Decizia penală nr. 11/2013. Furt calificat
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.11/R/2013
Ședința publică din 7 ianuarie 2013 Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: ANA C., judecător JUDECĂTORI: L. M.
V. C.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj - reprezentat prin procuror ANEM. CIREAP
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Jibou și inculpații M. A. M. U și C. I. împotriva sentinței penale nr.131 din 19 octombrie 2012 a Judecătoriei Jibou, pronunțată în dosarul nr._, inculpații fiind trimiși în judecată astfel :
inculpatul M. A. M. U pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art.208 al.1 C. pen., art.209 al.1 lit. a,g,i și alin.4 C. pen., cu aplic.art.37 lit. b C. pen.
inculpatul C. I. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 al.1, art.209 al.1 lit. a,g,i și al.4 C. pen., cu aplic.art.37 lit. b C. pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. A. M., în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu, av. Milchiș Ovidiu Stelian și inculpatul C. I., asistat de către apărătorul desemnat din oficiu, av. G. Adela Liana, ambii avocați din cadrul Baroului Cluj, cu delegațiile la dosar, lipsă fiind Ș. G. Ș. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebați fiind de către instanță, inculpații arată că sunt de acord să fie asistați de către apărătorii desemnați din oficiu.
De asemenea, arată că își retrag recursurile declarate în cauză, poziția acestora fiind consemnată în procesele verbale aflate la dosar f.90.91 dosar. Cu privire la faptele pentru care au fost trimiși în judecată arată că își mențin declarațiile date în fața instanței de fond.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul M. ui P. , solicită a se lua act de retragerea recursurilor celor doi inculpați.
Susține recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Jibou, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza a se reanaliza întregul probatoriu administrat, întrucât apreciază că hotărârea instanței de fond de achitare a inculpaților este consecința unei grave erori de fapt bazată pe greșita interpretare a probelor, după cum și greșita concluzie a aplicării în prezenta cauză a principiului in dubio pro reo care a condus la soluția de achitare dispusă în temeiul art.10 lit. c C. pr. pen.
Apreciază că reanalizarea probatoriului administrat va permite instanței de recurs concluzia că în cauză sunt dovedite dincolo de orice îndoială atât existența faptei cât și vinovăția celor doi inculpați și participarea acestora în calitate de
coautori la săvârșirea infracțiunii de furt calificat în condițiile art.208 și 209 lit. a,g,i dar și al.4 C. pen.
De asemenea, în ceea ce îi privește pe ambii inculpați, sunt incidente și prev.art.37 lit. b C. pen.
In consecință, reținând vinovăția inculpaților, solicită a se dispune condamnarea acestora la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție. Totodată, solicită reindividualizarea pedepselor aplicate ținând seama de criteriile prev. de art.72 C. pen., de gravitatea ridicată a faptei comise care este atestată atât de împrejurările în care fapta a fost comisă cât și de urmările importante pe care le- a produs, după cum și ținând seama de circumstanțele personale ale inculpaților care nu au recunoscut săvârșirea faptei iar antecedența lor penală îi caracterizează ca având un potențial antisocial ridicat.
In aceste condiții, solicită a se proceda la reindividualizarea judiciară a sancțiunilor aplicate inculpaților.
În baza art.346 rap. la art.998 C. civ., solicită a se dispune obligarea inculpaților la recuperarea prejudiciului cauzat părții civile Ș. G. S. .
În motivarea recursului arată că hotărârea instanței de fond este greșită având în vedere că probele administrate pe parcursul urmăririi penale și reluate de instanța de fond dovedesc în mod concludent și indubitabil vinovăția inculpaților. Consideră că nu pot fi înlăturate concluziile celor două probe științifice și nici nu se poate atribui doar o semnificație parțială acestor probe, din punct de vedere al utilității și concludenței acestora în stabilirea vinovăției. S-a arătat de către instanța de fond, care de altfel a și dispus efectuarea unei expertize ulterioară celor două constatări efectuate în cursul urmăririi penale, expertiză care a confirmat în totalitate concluziile actelor inițiale și care a concluzionat fără nici un fel de dubiu că în ceea ce privește urma de încălțăminte, aceasta a fost creată de pantoful ridicat de la inculpatul C. I., iar în ce privește expertiza asupra șurubelniței și a urmelor de efracție găsite la fața locului, s-a dovedit în mod cert că a fost creată cu șurubelnița ridicată din autoturismul aparținând inculpatului M. A. M. .
Susține că aceste două probe științifice au concluzii certe, pe care instanța de fond le-a interpretat ca reprezentând doar simple indicii cu privire la implicarea inculpaților în săvârșirea infracțiunii, arătând în continuare că acestea nu se coroborează cu alte mijloace de probă. S-a analizat de asemenea și proba testimonială formulată de către martora Cotânga R., cu privire la care din nou
instanța de fond în mod greșit a reținut că nu se coroborează cu celelalte probe științifice la care a făcut referire întrucât declarația martorei este ambiguă și ezitantă, motiv pentru care a fost înlăturată ca nesinceră.
