Decizia penală nr. 1541/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.1541/R/2013

Ședința publică din 18 noiembrie 2013 Instanța constituită din :

PREȘEDINTE: L. M., judecător JUDECĂTORI: M. Ș.

ANA C.

GREFIER: B. M.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR - VIOLETA TRAISTARU

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul G. I. împotriva sentinței penale nr.884 din 18 iulie 2013 a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosar nr._, inculpatul trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, de către o persoană care are permisul de conducere anulat, prev. și ped. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. și ped. de art.87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 și sfidare a organelor judiciare, prev. și ped. de art. 272¹C.pen., fiecare cu aplic. art. 37 alin.1 lit. b C.pen., toate cu aplic. art.33 lit.a C.pen.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul G. I., asistat de către apărătorul desemnat din oficiu, av.D. ca I., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul G. I. solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru toate faptele imputate inculpatului.

În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, a se dispune achitarea inculpatului pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa.

Într-un alt subsidiar, solicită reducerea pedepsei aplicate inculpatului, prin înlăturarea sporului de 6 luni aplicat de prima instanță.

În motivarea recursului arată, în primul rând, că administrarea uneia din probele ce au stat la baza condamnării - vizionarea înregistrării de pe suportul optic atașat dosarului de u.p. - s-a făcut în camera de consiliu, fără publicitate, oralitate și contradictorialitate, încălcându-se dreptul la apărare al inculpatului, astfel că proba astfel administrată este lovită de nulitate în condițiile art.197 alin.2 C.pr.pen.

Apoi, tot în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare, arătă că instanța a ignorat una probele administrate în faza de urmărire penală - declarația martorului Boroș Dragoș - martor decedat în cursul urmăririi penale, însă,

cu privire la care instanța nu a făcut aplicarea dispoz. art.327 alin.3 C.pr.pen., în sensul citirii declarației acestuia, cu atât mai mult cu cât martorul susține ceea ce inculpatul a încercat să dovedească în fața instanței de fond, respectiv că nu el este persoana care a condus autoturismul.

Cu privire la cea de a doua solicitare, respectiv aceea de a se dispune achitarea inculpatului pentru cele trei fapte, referitor la cele două prev. de art.86 al.2 și 87 al.2 din OUG nr.195/2002, se impune achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit.a C.pr.pen., apreciind că probele administrate în cauză nu dovedesc vinovăția inculpatului, niciuna din probele administrate - în speță, declarații de martori - nu confirmă că inculpatul s-a aflat la volanul autoturismului.

Solicită a se observa faptul că declarația martorei F. M., căreia instanța i-a acordat o atenție deosebită, este o declarație din care rezultă că martora nu a fost de față la momentul în care autoturismul presupus a fi condus de inculpat a fost oprit, nu a văzut persoanele care au coborât din autoturism, respectiv persoana care a condus autoturismul.

Pe de altă parte, instanța nu a dat o suficientă atenție declarațiilor martorilor, care arată că nu inculpatul este persoana care a condus autoturismul ci o altă persoană, acestea coroborându-se între ele, dar pe care instanța nu le-a luat în considerare.

Singura persoană care arată că inculpatul a condus autoturismul este agentul de poliție Mureșan Teodor, declarația acestuia însă, fiind necredibilă, având în vedere că este cercetat pentru purtare abuzivă față de inculpat.

Dimpotrivă, nevinovăția inculpatului este susținută de depozițiile martorilor M. M. și Boroș Dragoș - care au arătat că, nu inculpatul, ci o altă persoană care voia să cumpere autoturismul, a condus mașina.

În mod greșit instanța îți argumentează hotărârea pe concluziile testării cu tehnica poligraf a inculpatului, în condițiile în care acest test nu reprezintă un mijloc de probă conform art.64 C.pr.pen.

Pentru aceste motive, consideră că există dubii reale cu privire la vinovăția inculpatului, care trebuie să-i profite acestuia, impunându-se achitarea sa sub aspectul săvârșirii celor două infracțiuni.

Cu privire la infracțiunea prev. de art.272/1 C.pen., inculpatul a solicitat în fața instanței de fond achitarea sa în baza art.10 lit.d C.pr.pen. rap. la art.51 C.pen., arătând că probele administrate în cauză dovedesc comiterea faptei, inculpatul fiind în eroare cu privire la calitatea persoanelor cărora le-a adresat injurii.

Rezultă din declarațiile martorilor că agenții de poliție erau îmbrăcați în civil, că autoturismul lor nu purta însemne specifice, iar oprirea autoturismului inculpatului nu s-a făcut în maniera specifică reglementată de Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002.

Injuriile pentru care inculpatul este acuzat au fost adresate polițiștilor înainte ca aceștia să-și decline identitatea, iar depoziția martorei F. din cursul urmăririi penale, sub acest aspect, este contradictorie cu cea din fața instanței.

În privința celui de al doilea subsidiar, arată că pedepsele aplicate inculpatului sunt prea aspre și este posibilă coborârea cestora spre minimul special și înlăturarea sporului de 6 luni aplicat de prima instanță, pedepsei rezultante.

Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.

Reprezentantul M. ui P. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.

În susținerea poziției procesuale arată că nu există nici un motiv de rejudecare a cauzei, întrucât nu se pot identifica nulități absolute, care să impună refacerea actului, în alt mod decât prin trimiterea inculpatului în fața primei instanțe.

Pe de altă parte, instanța a făcut verificări din considerente de apreciere a întregului material probator, care cuprindea suficiente probe pentru stabilirea situației premisă la care se referă apărarea inculpatului și la care se referă depozițiile analizate ale martorilor din dosar.

Prin urmare, din perspectiva sa, nu se pot invoca aspecte care să determine rejudecarea cauzei.

