Decizia penală nr. 1098/2013. Infractiuni la regimul silvic (Legea nr.46/2008)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1098/R/2013
Ședința publică din 9 septembrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: ANA C., judecător
JUDECĂTORI: L. M.
M. Ș.
G.: M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR - SEBASTIAN DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul M. G. împotriva sentinței penale nr.213 din 9 aprilie 2013 a Judecătoriei S. u Marmației, pronunțată în dosar nr._, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier
național prev. de art.108 al.1 lit.d din Legea nr.46/2008 - C.silvic și furt de arbori tăiați fără drept, prev. de art.110 al.1 lit.d din Legea r.46/2008, totul cu aplic.art.33 lit.a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. G., asistat de către apărător ales, av.P. Cernean M. din cadrul Baroului Maramureș cu delegație la dosar, lipsă fiind partea civilă P. comunei R.
.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului M. G. , în baza art.385/15 pct.2 lit.b C.pr.pen., art.11 pct.2 lit.a și art.10 lit.e C.pr.pen., solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza, a se dispune achitarea inculpatului, întrucât fapta a fost comisă în condițiile erorii de fapt, care, potrivit art.51 C.pen., constituie o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei.
În susținerea recursului arată că inculpatul, în calitate de administrator al unei societăți comerciale, care are obiect de activitate exploatarea materialului lemnos, a efectuat lucrări de tăiere de arbori în zona comunei R. . În această împrejurare, a fost contactat de numitul Șofineți V., proprietarul unei păduri situate în raza teritorială a comunei
R., care i-a solicitat să-i taie câțiva arbori din pădurea proprietatea sa. În prezența martorului Glavațchi M., numitul Șofineți V., i-a arătat inculpatului limitele pădurii, cu privire la limita de sus precizând că este vorba de o distanță de circa 400 metri, din locul în care se aflau.
În consecință, inculpatul a tăiat materialul lemnos din interiorul limitei teritoriale arătate de Sofineț V., iar la cererea acestuia materialul lemnos a fost transportat la o societate comercială pentru debitare.
Mai mult, unul dintre transporturi a fost însoțit de către proprietar, fapt dovedit cu martorul audiat în cauză, Zaha G. .
Analizând apărarea inculpatului, susține că instanța de fond a apreciat în mod greșit că în cauză nu sunt întrunite condițiile erorii de fapt prev. de art.51 C.pen., reținând că, depinde de împrejurarea dacă arborii erau sau nu marcați, caracterul penal al faptei. Ori, în speță s-a dovedit că arborii tăiați de inculpat nu erau marcați și că se aflau într-o pădure apropiată.
Potrivit art.1 lit.j din Legea nr.31/2000, în vigoare în perioada 2000- 2010, fapta proprietarului care tăia arbori din pădurea proprietatea sa, nu constituia infracțiune, ci contravenție.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, solicită a se observa că potrivit art.346 C.pr.pen., în cazul în care există unul din cazurile de înlăturare a caracterului penal al faptei, instanța poate soluționa latura civilă.
Apreciază că se impune a fi menținută obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile.
Depune la dosar motivele scrise privind recursul declarat de inculpat.
Reprezentantul M. ui P. , solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
În susținerea poziției procesuale arată că prima instanță a analizat toate probele administrate în cauză, inclusiv apărarea formulată de către inculpat și a ajuns la concluzia corectă că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiuni imputate.
Solicită a se avea în vedere declarațiile martorilor Ciorba Levente și Nergheș Mircea precum și declarația proprietarului terenului, respectiv martorul Sofineț V. .
Inculpatul M. G. , având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.213 din 9 aprilie 2013 a Judecătoriei S. u Marmației, pronunțată în dosar nr._, a fost condamnat inculpatul M.