In opinia sa, martora a arătat aspecte utile cauzei, a observat inculpații în timp ce transportau calculatoare de la locuința inculpatului C. și de altfel această declarație a martorei a și fost parțial confirmată și se coroborează cu declarația martorului Banyai Mihai. În ciuda acestor probe, instanța de fond apreciază că vinovăția inculpaților nu a fost dovedită dincolo de orice îndoială.
Apreciază că cele patru probe la care a făcut referire dovedesc în mod cert vinovăția inculpaților, motiv pentru care soluția de achitare apare ca fiind neîntemeiată iar recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Jibou este justificat și fondat.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. I., solicită a se lua act de retragerea recursului declarat de inculpat.
Referitor la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Jibou, solicită respingerea recursului cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
In opinia sa, prima instanță în mod corect a dispus achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit. a C. pr. pen., rap. la art.10 lit. c C. pr. pen., pentru
infracțiunea de furt calificat, apreciind că din întreg materialul probator existent la dosar nu se poate reține dincolo de orice îndoială vinovăția inculpatului.
Un prim argument în soluția achitării îl constituie faptul că probele științifice sunt insuficiente pentru a dovedi vinovăția inculpatului. Astfel, în hotărârea recurată se arată că organele de urmărire penală au efectuat o cercetare la fața locului în data de_, dar prima instanță a constatat că în afară de cele două urme de încălțăminte găsite lângă fereastră și pe marginea carosabilului, nu au fost susținute de elemente care să ducă la aflarea adevărului.
Referitor la raportul de expertiză cu privire la încălțămintea purtată de inculpat, ridicată de la acesta la 3 luni după comiterea infracțiunii, prima instanță apreciază că expertul nu a răspuns la toate întrebările formulate de către instanță și de aceea ele nu au putut conduce la aflarea adevărului.
Ideea invocată de parchet în cuprinsul recursului cum că prima instanță a dispus efectuarea celei de a doua expertize în cursul judecății pentru a răsturna concluziile primei expertize, nu este însoțită de argumente care să o dovedească.
Un alt argument care a condus instanța la soluția firească a achitării inculpatului îl reprezintă declarația martorei Cătuna R., declarație pe care instanța a clasificat-o necredibilă în condițiile în care martora a fost audiată în anul 2010, deși fapta a fost săvârșită în 2008 și în condițiile în care instanța a apreciat că martora a ascuns informații organelor judiciare, iar declarația ei a constat în simple afirmații neconfirmate de nici o probă. Susține că este atributul instanței dacă declarația unui martor este sau nu credibilă și dacă ea poate servi la aflarea adevărului.
De asemenea, instanța de fond în mod corect a avut în vedere și faptul că în prezenta cauză este vorba de furtul unui laptop, a 10-11 calculatoare, obiecte care ar fi fost mai greu de valorificat de cei care le-au sustras deoarece la un moment dat ar fi apărut indicii cu privire la aceștia și în același timp corect s-a apreciat că inculpații nu pot fi autorii acestor furturi motivat de faptul că au la activ doar
infracțiuni de furt din magazine sau anexe gospodărești.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului declarat de parchet.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul M. A. M. , solicită a se lua act de retragerea recursului declarat de inculpat.
În ce privește recursul declarat de parchet, solicită respingerea acestuia și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinic și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că parchetul încearcă să obțină condamnarea inculpaților pentru fapta de furt calificat, prezentând o serie de probe care nu răstoarnă prezumția de nevinovăție de care trebuie să se bucure orice inculpat.
Referitor la probele pe care parchetul le invocă ca și argumente în vederea condamnării inculpatului, arată că în mod corect urma încălțămintei s-a reținut ca și indiciu de către instanță, întrucât acesta este un produs de serie. D. acest punct de vedere faptul că inculpatul are și el un pantof care lasă o astfel de urmă, nu atestă că este cel care a săvârșit fapta penală. Este într-adevăr un indiciu care este răsturnat de alte probe.
In ce privește martora Cătună R., arată că din declarația acesteia rezultă că aceasta este în relație de dușmănie cu inculpații. In plus, martora, dincolo de problemele de vedere pe care le are și pe care instanța le-a constatat prin propriile simțuri, fiind confirmate și de martoră, susține că a văzut că cei doi inculpați transportau niște calculatoare. Chiar dacă s-ar admite că într-adevăr i-a văzut pe inculpați, nu se poate susține că acele calculatoare erau de la școala respectivă și nici că ele au fost furate.