Din altă perspectivă, motivarea instanței corespunde tuturor principiilor de analiză a probațiunii,care a fost avută în vedere în totalitatea sa, cu detalii legate de interpretare, până la cele mai mici afirmații ale persoanelor audiate și cu luarea în considerare a tuturor aspectelor care puteau fi obiective, astfel încât disp.art.63 C.pr.pen. au fost respectate.

Astfel, instanța a pornit de la declarațiile inculpatului, cu toate nuanțele acestora, după ce a efectuat o cercetare judecătorească amplă și a admis toate solicitările în probațiune, care ar fi putut fi administrate în cauză.

În final, raționamentul instanței presupune evaluarea tuturor persoanelor implicate, cu luarea în considerare inclusiv a aspectelor legate de cuprinsul declarațiilor martorei M. M., au fost analizate depozițiile martorei oculare și aspectele legate de premisele susținute de apărarea

inculpatului, inclusiv din perspectiva cercetării sale abuzive, cu referiri la toate aspectele care ar fi putut fi avute în vedere.

Celelalte aspecte obiectiv constatate, legate de existența în trafic a inculpatului la volanul autoturismului, au fost confirmate inclusiv de martora oculară audiată, asupra căreia nu există dubii, declarația sa coroborându-se cu celelalte probe din dosarul cauzei, cu aspectele legate de conduita inculpatului, în final constatându-se întrunite elementele constitutive pentru toate infracțiunile.

Pe de altă parte, la stabilirea pedepsei prima instanță a avut în vedere toate circumstanțele cauzei, inclusiv cea legată de faptul că inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală, iar starea sa de antecedență se referă tocmai la situații premise similare până la identitate, respectiv conducere cu alcoolemie și ultraj comis în același împrejurări, elemente care justifică cuantumul pedepselor, modalitatea de executare și sporul aplicat.

În consecință, solicită menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.

Inculpatul G. I. având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.884 din 18 iulie 2013 a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosar nr._, s-a dispus condamnarea inculpatului G.

I. , cetățean român, fiul lui Janos și E., născut la data de 31 iulie 1977 în localitatea C. -N., jud. C., CNP 1., domiciliat în C. -N., str.

V., nr. 2/75, jud. C., studii 12 clase, necăsătorit, cu antecedente penale, vopsitor tinichigiu auto la S.C. INDUSTRIAL ROM GRUP S.R.L.,
- în baza art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.37 al. 1 lit. b din C.pen. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
- în baza art. 86 al. 2 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 al.1 lit. b din C.pen. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat.
- în baza art. 272^1 din C.pen. cu aplicarea art.37 al.1 lit.b din C.pen. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sfidare a organelor judiciare.

S-a constatat starea de recidivă postexecutorie raportat la pedeapsa de

1 an și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1277/29 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Gherla, definitivă prin nerecurare la data de 14 octombrie 2008 - față de toate cele trei infracțiuni.

În baza art. 33 lit. a din C.pen. s-a constatat că cele trei infracțiuni au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni.

În baza art.34 al.1 lit.b din C.pen. s-au contopit pedepsele de 1 an închisoare, 10 luni închisoare și 8 luni închisoare și s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, ce a fost sporită cu 6 luni închisoare și s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art.71 al. 2 din C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 al.1 lit.a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art.71 al.2 din C.pen.

În baza art.88 al.1 din C.pen. s-a dedus perioada reținerii de 24 de ore din data de 4 februarie 2011.

În baza art.191 al.1 din C.p.p.a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 de lei reprezentând cheltuieli de judecată avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Inculpatul G. I. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 1251/P/2011 din 16 aprilie 2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art. 87 al.1 din OUG 195/2002 modif, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are permisul de conducere anulat prev. de art. 86 al. 2 din OUG 195/2002 modif și sfidarea organelor judiciare prev. de art. 272^1 din C.pen., fiecare cu aplicarea art. 37 al. lit. b din C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a din C.pen.

În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului G. I. că la data de 4 februarie 2011, în jurul orei 20.45, după ce a consumat băuturi a condus autovehiculul marca Audi V8 cu nr. de înmatriculare 422 ACA 60 pe drumurile publice, respectiv pe str. G. G. Byron, Sobarilor, C. Drăgușanu, Oașului și Iasomiei din localitatea C. -N., în condițiile în care avea permisul de conducere anulat, o îmbibație alcoolică de 1,00 g%o la ora 22.20, respectiv 0,90 g%o, la ora 23.20, iar după oprirea în trafic a adresat agentului principal de poliție Mureșan Teodor injurii și cuvinte jignitoare, pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcției.

Instanța a audiat inculpatul și a administrat proba testimonială.

Analizând actele dosarului și materialul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, instanța a constatat, în fapt, următoarele:

Urmărirea penală împotriva inculpatului a început prin rezoluția din data de 5 februarie 2011, fiind confirmată de către procuror la aceeași dată.

Conform procesului verbal de la fila 6 din dos. UP, la data de 4 februarie 2011, în jurul orei 20.25, organele de poliție, respectiv agentul principal P. Alin și agentul principal Mureșan Teodor erau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, după încheierea unei cercetări la fața locului și se deplasau pe str. Byron conducând autovehiculele cu nr. de înmatriculare MAI 25875, respectiv_ . În aproprierea intersecției cu str. Sobarilor au fost depășiți de autovehiculul marca Audi V8 cu nr. de înmatriculare 422 ACA 60, care a frânat brusc și aparent în intersecție, după care a efectuat manevra de mers înapoi spre autovehiculul cu nr._ care se afla în apropiere și al cărei șofer, respectiv agentul principal Mureșan Teodor a oprit și a avertizat prin semnal sonor, respectiv claxonând. În acel moment, din autovehiculul marca Audi V8 cu nr. de înmatriculare 422 ACA 60 a coborât persoana care era la volan și care era singură în mașină și care a adresat injurii explicite conducătorului autovehiculului cu nr._, după care a urcat din nou în autovehicul și și-a continuat deplasarea pe str. Drăgășanu, Oașului și apoi pe str.Iasomiei unde a oprit în dreptul imobilului cu nr. 36, agenții de poliție, care au pornit în urmărirea lui, oprind unul în față, iar celălalt în spatele autovehiculului.

