Decizia penală nr. 1686/2013. Infractiuni la regimul silvic (Legea nr.46/2008)
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1686/R/2013
Ședința publică din 11 decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: SS, judecător
ECĂTORI: V. G.
C. M.
G.: DS
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror: DANILA SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de PARCHETUL DE PE LANGA JUDECĂTORIA SIGHETU MARMAȚIEI împotriva sentinței penale nr.388 din 05 septembrie 2013 a Judecătoriei S. Marmației, privind pe inculpatul D. M., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier național prev.de art. 108 al. 1 lit.";d"; din legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.Mititelu M. l, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul și părțile vătămate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună condamnarea inculpatului D. M. pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori, prev.de art.108 alin.1 lit.d din Leghea 46/2008 privind Codul Silvic la pedeapsa închisorii în limitele prevăzute de lege.
Susține că din probele administrate în cauză rezultă vinovăția inculpatului pentru comiterea infracțiunii care i se reține în sarcină, astfel că soluția de achitare pronunțată de prima instanță este nelegală și netemeinică. Astfel, atât partea vătămată M. Ana, cât și martorul M. V. au arătat în cursul urmăririi penale că inculpatul a tăiat arbori în mod nelegal de pe suprafața împădurită ce aparține părții vătămate. Aceste declarații, precum și cele ale martorilor Dumnici V., Tatiuc Toader și ale părților vătămate D. M., G.
S. și I. V. se coroborează cu procesul verbal de cercetare la fața locului din 11 mai 2011 și cu raportul de control al ITRSV C. din 17 iunie 2011. Vinovăția inculpatului a fost cu certitudine dovedită, motiv pentru care se impune pronunțarea unei soluții de condamnare.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a soluției de achitare dispusă de instanța fondului. Arată că din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine autorul tăierii arborilor, terenul concret de pe care arborii au fost tăiați, numărul acestora și data acțiunii ilicite. Partea vătămată G. S. a declarat că nu l-a văzut pe inculpat tăind lemne din parcela de pădure situată în locul numit Bongaz. Partea vătămată M. Ana a declarat că soțul acesteia l-a surprins pe inculpat tăind lemne de pe terenul, proprietatea sa, aspect infirmat
prin declarația martorului M. V., care neagă împrejurarea surprinderii inculpatului în timp ce tăia arbori. Martorul Dumnici V. a declarat că nu cunoaște cine este autorul tăierii arborilor situați pe terenul cunoscut sub denumirea Bongaz, iar martorul Tatiuc Toader a susținut că l-a ajutat pe inculpat la încărcarea de material lemnos, dar fără ca în prezența sa, inculpatul să taie arbori. Pentru a se pronunța o hotărâre de condamnare, la dosar trebuie să existe probe certe care să demonstreze în afară de orice dubiu, vinovăția inculpatului. Acesta se bucură de principiul prezumției de nevinovăție și de principiul in dubio pro reo, astfel că soluția instanței de fond prin care s-a dispus achitarea este legală și temeinică, solicitând a fi menținută. Cu onorariu avocațial din FMJ.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.388 din 5 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, în temeiul art. 11 punctul 2 litera a raportat la art. 10 alin. 1 litera c din Codul de procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului D. M. , cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier național prevăzută de art. 108 alin.1 lit.d din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic.
S-a luat act că părțile vătămate M. | A., D. | M., G. | S. | , I. V. | |
, D. | V., D. A., D. M., D. | I., L. | Ș., R. | N. | a P. |
"R. ";, nu au formulat cereri de constituire de parte civilă.
S-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 191 alin. 1 Cod proc. pen. pentru acordarea cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele: Elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 108 alin. 1 litera d din
Legea nr. 46-2008, cu modificările ulterioare, este reprezentat de acțiunile alternative de tăiere, rupere, distrugere, degradare ori scoatere din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național și din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate.
Esența infracțiunii este condiționată și de valoarea pagubei produse, care trebuie să fie de peste 50 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă la data constatării.
Obiectul juridic multiplu al infracțiunilor silvice, constând în relațiile sociale menite să protejeze fondul forestier ca factor esențial în menținerea calității mediului la un nivel optim, dar și cele care garantează dreptul de proprietate, precum și subiectul pasiv principal al unor astfel de infracțiuni care, indiferent de forma de proprietate, este totdeauna statul, în calitate de reprezentant al societății interesate în ocrotirea fondului și asigurarea echilibrului ecologic, imprimă acestei categorii de infracțuni un specific determinant în atribuirea poziției procesuale de parte vatămată ori de parte civilă ocolului silvic, ca reprezentant al statului, alături de proprietarul fondului forestier, ca subiect pasiv secundar, acestuia neputându-i-se recunoaște o astfel de calitate când este subiect activ al infracțiunii silvice.