Referitor la declarația martorului Banyai, arată că declarația acestui martor este decredibilizată mai mult decât declarația martorei Cătună R., întrucât face câteva referi la caracterul martorei și arată că atunci când aceasta i-a spus că i-a văzut pe cei doi inculpați, nu a luat-o în seamă pentru că este supărăcioasă.
Raportat la șurubelnița folosită în comiterea faptei, arată că aceasta a fost ridicată după 1 an de zile.
În consecință, solicită reținerea în favoarea inculpatului a principiului in dubio pro reo.
Inculpatul C. I. , având ultimul cuvânt, arată că nu a comis fapta imputată. Solicită respingerea recursului declarat de parchet.
Inculpatul M. A. M. , având ultimul cuvânt, arată că acea șurubelniță nu a fost folosită la nici una din aceste fapte. In momentul în care s-a comis fapta din prezentul dosar, șurubelnița și autoturismul se afla în posesia martorului de la care a cumpărat autoturismul. Susține că nu are nici o legătură cu infracțiunile din prezenta cauză.
Solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea hotărârii primei instanțe.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.131 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Jibou, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală a fost achitat inculpatul M. A. M. U, fiul lui M. si E.
, născut în data de_ în localitatea I., S., cetățean român, recidivist, domiciliat în localitatea Perii Vadului, nr. 34, județul S., în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, cercetat pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1, lit. a,g,i și al. 4 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal.
S-a constatat că inculpatul a fost privat de libertate, în executarea unei pedepse.
În temeiul prev. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală a fost achitat inculpatul C. I., fiul lui C. si E., născut în data de_ în municipiul Cluj-Napoca, cetățean român, recidivist, domiciliat în localitatea I., str. S. B., nr. 15, S., cercetat pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1, lit. a,g,i si al. 4 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut în intervalul 14.04-_ .
În baza art. 14 rap. la art. 346 Cod procedură penală s-a respins ca nefondată acțiunea părții civile Ș. G. Ș. .
Conform art. 109 Cod procedură penală s-a dispus restituirea către inculpatul M. A. a șurubelniței ridicate ca obiect de probă și către inculpatul
C. I. a unei perechi de încălțăminte sport, ridicată de asemenea ca obiect de probă.
Conform art. 110 Cod procedură penală părțile componente din sistemul de închidere a ușii de acces în Ș. G. Ș. se conservă.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, urmând ca onorariul parțial al avocaților care au acordat asistență juridică obligatorie inculpaților, dna Dimb I. si Vescan Liana, în sumă de câte 150 lei fiecare, să fie avansat din fondurile M. ui Justiției către Baroul de Avocați S. .
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că nu se poate reține dincolo de orice îndoială faptul ca inculpații sunt autorii infracțiunii cercetate, astfel că a dispus achitarea acestora în baza prev. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C. pr.
pen., pentru motivele de fapt si de drept care au condus instanța la următoarele concluzii: 1) probele științifice sunt insuficiente prin ele însele pentru dovedirea săvârșirii faptei de către cei doi inculpați; 2) proba adusă în coroborare, anume declarația martorei Cătuna R. a fost apreciată ca fiind nesinceră si prin urmare a fost înlăturată; 3) obiectele materiale ale prezentei infracțiuni de furt sunt foarte valoroase, numeroase si total diferite de cele din "aria de interes"; a inculpaților.
Astfel, s-a reținut că furtul calculatoarelor s-a comis în intervalul de timp cuprins între după-amiaza zilei de_ si dimineața zilei de 0_, la un sfârșit de săptămână. Sustragerea calculatoarelor a fost constatată de martorii Petrice A.
, îngrijitor la acea data la Șc. Gen. Ș., în dimineața zilei de_, când s-a prezentat la serviciu, anunțând imediat conducerea, care la rândul ei a sesizat organele de politie.
Organele de politie, în dimineața zilei de 0_ au efectuat cercetarea la fața locului, cu începere de la ora 7,20, finalizată în jurul orei 11,00, conform procesului
verbal de cercetare la fața locului. S-au constatat mai multe aspecte și s-au ridicat obiecte, dar din toată activitatea de cercetare la fața locului s-au concretizat două dintre situațiile de la fața locului, relevante în cauza, respectiv fotografierea a două
fragmente de urme de încălțăminte sub un geam găsit întredeschis, și una de pe marginea carosabilului, precum și fragmentele de la ușa pe unde s-a pătruns prin efracție. Restul obiectelor ridicate sau constatările de la fața locului nu s-au concretizat în sensul oferirii de indicii sau probe pentru stabilirea împrejurărilor comiterii furtului si a autorilor acestuia.