Cei doi agenți de poliție și-au declinat identitățile și funcțiile prezentând legitimațiile și insignele, solicitând persoanei care a coborât de la volan să se legitimeze. Acea persoană a spus că se numește "John"; și a refuzat să prezinte acte de identificare spunând "ce acte vă trebe mă? Io vă repar mașinile de poliție și voi îmi cereți acte!? Mereți mă în treaba voastră că nu vă dau niciun act."; Inculpatul prezenta halenă alcoolică și a declarat că a băut o bere și jumătate, iar între timp a ajuns la fața locului un echipaj de poliție. Atunci persoana care a coborât din autovehiculul marca Audi V8 cu nr. de înmatriculare 422 ACA 60 a început să alerge spre str. Oașului, însă a fost prins și imobilizat la sol, întrucât a opus rezistență. La fața locului au fost identificați martorii Tănasă M. și F. M. .

La sediul Secției I Poliție a fost identificată persoana care a coborât din autovehiculul marca Audi V8 cu nr. de înmatriculare 422 ACA 60, respectiv inculpatul G. I., care avea permisul de conducere anulat, iar la testarea aerului expirat a rezultat o valoare de 0,45 mg/l la ora 21.38. Condus la UPU I în vederea recoltării probelor biologice a rezultat o valoare a alcoolemiei de 1,00 g%o la ora 22.20 și 0,90 g%o la ora 23.20.

Din adresa de la fila 17 dos. UP rezultă că permisul de conducere al inculpatului a fost anulat la data de 12 februarie 2008.

În fața instanței, inculpatul a declarat că în seara zilei de 4 februarie 2011, după ce a consumat trei pahare de vin, la atelierul său de pe str. Oașului nr.293 a venit o persoană, numită R. din Suceava, care a intenționat să cumpere autovehiculul marca Audi V8 achiziționat de către

inculpat din Franța. Împreună cu R. care a condus autovehiculul ca să îl probeze, ne-am deplasat până în zona magazinului Real unde m-am întâlnit cu M. M., căreia trebuia să îi dau 500 de euro, dar după primirea prețului pe mașină. Precizez că autovehiculul avea cutie automată și la pornirea de pe loc R. a poziționat maneta în marșarier și mașina s-a deplasat puțin în spate, foarte aproape de un Opel Vectra cu nr._, număr de înmatriculare,"; pe care l-am reținut pur și simplu, apoi ne-am deplasat pe str. Iasomiei cca 1 km-1,5 km pentru a mă întâlni cu numitul Oli care trebuia să-mi dea actele de la mașină. M-am întâlnit cu Oli și după cca 1 minut a venit și autovehiculul cu nr._ din care au coborât două persoane îmbrăcate civil,

care s-au legitimat ca fiind polițiști și la rândul lor mi-au cerut să mă legitimez. După ce m-am prezentat cu numele de G. I. și cu porecla de John, polițistul m-a prins de haină și a simțit că am băut și m-a acuzat că am condus, iar între timp R. s-a speriat și a fugit, dar eu am indicat persoana care a condus. Polițistul mi s-a adresat spunându-mi "bozgore"; și atunci m-am prins și eu și i-am înjurat, așa cum ați citit în rechizitoriu. Între timp, a venit încă un echipaj al poliției și am fost încătușat la sol și bineînțeles că am fost și bătut. Pe R. nu l-a mai văzut la fața locului și nici nu am mai luat legătura cu

el"; (fila 11).

Din dinamica evenimentelor, instanța a reținut că autovehiculul a fost condus de către numitul R. care voia să cumpere mașina, inițial până în zona magazinului Real, unde inculpatul s-a întâlnit cu martora M. M. și când R. a vrut să pornească spre str. Iasomiei unde inculpatul trebuia să se întâlnească cu Oli, a mers cu spatele fiind aproape să acroșeze autovehiculul cu nr._, ceea ce înseamnă că acest autovehicul se afla în spatele celui în care se afla inculpatul.

În cursul urmăririi penale, imediat după eveniment inculpatul a refuzat să dea orice declarație, spunând numai că a fost agresat, iar ulterior, la data de 4 iulie 2012, la prezentarea materialului de urmărire penală declară că numitul R. din Suceava folosește numărul de telefon 0728922217, că deține contactul de vânzare cumpărare al autovehiculului marca Audi V8 vândut unei persoane din România și că dorește audierea persoanelor care au fost prezente la incident, respectiv M. având nr. de telefon 0753112547, M. Tănase, R. din Suceava și L. (0758458202) "pe care mă oblig să-i prezint în vederea audierii";.

Din această declarație se reține că inculpatul a identificat numărul de telefon al numitului R. , iar această împrejurare este rezonabilă, având în vedere că numărul putea fi ușor de identificat din lista ultimelor apeluri din data de 4 februarie 2011 (ceea ce putea să facă inculpatul începând cu a doua zi), de vreme ce numitul R. , prin ipoteză venea din Suceava, după ce a vorbit la telefon cu inculpatul.

O a doua împrejurare pe care a reținut-o instanța este că inculpatul identifică pentru organele de cercetare penală, după cinci luni, că la fața locului era și M. M., o prietenă cu care s-a întâlnit în zona magazinului Real și care l-a urmat cu mașina până pe str. Iasomiei.