În sensul celor arătate în cuprinsul paragrafului anterior s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 2 din 15 martie 2010.
Probele administrate în cauză nu demonstrează întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii incriminate prin art. 108 alin. 1 litera d din Legea nr. 46-2008 și nu confirmă calitatea inculpatului de subiect activ al infracțiunii reținute în sarcină.
Lipsa individualizării condițiilor de loc și de timp a acțiunii de tăiere ilegală de arbori (indiferent de autorul acesteia), constituie nu doar un argument pentru imposibilitatea obiectivă de verificare a întrunirii elementelor constitutive specifice laturii obiective a infracțiunii silvice dar și rezultatul interpretării materialului probațional în integralitatea sa.
Dosarului cauzei, îi sunt atașate două titluri de proprietate. Astfel, titlul de proprietate nr. 1174 din_ atestă drept proprietari ai unui teren vegetație forestieră în suprafață totală de 1 ha 7400 mp, pe numiții D. Ana, D. I. și L. Ș., în timp ce titlul de proprietate nr. 1167 din_ se referă la un teren în suprafață de 3 ha 200 mp și la numitul D. M. ca titular al dreptului de proprietate.
Reprezentative în privința locului săvârșirii faptei sunt procesul verbal de cercetare la fața locului ce poartă data de_ (fila 9 d.u.p) și raportul de control întocmit de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare C. (fila 43 d.u.p).
În cuprinsul procesului verbal de cercetare la fața locului din_ este inserată mențiunea conform căreia, « pădurea este situată în fondul forestier
național, proprietăți private, constatându-se că locul respectiv nu corespunde titlului de proprietate nr. 1174-2003, proprietatea lui D. Ana, D. I. și L. Ș., locul aflându-se efectiv în U.A 26A și nu în UA 29A și 29D ».
De asemenea, în cadrul procesului verbal de cercetare la fața locului se face referire la împrejurarea identificării unui număr de 34 cioate fag nemarcate, menționându-se că o parte din arbori au putut fi tăiați în perioada octombrie 2010 iar cealaltă categorie în luna martie 2011.
Aportul informațional desprins din procesul verbal mai sus menționat, permite formularea a trei constatări cu relevanță în privința terenului de pe care au fost tăiați arborii, numărul și vechimea acestora (locul tăierii excluzând titlul de proprietate nr. 1174 din_, în speță fiind vorba de 34 cioate ).
Raportul de control întocmit de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare C. (fila 43 d.u.p) extinde însă locul săvârșirii infracțiunii și majorează numărul arborilor tăiați. Astfel, se reține, în acest raport, că un număr de 34 arbori (pentru care s-a apreciat că valoarea pagubei produse este de 14213,5 lei) au fost tăiați de pe terenul pentru care s-a emis titlul de proprietate 1167 din_ iar un număr de 11 arbori (pentru care s-a apreciat că valoarea pagubei produse este de 3502,8 lei) au fost tăiați de pe terenul pentru care s-a emis titlul de proprietate nr. 1174 din_ .
Actul de sesizare se fundamentează pe concluziile raportului de control întocmit de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare C. și pleacă de la situația premisă a tăierii, în mod ilegal, a unui număr de 45 de arbori, pentru care s-a stabilit producerea unui prejudiciu cauzat fondului forestier de 17.716,3 lei din terenurile, pentru care au fost eliberate cele două titluri de proprietate mai sus indicate.
Deși există neconcordanțe procesul verbal de cercetare la fața locului ce poartă data de_ (fila 9 d.u.p) și raportul de control întocmit de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare C., sub aspectul locului infracțiunii cu implicații în privința numărului de arbori tăiați, fără o prealabilă motivare- justificare, actul de inculpare acordă preeminență raportului de control.
Este de menționat că în raportul de control nu mai sunt furnizate informații privind vechimea celor 11 cioate suplimentar identificate.
Dacă în privința celor 34 cioate de fag nemarcate, depistate pe terenul, aflat în proprietatea numitului D. M., în rechizitoriu s-au făcut referiri la declarațiile părților vătămate (rude ale inculpatului și deținători ai terenului, pentru care s-a eliberat titlul de proprietate 1167 din_ ) și depozițiile
martorilor, pentru cele 11 cioate identificate pe un alt teren, nu s-au adus în discuție mijloacele de probă administrate, avându-se în vedere, în exclusivitate, conținutul raportului de control.