La trei luni de la constatarea infracțiunii de furt, de la inculpatul C. I. a fost ridicată o pereche de încălțăminte sport, care a fost comparată cu urmele fixate prin fotografiere, la fața locului, concluzionându-se în prima fază de specialiști criminaliști din cadrul IPJ S. că urma a fost creată de pantoful stâng, tip sport, ridicat de la inculpat. Ulterior, în faza de judecata s-a dispus efectuarea unei expertize cu privire la același aspect, care de asemenea a concluzionat că urma fixata prin fotografiere este creata de pantoful stâng, tip sport ridicat de la inculpat si pus la dispoziția expertului.
Instanța a reținut că obiectivele expertizei au fost mai complexe, punându-se în discuție mai multe aspecte de fapt (uzura încălțămintei din momentul fotografierii până la data ridicării de la inculpat, calitatea fotografiilor, influența vegetației asupra urmelor, etc). Printr-o adresă separată si anterioară rapoartelor de expertiză, specialiștii, cu privire la aceste ultime aspecte au arătat că nu pot răspunde, întrebările fiind în afara ariei lor de competență sau nu dispun de baze date cu privire la unele situații. în plus, la întrebarea privind uzura intervenită în intervalul de 3 luni, s-a arătat că în lipsa unor informații privind folosirea încălțămintei nu se poate răspunde concret, existând o multitudine de factori care
influențează gradul de uzură.
Fără a fi necesară o evaluare de natură științifică, în mod logic se poate afirma ca o încălțăminte purtată în diverse condiții si cu o anumită frecvență suferă modificări într-un interval de trei luni. La fel se poate spune si că încălțămintea nu a suferit uzura, pentru simplul fapt ca inculpatul nu a purtat-o în acest interval de timp. Așadar, se pot prezuma multe aspecte de fapt care să se coroboreze cu concluziile expertizei, sau din contră, să le contrazică.
Chiar pornind de la premisa că urmele au fost create de încălțămintea ridicată de la inculpatul C. I., încă nu este dovedită infracțiunea de furt reținută în sarcina sa. Mai mult, si cu privire la acest aspect de fapt se pot face o serie de speculații si presupuneri. De exemplu, încălțămintea putea fi purtată si de o altă persoană; în acest sens, trebuie precizat că nu s-a putut stabili în mod cert la ce dată a intrat încălțămintea în posesia inculpatului, iar în declarația dată în instanță, acesta a susținut că a cumpărat-o din târg, folosită, în preajma
sărbătorilor de iarnă, deci ar fi după data la care a fost comis furtul. Evident, declarația inculpatului a fost apreciată de instanță cu respectarea prev. art. 69 C. pr. pen., însă concluzia rămâne aceeași, si anume că nu se poate stabili cu certitudine data concretă la care încălțămintea în cauza a intrat în posesia inculpatului si a fost purtată de acesta.
Prima instanță a mai avut în vedere numărul mare de bunuri sustrase, natura si volumul lor, astfel ca este rezonabil a se presupune ca furtul a fost comis de mai mult decât o singură persoană. Constatându-se lipsa unor fețe de masă, este la fel plauzibil că bunurile au fost scoase din clădire cu ajutorul acestora, desfășurându- se o activitate intensă în acest sens (s-au ridicat si bucăți de materiale textile de la fața locului, cu privire la care nu s-au făcut verificări).
Cu toate acestea, s-au găsit doar două fragmente de încălțăminte sub geam si una pe acostament, dintre care analizându-se doar două fragmente, una de sub geam (foto nr. 35) si cea de pe acostament ( foto nr. 42), s-a stabilit că au fost create de pantoful stâng ridicat de la inculpatul C. I., după mai mult de trei luni de zile. Nu s-a verificat deloc cel de-al treilea fragment de încălțăminte, de sub geam, care oarecum, în mod logic ar trebui sa fie urma pantofului drept al inculpatului C. I., sau careva din cei doi pantofi ai inculpatului M. A.
M. . Tot în legătura cu încălțămintea, se constată că în data de_ se verifică încălțămintea ambilor inculpați, cercetați pentru o infracțiune de furt comisă pe raza județului Cluj, făcându-se fixarea acestora prin fotografiere, material trimis si
organelor de politie din S. . Cu toate acestea, efectuarea constatării tehnico- științifică se dispune numai în data de_, după ridicarea încălțămintei de la inculpatul C. I., în data de_, și numai cu privire la acesta si nu si cu privire la inculpatul M. A. M. .
În final, cu privire la ridicarea urmelor de încălțăminte de la fața locului trebuie menționat că martorii asistenți au fost ezitanți în a afirma ca au fost de față când s-au descoperit urmele de încălțăminte si s-au fotografiat.
Unul dintre martori a afirmat categoric că a citit procesul verbal si l-a semnat, fără ca efectiv să fi văzut operațiunile efectuate de lucrătorii de poliție. Celălalt martor asistent, inițial a declarat același lucru, iar după insistențe, totuși își amintește că a văzut urmele de sub geam si a fost de față când au fost fotografiate.