A treia împrejurare reținută este aceea că inculpatul se obligă să îl prezinte spre audieri pe martorul Tănasă M., ceea ce înseamnă că știa unde locuiește, împrejurare oarecum firească pentru că a putut vedea declarația martorului de la fila 28 dos. UP din data de 11 mai 2012. Însă, în acea declarație martorul nu a declarat nicio împrejurare, care să conducă spre stabilirea stării de fapt, în afară de împrejurarea că erau trei mașini oprite pe str. Iasomiei, ceea ce pentru persoana care citea declarația însemna că martorul nu cunoaște nimic important, spre deosebire de martora F. M. care se afla la câțiva metri de eveniment înainte ca inculpatul să încerce să fugă și să fie încătușat.

Cu privire la prima împrejurare s-a reținut că a fost identificat martorul Chendrean R. B. care declară că folosește numărul de telefon 0728922217 din anul 2006, iar pe inculpat l-a cunoscut în anul 2010 când i-a făcut anumite reparații la mașină, dar nu cunoaște nimic despre evenimentele din data de 4 februarie 2011 și nici nu a intenționat să cumpere vreun autovehicul de la inculpat (fila 23 și 55 din dos. UP). În legătură cu această declarație inculpatul arată că de fapt avea trei numere de telefon sub numele de R. și nu știa care este folosit de R. din Suceava

(consemnat încheierea din data de 26 iunie 2013, când a fost audiat și martorul Chendrean), însă pe lângă împrejurarea că putea să își dea seama care este numărul lui R. din Suceava verificând a doua zi, la data de 5 februarie 2011, agenda cu numerele formate recent, ar fi fost rezonabil să sune la numărul 0728922217 pentru a se asigura că aparține persoanei pe care o căuta. Totodată, deși deține trei numere de telefon asociate numelui

R. , inculpatul nu le-a prezentat pe celelalte două, astfel încât s-a stabilit vom că inculpatul nu a oferit date concludente pentru identificarea numitului R. din Suceava.

Cu privire la cea de a doua împrejurare, instanța a audiat-o pe martora M. M., care a confirmat că a stabilit telefonic cu inculpatul să se întâlnească în seara zilei de 4 februarie 2011 în zona magazinului Real pentru ca inculpatul să-i remită o sumă de bani. S-a deplasat în acea zonă conducând un autovehicul marca VW Golf IV împreună cu numitul Lionel Mihalca, al cărui număr de telefon nu îl deține și despre care poate preciza numai că este plecat în străinătate, probabil în Anglia, iar "când am ajuns la intersecție la Real mașina inculpatului era parcată pe str. Oașului, iar eu am parcat în spatele mașinii lui, am avut o discuție scurtă afară din mașină când am constatat că în mașina inculpatului, un autovehicul marca Audi era o persoană care stătea la volan. Inculpatul i-a spus să îl urmeze până pe o stradă, la care se ajunge coborând și luând a doua stradă la dreapta";. Martora nu s-a deplasat în spatele mașinii în care se afla inculpatul, dar când a ajuns la acea stradă unde trebuia să se întâlnească a doua oară, după 7-10 minute "l-am văzut pe G. I. care era bătut de mai multe persoane … dar până să mă dezmeticesc am ajuns cu mașina în capătul străzii după care am întors și am văzut venind o mașină cu însemnele poliției"; (fila 25) … pentru ca imediat să declare "doar nu era să oprim să ne batem cu poliți"; (fila 25 verso), ceea ce înseamnă că se referă la momentul inițial la care a observat că inculpatul era pe jos, pe spate, iar mai multe persoane îl loveau cu pumnii și picioarele, adică persoane care nu erau îmbrăcate în uniforme de poliție. Pe lângă faptul că martora se referă cu termenul de polițiști (doar nu era să oprim să ne batem cu poliția), pentru persoane îmbrăcate civil, fără să fi putut cunoaște că erau lucrători de poliție și nici nu anunță imediat organele de poliție văzând că un prieten al său este pe jos, pe spate, iar mai multe persoane îl loveau cu pumnii și picioarele, martora prezintă o împrejurare esențială care nu se coroborează cu declarația

inculpatului, respectiv că la întâlnirea de lângă magazinul Real a parcat în spatele mașinii inculpatului și au discutat afară din mașini, pe când inculpatul a declarat ne-am deplasat până în zona magazinului Real unde m- am întâlnit cu M. M., căreia trebuia să îi dau 500 de euro, dar după primirea prețului pe mașină. Precizez că autovehiculul avea cutie automată și la pornirea de pe loc R. a poziționat maneta în marșarier și mașina s-a

deplasat puțin în s pate, foarte aproape de un Opel Vectra cu nr. CJ 10M

BK";, ceea ce exclude posibilitatea ca mașina martorei să fi fost în spatele celei în care se afla inculpatul, însă declarația inculpatului se coroborează cu mențiunile din procesul verbal de la fila 6. Aceste detalii eronate sau

inconsecvente prezentate de către martoră sunt măsura nesincerității sale, iar declarația sa a fost înlăturată din ansamblul probator. De altfel, după închiderea dezbaterilor, la data de 17 iulie 2013, la dosarul cauzei a fost înregistrată o cerere a martorei M. M., prin care își retrage mărturia, însă această împrejurare va fi evaluată de către organele judiciare care sunt învestite cu cercetarea faptei de mărturie mincinoasă, cauză pentru care, prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea.

