce privește reținerea vinovăției inculpatului pentru infracțiunea reglementată de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, fiind temeinică și legală.
În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2 C.pr.pen. se va stabili onorariu avocațial și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs, restul cheltuielilor judiciare urmând să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla împotriva sentinței penale nr. 752 din 26 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Gherla pe care o casează doar în ceea ce privește soluția de achitare a inculpatului O. A., pentru săvârșirea a doua infracțiuni de sfidare a organelor judiciare prev. de art. 272 ind. 1 Cod penal si rejudecând cauza in aceste limite:
Condamna pe inculpatul O. A., fiul lui I. si Ana, născ. la 13 noiembrie 1960 CNP 1. la câte 6 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de sfidare a organelor judiciare prev. de art. 272 ind. 1 Cod penal (părți vătămate S. C. si U. ean D. L. ).
In temeiul art. 33, 34 Cod penal, contopește cele două pedepse de 6 luni cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de instanță pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 al.5 din OUG 195/2002, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 81, 82 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani si atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul O. A. împotriva aceleiași sentințe penale.
Stabilește onorariu avocațial în suma de 100 lei ( av. Ceapă I. ) sumă ce se va avansa din FMJ.
Obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 300 lei din care 100 lei reprezintă onorariu avocațial parțial, iar restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 3 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||||
A. | D. L. | I. | C. | M. | M. | B. |
GREFIER
L. A. S.
Red.MB/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: I.G.
| ← Decizia penală nr. 922/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe... | Decizia penală nr. 75/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe... → |
|---|