(fiul lui D. și M., născut la data de_ în com. Certeze,
județul Satu Mare, cetățean român, studii - 10 clase, administrator, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în com. Certeze, sat M. nr.190, județul Satu Mare, posesor al C.I. Seria SM nr.2. eliberat de SPCLEP Negrești Oaș, CNP 1. ), pentru săvârșirea
infracțiunilor de:
tăiere fără drept de arbori din fondul forestier național prev. de art. 108 al.1 lit.,,d"; din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic cu aplicarea art. 74 lit.";a"; și art. 76 lit. "c"; C.pen. la 2 ani închisoare.
furt de arbori tăiați fără drept prev. de art. 110 al.1 lit.,,d"; din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic cu aplicarea art. 74 lit.";a"; și art. 76 lit. "c"; C.pen. la 2 ani închisoare.
În baza art.33 lit.";a"; și art. 34 lit.";b"; C.pen., s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art.81 și 82 C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen.
A fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor către partea civilă
P. R. în cuantum de 10.385 lei.
În temeiul art.191 al. (1) C.pr.penală a fost obligat inculpatul să plătească statului 640 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu parțial avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriu Parchetului de pe lângă J. ecătoria S. u- Marmației nr.224/P/ din 13 aprilie 2011 înregistrat la instanță sub dosar nr.1280/307 din 27 aprilie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. G., pentru săvârșirea infracțiunii silvice prev. de art. 108 al.1 lit.,,d"; din Legea nr. 46/2008 și furtul de arbori tăiați fără drept prev. de art. 110 al.1 lit.,,d"; din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 33 lit.,,a" c.p.
Se reține în actul de sesizare al instanței, că inculpatul în data de 23 noiembrie 2009 a tăiat și sustras de pe un teren aparținând Primăriei
R. 16 arbori de esență fag nemarcați, cauzând fondului forestier național un prejudiciu ce depășește de peste 50 de ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă .
Inculpatul a recunoscut că a tăiat arborii, însă invocă faptul că nu a cunoscut limita teritorială a proprietății lui Șofineți V. .
În cauză P. R. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.385
lei.
Din probele de la dosar instanța a reținut următoarea stare de fapt: În toamna anului 2009 inculpatul M. G., care este
administratorul S.C.,,DGM FOREST"; S.R.L., a efectuat lucrări de exploatare a masei lemnoase în pădurile situate pe raza localității R. în baza unei autorizații emise de Ocolul Silvic S. . În aceste împrejurări, inculpatul a fost contactat de către Șofineț V. care este proprietarul unui teren împădurit situat în locul numit ,,Gropile R. ului"; și care i-a cerut să-i taie câțiva arbori.
Terenul proprietatea lui Șofineț V. se învecinează cu o parcelă proprietatea Primăriei R. aflată în amenajament silvic (U.P. I Huta, u.a. 3B, 4A și 3 D) și cei doi s-au deplasat la fața locului unde susnumitul i-a indicat inculpatului M. G. limitele terenului său.
În data de 23 noiembrie 2009 inculpatul M. G. a tăiat arbori atât de pe terenul proprietatea lui Șofineț V., cât și de pe cel proprietatea Primăriei R., de pe care a doborât și sustras 16 arbori de esență fag nemarcați cu diametre la cioată cuprinse între 32 și 86 cm.
Din procesul verbal de calcul al valorii pagubelor rezultă că prejudiciul cauzat fondului forestier național prin tăierea arborilor a fost de 8.727 lei, depășind de peste 50 de ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă la data constatării faptei.
S-a considerat că starea de fapt prezentată rezultă din:procesul verbal de constatare a faptelor (f.5 dosar urmărire penală );procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa cu fotografii judiciare (f.7-17 dosar urmărire penală );procesul verbal de calcul al valorii pagubelor (f.4 dosar urmărire penală ); procesele verbale de confruntare (f.28-31 dosar urmărire penală și 121 dosar instanță ); declarațiile martorilor Ciorba Levente-Iosif (f.34 dosar urmărire penală și 37 dosar instanță ), Nergheș Mircea (f.38 și 38 dosar instanță ) și Glavațchi M. -M. (f.40 dosar urmărire penală și 46 dosar instanță ), Șofineț V. (f.24), Macioca Valeriu (fila 90 dosar instanță) și Zaha G. (fila 122 dosar instanță); declarațiile inculpatului M. G. (f.20 dosar urmărire penală și 47 dosar instanță ); procesul verbal de prezentarea materialului de urmărire penală (f.43).