Cu privire la martorul Tănasă M., se reține reținem că acesta nu a oferit alte date, decât că trecând pe strada Iasomiei a văzut două mașini ale poliției, erau oprite în dreptul unui imobil și lângă aceasta mai era oprită încă o mașină. În cursul judecății, precizând, fără vreo explicație rezonabilă pentru care și-a modificat declarațiile, oferă date net substanțiale astfel:

"când am intrat pe stradă, la o distanță de 50-70-100 de metri am văzut un grup de persoane, 5 sau 7, care erau adunate și care încărcau o altă persoană ce era jos și care striga ceva de genul <sunt vopsitor sau mecanic la poliție și nu mai dați mă>. Eu nu am văzut-o pe persoana care era la pământ, dar după gesturile celor care o înconjurau, respectiv că se țineau unii de alții și se agitau, respectiv se țineau și se trăgeau, am presupus că-i aplică lovituri persoanei la pământ cu pumnii și picioarele";. Totul a durat aproximativ 1 minut, până când persoana căzută la pământ a fost urcată într-o mașină a poliției, iar după aceea a fost legitimat de către organele de poliție, care l-au invitat la secția de poliție pentru a declara ce a văzut. Martorul precizează că nu a văzut alte persoane la fața locului. Reținem așadar că martorul, după doi ani, își amintește împrejurări esențiale percepute de la o distanță de 50- 70-100 de metri, spre deosebire de martora F. M., care a asistat la evenimente din curtea sa, situată vizavi cu locul unde au fost oprite mașinile, care nu a auzit ce spunea inculpatul în afară de un comportament în general recalcitrant și care nu a observat ca organele de poliție să agreseze pe inculpat, după ce l-au prins la o distanța de aproximativ 40 de metri, în afară de faptul că l-au imobilizat și l-au încătușat la sol.

În acest context, reamintim împrejurarea că inculpatul a solicitat reaudierea martorului Tănasă M., deși acesta nu a arătat nimic esențial în prima declarație și chiar s-a oferit să îl prezinte organelor judiciare, iar intuiția inculpatului pare să fie corectă, de vreme ce în fața instanței martorul oferă detalii care, chiar dacă nu privesc faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, îl prezintă ca și o victimă a unor agresiuni, deși în afară de declarația inculpatului nu există nicio probă în acest sens (nu s-a prezentat la IML pentru a obține un certificat medico-legal din care să rezulte leziuni - fila 67 dos. UP și a fost primit în arestul IPJ C. fără mențiuni cu privire la leziuni preexistente). Totodată, din vizualizarea celei de a treia și a patra înregistrare de pe suportul optic atașat la dosarul de urmărire penală la fila 9, instanța a constatat că întreaga procedură de imobilizare și încătușare la sol a inculpatului a fost efectuată de trei lucrători de poliție și fără ca inculpatul să fie lovit sau agresat în vreun fel.

Însă martorul oferă un detaliu care nu a fost surprins de martora F.

, situată mult mai aproape de inculpat și care se regăsește exclusiv în procesul verbal de la fila 6 dos. UP, respectiv că inculpatul ar fi strigat sunt vopsitor sau mecanic la poliție, iar în procesul verbal se consemnează Io vă repar mașinile de poliție și voi îmi cereți acte. Numai că această afirmație este plasată în spațiul temporal la momentul la care i s-a cerut inculpatului să se legitimeze, iar martorul, conform declarației sale a ajuns pe str. Iasomiei la momentul la care inculpatul era deja imobilizat la sol. Cu alte cuvinte, pe lângă împrejurarea că martorul prezintă dinamica unor agresiuni a căror victimă ar fi fost inculpatul, în lipsa oricăror altor date în acest sens, mai prezintă și o împrejurare care s-a consumat înainte de sosirea sa în apropierea locului respectiv 50-70-100 de metri, adică de la o distanță care, în mod obiectiv nu i-ar fi permis să audă ce se strigă, având în vedere că în jurul inculpatului ar fi fost alte 5-7 persoane, care nu s-ar fi manifestat agresiv în tăcere. În aceste condiții, instanța a constatat că sunt dubii

serioase cu privire la obiectivitatea martorului Tănasă M., iar declarația sa dată în fața instanței a fost înlăturată din ansamblul probelor.

Martora F. M. a declarat că la data de 4 februarie 2011 se afla la locuința de pe str. Iasomiei nr. 37, când a auzit un scârțâit de roți specific frânării și a ieșit imediat afară. Chiar în fața curții sale a observat un autovehicul de culoare închisă, care avea portiera din dreptul șoferului deschisă și care era flancat de alte două autovehicule. Din cele două autovehicule care l-au flancat pe cel din mijloc au ieșit 2-3 persoane care au strigat ceva de genul "poliția, legitimați-vă";, iar persoana care a coborât din autovehiculul din mijloc a început să alerge spre str. Oașului, însă a fost ajunsă din urmă după aproximativ 40 de metri de către celelalte persoane, a fost trântită la pământ și încătușată … dar nu am văzut să i se fi aplicat lovituri. Persoana care a coborât din mașina din mijloc vorbea urât și înjura

… și nu am văzut vreo altă persoană, care să fi stat lângă mașină (fila 22). În curul urmăririi penale declară aceleași împrejurări precizând că nu a văzut ca persoana urmărită să fi fost lovită și nici să se facă exces de forță. Totodată, precizează în declarația din data de 13 martie 2012 că nu am auzit exact ce striga G. I. însă din atitudinea sa am dedus că se manifesta recalcitrant și avea o atitudine ostilă (fila 25 dos. UP). Totodată, precizează că după plecarea mașinii de poliție cu inculpatul, a observat pe stradă un domn care a fost legitimat de către organele de poliție, respectiv pe martorul Tănasă M. .

