Decizia penală nr. 1105/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.1105/R/2013
Ședința publică din 10 septembrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: V. V. A.
JUDECĂTORI: L. H.
G.: L. C.
: I. M.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR - VIOLETA TRĂISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul M. V. F., împotriva sentinței penale nr.645/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B. M., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. ecătoria B., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prev. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 modificată și republicată cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av.Blăjan I., din cadrul Baroului Maramureș, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind M. V. F. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărâri atacate și rejudecând cauza, să se dispună în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen., în subsidiar, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a C.pr.pen., iar in terțio, reindividualizarea pedepsei aplicate sub minimul general. Astfel, arată că inculpatul a recunoscut și regretat comiterea faptelor, acesta a condus știind că procesul verbal inițial a fost contestat în numele și interesul său la Judecătoria Baia Mare. Consideră că mobilul, contextul, atitudinea de regret, conjunctura, distanța, lipsa urmărilor și existența deprinderilor în care a ajuns să fie implicat, pot duce la concluzia că în cauză temeiurile de achitare subzistă. Inculpatul nu a mai avut alte abateri iar periculozitatea pentru ordinea publică reglementată de circulație nu există. Solicită a se avea în vedere că înscrisurile de la dosar probează că inculpatul desfășoară activități lucrative în Spania, acesta este căsătorit, are un copil și este singurul întreținător al familiei.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat, conisderând că s-a făcut dovada tuturor elementelor constitutive a celor două infracțiuni distincte. Inculpatul a fost sancționat și i s-a ridicat cu această ocazie permisul de conducere iar ulterior a condus deși cunoștea că se poate aplica aceste circumstanțe, fapt rezultat inclusiv printr-o manifestare de voință a inculpatului făcută prin forma unei declarații notariale. Restituireea permisului nu-i înlătură latura subiectivă pentru că inculpatul personal a precizat circumstanțele în care s-a adresat organelor de poliție datorită situației sale personale legate de părăsirea țării și nu există nici un dubiu cu privre la faptul că avea cunoștință de interdicția legală de a conduce. În ceea ce privește
sancționarea acestuia, o consideră îndreptățită pentru considerentele arătate în hotărâre, respectiv că inculpatul a perseverat într-o conduită de încălcare a legii deși cunoștea aceste împrejurări, a comis mai multe acțiuni de conducere chiar după ce a fost sancționat prima dată iar faptul că datorită unor circumstanțe legate de modalitățile de administrare a actului de justiție prevăzute de legislația în vigoare pentru una din aceste acte desfășurate în acea zi, nu constituie un argument suficient pentru aplicarea de circumstanțe, faptele pe care instanța le-a reținut neîndeplinind condițiile de lipsa vădită de importanță.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 645 pronunțată la data de 14 martie 2013 de Judecătoria Baia Mare, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în 2 infracțiuni prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În temeiul art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatului M. V. F. având CNP 1., fiul lui V. și M., născut la data de_, în loc. Cehu Silvaniei, jud. Sălaj, cetățean român, studii 8 clase, stagiu militar satisfăcut, căsătorit, fără ocupație, fără loc de muncă, domiciliat în oraș Ulmeni, sat V., nr. 25, jud. Maramureș, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având dreptul de a conduce suspendat, prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplic. art. 74 lit. a Cod penal rap. la art. 76 lit. e Cod penal, la pedeapsa de 5 luni închisoare;
conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având dreptul de a conduce suspendat, prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplic. art. 74 lit. a Cod penal rap. la art. 76 lit. e Cod penal, a pedeapsa de 5 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele de mai sus, în pedeapsa de 5 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a Cod penal.
În baza art. 81, 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 5 luni, ce urmează a se calcula de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, și conform art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 1 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II Cod penal și, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În temeiul art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare în favoarea statului în sumă de 600 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În data de_, în jurul orei 16:00, inculpatul M. V. F. a condus autoturismul marca Peugeot, cu numărul de înmatriculare MM - 17 - SAN, pe DE 58, pe direcția B. M. - Dej.
Pe raza localității Recea, inculpatul a fost oprit în trafic de către organele de poliție și a fost sancționat contravențional prin procesul verbal seria CC nr.8299359, pentru încălcarea prevederilor art. 36 alin.1 și art. 44 alin.2 din
OUG nr. 195/2002, referitoare la portul centurii de siguranță și la folosirea luminilor de întâlnire pe timp de zi.