Pe de altă parte, sub aspectul relevanței, acest raport de control, identifică numărul arborilor tăiați ce provin din două terenuri cu vegetație forestieră, pentru care s-au emis titluri de proprietate distincte, fără a genera însă un liant între inculpat, acțiunea de tăiere, cele două terenuri și numărul total al arborilor tăiați.
În realitate, din probele administrate, nu se poate identifica cu certitudine autorul tăierii arborilor, terenul concret de pe care arborii au fost tăiați, numărul acestora și data acțiunii ilicite. Cu toate acestea, deși exceptând raportul de control, niciun un alt mijloc de probă administrat nu procură informații privind locul concret al tăierii arborilor (nu confirmă acțiunea de tăiere, în mod cumulat, de pe ambele terenuri), numărul acestora și data săvârșirii acțiunii ilicite, în actul de sesizare, s-a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii vizate de art. 108 alin. 1 litera d cod silvic.
Incontestabil, o astfel de supoziție nu poate fi primită, în contextul în care lipsesc probe, elemente certe pe baza cărora, să se poată stabili data concretă a săvârșirii acțiunii ilicite de tăiere, terenul de pe care s-au tăiat arbori, numărul total al arborilor tăiați. În absența sursei de proveniență a acestor informații, nu se poate, obiectiv proceda la verificarea întrunirii elementelor constitutive ale faptei reținute în sarcina sa.
Chiar dacă s-ar presupune că există o acțiune ilicită de tăiere, nu se cunosc condițiile concrete ce individualizează o astfel de faptă.
Câteva considerații se impun privind autorul faptei prezentate în actul de sesizare.
Astfel, în actul de inculpare, se face vorbire de recunoașterea inculpatului privind tăierea, în două rânduri a câte 3-4 arbori pentru lemn de foc.
Este real că, în contextul prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul precizează că « a tăiat 3-4 fire », însă această informație, se impune a fi analizată din perspectiva prevederilor art. 317 cod procedură penală (ce trasează limitele judecății, astfel că judecata se mărginește la fapta prezentată în actul de sesizare).
Pe de altă parte, în altă declarație (fila 71 d.u.p), inculpatul susține că i-a solicitat numitului Moiș G. să taie "două-trei fire », pe lângă cele deja tăiate (în privința acestora din urmă nefăcând precizări privind autorul tăierii).
Afirmația vizând solicitarea de tăiere a unor arbori, adresată numitului Moiș Gheorge, este contrazisă de acesta din urmă, cu prilejul audierii, în calitate de martor, de către instanță (fila 202).
Inculpatul nu oferă detalii suplimentare privind data exactă a tăierii arborilor (pentru a se verifica dacă există identitate între fapta expusă de inculpat și cea prezentată în actul de sesizare), locul concret al tăierii, dacă arborii tăiați au fost sau nu marcați.
Nu este lipsit de relevanță a aminti că niciuna din părțile vătămate nu au
formulat în cauză, cerere de constituire de parte civilă. Dimpotrivă, contrar unor susțineri ce se regăsesc în cuprinsul declarațiilor din faza de urmărire penală, în cursul cercetării judecătorești părțile vătămate, prin declarațiile atașate dosarului cauzei (filele 25-28) au învederat că nu au pretenții de natură civilă și penală față de inculpat.
Astfel, partea vătămată G. S. prin înscrisul anexat dosarului instanței, menționează în mod expres că nu l-a văzut pe inculpat tăind lemne din parcela de pădure, situată în locul numit Bongaz, informații similare regăsindu- se și în cuprinsul declarației emise în faza de urmărire penală (fila 66).
Cât privește partea vătămată D. M., aceasta a afirmat în cadrul declarației inițiale (fila 64 d.u.p) că i-au fost tăiați, de inculpat, de pe terenul aflat în folosința acesteia, un număr de patru arbori verzi și nemarcați de esență fag, fără însă a evidenția sursa unor astfel de informații, pentru a se putea proceda la verificarea verosimilității susținerii, cunoscut fiind că declarația unei părți, nu are prin ea însăși forță probantă, în lipsa coroborării cu alte probe.