Coroborând astfel probele, instanța a constatat că procesul verbal de prindere în flagrant se coroborează cu declarațiile martorei F. M. și împreună, conduc spre concluzia lipsită de echivoc, că inculpatul a condus

autovehiculul marca Audi V8 cu nr. de înmatriculare 422 ACA 60 în seara zilei de 4 februarie 2011. Această concluzie este întărită și de concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr.705608/18 ianuarie 2013 care, chiar dacă nu constituie mijloc legal de probă, oferă date ce se coroborează cu probele din dosar.

Cu privire la injuriile aduse în mod direct lucrătorilor de poliție, reținem că inculpatul a recunoscut că a adresat injuriile consemnate în rechizitoriu la fila 5, însă a declarat că la acel moment nu știa că sunt lucrători ai poliției, însă martora F. a declarat că din cele două autovehicule care l-au flancat pe cel din mijloc au ieșit 2-3 persoane care au strigat ceva de genul "poliția, legitimați-vă";, ceea ce înseamnă că lucrătorii de poliție și-au declinat funcțiile imediat după coborârea din mașină și înainte de a-i solicita inculpatului să se legitimeze. Împrejurarea că inculpatul știa că persoanele care l-au urmărit sunt lucrători de poliție rezultă și din afirmațiile sale imediat după ce i s-a cerut să se legitimeze: ce acte vă trebe mă? Io vă repar mașinile de poliție și voi îmi cereți acte!? Mereți mă în treaba voastră că nu vă dau niciun act. Așadar, nu sunt întrunite condițiile unei erori de fapt prev. de art. 51 din C.pen.

Inculpatul a suferit mai multe condamnări anterioare, printre care și la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1277/29 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Gherla, definitivă prin nerecurare la data de 14 octombrie 2008 pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj prev. de art. 239 al. 1 și 2 din C.pen. și conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană având în sânge o îmbibatie alcoolică peste limita legala admisă, prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 R, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 23 decembrie 2008 cu un rest de 139 de zile de închisoare.

În drept, s-a stabilit că faptele inculpatului G. I. care, după executarea pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1277/29 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Gherla, definitivă prin nerecurare la data de 14 octombrie 2008, la data de 4 februarie 2011, în jurul orei 20.45, după ce a consumat băuturi a condus autovehiculul marca Audi V8 cu nr. de înmatriculare 422 ACA 60 pe drumurile publice, respectiv pe tr. G. G. Byron, Sobarilor, C. Drăgușanu, Oașului și Iasomiei din localitatea C. -N., în condițiile în care avea permisul de conducere anulat, o îmbibație alcoolică de 1,00 g%o la ora 22.20, respectiv 0,90 g%o, la ora 23.20, iar după oprirea în trafic a adresat agentului principal de poliție Mureșan Teodor injurii și cuvinte jignitoare, pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcției - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art. 87 al.1 din OUG 195/2002, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are permisul de conducere anulat prev. de art. 86 al. 2 din OUG 195/2002 și sfidarea organelor judiciare prev. de art.272^1 din C.pen., fiecare cu aplicarea art. 37 al. lit.b din C.pen..

La individualizarea pedepselor instanța a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile săvârșite de către inculpat, gradul de pericol social al faptelor, raportat la gradul ridicat al alcoolemiei, de starea de recidivă mare postexecutorie, primul termen recidivei fiind constituit dintr-o pedeapsă aplicată pentru infracțiuni similare, de faptul că în permanent inculpatul a încercat să inducă în eroare organele judiciare prin prezentarea unor împrejurări care nu corespundeau adevărului, însă aducând în sprijinul său declarațiile nesincere ale unor martori. Totodată, s- a reținut violența verbală a inculpatului și disprețul manifestat de către acesta față de autoritate, precum și perseverența infracțională, având în vedere primul termen al recidivei mari postexecutorii.

Pentru toate aceste considerente, inculpatul a fost condamnat la pedepsele menționate în dispozitiv, cu reținerea incidenței dispoz. art.37 al. 1 lit.b din C.pen.

S-a făcut aplicarea dispoz. art. 33 lit. a din C.pen. și art. 34 al. 1 lit. b din C.pen. și s-a aplicat inculpatului pedeapsa finală de 1 an și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea dipoz. art. 71 al. 2 din C.pen. rap. la art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C.pen.

A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul G. I., solicitând casarea acesteia și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar, rejudecând cauza, a se dispune achitarea inculpatului pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa sau, aplicarea unor pedepse într-un cuantum redus, fără aplicarea vreunui spor.

În motivarea recursului s-a arătat, sub aspectul solicitării principale, în primul rând, că administrarea uneia din probele ce au stat la baza condamnării - vizionarea înregistrării de pe suportul optic atașat dosarului de u.p. - s-a făcut în camera de consiliu, fără publicitate, oralitate și contradictorialitate, încălcându-se dreptul la apărare al inculpatului, astfel că proba astfel administrată este lovită de nulitate în condițiile art.197 alin.2 C.pr.pen.

Apoi, tot în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare, s-a arătat că instanța a ignorat una probele administrate în faza de urmărire penală - declarația martorului Boroș Dragoș - martor decedat în cursul urmăririi penale însă, cu privire la care instanța nu a făcut aplicarea dispoz. art.327 alin.3 C.pr.pen., în sensul citirii declarației acestuia, cu atât mai mult cu cât martorul susține ceea ce inculpatul a încercat să dovedească, respectiv că nu el este persoana care a condus autoturismul.

Cu privire la cea de a doua solicitare, respectiv aceea de a se dispune achitarea inculpatului pentru cele trei fapte, referitor la cele două prev. de art.86 alin.2 și 87 alin.2 din OUG nr.195/2002, s-a apreciat că se impune achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit.a C.pr.pen., apreciind că probele administrate în cauză nu dovedesc vinovăția inculpatului, niciuna din probele administrate - în speță, declarații de martori - nu confirmă că inculpatul s-a aflat la volanul autoturismului.

