Decizia penală nr. 1095/2013. Furt calificat
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1095/R/2013
Ședința publică din data de 06 septembrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE | : V. | C. | |
JUDECĂTORI | : C. | I. | |
: I. | C. | M. | |
G.: G. | I. | -B. |
Ministerul Public reprezentat prin DANILA SUCIU - procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul LS împotriva sentinței penale nr.1893 din_ a Judecătoriei Baia M., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare nr.2205/P/2013 pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. i C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul LS, în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu av. Călbăjos Ramina, în substituirea av. Bordeanu A. din cadrul Baroul Cluj, ambii cu delegații avocațiale la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care,
Inculpatul LS arată își menține recursul formulat în cauză și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu. Depune la dosarul cauzei un memoriu în susținerea recursului formulat în cauză.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, în temeiul art.38515alin.1 lit.b C.pr.pen. rap. la art.3859pct.14 C.pr.pen., solicită casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului de către prima instanță.
Având în vedere faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a beneficiat de procedura specială prevăzută de art. 3201C.pr.pen., consideră cuantumului pedepsei aplicate mult prea mare. Astfel, solicită instanței de recurs să aibă în vedere la individualizarea pedepsei persoana inculpatului, acesta având un grad scăzut de discernământ, la pericolul social concret la faptei și la valoarea prejudiciului care este scăzută. Mai mult, inculpatul a colaborat cu organele de cercetare penală pentru aflarea adevărului.
Față de considerentele expuse, solicită admiterea recursului formulat, apreciază că inculpatul poate beneficia de clemența instanței de recurs prin reducerea pedepsei. Solicită acordarea onorariului avocațial din FMJ.
Reprezentantul M. ui P. , învederează că, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, a fost găsit vinovat și condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare. Având în vedere faptul că, inculpatul a fost condamnat anterior pentru comiterea unor astfel de fapte penale, iar în prezent acesta este trimis în judecată în alte două dosare penale, tot pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, apreciază că, pedeapsa stabilită de către
instanța de fond este una pe măsura gravității faptelor, iar soluția pronunțată în cauză este temeinică și legală. Prin urmare solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de către inculpatul LS în prezenta cauză.
Inculpatul LS , având ultimul cuvânt, arată că a recunoscut săvârșirea faptei, își menține în totalitate aspectele invocate în memoriu și solicită admiterea recursului formulat în cauză.
C U R T E A,
Deliberând constată că,
Prin sentința penală nr.1893 din_, Judecătoria Baia Mare a condamnat pe inculpatul LS, fiul lui Z. și S., născut la data de_ în Baia M., cetățean român, studii 8 clase, necăsătorit, trei copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, cu antecedente penale, domiciliat în Ș. M., str. Mireșului, nr. 116, județul Maramureș, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Gherla, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208, alin.1, art. 209, alin. 1, lit. i Cod penal și art. 3201Cod procedură penală la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Cu consecințele prevăzute de art. 71, art. 64, lit. a, teza a II-a Cod penal.
În temeiul art. 350, alin. 1 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat prin încheierea penală 1406/_ .
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv începând cu data de_, la zi.
În temeiul art. 14 Cod procedură penală, raportat la art. 1357 Cod civil, a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile în cuantum de 5000 lei către partea civilă O.
S. Ș. M., cu sediul în Ș. M., str. Republicii, nr. 28, județul Maramureș.
În baza art. 191, alin. 1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1400 de lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, sumele de 300 de lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu în cursul urmăririi penale și la propunerea de arestare preventivă către av. Giurgiu L., 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu din cursul urmăririi penale către av. Olar I. și 50 de lei reprezentând onorariul parțial acordat apărătorului din oficiu în cursul
judecății către av. Giurgiu L., urmând a fi avansate din fondurile M. ui Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare din 21 iunie 2013 - dosar 2205/P/2013, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 25 iunie 2013 sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului LS, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208, alin. 1, art. 209, alin. 1, lit. i Cod penal.
În actul de sesizare al instanței s-a reținut că, în fapt, în intervalul cuprins între 2 mai 2013 după ora 20 și 11 mai 2013 ora 14, fără a se putea stabili cu exactitate data, inculpatul s-a deplasat de la locuința sa situată pe strada Mireșului nr. 116 din Ș. M., județul Maramureș, cu o căruță la cabana "Poiana"; aparținând O. ui S. Ș. M., situată în pădurea dintre localitățile Tulghieș și Ș. mare, în partea dreaptă a DJ 182 B, la o distanță de aproximativ 5 km de orașul Ș. M. .
Profitând de faptul că imobilul respectiv este amplasat într-un loc izolat, nefiind înăuntru nicio persoană, inculpatul a deschis unul dintre geamurile cabanei, pe care apoi l-a escaladat, pătrunzând în interior. A deschis apoi o ușă metalică asigurată prin partea interioară cu un zăvor metalic. Inculpatul a sustras din cămara bucătăriei mai multe seturi de veselă, pahare și suporturi de lumânări, iar dintr-un dormitor a sustras mai multe pături, fețe de masă, prosoape și carpete. De asemenea, a sustras de pe peretele unei camere un trofeu de cerb carpatin, fixat pe o panoplie, cu șase raze pereche.
În timp ce manipula bunurile sustrase în cămara bucătăriei cabanei, inculpatul a spart un ceainic de porțelan, de pe cioburile rămase la fața locului fiind prelevate și ridicate urme papilare despre care s-a stabilit în cursul cercetării penale că aparțin inculpatului. Inculpatul a încărcat bunurile sustrase în căruță, apoi s-a deplasat înspre locuința sa.
În cursul urmăririi penale, trofeul de cerb carpatin și un număr de patru carpete sustrase din cabana susmenționată au fost descoperite de către organele de poliție asupra martorilor Chioarță N. și Lakatoș Tudor Vladimir. Acest din urmă martor a declarat că a găsit bunurile respective în pădurea din vecinătatea str. Mireșului, ascunse în tufișuri.
Prejudiciul cauzat a fost estimat de către reprezentanții O. ui S. Ș. M. la 9500 lei, din care suma de 4500 lei reprezintă contravaloarea trofeului de cerb. Dat fiind că o parte din bunuri au fost recuperate, partea vătămată a arătat că își menține constituirea de parte civilă la valoarea de 5000 lei.
La termenul de judecată din data de 2 august 2013, inculpatul a solicitat judecarea sa în procedura simplificată prevăzută de art. 3201Cod procedură penală, recunoscând săvârșirea faptei și solicitând ca judecarea sa să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Nu au fost administrate alte probe și nu au fost depuse nici înscrisuri în circumstanțiere.
În intervalul cuprins între data de 2 mai 2013 și 11 mai 2013, fără a se putea stabili cu exactitate data, inculpatul LS a pătruns în cabana "Poiana"; aparținând O. ui S. Ș. M. situată în pădurea aflată la aproximativ 5 km de orașul Ș. M. .
Inculpatul a escaladat un geam al cabanei și a sustras mai multe bunuri: pături, fețe de masă, prosoape, carpete, veselă, pahare, suporturi de lumânări, precum și un trofeu de cerb carpatin.
Bunurile sustrase le-a încărcat în căruță și le-a transportat într-o altă locație. O parte din acestea au fost recuperate, astfel că prejudiciul inițial cauzat a fost diminuat, iar partea vătămată O. S. Ș. M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5000 lei.
Fiind audiat în fața instanței de judecată, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a fost de acord să achite sumele de bani cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză.
Situația de fapt, astfel cum a fost prezentată în actul de sesizare a instanței și cum a fost recunoscută de către inculpat, a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: plângerea și declarația reprezentantului părții vătămate (filele 4, 19-21 din dosarul de urmărire penală); procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele cu fotografiile judiciare aferente acestuia ( filele 5-17 din dosarul de urmărire penală); raportul de constatare tehnico-științifică nr. 81.783 din_ (filele 39-45 din dosarul de urmărire penală); declarațiile martorilor H. N. (fila 26), M.
V. (filele 27-29), Chioarță N. (filele 30-33), Lakatoș Tudor Vladimir (filele 34- 35), toate declarațiile fiind consemnate în dosarul de urmărire penală; procesele verbale de depistare, ridicare și restituire a unor bunuri sustrase către O. S. Ș.
M. și planșele cu fotografiile judiciare aferente acestuia (filele 55-62); înscrisuri doveditoare a valorii prejudiciului (filele 46-54); declarațiile inculpatului (filele 22-25 din dosarul de urmărire penală).
În drept, fapta inculpatului LS care, în intervalul cuprins între 2 mai 2013 și 11 mai 2013, a pătruns, prin escaladarea unui geam, în cabana
"Poiana"; aparținând O. ui S. Ș. M. și a sustras din interior mai multe bunuri (pături, fețe de masă, prosoape, carpete, veselă, pahare, suporturi de lumânări, precum și un trofeu de cerb carpatin), cauzând astfel un prejudiciu părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208, alin. 1, art. 209, alin. 1, lit. i Cod penal.
Sub aspectul elementului material al laturii obiective, fapta a fost săvârșită de inculpat prin pătrunderea prin efracție în cabana aparținând O. ui S. Ș. M.
, și prin luarea pe nedrept a bunurilor din posesia părții vătămate, fără a avea consimțământul acesteia. Urmarea imediată a fost cauzarea unui prejudiciu în patrimoniul părții vătămate O. S. Ș. M., prejudiciu cu privire la care partea vătămată s-a constituit parte civilă, solicitând despăgubiri materiale de 9500 lei
inițial, iar, ulterior recuperării unor bunuri, precizându-și pretențiile la valoarea de 5000 lei.
În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu intenție, cunoscând faptul că pătrunde într-un imobil, care nu îi aparține, fără a avea consimțământul părții vătămate, iar bunurile au fost sustrase în scopul însușirii lor pe nedrept.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 Cod penal, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, raportate la prezenta cauză, respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârșite concretizat în valorile sociale care au fost vătămate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită (de la 3 la 15 ani, limite care vor fi reduse ca urmarea a aplicării dispozițiilor art. 320, indice 1, alin. 7 Cod procedură penală), împrejurările comiterii faptelor (respectiv prin efracție), dar și persoana inculpatului care are antecedente penale, așa cum rezultă din fișa de cazier a acestuia depusă la fila 63 din dosarul de urmărire penală.
Astfel, inculpatul a suferit o condamnare în minorat, tot pentru săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului, iar în cursul anilor 2010 și 2011, a fost sancționat de trei ori cu amenda administrativă pentru comiterea de fapte de furt calificat, apreciindu-se în acele situații că faptele nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
Aceste împrejurări, respectiv faptul că inculpatul a fost cercetat de mai multe ori, dar și condamnat anterior pentru săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului,
conduc la concluzia că scopul preventiv și educativ al pedepsei nu a fost atins prin aplicarea pedepsei anterioare, dar nici prin aplicarea sancțiunilor cu caracter administrativ.
Constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, așa cum prevăd dispozițiile art. 345, alin. 2 Cod procedură penală, dar și având în vedere dispozițiile art. 3201Cod procedură penală și constatând că inculpatul a recunoscut în totalitate fapta pentru care a fost trimis în judecată, instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 3201, alin. 7 Cod procedură penală, astfel că
l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208, alin. 1, art. 209, alin. 1, lit. i Cod penal.
În temeiul art. 71 Cod penal, pe durata executării pedepsei, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64, lit. a, teza a II-a din Codul penal, apreciind, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite precum și de persoana acestuia, că este incompatibil să-și exercite drepturile arătate mai sus.
Apărările inculpatului, formulate prin intermediul avocatului, în sensul că
infracțiunile contra patrimoniului sunt cele mai ușoare, iar partea civilă nici nu a observat că i-au fost sustrase bunuri, nu pot fi primite de către instanță ca putând
justifica aplicarea unei pedepse cu modalitatea de individualizare a executării într-o modalitate mai ușoară pentru inculpat, respectiv în modalitatea suspendării executării pedepsei sau a suspendării sub supraveghere a acesteia. Așa cum a rezultat și din fișa de cazier, inculpatul a mai suferit sancțiuni pentru comiterea de fapte contra patrimoniului, iar sancțiunile aplicate cu acele ocazii nu și-au atins scopul vizat, inculpatul continuându-și activitatea infracțională. Probabil tocmai datorită faptului că a tratat cu ușurință consecințele faptelor sale, inculpatul a perseverat în activitățile ilicite.
Pe de altă parte, limitele legale prevăzute pentru infracțiunile contra patrimoniului, în concret pentru infracțiunea de furt calificat, reflectă pericolul social generic pe care astfel de fapte îl prezintă in abstracto pentru ordinea publică și pentru valorile ocrotite de legea penală, pericol care nu este deloc neglijabil.
De asemenea, situația personală a inculpatului, în sensul că are trei copii minori, nu este de natură să justifice aplicarea unei pedepse mai mici și într-o altă modalitate de individualizare a executării, în contextul general al conduitei acestuia și al modului de comitere a faptei, deducându-se faptul că inculpatul a urmărit să își asigure venituri facile prin comiterea de infracțiuni.
În temeiul art. 350, alin. 1 Cod procedură penală, instanța a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat prin Încheierea penală 1528/_ .
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv începând cu data de_, la zi.
Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența faptei ilicite, a unui prejudiciu care este urmarea directă a faptei inculpatului (deci și condiția raportului de cauzalitate), precum și a vinovăției inculpatului sub forma intenției directe.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 14 Cod procedură penală, raportat la art. 1357 Cod civil, instanța l-a obligat pe inculpat la despăgubiri civile în cuantum de 5000 lei către partea civilă O. S. Ș. M., luând în considerare și înscrisurile justificative depuse de către partea vătămată la dosarul de urmărire penală la filele 48-54.
În baza art. 191, alin. 1 Cod de procedură penală, instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 1400 de lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, sumele de 300 de lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu în cursul urmăririi penale și la propunerea de arestare preventivă către av. Giurgiu L., 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu din cursul urmăririi penale către av. Olar I. și 50 de lei reprezentând onorariul parțial acordat apărătorului din oficiu în cursul judecății către av. Giurgiu L., urmând a fi avansate din fondurile
M. ui Justiției.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul LS solicitând casarea acesteia și rejudecând, să se reducă pedeapsa aplicată ținându-se cont de pericolul social concret al faptei, valoarea prejudiciului și persoana inculpatului, acesta având trei copii minori în întreținere.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că prima instanță a stabilit în mod corespunzător starea de fapt pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale pe care inculpatul și le-a însușit prevalându-se de procedura prevăzută de art.3201C.pr.pen., reținând în mod corect vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.i C.pen.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, instanța a ținut cont de criteriile generale prevăzute de art.72 C.pen. și anume gradul de pericol social concret al faptei prin prisma modalității de comitere, respectiv pătrunderea prin escaladare în interiorul unei cabane aparținând O. ui S. Ș. M. de unde a sustras bunuri în valoare de cca 9.500 lei, pericolul social al făptuitorului care a mai fost sancționat pentru infracțiuni de furt, nu a acoperit prejudiciul, astfel că pedeapsa aplicată este justă și proporțională și corespunde scopului prevăzut de lege.
Alegerea unei alte modalități de executare a pedepsei nu este justificată raportat la împrejurarea că inculpatul a mai fost condamnat în timpul minorității la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru furt calificat, iar în anul 2010 și 2011 a fost sancționat administrativ pentru același gen de fapte, neexistând garanții suficiente că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.
Prin urmare, reducerea pedepsei aplicate inculpatului nu se impune, iar recursul declarat în cauză este nefondat, urmând a fi respins în baza art.38515pct.1 lit.b C.pr.pen.
În baza art.88 C.pr.pen.din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce din timpul arestului preventiv, începând cu data de 5 iunie 2013 și până în prezent.
Văzând și disp.art.192 alin.2 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul LS, aflat în prezent în Penitenciarul Gherla, împotriva sentintei penale nr. 1893 din 8 august 2013 a Judecătoriei Baia M. .
Deduce din pedeapsa aplicata inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 5 iunie 2013 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul
M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Bordean A. .
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
V. | C. | C. | I. | I. C. M. |
G.
G. I. B.
red.C.I./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.Fărcaș M.
| ← Decizia penală nr. 861/2013. Furt calificat | Decizia penală nr. 1323/2013. Furt calificat → |
|---|