Apoi, în data de_, în jurul orelor 14:30, inculpatul M. V. F. a condus autoturismul marca Renault, cu numărul de înmatriculare MM - 07 - DYY, pe DE 58, pe direcția B. M. - Dej.
Pe raza localității Recea, în dreptul imobilului cu nr. 48, inculpatul a fost din nou oprit în trafic de către un echipaj de poliție și a fost sancționat contravențional prin procesul - verbal seria CC nr. 8299325, pentru încălcarea prevederilor art. 8 și art. 44 alin.2 din OUG nr. 195/2002, referitoare la obligativitatea dotării autoturismelor cu truse medicale de prim ajutor și la folosirea luminilor de întâlnire pe timp de zi (fila 9 d.u.p.).
În urma implementării în baza de date a celor două procese verbale de sancționare contravențională, s-a constatat faptul că la data de_ și la data de_, inculpatul avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, deoarece la data de_, a fost sancționat contravențional prin procesul-verbal seria CC nr. 8522090, pentru încălcarea prevederilor art. 102 alin.3 lit. e din OUG n. 195/2002, referitoare la depășirea limitei legale de viteză cu peste 50 km/h, împrejurare în care acestuia i s-a adus la cunoștință faptul că, începând cu data de_, dreptul său de a conduce autovehicule pe drumurile publice va fi suspendat pe o perioadă de 90 de zile ( fila 9/A d.u.p.).
În data de_, inculpatului i-a fost reținut permisul de conducere seria X6571432-X, eliberat de autoritățile spaniole (Nota de serviciu nr. 169115/_
) ( fila 6 d.u.p.).
La data de_, fiind posesor al unui permis de conducere eliberat de autoritățile spaniole și având locul de muncă în Spania, inculpatul s-a prezentat la I.P.J. Maramureș - Serviciul Rutier și a solicitat restituirea permisului de conducere, în condițiile prevăzute de art. 220 alin.1 și alin.2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, împrejurare în care, pentru a face dovada îndeplinirii condițiilor legale, a declarat în fața notarului public faptul că nu va conduce autovehicule pe teritoriul României, pe perioada suspendării exercitării dreptului de a conduce, respectiv că va părăsi teritoriul României în 24 de ore de la restituirea permisului de conducere ( fila 21 d.u.p.).
În contextul de mai sus, inculpatului i-a fost restituit permisul de conducere, iar măsura suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, dispusă prin procesul verbal mai sus menționat, a fost implementată în baza de date de către IPJ Maramureș -
Serviciul Rutier, fiind activă pentru o perioadă de 90 de zile, începând cu data de_, până la data de_ .
Aspectele susmenționate și faptul că la data de_ și la data de_, inculpatul nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, fiindu-i suspendată exercitarea dreptului de a conduce, rezultă din adresele nr. 147243/_ și nr. 150015/_ ale Serviciului Rutier din cadrul IPJ Maramureș (f. 9, 22 d.u.p.).
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa și a declarat că, în data de_, a părăsit teritoriul țării, plecând în Spania, iar în data de_, datorită unor probleme familiale, a revenit în România.
Inculpatul a arătat că, avea cunoștință despre faptul că dreptul său de a conduce autovehicule pe drumurile publice a fost suspendat pe o perioadă de 90 de zile, începând cu data de_, dar a considerat că din data de_, de la momentul restituirii permisului său de conducere, această măsură a fost anulată, iar suspendarea nu mai operează (f. 26-28 d.u.p.).
În ceea ce privește declarația dată în fața notarului public la data de _
, inculpatul a precizat că a semnat fără să o citească și a avut convingerea că, la momentul revenirii în țară, va putea conduce autovehicule pe drumurile publice ( f. 26-28 d.u.p.).
Cu privire la încadrarea juridică a faptei, invocată pentru acuratețe juridică de apărătorul ales al inculpatului, și apoi pusă în discuția părților, la data dezbaterilor cauzei pe fond, conform prev. art. 334 Cod proc. pen., urmare a cererii formulate de reprezentantul M. ui P., instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea continuată de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, în două infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, săvârșite în concurs real, cu incidența deci a disp. art. 33 lit. a Cod penal.