Astfel, cu privire la declarația martorei F. M., căreia instanța i-a acordat o atenție deosebită, s-a arătat că nu este una obiectivă, de vreme ce martora nu a fost de față la momentul în care autoturismul presupus a fi condus de inculpat a fost oprit, nu a văzut persoanele care au coborât din autoturism, respectiv persoana care a condus autoturismul.

În mod greșit instanța își argumentează hotărârea pe concluziile testării cu tehnica poligraf a inculpatului, în condițiile în care acest test nu reprezintă un mijloc de probă conform art.64 C.pr.pen.

Pentru aceste motive, s-a considerat că există dubii reale cu privire la vinovăția inculpatului, care trebuie să-i profite acestuia, impunându-se achitarea sa sub aspectul săvârșirii celor două infracțiuni.

Cu privire la infracțiunea prev. de art.272/1 C.pen., s-a solicitat achitarea în baza art.10 lit.d C.pr.pen. rap. la art.51 C.pen., arătând că probele administrate în cauză dovedesc comiterea faptei în contextul în care

inculpatul a fost în eroare cu privire la calitatea persoanelor cărora le-a adresat injurii.

În privința celei de a doua solicitări subsidiare, s-a arătat că pedepsele aplicate inculpatului sunt prea aspre și este posibilă coborârea cestora spre

minimul special și înlăturarea sporului de 6 luni aplicat de prima instanță, pedepsei rezultante.

Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Fără a relua întreaga motivare a instanței de fond, pe care Curtea și-o însușește în întregime, fiind întrutotul de acord cu aceasta, vom analiza în continuare aspectele criticate de recurent și vom arăta considerentele pentru care acestea se apreciază a fi neîntemeiate.

Astfel, pe baza unui probatoriu complex și complet, administrat în cursul urmăririi penale și în fața instanței, judicios analizat și interpretat, s- a stabilit o stare de fapt corespunzătoare adevărului, constând în aceea că inculpatul G. I. la data 4 februarie 2011, în jurul orei 20.45, după ce a consumat băuturi, a condus autovehiculul marca Audi V8 cu nr. de înmatriculare 422 ACA 60 pe drumurile publice din C. -N., respectiv pe str. G.G.Byron, Sobarilor, C. Drăgușanu, Oașului și Iasomiei, în condițiile în care avea permisul de conducere anulat și o îmbibație alcoolică de 1,00 g%o la ora 22.20, respectiv 0,90 g%o, la ora 23.20, iar după oprirea în trafic a adresat agentului principal de poliție Mureșan Teodor injurii și cuvinte jignitoare, pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcției.

Corect a stabilit apoi instanța că aceste fapte constituie infracțiunile de: conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art.87 al.1 din OUG 195/2002, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are permisul de conducere anulat prev. de art.86 al. 2 din OUG 195/2002 și sfidarea organelor judiciare prev. de art.272^1 din C.pen.

Starea de fapt, astfel stabilită, este probată cu mijloacele de probă menționate și analizate în detaliu de către judecătorul fondului care, a indicat motivat și corect, probele pe care și-a întemeiat convingerea că inculpatul este autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată, precum și probele ce trebuie înlăturate din economia complexului probator al cauzei, atât în apărarea, cât și în acuzarea inculpatului.

Rejudecarea cauzei de către instanța de fond nu se justifică, din niciuna din perspectivele arătate de recurent.

Astfel, este real faptul că instanța face vorbire în considerentele hotărârii, că a vizualizat a treia și a patra înregistrare de pe suportul optic atașat la dosarul de urmărire penală - fila 9, este real deci că, această vizualizare nu a avut loc în ședință publică, însă această împrejurare nu echivalează cu judecarea cauzei în ședință nepublică, în sensul art.385/9 alin.1 pct.4 C.pr.pen., care să justifice trimiterea cauzei spre rejudecare. Această procedură nici nu s-a desfășurat practic, într-o ședință de judecată, pentru a-i fi aplicabile dispoz. art.289 C.pr.pen privind " judecata

în șed inț ă,

oral, nemijlocit și în contradictoriu"; nu a fost un act de cercetare

judecătorească, ci a fost un act al instanței efectuat în cadrul procesului deliberativ, de formare a convingerii judecătorului.

Pe de altă parte, conținutul înregistrării este amintit tangențial de instanță, în explicarea unor susțineri colaterale ale inculpatului, fără legătură directă cu faptele de care este acuzat, respectiv, cu privire la procedura de imobilizare și încătușare la sol a inculpatului - fără ca inculpatul să fie lovit sau agresat în vreun fel.

Așa fiind, conținutul înregistrării video nu a fost avut în vedere de instanță la soluția de condamnare pentru cele trei infracțiuni, dreptul la apărare al inculpatului nefiind încălcat în nici un fel, ci se referă la chestiuni colaterale, care vizează, mai degrabă analiza credibilității inculpatului.

Cu privire la neaplicarea dispoz. art.327 alin.3 C.pr.pen. în privința martorului Boroș Dragoș, Curtea constată, de asemenea că necitirea declarației martorului de la urmărire penală și neluarea sa în considerație de către instanță (martorul decedând între timp), nu constituie o încălcare a dispozițiilor legale care să fie sancționată cu nulitatea absolută a hotărârii pronunțate în aceste condiții; eventual, ar putea atrage această neregularitate, nulitatea relativă a actului, dar numai în condițiile art.197 alin.1 C.pr.pen., adică în condițiile în care s-ar fi adus inculpatului o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului ( în speță - anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea pronunțării unei hotărâri cu citirea declarației martorului decedat și luarea acesteia în considerare la soluția ce se va pronunța).