De asemenea, nu poate fi reținută susținerea părții vătămate M. Ana (inserată în declarația din faza de urmărire penală-fila 61) conform căreia, în toamna trecută, soțul acesteia, l-a surprins pe inculpat tăind lemne, de pe terenul, proprietatea sa, întrucât informația e infirmată prin declarația martorului M. V. (care neagă împrejurarea surprinderii inculpatului în timp ce tăia arbori fila 171-dosarul instanței).
Deși partea vătămată I. V. (fila 68 d.u.p) și martorul Dumnici V. (fila 73 d.u.p), au făcut unele mențiuni referitoare la existența unor informații privind tăierea arborilor de către inculpat, este important a preciza că aceștia nu l-au surprins personal pe inculpat în exercitarea acțiunii ilicite specifice faptei prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. d cod penal.
În contextul audierii, în cursul cercetării judecătorești, martorul Dumnici
V. (fila 184) a evidențiat că nu cunoaște autorul tăierii arborilor situați pe terenul, cunoscut sub denumirea Bongaz, afirmând că, deși nu a remarcat prezența angajaților SC DGM Forest SRL, pe terenul, aflat în proprietatea familiei
D., nu exclude posibilitatea înstrăinării de material lemnos, în favoarea acestei din urmă societăți, de către inculpat. Depoziția martorului Moiș G. (ce deține calitatea de administrator al SC DGM Forest SRL) nu sprijină o astfel de supoziție, înlăturând teza unei înțelegeri intervenite între martor și inculpat privind tăierea de arbori.
Conform relatărilor martorului Tatiuc Toader, acesta l-a ajutat pe inculpat la încărcarea de material lemnos ce provine din terenul vegetație forestieră, aflat în proprietatea familiei Dumnici, fără însă ca în prezența sa, inculpatul să taie arbori, menționând că în locul respectiv se aflau arbori doborâți de fenomene naturale.
Depozițiile martorilor Șteliac V., Dohotar Ion, Moiș G., încuviințați, suplimentar de instanță, atestă lipsa cunoașterii autorului tăierii arborilor de pe terenul, cunoscut sub denumirea Bongaz, fără a aduce elucidări în privința provenienței materialului lemnos (prin tăiere sau ca urmare a doborârii arborilor de fenomene naturale), cantității și locului concret al depistării acestuia.
Probatoriul administrat în cauză antrenează concluziile lipsei întrunirii elementelor constitutive ale faptei prevăzute de art. 108 alin. 1 litera d cod silvic și respectiv lipsa calității inculpatului de subiect activ al faptei reținute în actul de sesizare.
Întrucât prealabil verificării întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii, se impune a analiza dacă fapta a fost sau nu săvârșită de inculpat, instanța a acordat prioritate prevederilor art. 10 lit. c cod procedură penală (în raport de dispozițiile art. 10 lit. d cod procedură penală).
Întreaga probațiunea administrată în cauză nu conduce infailibil, dincolo de orice dubiu la concluzia conform căreia inculpatul este autorul infracțiunii prevăzute de art. 108 alin. 1 lit d cod silvic.
Această ultimă constatare antrenează aplicabilitatea art. 10 lit. c cod procedură penală, ce stipulează că, în situația în care fapta nu a fost săvârșită de inculpat, exercitarea acțiunii penale este împiedicată iar soluția care se impune
este cea de achitare în lumina prevederilor art. 11 punctul 2 lit. a cod procedură penală.
În soluționarea prezentei cauze, esențiale se dovedesc a fi și dispozițiile art.
52 din Codul de Procedură Penală care statuează că " orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre definitivă";.
În cazul în care probele referitoare la vinovăție nu sunt certe, sigure, complete și există îndoială cu privire la vinovăția inculpatului, se aplică regula in dubio pro reo, potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului. Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 Cod procedură penală, se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autoritățile neputându-și forma o convingere care să se constituie într-o certitudine, soluția care s-ar impune ar fi de achitare.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța a dispus achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 punctul 2 litera a raportat la art. 10 lit. c din Codul de Procedură penală.
De asemenea, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 191 alin. 1 Cod proc. pen. pentru acordarea cheltuielilor judiciare către stat.
Respectând principiul disponibilității ce guvernează acțiunea civilă, instanța a luat act că părțile vătămate M. A., D. M., G. S., I. V.
, D. V., D. A., D. M., L. Ș., R. N. a P. "R. ";, D.
S. M., nu au formulat cereri de constituire de parte civilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori prev. de art.108 alin.1 lit.d din Legea nr.46/2008 la pedeapsa închisorii în limitele prevăzute de lege.
În motivele de recurs s-a arătat că potrivit declarației părții vătămate M. Ana, cât și a declarației martorului M. V., care au arătat în cursul urmăririi penale că inculpatul a tăiat arbori în mod nelegal de pe suprafața împădurită aparținând părții vătămate, sens în care soluția de achitare pronunțată de instanța de fond este nelegală.
Aceste declarații se coroborează cu declarațiile martorilor Dumnici V., Tatiuc Teodor și ale părților vătămate D. M., G. S. și I. V., precum și cu raportul de control întocmit la data de 17 iunie 2011.
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, în sensul că din probele administrate la instanța de fond, nu rezultă cu certitudine că inculpatul D. M. ar fi tăiat arborii menționați în actul de trimitere în
judecată de pe parcelele de teren aparținând părților vătămate, care nu s-au constituit părți civile în cauză și care nu au susținut că inculpatul ar fi tăiat arbori fără drept de pe parcelele de teren atribuite acestora în baza Legii fondului funciar.
La fel, instanța de fond a motivat în detaliu contradicțiile evidente între actele existente în faza de urmărire penală, respectiv cele 34 de cioate aparținând unor arbori de fag verzi și nemarcați depistate pe terenul aflat în proprietatea părții vătămate D. M., s-a făcut referire la declarațiile părților
vătămate, rude ale inculpatului și deținători ai titlului de proprietate nr.1167 din_, iar pentru cele 11 cioate identificate pe un alt teren nu au fost aduse probe cu privire la persoana care a tăiat arborii respectivi și menționați în raportul de control.
Acest raport de control cuprinde arborii tăiați de pe două terenuri cu vegetație forestieră pentru care s-au emis titluri de proprietate distincte, fără a prezenta modalitatea în care au fost tăiați arborii de pe cele două terenuri, cine a tăiat acești arbori și numărul arborilor tăiați fără drept.
În considerentele motivelor de recurs nu se face nicio referire concretă la numărul arborilor tăiați de inculpat și nici parcelele de pe care au fost tăiați acești arbori, arătându-se cu caracter general că potrivit declarațiilor părții vătămate M. Ana, ale martorilor M. V., D. V., Tatiuc Teodor și ale părților vătămate D. M., G. S. și I. V. rezultă că inculpatul ar fi tăiat arborii pentru care acesta a fost trimis în judecată, fără să se arate în concret modalitatea tăierii arborilor, persoana care a tăiat fără drept acești arbori și locul de unde au fost tăiați.
Corespunde adevărului că la prezentarea materialului de urmărire penală inculpatul a recunoscut că a tăiat 3-4 arbori, fără drept, însă această recunoaștere nu poate conduce la condamnarea inculpatului pentru infracțiunea pentru care acesta a fost trimis în judecată, deoarece nu se cunoaște cantitatea materialului lemnos conținută de cei 3 - 4 arbori în raport de care să se rețină că inculpatul ar fi tăiat fără drept o cantitate de peste 50 de ori prețul mediu a unui metru cub de masă lemnoasă, la data constatării faptei.
Având în vedere că din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă numeroase contradicții, care au fost prezentate în detaliu de către instanța de fond, că probele administrate în faza de urmărire penală nu au fost confirmate la instanța de fond, iar recunoașterea inculpatului că a tăiat 3-4 fire de arbori fără drept, nu poate conduce la condamnarea acestuia, întrucât nu se cunoaște cantitatea de masă lemnoasă pe care o dețineau arborii tăiați fără drept de către inculpat și recunoscuți de acesta pentru a se stabili dacă fapta inculpatului constituie infracțiune sau doar contravenție, motive pentru care în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p. recursul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației împotriva sentinței penale nr.388 din 05 septembrie 2013 a Judecătoriei S. Marmației urmează să fie respins, ca nefondat.
Potrivit art.189 C.p.p urmează să se stabilească în favoarea Baroului de avocați C. suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ.
Cheltuieli judiciare suportate de stat în recurs urmează să rămână în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA SIGHETU MARMAȚIEI împotriva sentintei penale nr. 388 din 5 septembrie 2013 a Judecătoriei S. Marmației.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avoct Mititelu M. .
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 decembrie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
SS | V. | G. | I. | C. M. |
G.
DS
red.V.G./S.M.D.
2 ex./_ jud.fond.P. R.
| ← Decizia penală nr. 1098/2013. Infractiuni la regimul silvic... | Decizia penală nr. 889/2013. Infractiuni la regimul silvic... → |
|---|