Instanța a apreciat că faptele reținute în sarcina inculpatului sunt cele prev. de art.108 al.1 lit.,,d"; din Legea nr. 46/2008 și furtul de arbori tăiați fără drept prev. de art. 110 al.1 lit. ,,d"; din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 33 lit.,,a" c.p.
La data de_ s-a efectuat cercetare la fața locului în U.P. I Huta, ua 3B, U.A. 4A și U.A. 3D la care au participat organele de poliție, Ocolul Silvic S., Șofineți V. și reprezentant al ITRSV C. care a și semnat procesul-verbal - fila 7 dosar urmărire penală. Inculpatul a lipsit de la cercetarea la fața locului. Astfel, procesul-verbal a fost încheiat de specialiști, pe baza hărții cadastrale - fila 9 dosar urmărire penală .
Inculpatul, deși recunoaște săvârșirea faptei, invocă în apărarea sa eroarea de fapt ca o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, precizând că nu a cunoscut limita teritorială indicată de Șofineți V. și depune la dosar o schiță a terenului - fila 73.
Potrivit disp. art. 51 C.pen., pentru a se putea reține eroarea de fapt, trebuia ca în momentul săvârșirii faptei, inculpatul să nu fi cunoscut existența unei stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.
Motivul pe care se sprijină apărarea inculpatului, respectiv acela că nu a cunoscut limita terenului lui Șofineți V., nu poate fi reținut ca și cauză care înlătură caracterul penal al faptei, întrucât nu se circumscrie noțiunii de stare, situație sau împrejurare de care depinde caracterul penal al faptei. Ceea ce face ca fapta inculpatului să fie infracțiune nu este cunoașterea limitei teritoriale de unde trebuia tăiată masa lemnoasă, ci faptul că arborii tăiați de inculpat nu erau marcați, aspect care nu poate fi reținut ca necunoscut de către inculpat și astfel, s-ar fi aflat într- o eroare.
Aspectul invocat de către inculpat ar avea eventual relevanță asupra laturii civile și nici în această situație, nu ar fi influențat cuantumul prejudiciului, ci doar ar putea crea discuții cu privire la titularul dreptului de proprietate asupra pădurii.
Însă și acest aspect a fost clarificat, din actele de urmărire penală rezultând că pădurea din care s-au tăiat arborii aparține Primăriei R., schița depusă de către inculpat - fila 73, neputând fi luată în considerare, întrucât nu poartă semnătura niciunui inginer sau a altei persoane calificate să o întocmească, fiind un simplu desen al unei
suprafețe de 1 ha, fără a se indica poziția acestei parcele prin raportare la
U.A. sau alte repere.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța a apreciat că starea de fapt reținută se coroborează cu probele administrate, astfel că ținând seama de disp. art.72 și 52 C.pen., raportat la pericolul social al faptelor, la persoana inculpatului, care are vârsta de 44 de ani, fără antecedente penale, instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii, cu aplicarea art.74 lit.";a"; și art.76 lit."c"; C.pen. potrivit dispozitivului sentinței.
În baza art.33 lit.";a"; și art. 34 lit.";b"; C.pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, iar în baza art. 81 și 82 C.pen. instanța a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța a constatat că P. R. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.385 lei, prejudiciu dovedit în cauză, astfel încât l-a obligat pe inculpat la plata despăgubirilor către partea civilă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul M. G., solicitând casarea acesteia și, rejudecând cauza, a se dispune achitarea sa, în temeiul art.11 pct.2 lit.a și art.10 lit.e C.pr.pen., întrucât fapta a fost comisă în condițiile erorii de fapt care, potrivit art.51 C.pen., constituie o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei.’