Parchetul a coroborat proba urmei de încălțăminte cu declarația martorului Cătuna R., care a fost apreciată de instanță ca necredibilă, astfel că a fost înlăturată.
Instanța a considerat că apariția acestei martore atât de târziu, cu motivele invocate în acest sens, ridica anumite semne de întrebare. Este real că martora are probleme de sănătate, atestate prin acte medicale si constatate de instanță în mod direct, cu ocazia cercetării la fața locului, însă acestea nu scuză ascunderea
informațiilor față de organele judiciare pentru o perioadă atât de îndelungată de timp. Susținerile martorei cu privire la relațiile conflictuale cu inculpații sunt simple afirmații ale acesteia, neconfirmate de nicio probă în acest sens. Martora a afirmat ca ea însăși a fost victima unor furturi comise de inculpați, pe care nu le-a reclamat, fiindu-i frică de aceștia. Totuși, în luna august 2008, martora dă o declarație la domiciliul ei, fiind audiată de procuror, iar mai apoi refuză să se prezinte în instanță, dând curs citării numai prin emiterea si executarea mandatului de aducere.
Martora a susținut ca în intervalul 0_ -_, a văzut mai multe persoane, inclusiv minori, printre care si cei doi inculpați, transportând dinspre locuința inculpatului C. I. mai multe calculatoare si monitoare, pe care le- au încărcat intr-un autoturism Dacia break, de culoare alba, parcat pe podul din fața locuinței martorului P. Gavris, învecinată cu locuința martorei.
Un prim aspect contestat de către inculpați cu privire la posibilitatea martorei de a vedea cele descrise în declarație a fost verificat de instanță prin deplasarea la fața locului. Martora a permis accesul în locuința sa si astfel s-a constatat că de la geamul indicat de aceasta, aflat în linie dreapta cu podul unde se susține că se afla mașina parcată este vizibilitate. Cu toate acestea, s-a mai ridicat o problemă, și anume aceea privind deficiențele de vedere ale martorei. Instanța a constatat că martora a avut dificultăți în a recunoaște persoanele care s-au deplasat la fața locului, cu referire specială la judecătorul cauzei, care anterior a audiat-o în ședința publică. Dacă într-adevăr martora a văzut cele descrise în declarație, există îndoieli că aceasta ar fi identificat în mod corect pe cei doi inculpați printre mai multele persoane care, conform susținerilor acesteia, transportau calculatoare, sau poate alte obiecte.
Cu privire la proba testimonială, instanța a observat ca declarația dată de martora în faza de urmărire penală este diferită de cea din faza de judecată. Astfel, conform declarației date în fata organelor de urmărire penală, faptele relatate ar fi avut loc "în jurul datei de_ -_ ";, pe când în declarația dată în fata instanței, aceasta afirma ca ele au avut loc la începutul lunii ianuarie 2009. Mai mult, în declarația dată în faza de urmărire penală aceasta susținea că a văzut mai multe persoane, inclusiv minori care cărau calculatoare, în fața instanței aceasta a declarat că îi văzuse doar pe frații C. si pe inculpatul M. A. M. .
Într-o anumită măsură, însă insuficientă pentru credibilizare, declarația martorei este susținută de declarația unui alt martor audiat, Banyai Mihai, care a făcut diverse lucrări în curtea martorei și căruia aceasta i-a spus că i-a văzut pe inculpați, si numai pe inculpați, cărând calculatoare spre sau dinspre locuința inculpatului C. I. . Acest martor a arătat că nu a dat atenție celor spuse de martora Cătuna R., caracterizând persoana ca fiind una dificilă si predispusă la supărare, care vorbește mult, si ceea ce este mai important, martorul nu își amintește nici măcar aproximativ când i-a spus martora Cătuna R. aceste lucruri. În acest sens, ar fi fost important să se poată stabili dacă relatările sunt anterioare datei de_, când martora Cătuna R. a dat declarații organelor judiciare, sau dimpotrivă ulterioare. Dar având în vedere faptul că martorul nu a dat atenție conversațiilor cu martora, caracterizând-o în modul descris mai sus, se explică faptul că nu știe când au fost acestea.
S-a menționat că faptele descrise de martoră au avut loc în plină zi, pe un drum public, pe podul unei case locuite. Locatarul casei unde se afirma că se
încărcau calculatoarele nu are cunoștință despre aceste fapte, lucru care evident nu exclude în mod total posibilitatea producerii acestor fapte, dar în același timp nici nu întărește afirmațiile martorei.
Declarația martorei a fost calificată de instanță ca fiind nesinceră si din considerente de logică elementară. Este foarte puțin probabil ca autorii unui furt de asemenea anvergură să ajungă la "curajul"; de a se expune în plina zi cu "produsul"; infracțiunii, la o dată atât de apropiată de comiterea faptei, în condițiile în care la fata locului s-au găsit atât de puține elemente care apoi să conducă spre inculpați. De asemenea, trebuie menționat că inculpații ar fi trebuit să facă si o "operațiune inversă";, respectiv de transportare a calculatoarelor de la locul faptei, localitatea Ș.
, în loc I. .
În instanță, martora a declarat că monitoarele si calculatoarele erau cărate de frații C. si inculpatul M. A. M. .Cu privire la unul dintre frații C. trebuie menționat că în perioada în care s-au petrecut faptele descrise de martoră era în detenție, începând cu data de_ .
Cu ocazia deplasării la fața locului, instanța a constatat că spre locuința inculpatului C. I. nu se poate merge decât pe jos, ulița fiind inaccesibilă mașinilor. În aceste împrejurări inculpații ar fi trebuit să sosească în localitatea I.
cu mașina cu calculatoarele, pe care mai apoi, pe jos, în brațe, sau în alt mod trebuiau să le ducă la locuința inculpatului C. I., de unde se susține că erau aduse spre strada principală în plină zi si încărcate într-o mașină. Este greu de presupus ca o astfel de operațiune complexă a putut fi desfășurată de inculpați fără nicio teamă de a fi văzuți, mai ales că în acea zonă este greu să treci neobservat de vecinii curioși, dintre care unul a fost audiat în instanță, cu privire la aceste aspecte.
În legătură cu expertiza privind șurubelnița ridicată din mașina inculpatului
M. A. M., care a stabilit că a fost folosită la pătrunderea prin efracție în incinta școlii instanța a observat că șurubelnița a fost ridicată de la inculpat la mai mult de un an de la data săvârșirii faptelor, timp în care a fost folosită, inclusiv la pătrunderi prin efracție, de unde a rezultat clar că structura acesteia a suferit modificări.
Inculpatul a cumpărat autoturismul din care a fost ridicată șurubelnița la mai mult de un an după furtul calculatoarelor, iar martorul vânzător a arătat că portbagajul fiind defect, i-a adus la cunoștința inculpatului acest aspect, totodată arătându-i că poate fi deschis cu ajutorul unei șurubelnițe. Martorul a aratat ca a lăsat în portiera mașinii o șurubelniță, cu mâner roșu, de aprox 15-16 cm, pe care o folosea și el la deschiderea portbagajului.
Cu privire la expertiza traseologică a șurubelniței, mai trebuie subliniate anumite aspecte. La o analiza atentă a procesului verbal de cercetare la fața locului, s-a constatat că pe lângă ușa secundară de acces, de unde s-au ridicat în data de_ fragmentele de comparație ale sistemului de închidere, s-a mai stabilit și forțarea unui geam al clădirii. De la acest geam nu s-au ridicat componentele sistemului de închidere pentru ca ulterior să fie folosite, ca si în cazul ușii, cu privire la șurubelnița găsită după mai mult de un an, asupra inculpatului M. A.
M. .
E. iza efectuată de Laboratorul Interjudețean de Criminalistică Cluj, precizează faptul că folosirea șurubelniței la deschiderea portbagajului a afectat doar porțiunea din capătul acesteia, care practic, ținea locul unei chei, fără a avea în vedere utilizarea acesteia si la alte pătrunderi prin efracție( în dosar nr._ al Judecătoriei Jibou, în care s-a reținut că șurubelnița a fost folosita la pătrundere prin efracție).
În ceea ce privește trecutul infracțional al inculpaților, care, în opinia parchetului este cel puțin o probă indirectă, instanța a constatat că furtul din prezenta cauza nu se încadrează în tiparul celor comise anterior de către inculpați. Este adevărat că inculpații au la activ infracțiuni de furt, dar obiectul prezentei cauze depășește ca anvergură sustragerile de bunuri din magazine (alimente, cafea, țigări, etc) si din diverse anexe gospodărești (slănina în saramura, carnați, topoare, etc.) pe care le au aceștia la activ. D. activitatea infracționala anterioară, a rezultat că aria de interes a inculpaților este în zona magazinelor sătești, de unde în mod evident se pot sustrage bunuri care pot fi folosite, consumate sau valorificate imediat. Un server, 10-11 calculatoare, un laptop, si alte asemenea bunuri nu sunt atât de ușor de valorificat de cei care le-au sustras, fără ca la un moment dat să apară indicii minime cu privire la soarta bunurilor, în condițiile în care s-a găsit martora Cătuna R., care a văzut atât de multe activități.
Până în prezent organele de urmărire penală nu au reușit să afle absolut nimic în legătură cu bunurile sustrase de la școala.
Mai mult, niciunul dintre inculpați nu domiciliază în localitatea Ș. si nu fac parte din categoria persoanelor interesate de școli sau educație, astfel că se pune întrebarea firească, de unde știau inculpații că Ș. G. Ș. este dotată cu un laborator de informatică?
Inculpatul C. I. are un calculator, obținut în condiții legale, conform facturilor depuse la dosar, si pe care l-a transportat, cel puțin o data, de acasă, la reparat, deci a trecut cu el în brațe pe ulița unde se afla locuința sa. Acest ultim fapt a rezultat din declarația martorului care a transportat calculatorul inculpatului cu mașina.
Pentru toate motivele care preced, instanța a apreciat că în cauză dubiile sunt atât de serioase cu privire la comiterea infracțiunii de către inculpați, încât a constatat că fapta nu a fost comisă de aceștia, făcând aplicarea art. 11 pct. 2 rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală și să dispună achitarea lor.
Cu privire la recuperarea prejudiciului s-a reținut că Ș. G. Ș. s-a constituit parte civilă în cauză; în baza prevederilor art. 14 rap. la art. 346 al. 3 Cod procedură penală, acțiunea părții civile a fost respinsă ca nefondată.
În ceea ce privește bunurile ridicate de la inculpați ( încălțăminte, șurubelnița) si de la fata locului, s-a făcut aplicarea prevederilor ar. 109 si 110 Cod procedură penală, dispunându-se fie restituire, fie conservarea, după caz.
Având în vedere soluția de achitare, în temeiul prevederilor art. 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, cu mențiunea că se va acorda onorariul parțial avocaților care au asigurat asistența juridică obligatorie a inculpaților la mai multe termene de judecată, până la angajarea apărătorului ales.
Împotriva menționatei sentințe au declarat recurs, în termenul legal, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA JIBOU și inculpații M. A. M. U și C. I. .
Parchetul a criticat sentința, considerând că în mod greșit prima instanță a pronunțat achitarea inculpaților pentru infracțiunea de furt calificat reținută în sarcina acestora. A motivat că în hotărâre s-a arătat că, deși organele de cercetare penală au efectuat o cercetare la fața locului, în afara de două urme de încălțăminte găsite sub o fereastră, respectiv pe marginea carosabilului instanța a apreciat că nu s-au identificat alte aspecte care să ajute la aflarea adevărului, pe când, în realitate, cercetarea la fața locului a stabilit și alte împrejurări, precum intrarea prin efracție și lipsa unor bunuri.
S-au mai criticat înlăturarea nemotivată a concluziilor constatărilor tehnico - științifice care au stabilit că urmele de încălțăminte au fost create de pantoful sport ridicat de la inculpatul Constatinescu I. și că șurubelnița găsită în autoturismul inculpatului M. M. A. a fost folosită la forțarea sistemului de închidere al spațiului de unde s-au sustras bunurile.
S-a susținut că locul din care a fost ridicată urma pantofului nu este un loc întâmplător, ci se află pe direcția cu gardul a cărui plasă de sârmă a fost ruptă; pe de altă parte, s-a menționat că urmele de încălțăminte au fost create de genul de
încălțăminte cu care inculpatul era încălțat în noaptea de 5/6 ianuarie 2009, astfel cum rezultă din fotografiile ce provin dintr-un alt dosar penal în care inculpatul era suspect.
Sub un alt aspect, s-a învederat că prima instanță nu a respectat regulile de încuviințare a probelor, fiindcă obiectivele expertizelor traseologice au fost depuse după încuviințarea acestora.
Recurentul a arătat că în mod greșit a fost înlăturată declarația martorei Cătuna R. ca fiind necredibilă, aceasta fiind persoana care în august 2010 a declarat că a văzut în luna decembrie 2008 cum mai multe persoane transportau de la locuința inculpatului Constatinescu I. calculatoare și componente de calculatoare, declarație întărită de martorul Banyai Mihai.
S-a susținut că nu prezintă relevanță faptul că șurubelnița expertizată a fost ridicată după mai bine de un an de la comiterea faptei din autoturismul condus de inculpatul M. M. A. și nici apărarea acestuia dovedită cu acte, că a cumpărat
autoturismul ulterior iar în autoturism era șurubelnița care folosea la deschiderea portbagajului.
Inculpații recurenți au declarat că își retrag recursurile.
Analizând recursurile declarate, din prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a dispozițiilor art. 3856alin.3 C. pr. pen., Curtea constată următoarele:
Inculpații recurenții si-au retras recursurile înainte de începerea dezbaterilor în recurs ( f.88-89).
Art. 385 4alin.2 C. pr. pen. coroborat cu art. 369 alin.1 C. pr pen. prevede că până la închiderea dezbaterilor oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat, așa fiind, Curtea va lua act de retragerea recursurilor de către inculpați.