Aceasta deoarece în cauză raportat la data săvârșirii faptelor reținute în sarcina inculpatului la interval de aproximativ 3 săptămâni (din 04 martie 2011 și 25 martie 2011), cu privire la rezoluția infracțională unică a inculpatului nu se poate reține că aceasta a fost neîntreruptă. De fapt, rezoluția infracțională în cazul fiecărei fapte reținute în sarcina inculpatului, a fost întreruptă la data constatării săvârșirii fiecărei dintre acestea, de către lucrătorii de poliție, pentru faptele ulterioare, inculpatul luând o altă rezoluție infracțională.
Așa fiind, în cauză încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, este săvârșirea în concurs real, a două infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul M. V. F. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.pr.penală, iar în subsidiar, achitarea în temeiul art. 10 lit. a C.pr.penală sau în temeiul art. 10 lit. b1C.pr.civ. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, iar într-un alt subsidiar, reindividualizarea pedepselor în sensul reducerii acestora până la minimul special.
În motivarea recursului, inculpatul a susținut că a condus autoturismul știind că procesul-verbal de contravenție a fost contestat în instanță, că a mai fost sancționat administrativ pentru aceleași fapte, astfel că cele reținute în rechizitoriu sunt inexistente, că faptele reținute nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni având în vedere mobilul, contextul, distanța, conjunctura, lipsa urmărilor și existența deprinderilor de a conduce.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
În baza probelor administrate în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu.
Susținerile inculpatului că faptelor reținute în sarcina sa le lipsește latura subiectivă ori că aceste fapte sunt inexistente, nu poate fi reținută. Astfel, inculpatul nu a făcut dovada existenței unui demers de a ataca procesul-verbal de contravenție în instanță (contract de asistență juridică, certificat de grefă, demers la unitatea de poliție care să-i confere dreptul de a circula până la soluționarea eventualei plângerii).
Mai mult, în declarația autentificată aflată la dosar (f.21), inculpatul susține că nu va conduce autovehicule pe perioada suspendării permisului de
conducere, solicitând restituirea permisului deoarece intenționează să părăsească țara. Or, din această declarație rezultă că inculpatul avea cunoștință de suspendarea permisului încă de la data de 01 februarie 2011, astfel încât faptele acestuia comise la data de 04 martie 2013 și respectiv 25 martie 2013 au fost comise cu intenție directă.
Apoi, faptul că inculpatului i-au fost aplicate sancțiuni administrative pentru alte două fapte, de aceeași natură, comise în aceeași perioadă, nu justifică sub nicio formă achitarea acestuia în temeiul art. 10 lit. a C.pr.penală, câtă vreme faptele reținute în materialitatea lor există.
Potrivit art. 18/1 alin. 2 Cod penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracțiuni, se ține seama de modul și mijloacele de comitere a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum și de persoana sau conduita făptuitorului.
În raport de aceste criterii nu se poate reține că faptele inculpatului sunt lipsite de pericolul social al unei infracțiuni având în vedere, pe de o parte, elementele definitorii ale conținutului lor concret, iar pe de altă parte, valoarea socială apărată prin norma de incriminare.
În fine, inculpatul a comis într-un interval scurt de timp două infracțiuni de același gen, în timp ce pentru alte fapte similare a fost sancționat cu amendă administrativă, aspecte ce denotă perseverență în comiterea de fapte antisociale.
Pedepsele aplicate inculpatului au fost în mod corect individualizate în raport de criteriile prev. de art. 72 Cod penal, atât în ce privește cuantumul acestora cât și în privința modalității de executare.
Mai mult, instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a Cod penal, pedepsele aplicate fiind stabilite sub minimul prevăzut de lege.
În aceste condiții, o reducere și mai accentuată a cuantumului acestora este nejustificată și ar afecta realizarea scopului prev. de art. 52 Cod penal.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.penală, Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat, obligându-l, în temeiul art. 192 alin. 3 C.pr.penală, la 300 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. V. F. împotriva sentinței penale nr. 645 din 14 martie 2013 a Judecătoriei B. M. .
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 10 septembrie 2013 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. L. H. I. M.
Red.V.V.A./_
Dact.H.C./4 ex./_ .
J. .fond: I. B. .
G. ,
L. C.
| ← Decizia penală nr. 1461/2013. Infractiuni rutiere-circulația... | Decizia penală nr. 90/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe... → |
|---|