În susținerea recursului s-a arătat că, din probele dosarului rezultă că inculpatul a tăiat materialul lemnos din interiorul limitei teritoriale arătate de martorul Sofineț V., iar dacă s-a dovedit că o parte din arbori se aflau în proprietatea Primăriei R., aceasta s-a datorat erorii de fapt în care s-a aflat inculpatul, el având reprezentarea faptului că taie arbori de pe terenul indicat de martorul Sofineț V. ca fiind proprietatea sa.
S-a criticat, ca fiind greșită, și aprecierea instanței că, nu de identitatea proprietarului, ci de împrejurarea că arborii tăiați erau nemarcați - depinde caracterul penal al faptei. Aceasta, deoarece la momentul comiterii faptei, legea în vigoare - Legea nr.31/2000 - sancționa tăierea arborilor nemarcați de către însăși proprietarii pădurilor, ca și contravenție și nu ca infracțiune.
Așa fiind, recurentul a apreciat că la momentul comiterii faptei, s-a aflat, cel mult, în poziția proprietarului de pădure care taie arbori nemarcați, astfel că avea reprezentarea că fapta sa nu are caracter penal, și că putea, eventual, să fie sancționat contravențional.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, indicate în hotărârea atacată, judicios analizate și interpretate, instanța de fond a stabilit o stare de fapt corespunzătoare
realității constând în aceea că, inculpatul M. G. în data de 23 noiembrie 2009 a tăiat și sustras de pe un teren aparținând Primăriei R.
, jud. Maramureș 16 arbori de esență fag nemarcați, cauzând fondului forestier național un prejudiciu ce depășește de peste 50 de ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei de tăiere de arbori din proprietatea primăriei și ridicarea acestora de pe teren, dar a invocat în apărare eroarea de fapt, arătând că nu a știut că depășește limita teritorială indicată de martorul Șofineți V., având reprezentarea faptului că arborii tăiați se află în proprietatea acestuia.
Apărarea inculpatului, în mod corect nu a fost primită de instanță, fiind infirmată de restul probelor de la dosar:
declarațiile martorului Șofineți V. - care arată că, într-adevăr, nu i-a arătat inculpatului limita superioară a terenului, dar i-a spus acestuia că, în această parte terenul se învecinează cu cel al primăriei, delimitarea fiind realizată cu ciocan pătrat și vopsea roșie, împrejurare care, coroborată cu cunoștințele inculpatului în domeniu - acesta se ocupă cu exploatarea materialului lemnos - nu pot duce la concluzia că inculpatul putea fi în eroare;
declarațiile martorilor Nergheș Mircea - pădurar și Ciorba Levente
- șef district, cei care l-au găsit pe inculpat la fața locului și care, în ciuda susținerilor acestuia, i-au arătat limita dintre proprietatea lui Șofineți V. și cea a primăriei - ceea ce înseamnă că aceasta era vizibilă
- iar apoi, cu ocazia cercetării la fața locului, la care s-a prezentat doar Șofineți V. au constatat că limita era vizibilă;
- declarațiile martorului Glavațchi M. -M., care arată că, într- adevăr, limita de sus a terenului nu i-a fost arătată inculpatului, dar Șofineți V. i-a spus că aceasta se întinde aproximativ 300 m în sus, împrejurare recunoscută și de inculpat, care, în plus, arată în declarația de la urmărire penală - f.20-21 dos u.p. - că Șofineț i-a arătat limitele laterale și cea de jos ale terenului - marcate cu vopsea, ceea ce înseamnă că, fiind vorba de un teren marcat, toate limitele erau vizibile, nu numai cele expres indicate de proprietar, aspect pe care, încă o dată arătăm,
inculpatul nu putea să nu-l cunoască, el desfășurând activități în domeniu - exploatarea materialului lemnos.
Pe de altă parte, corect a remarcat instanța că, calificarea faptei inculpatului ca și infracțiune la regimul silvic este determinată de acțiunea fără drept a acestuia asupra arborilor aparținând primăriei și, nu de faptul că arborii ar fi fost tăiați de terenul primăriei, depășind proprietatea lui Șofineți V. .
Arătăm că, din acest punct de vedere, dispozițiile Legii nr.31/2000
- care sancționau la art.1 alin.1 lit.j) tăierea arborilor nemarcați de către însăși proprietarii pădurilor, ca și contravenție și nu ca infracțiune, invocate de apărare - nu sunt incidente în speță, în primul rând pentru că inculpatul nu are în cauză calitatea cerută de respectiva lege - proprietarul pădurii - care s-ar fi putut afla în eroare cu privire la limitele proprietății sale și, ar fi riscat eventual, doar o sancțiune contravențională.
Dar chiar și în ipoteza în care inculpatul ar fi avut calitatea cerută de lege, fapta nu s-a comis în perioada cât această lege era în vigoare deoarece, potrivit art.139 din Legea nr.46/2008 - actualul Cod silvic - la data intrării în vigoare a acestui cod - martie 2008 - s-a abrogat, printre altele, orice altă dispoziție contrară prevederilor acestui cod. Ori, dispozițiile de care se prevalează inculpatul - art.1 alin.1 lit.j din Legea nr.31/2000 - "tăierea, ruperea sau scoaterea din rădăcini, de către proprietarii pădurilor proprietate privată sau de deținătorii terenurilor cu vegetație forestieră din afară fondului forestier național constituie contravenție silvică"; sunt abrogate de la data intrării în vigoare a noului cod, fiind contrare dispoz.art.108 din noul cod, care, sub acest aspect, nu mai face distincție între acțiunile ilicite în raport de forma de proprietate a terenului de pe care se taie materialul lemnos -
"tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, f ăr ădrept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național și din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma deproprietate, constituie infracțiune silvică";.
Ori, acțiunea ilicită imputată inculpatului în prezenta cauză este tocmai tăierea f ăr ă drep t de arbori din proprietatea primăriei, adică fără a avea autorizațiile cerute de lege, fără ca aceștia să fi fost, în prealabil, inventariați, marcați, conform art.17, art.62-63 din lege - "proprietarii fondului forestier au, printre altele, obligația de a exploata masa lemnoasă
nu mai dup ă punerea în valoare, autorizarea parchetelor și eliberarea documentelor specifice de către personalul abilitat; exploatarea masei lemnoase se face du p ă obț inere a au tor iz aț ie i de explo atare; arborii destinați tăierii se inventariază și, după caz, în funcție de natura tăierii, se marche az ăcu dispozitive speciale de marcat de către personalul silvic împuternicit, în conformitate cu normele tehnice";.
Pentru toate aceste considerente, în mod corect, prima instanță nu a primit apărarea inculpatului, astfel că soluția pronunțată în cauză este una legală și nu se impune a fi modificată sub nici un aspect, inclusiv în privința
laturii civile, a cărei soluționare, de altfel, nu a fost criticată de recurent, care a arătat că aceasta se impune a fi menținută, așa cum a stabilit-o instanța.
Așa fiind, recursul în cauză se privește ca nefundat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. GHERGHE, domiciliat în comuna Certeze, sat M. eini nr. 190, jud. Satu Mare, împotriva sentinței penale nr.213 din 9 aprilie 2013 a Judecătoriei S. u Marmației.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat Urcan Ciprian.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
ANA C. | L. M. | M. | Ș. |
G.
M. B.
Red./Tehnred.A.C. 3 ex./_
J. . fond: M.L.A.
| ← Decizia penală nr. 814/2013. Infractiuni la regimul silvic... | Decizia penală nr. 1686/2013. Infractiuni la regimul silvic... → |
|---|