În ceea ce privește recursul parchetului, Curtea constată că prima instanță a administrat toate probele necesare aflării adevărului; nu poate fi primită critica de nelegalitate referitoarea la depunerea obiectivelor după încuviințarea expertizelor, deoarece instanța a prorogat discuțiile cu privire la obiectivele expertizei încuviințate după audierea martorilor, asadar la termenul la care s-a finalizat audierea martorilor s-a luat în discuție încuviințarea expertizelor și s-a dispus depunerea obiectivelor în scris, obiective care au fost puse în discuția părților la termenul din 11 aprilie 2012, când reprezentatul parchetului a solicitat admiterea acestora.
Ca atare critica de nelegalitate a administrării probelor nu este întemeiată.
Curtea constată că din raportul de expertiză efectuat în cursul judecății rezultă că au fost comparate fotogramele digitale în format jpg, respectiv 4 fotografii efectuate cu ocazia cercetării la fața locului cu perechea de încălțăminte sport ridicată de la inculpatul C. I. ; în urma suprapunerii între urmă din fotografie și mulajul tălpii pantofului s-a concluzionat că două urme de încălțăminte au fost create de pantoful sport al piciorului stâng, al pantofului ridicat de la inculpatul C. ecu I.
.
Similar, raportul de expertiză criminalistică din 13 august 2012 a concluzionat, pe baza comparației, că șurubelnița cu mânerul roșu ridicată din portiera stângă fată a autoturismului Ford nr. de înmatriculare_ condus de către inculpatul M.
A. M. a creat urmele de pe două dispozitive de închidere ale ușilor termopan de la Ș. Gimnazială din comuna Ș., nr. 67, jud. S. .
În mod temeinic prima instanță a reținut că rechizitoriul prin care cei doi inculpați recurenți au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i și alin.4 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b C. pen., comisă în perioada 05-0_ și constând în sustragerea aparaturii de calcul de la școala menționată în valoare de 40.000 lei se bazează în primul rând pe concluziile probelor științifice menționate.
Analizând cercetarea la fața locului efectuate de organelor de politie în data de
08 decembrie 2008, contrar susținerilor recurentei, instanța a apreciat că restul obiectelor ridicate sau a constatărilor efectuate nu s-au concretizat în sensul oferirii de probe pentru stabilirea împrejurărilor comiterii furtului și a autorului acestuia, apreciere ce corespunde realității și care s-a reflectat inclusiv în desfășurarea urmăririi penale.
Susținerea din recurs că în mod neîntemeiat prima instanța a înlăturat concluziile certe ale unor probe științifice nu poate fi primită din cauză că prima instanță a examinat inclusiv premisa că urmele de pantof și de șurubelniță ar fi fost create de către obiectele ridicate de la inculpați concluzionând justificat că nu este dovedită infracțiunea de furt.
Într-adevăr infracțiunea de furt se realizează prin luarea unui bun mobil, ori, existența urmelor de pantof de sub un geam și de pe acostament nu dovedește
indubitabil că bunurile au fost sustrase de către inculpați, după cum nici folosirea
10
șurubelniței găsite în portiera mașinii condusă de către inculpatul M. nu demonstrează că acesta a folosit-o la forțarea sistemelor de închidere.
Declarația martorei Cătuna R. (f.397 fond) care a relatat că la începutul luni ianuarie 2008 în jurul orelor 11,00 a observat, din casa sa că în apropiere frații C. și inculpatul M. transportau de la locuința lor la o mașină calculatoare și monitoare, chiar dacă este întărită de declarația martorului Banyay Mihai nu dovedește că bunurile erau cele sustrase de la Ș. G. din Ș. .
Curtea consideră că indiferent de caracterul cert al probelor indirecte acestea nu pot întemeia o soluție de condamnare, în absența a cel puțin a unei singure probe directe.
Așa fiind în baza art. 38515pct.1 lit. b C. pr. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Jibou.
Văzând și disp. art. 192 alin.3 C. pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA JIBOU împotriva sentinței penale nr.131 din_ a Judecătoriei Jibou.
Ia act de retragerea recursurilor declarate de inculpații M. A. M. U ( fiul lui M. și E., deținut în Penitenciarul Gherla) și C. I. , domiciliat în loc. I., str. S. B. nr.15, jud. S. împotriva sentinței penale nr.131 din_ a Judecătoriei Jibou.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj sumele de câte 300 lei - onorarii apărători din oficiu ( avocat G. Adela Liana și Milchiș Ovidiu Stelian), sume ce se vor avansa din fondurile M. ui Justiției.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER | ||||
ANA C. | L. | M. | V. C. | M. | B. |
Red. C.V./dact. V.R.
2 ex./_
Jud. fond. M. G.
11
| ← Decizia penală nr. 441/2013. Furt calificat | Decizia penală nr. 1652/2013. Furt calificat → |
|---|