În cauză nu s-a adus nicio vătămare inculpatului prin neluarea în considerare a depoziției acestui martor, pentru că susținerile acestuia nu sunt concludente și utile soluționării cauzei ( motiv pentru care, de altfel, nici instanța nu a reținut declarația acestuia în ansamblul probatoriului ce a stat la baza pronunțării soluției), martorul referindu-se la un moment oarecare din ziua respectivă, în care inculpatul a trecut cu mașina pe lângă el, acesta văzând că la volan se afla o altă persoană, fără a putea plasa în timp, această întâlnire - înainte sau după incidentul inculpatului cu organele de poliție - sau, în orice caz, chiar dacă întâlnirea a fost anterior incidentului, cu acea persoană la volan, este cert că nu în acel spațiu și nu la acel moment a avut loc incidentul cu polițiștii, care rezultă clar că a avut loc pe str. Iasomiei și nu pe str. Oașului, unde martorul s-a întâlnit cu inculpatul, așa încât, martorul nu a furnizat elemente probatorii concludente pentru stabilirea aspectului ce interesează - dacă inculpatul a condus sau nu autovehiculul, în momentul opririi de către organele de poliție.

Neîntemeiată este și solicitarea de achitare a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.86 alin.2 și 87 alin.2 din OUG nr.195/2002, în temeiul art.10 lit.a C.pr.pen., întrucât, așa cum s-a menționat în partea introductivă a prezentelor considerente, instanța de fond a stabilit corect starea de fapt și, a arătat probele - concludente și neechivoce ( declarațiile martorei F. M., coroborate cu procesul verbal de prindere în flagrant a inculpatului ) care confirmă că inculpatul este autorul acestor infracțiuni, înlăturând motivat judicios, probele care au fost apreciate ca nereflectând realitatea - declarațiile oscilante și contradictorii ale inculpatului și, contradictorii chiar cu ale martorei propuse în apărare - M. M. și, respectiv, declarația de la urmărire penală a martorului Tănasă M. .

Corect a reținut instanța și că, vine să întărească aceste probe în sensul vinovăției inculpatului și concluziile raportului de constatare tehnico- științifică nr.705608/18 ianuarie 2013 care, fără a constitui mijloc legal de probă, oferă date, indicii, privind credibilitatea inculpatului, date ce se coroborează cu restul probelor din dosar.

Așa fiind, nici această critică privind reținerea testării poligraf a inculpatului, ca mijloc de probă, nu este întemeiată.

Cu privire la infracțiunea prev. de art.272/1 C.pen., nu poate fi primită solicitare de achitare a inculpatului, în baza art.10 lit.d C.pr.pen. rap. la art.51 C.pen., pe motiv că inculpatul a fost în eroare cu privire la calitatea persoanelor cărora le-a adresat injurii.

Aceasta deoarece, așa cum a arătat și prima instanță, inculpatul a recunoscut că a adresat injuriile consemnate în rechizitoriu, însă a declarat că la acel moment nu știa că sunt lucrători ai poliției, aspect infirmat de declarația martorei F., care a arătat că din cele două autovehicule care l- au flancat pe cel din mijloc, au ieșit 2-3 persoane care au strigat ceva de genul "poliția, legitimați-vă";, ceea ce înseamnă că lucrătorii de poliție și-au declinat funcțiile imediat după coborârea din mașină și înainte de a-i solicita inculpatului să se legitimeze, dar și de însăși afirmațiile inculpatului, după ce i s-a cerut să se legitimeze: "ce acte vă trebe mă? Io vă repar mașinile de poliție și voi îmi cereți acte!? Mereți mă în treaba voastră că nu vă dau niciun act";., precum și cu ocazia primei prezentări a materialului de urmărire penală din_ - f. 39 verso dos. u.p. - în care arată că a adresat injurii

org anelor de pol iț ie , însă a fost provocat în prealabil de către acestea.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea constată că aceasta s-a realizat în mod judicios de către instanță, care a valorificat eficient criteriile prev. de art.72 C.pen., luând în considerare: limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite de către inculpat; gradul de pericol social al faptelor - ridicat, raportat la gradul ridicat al alcoolemiei, împrejurările concrete în care s-au comis faptele, importanța relațiilor sociale lezate; persoana inculpatului - cu o atitudine nesinceră, dând declarații oscilante, încercând să inducă în eroare organele judiciare prin prezentarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, aducând în sprijinul său și declarațiile nesincere ale unor martori, cu antecedente penale, recidivist tot pentru infracțiuni similare - ceea ce denotă disprețul pentru lege și autorități, precum și perseverența infracțională.

Față de toate aceste criterii, s-au aplicat pedepse legale, judicios individualizate ca și cuantum și modalitate de executare, în măsură a asigura scopul prev. de art.52 C.pen.

În consecință, pentru considerentele, anterior expuse, se privește ca nefondat recursul formulat în cauză, urmând a fi respins ca atare în temeiul art.385/15 pct.1 lit. b C.pr.pen.

În baza art.385/17 alin.4 rap. la art.383 alin.2 C.pr.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii preventive din_ .

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat I. D. ca

În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul G. I., domiciliat în C. -N., str. A. V. nr.2, ap.75 împotriva sentinței penale nr. 884 din 18 iulie 2013 a Judecătoriei C. -N. .

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G. I. timpul reținerii din_ .

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat I. D. ca.

Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18 noiembrie 2013.

PREȘEDINTE			JUDECĂTORI
L. M.	M.	Ș.	ANA C.

GREFIER

M. B.

Red./Tehnred.A.C. 2 ex./_

Jud. fond:L.M.

← Decizia penală nr. 90/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe...		Decizia penală nr. 1597/2013. Infractiuni rutiere-circulația... →

Decizia penală nr. 1541/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1541/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice