Decizia penală nr. 1597/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 1597/R/2013
Ședința publică din 28 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. D. L., judecător
JUDECĂTORI: C. I.
: L. M.
G.: L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul L. N. împotriva sentinței penale nr. 1677 din data de 11 iulie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B. M., privind pe inculpatul L. N., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, dat în dosar nr. 998/P/2011, pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu are dreptul să conducă, prev. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, și care are o îmbibație alcoolică în sânge ce depășește limita legală, prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul L. N. asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat I. Oproae, din cadrul Baroului C.
, cu delegație la dosar ( f. 12 ) și de apărător ales, avocat F. A. cuț, din cadrul Baroului Maramureș, cu împuternicire avocațială la dosar ( f. 43 ), lipsă fiind partea civilă D. M. S. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Apărătorul ales al inculpatului L. N. depune la dosar împuternicire avocațială, precum și copia procesului-verbal seria AP nr. 1427624, care se comunică și reprezentantei M. ui P., prin care inculpatul prezent a fost sancționat în calitate de pasager, cu amenda contravențională în cuantum de 200 de lei, pentru că a adresat injurii organelor de poliție și, în paralel acestuia i s-a întocmit și un dosar penal, întrucât a condus acea mașină.
Susține că, raportat la penultimul aliniat din rechizitoriu, la acel moment, respectiv în data de_, inculpatului i s-a reținut permisul de conducere, aceasta fiind una dintre infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv că la momentul depistării lui acesta nu avea permis de conducere, întrucât i se aplicase sancțiunea suspendării permisului.
Se aduce la cunoștință faptul că în cauză a fost formulată o declarație de abținere de către domnii judecători B. M. și G. V., care a fost soluționată în sensul admiterii ei, astfel încât completul de judecată este cel prezent, întregit de pe lista de permanență.
Inculpatul L. N. arată că își menține recursul declarat și că dorește să dea o declarație în fața instanței de recurs.
Se procedează la luarea unei declarații inculpatului, aceasta fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei, după citire și semnare ( f. 45 ).
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului L. N. solicită, în temeiul dispozițiilor art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțare și, rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, pentru motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 3851alin. 1 pct. 18 din Codul de procedură penală.
Apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală, comițându-se o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare. Astfel, în urma administrării întregului probatoriu, instanța de judecată a stabilit vinovăția inculpatului și a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii în condițiile în care aceasta trebuia să pronunțe o hotărâre de achitare, neexistând la dosarul cauzei probe evidente și de necontestat cu privire la învinuirea adusă prin rechizitoriul de pe lângă Judecătoria Baia Mare.
Prezent în fața instanței de recurs, inculpatul L. N. a precizat că nu se afla la volanul autoturismului marca Renault, cu numărul de înmatriculare _
, pe strada Grănicerilor din municipiul B. M., în data de 5 a-3-a 2011 și, prin urmare, că nu el a condus autoturismul, fiind doar pasager în partea din dreapta, șoferul fiind fratele său, martorul L. Dorel.
Astfel, din declarația inculpatului, dată atât în faza de urmărire penală, cât și la instanța de fond și în fața instanței de recurs, rezultă starea de fapt anterior redată, respectiv că, la acel moment, fratele inculpatului, având de purtat unele discuții cu martorul Lakatoș A. M., a lăsat autoturismul în grija inculpatului, s-a deplasat în apartamentul martorului, purtând o discuție estimativă de circa 10-20 de minute pentru unele calcule privind materiale de construcții, întrucât martorul Lakatoș A. M. era cel care se ocupa de livrarea acestora față de martorul L. Dorel. Martorul Lakatoș A. M. a confirmat declarațiile martorului L. Dorel, chiar dacă din declarațiile acestuia date în fața instanței nu se poate deduce cu exactitate intervalul orar în care a fost vizitat de martorul
Dorel, aspect care se poate datora timpului destul de îndelungat scurs de la data comiterii presupusei infracțiuni și până la audierea lui, precum și faptului că nu a acordat o importanță majoră momentului exact la care s-a produs vizita. Acesta și-a amintit că a fost vizitat de către martorul L. Dorel, iar la un moment dat a fost sunat și căutat de către acesta pentru faptul că nu îl mai găsește pe fratele lui, inculpatul L. N., care îl aștepta în autoturismul parcat în fața blocului și care nu îi mai răspunde nici la telefon.
Raportat la aspectele evidențiate coroborate și cu declarația martorei Muscan A. reiese că cele susținute de inculpat și de martorul L. Dorel sunt adevărate. Astfel, aceasta a declarat că a văzut două persoane coborând din aceiași mașină, ambele pe partea șoferului, prima anterior sosirii poliției, iar pe cea de-a doua a văzut-o discutând cu agenții de poliție rutieră. De asemenea, martora a subliniat că tocmai faptul că au coborât două persoane pe partea șoferul a fost aspectul care i-a atras atenția asupra situației respective, precizare care apare subliniată în ambele declarații ale martorei, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată.
De asemenea, apreciază că nu este lipsită de importanță declarația martorului P. Dan. Astfel, după audierea lui de către organele de poliție, personal, în calitatea sa de avocat angajat de către inculpat, a solicitat reaudierea tuturor martorilor care au fost ascultați, iar procurorul de caz, personal și în
prezența sa, a audiat martorii, în speță pe martorul P. Dan, care a dat o declarație extrem de relevantă cu privire la reaua-voință de care au dat dovadă agenții de poliție la acel moment. Acesta a menționat că declarația olografă dată la sediul poliției i-a fost dictată de către agentul Săcui Călin Teodor, iar la protestele formulate în sensul că ceea ce consemnează nu corespunde adevărului, agentul i-a specificat în mod expres să scrie în continuare conform dictării, pentru că este doar un martor "secundar"; și probabil că nu-l va căuta nimeni. Astfel, atitudinea agentului Săcui Călin Teodor nu face altceva decât să întărească concluzia că el vroia să procure cu orice preț probe care să-l învinuiască pe inculpat, iar aspectele expuse au fost arătate de martor inclusiv în fața instanței de fond.
În sprijinul acestei concluzii mai arată că și prin rezoluția din data de_ Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare a restituit dosarul Poliției Municipiului B. M. în vederea completării urmăririi penale. În acest sens, apreciază că, ulterior declarației evocate, era inevitabilă restituirea dosarului pentru continuarea cercetărilor și pentru identificarea martorilor care să fi văzut într-adevăr ceea ce agentul Săcui Călin Teodor susținea în fața procurorului de caz, respectiv certitudinea că, de la momentul la care acesta a sesizat mașina inculpatului, condusă de inculpat, care se afla singur în mașină și până la momentul la care a efectuat oprirea, au trecut două secunde. În acest context, invocă declarațiile celorlalți doi agenți care se aflau în mașină cu acesta, conform cărora cele două mașini s-au intersectat la un moment dat, după care ei au întors mașina poliției, parcurgând încă o distanță de vreo 200 de metri, iar în două secunde s-au aflat lângă mașina presupus condusă de către inculpat, care era deja staționată pe o stradă cu sens unic. Astfel, fără a se pierde din vedere faptul că între cele două mașini era interpusă o altă mașină, la aproximativ 200 de metri, conform reținerilor și declarației martorului Velea Flaviu Vlad, conducător al acelui autoturism Alfa Romeo. Calculând în timp, cu o viteză medie, pe un bulevard în interiorul unui oraș cu o viteză de 36 km/h, rezultă aproximativ 30-40 de secunde, timp în care mașina poliției putea ajunge lângă mașina parcată și condusă de fratele inculpatului și suficient pentru ca acesta din urmă să iasă din mașină, iar la volan să treacă inculpatul, prin interiorul mașinii, conform declarației date.
Totodată, precizează că în mod inutil a formulat aceleași susțineri în fața organului de poliție și a Parchetului, pentru că nu a fost crezut, întrucât s-a dat crezare declarațiilor agenților de poliție, care au spus că, în mod cert, la acea oră, fiind întuneric, au văzut prin geamurile mașinilor, la o distanță relativ mare, că mașina era condusă de inculpatul L. N., în condițiile în care celorlalți doi agenți le-a prezentat în fața instanței de fond trei fotografii ale celor trei frați L., respectiv L. N., martorul L. Dorel și L. G., iar aceștia nu au putut preciza care dintre cei trei frați a condus mașina, cu precizarea că aceștia seamănă.
În acest sens, apreciază că poate exista o stare sau o eroare de fapt, dar arată că răutatea agenților de poliție reiese din materialul probatoriu pe care l-au adunat în cauză, precum și din dorința expresă a acestora de a-l trimite în judecată pe inculpat.
În consecință, consideră că principiul in dubio pro reo poate fi invocat în contextul și în măsura în care probele administrate în cauză au fost contradictorii, respectiv au fost luate în considerare doar probele pe care le-au prezentat agenții de poliție în fața procurorului și a instanței de fond, în comparație cu probele propuse de către inculpat, respectiv martorul P. Dan, propus chiar de către poliție, martora Muscan A., care a certificat faptul și a confirmat ipoteza și teoria prin care două persoane au coborât de la volanul
autoturismului, precum și, implicit, declarațiile luate martorului Velea Flaviu Vlad, care a condus autoturismul marca Alfa Romeo, cu mențiunea că acesta, intrând pe interzis, a fost sancționat pentru că nu purta centură sau că utiliza telefonul mobil.
În concluzie, solicită admiterea recursului și, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, achitarea inculpatului pentru săvârșirea faptei, cu mențiunea că deși a prezentat în fața instanței de fond rezoluția prin care s-a dat soluția de scoatere de sub urmărire penală în dosarul penal privind presupusa faptă săvârșită de către inculpat la data de_, în continuare s-a reținut săvârșirea a două fapte, respectiv una de
conducere fără permis sau cu permisul suspendat și conducere cu o îmbibație alcoolică peste limita legală, context în care a prezentat și un proces-verbal prin care inculpatul a fost amendat în acel moment în calitate de pasager și i s-a întocmit și un dosar penal, în calitate de șofer.
Reprezentanta M. ui P., raportat la remarca cu privire la procesul- verbal de contravenție din data de 4 octombrie 2010 arată că acesta este pentru încălcarea dispozițiilor Legii nr. 61/1991, iar în partea finală se menționează de către contravenient "recunosc și regret fapta comisă";, fiind în mod evident vorba de contravenție.
Totodată, opinează că nu pot fi reținute în cauză dispozițiile art. 10 lit. a din Codul de procedură penală, întrucât acestea vizează inexistența în mod obiectiv a celor două infracțiuni care sunt descrise în actul de sesizare a instanței și care au fost reținute și de către Judecătoria Baia Mare, respectiv cele două fapte din data de 5 martie 2011, la orele 19:30, mai exact, pentru rigurozitate, la ora 19:32 de minute, conform procesului-verbal întocmit de către organele de poliție de la fila nr. 79 din dosarul de urmărire penală.
Astfel, pentru a se concluziona existența probelor certe de vinovăție arată că se impune coroborarea probelor, însă consideră că în cauze în care sunt reținute infracțiuni comise la legea rutieră se impune debutul analizei de la procesul-verbal de constatare a infracțiuni, care a fost întocmit, nu de către un singur agent de poliție, cum s-a încercat să se acrediteze ideea în sensul că inculpatul este hărțuit de către un anume agent de poliție, ci de trei agenți de poliție menționați în conținutul acestuia. În concluzie, opinează că procesul- verbal de constatare a infracțiunii este un mijloc legal de probă și apreciază că se impune a fi considerat ca atare, până la înscrierea lui în fals. Astfel, nu s-a constatat că mențiunile organelor de poliție ar fi nereale, într-un sens sau altul și susține că acestea constituie primul mijloc legal de probă în care se consemnează un aspect pe care îl apreciază esențial, respectiv faptul că agenții de poliție au oprit pe strada Grănicerilor din municipiul B. M. un conducător auto. În acest sens, susține că expresia "a opri"; semnifică că era vorba de un autoturism care circula și nu unul care staționa pe stradă, conform susținerilor formulate în apărare.
Mai mult, susține că, în mod cert, a fost vorba de o singură persoană și arată că în întreg procesul-verbal se menționează de mai multe ori acest aspect, respectiv că era vorba de o singură persoană, fiind în mod evident persoana care conducea autoturismul respectiv. În continuare, se menționează faptul că
inculpatul a refuzat să se legitimeze, respectiv să prezinte documentele, după care acesta și-a continuat drumul. Pentru acest motiv organele de poliție au pornit în urmărirea lui, fiind oprit pe cealaltă stradă și anume pe strada Păltiniș. Astfel, verificându-se în baza de date s-a constatat faptul că inculpatul nu avea permis de conducere, fiind și înscrisurile emise în acest sens de către Inspectoratul de Poliție Maramureș, precum și alcoolemia peste limita legală, conform buletinului de alcoolemie.
În consecință, susține că starea de fapt prezentată de inculpat în apărare nu se confirmă cu niciun mijloc de probă, respectiv nici cu procesul-verbal întocmit de organele de poliție și nici cu declarațiile tuturor martorilor. Astfel, instanța de fond a efectuat o cenzură a martorilor audiați, reținând doar martorii care au declarat în sensul care se coroborează cu procesul-verbal, aceștia fiind Velea Flaviu Vlad și P. Angelica, care au arătat că au văzut când un autoturism a virat dreapta și a intrat pe o stradă, respectiv strada Păltiniș, că era un singur conducător auto, care a fost oprit de către poliție.
De asemenea, cu privire la ceilalți martori, instanța a apreciat că sunt nesinceri și că declarațiile nu se coroborează cu restul probelor.
Astfel, chiar dacă ulterior a fost emisă o soluție de neîncepere a urmăririi penale, pentru fapta din 3 octombrie 2010, la data respectivă, în 5 martie 2011, în mod cert, inculpatul nu avea dreptul de a conduce, aspect pe care acesta îl cunoștea.
În concluzie, consideră că toate probele sunt în sensul vinovăției inculpatului și solicită respingerea recursului ca nefondat.
Apărătorul ales al inculpatului L. N., în replică, dă citire din declarația martorului Săcui Călin Teodor Simion, care a arătat în fața instanței de fond "era cunoscut că dl L. oprea neregulamentar pe strada Podul Viilor, unde are sediul Marfin Bank, cunoșteam faptul că are dosar penal, că nu are dreptul de a conduce, fiind cercetat";.
De asemenea, invocă cazierul auto al inculpatului, conform căruia, din data de_ și până în data de 0_, acestuia i se rețin cinci fapte contravenționale privind oprirea/staționarea, respectiv sancțiuni în permanență, context în care apare ca evidentă hărțuirea lui de către poliția rutieră.
Totodată, cu privire la oprirea autoturismului condus de către inculpat sau presupus a fi condus de către acesta, arată că acest aspect este nereal, sens în care invocă întreaga probațiune, respectiv declarația martorului Velea Flaviu Vlad, care, în penultimul aliniat din declarația dată în fața instanței de fond, a arătat că "distanța dintre autoturismul meu și autoturismul din fața mea, când conduceam pe strada Grănicerilor era de aproximativ 200 - 250 de metri. În momentul când am virat la dreapta, pe strada Păltinișului, acel autoturism era deja oprit. Nu am văzut nicio persoană să fi coborât";.
Inculpatul L. N., având ultimul cuvânt, susține că mașina era staționată și nu circula, sens în care arată că, în conformitate cu Codul rutier, se opresc mașinile care circulă și nu cele staționate.
De asemenea, mai arată că este nevinovat, susține recursul și consideră că a fost și va fi hărțuit.
Totodată, apreciază surprinzător faptul că agentul constatator a probat vinovăția sa cu abuz în serviciu, falsuri și uz de fals, respectiv mărturii mincinoase, care au fost recunoscute.
În încheiere, arată că nu este vinovat de comiterea infracțiunilor, întrucât nu a condus autoturismul în acea zi/seară.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 1677 din_ pronunțată de J. ecătoria B. -M. în dosar nr._ în baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod de procedură penală, rap. la art. 10 lit. h cod de procedură penală, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului L. N. la plângerea prealabilă a părții vătămate D. M. S., fiica lui V. și Ana, născută la data de_ în B. M., jud. Maramureș, CNP:
2., domiciliată în B. M., B-dul U., nr. 12A/79, jud. Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, ca urmare a retragerii plângerii prealabile.
În baza art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a rap. la art. 76 lit. d Cod penal, a fost condamnat inculpatul L. N. , fiul lui G. și
, născut la_ în Strâmtura, jud. Maramureș, cetățenie română, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, director Marfin Bank, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în B. M., str. B. V., nr. 8/59, jud.
Maramureș, CNP 1., la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
În baza art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a rap. la art. 76 lit. e teza I cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care nu are dreptul de a conduce.
În baza art. 33 lit. b Cod penal, rap. la art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a Cod Penal.
În baza art. 81 C. Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, iar în baza art. 82 C. Penal s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani și 6 luni ce urmează a se calcula de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 71 alin. 5 Cod Penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 C. Proc. Pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. Penal.
În baza art. 191 al. 1 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 RON cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 192 pct. 2 lit. c Cod de procedură penală, a fost obligată partea vătămată la plata sumei de 150 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul înregistrat pe rolul Judecătoriei B. M. sub nr. de dosar_, Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului L. N. pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire, faptă prevăzută de art. 180 alin.2 Cod penal, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu are dreptul să conducă faptă prevăzută de art. 86 alin.2 din OUG nr. 195/2002, și care are o îmbibație alcoolică în sânge ce depășește limita legală, faptă prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002, totul cu aplicarea art. 33 lit.a și b Cod penal.
În cuprinsul actului de sesizare a instanței s-a reținut că în data de_, în jurul orei 23.25, inculpatul L. N. ar fi exercitat acte de violență asupra părții vătămate D. M. S., cauzându-i acesteia leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale.
În data de_ în jurul orei 19.30, inculpatul ar fi condus pe drumurile publice autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare_, deși nu avea dreptul de a conduce autovehicule și având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
În ședința publică din data de_, partea vătămată și-a retras plângerea formulată împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În ceea ce privește infracțiunile prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 192/2005, respectiv 87 alin. 1 din OUG 195/2002, fiind audiat, inculpatul a arătat că nu el a fost cel care a condus autoturismul, ci fratele său.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut în fapt următoarele:
În data de_, în jurul orei 19,30, în timp ce conducea autoturismul marca Renault, cu numărul de înmatriculare_, pe str. Grănicerilor din municipiul B. M., circulând dinspre intersecția cu strada Jandarmeriei, înspre intersecția cu strada M. Eminescu, inculpatul L. N. a fost observat de un echipaj al poliției rutiere, care circula din sens opus și care a întors și a plecat în urmărirea autoturismului condus de inculpat.
Autoturismul condus de inculpat a intrat pe str. Păltinișului, încălcând semnificația indicatorului "acces interzis";, fiind urmat de un autoturism marca Alfa Romeo și de autospeciala poliției. Inculpatul a oprit autoturismul pe partea dreaptă a direcției de deplasare.
Inculpatul a refuzat să se supună testării cu aparatul etilotest.
Potrivit adresei nr. 1. /_ a Inspectoratului de Poliție al J. ețului Maramureș - Serviciul Rutier, în data de 0_, inculpatului i-a fost întocmit dosar penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, astfel încât în data de_, acesta nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
Inculpatul L. N. a fost condus la Spitalul J. ețean de Urgență "Dr. C-tin Opriș"; din B. Mar,e unde i-au fost recoltate două probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1. din_ al Serviciului Medico Legal J. ețean Maramureș, inculpatul L. N. a avut în sânge o îmbibație alcoolică de 1,00 gr o/oo la prima probă recoltată la ora 20,10, respectiv 0,90 g o/oo la cea de-a două probă recoltată la ora 21,10.
Starea de fapt astfel cum a fost reținută de instanță se probează cu:proces- verbal de constatare a infracțiunii (fila 10 din vol. II al dosarului de urmărire penală),adresa nr. 1. /_ a Inspectoratului de Poliție al J. ețului Maramureș - Serviciul Rutier (fila 11 din vol II al dosarului de urmărire penală), buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1. /_ (fila 14 din vol II al dosarului de urmărire penală), declarații martori (filele 31, 34, 37, 49, 50, 62,
95, 98, 100 din vol II al dosarului de urmărire penală, filele 29, 30, 32, 34, 36,
37, 52, 54 din dosarul instanței).
Potrivit art. 69 și art. 75 Cod de procedură penală, declarațiile inculpatului și ale părții vătămate pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări de rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.
Instanța a constatat că, pe parcursul procesului penale, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa arătând că în data de_, cel care a condus autoturismul a fost fratele său, însă el a fost cel identificat de organele de poliție, întrucât fratele său se afla la locuința martorului Lakatoș A. M. .
Susținerile inculpatului nu se coroborează însă cu declarațiile martorului Lakatoș care a arătat în fața instanței de judecată că fratele inculpatului, martorul L. Dorel pe timp de zi, în jurul orei 15,30-16 și a stat aproximativ 10-
15 minute (fila 54 din dosarul instanței). Deși nu există dovezi în sensul că declarația olografă dată de martorul P. Dan în cursul urmăririi penale i-a fost dictată acestuia de polițist, având în vedere susținerile acestuia în cursul cercetării judecătorești, instanța nu a avut în vedere nici una dintre declarațiile date de acest martor pe parcursul procesului penal.
De asemenea, declarațiile date de martora Muscan A. nu au fost avute în vedere de către instanță la soluționarea cauzei, având în vedere concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr. 128.715 din data de_, potrivit cărora, pentru răspunsurile relevante cauzei, în cazul acestei martore au fost evidențiate reacții psihologice specifice comportamentului simulat (filele 76-
79 din vol II al dosarului de urmărire penală). În ceea ce privește raportul de constatare tehnico-științifică nr. 128.715 din data de_, potrivit concluziilor căruia "pentru răspunsurile la întrebările relevante au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat"; instanța a constatat că acesta, deși nu este privit ca un mijloc de probă, reprezintă totuși un indiciu care se coroborează cu mijloacele de probă administrate în cauză.
Pe de altă parte declarațiile martorilor Săcui Călin Teodor, P. V. B. și
A. Darius T. în sensul că la volanul autoturismului marca Renault, cu numărul de înmatriculare_ se afla o singură persoană, iar nu două, această persoană fiind inculpatul, se coroborează cu declarațiile martorei P. Angelica.
Întrucât declarațiile date de inculpat nu se coroborează cu nici un mijloc de probă, acestea au fost înlăturate, urmându-se a se avea în vedere numai declarațiile date de martorii sus-amintiți care se coroborează cu cele menționate în cuprinsul procesului-verbal de constatare a infracțiunilor și rapoartele de constatare tehnico-științifică potrivit concluziilor căruia atât în cazul inculpatului cât și al martorei care a declarat în favoarea acestuia "pentru răspunsurile la întrebările relevante au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat";.
În drept, faptele inculpatului L. N. care, în data de_, deși avea dreptul de a conduce suspendat, a condus pe drumurile publice din B. M. un autoturism, având o îmbibație alcoolică care depășește limita legală (de aproximativ 1,00g%0), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu are dreptul să conducă faptă prevăzută de art. 86 alin.2 din OUG nr. 195/2002, și care are o îmbibație alcoolică în sânge ce depășește limita legală, faptă prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. Penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite de inculpat, circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, dar și nivelul relativ redus al alcoolemiei în sânge și ora la care a condus inculpatul.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod de procedură penală, rap. la art. 10 lit. h cod de procedură penală, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului L. N. la plângerea prealabilă a părții vătămate D. M. S. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, ca urmare a retragerii plângerii prealabile.
În baza art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a rap. la art. 76 lit. d Cod penal, a condamnat inculpatul L. N. , la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
În baza art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a rap. la art. 76 lit. e teza I cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care nu are dreptul de a conduce.
În baza art. 33 lit. b Cod penal, rap. la art. 34 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare, cu
aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a Cod Penal, având în vedere împrejurarea că exercițiul unei funcții publice precum și al unei funcții care implică exercițiul autorității de stat sunt incompatibile cu o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni.
Plecând de la scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. Penal apreciind că acesta se poate realiza și fără privare de libertate instanța având in vedere că sunt întrunite condițiile din art. 81 C. Penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru un termen de încercare de 2 ani și 6 luni stabilit potrivit art. 82 din Codul Penal atrăgând inculpatului atenția asupra faptului că nerespectarea cerințelor legale din art. 83 C. Penal atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 5 cod de procedură Penală a suspendat aplicarea pedepselor accesorii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul L. N. solicitând casarea sentinței recurate și achitarea sa în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a C.pr.pen. susținând, pentru considerentele expuse pe larg în partea introductivă a prezentei decizii, că nu se face vinovat de comiterea niciunei infracțiuni dintre cele două pentru care a fost condamnat.
Inculpatul nu a fost audiat în fața instanței de fond, motiv pentru care s-a procedat la audierea acestuia în fața instanței de recurs (f.45), acesta nerecunoscând comiterea faptelor și susținând că autoturismul a fost condus de fratele său.
Analizând recursul declarat, prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie Curtea apreciază că acesta este nefondat.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, reținând o stare de fapt conformă cu realitatea și interpretând în mod judicios și coroborat materialul probator administrat în cauză.
Astfel, în mod corect au fost înlăturate declarațiile martorilor Muscan A. și P. Dan întrucât veneau în contradicție cu restul materialului probator administrat în cauză, existând suficiente indicii că acestea nu corespund adevărului. De cealaltă parte însă, declarațiile agenților de poliție se coroborează cu declarația martorei P. Angelica, aceasta fiind o persoană neutră cauzei care a văzut în mod clar momentul când autoturismul a fost oprit în trafic în fața magazinului unde lucrează și că în autoturism se afla o singură persoană. În același sens este și declarația martorului Velea Flaviu Vlad, care rula în spatele autoturismului condus de către inculpat.
Fără a relua în întregime argumentația instanței de fond, argumentație pe care Curtea și-o însușește în întregime, se impun a fi subliniate câteva aspecte noi, dintre care unele reliefate de către inculpat chiar în cuprinsul declarației dată în fața instanței de recurs.
În primul rând, declarațiile martorului Lakatoș M. A. sunt contradictorii, atât cu privire la ora la care a fost vizitat de către fratele inculpatului, numitul L. Dorel, cât și cu privire la perioada de timp cât acesta s-a aflat la domiciliul său (aceasta variind în declarațiile date în cursul urmăririi penale și a judecății de la 5 minute până la 4 ore). De asemenea, fără a invoca un motiv anume, în cursul urmăririi penale martorul a refuzat testarea poligraf.
În al doilea rând, în fața instanței de recurs, inculpatul a susținut în mod constant că la sediul poliției a fost sistematic împiedicat de către agenții de poliție să folosească telefonul mobil pentru a-l contacta pe fratele său sau pe avocat. Afirmațiile sale sunt contrazise în totalitate de martorul Velea Flaviu Vlad care a arătat că inculpatul a fost chiar rugat de polițiști să își sune fratele și nu a fost
nici un moment împiedicat să își contacteze avocatul, organele de poliție având un comportament și un limbaj civilizat.
Dincolo de faptul că este total neverosimilă și inexplicabilă susținerea inculpatului că imediat ce a ieșit fratele său din autoturism el a trecut pe locul șoferului, trebuie menționată și împrejurarea că în cursul urmăririi penale inculpatul a fost testat la poligraf, evidențiindu-se reacții specifice comportamentului simulat.
În al treilea rând, împrejurarea că inculpatul a mai fost sancționat anterior contravențional nu este de natură să conducă la concluzia că a fost hărțuit de anumiți agenți de poliție care ar avea ceva "personal"; cu el. Din copia procesului verbal de sancționare contravențională din data de_ (f.44) depusă în fața instanței de recurs reiese că la acea dată inculpatul a fost sancționat pentru faptul că, în calitate de pasager, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, a adresat injurii și expresii jignitoare organelor de poliție. De altfel, inculpatul a semnat procesul-verbal fără obiecțiuni, arătând că recunoaște și regretă fapta comisă.
De altfel, la acea dată inculpatului i s-a întocmit dosar penal tot pentru conducere sub influența băuturilor alcoolice, acesta fiind motivul care a condus la suspendarea permisului de conducere, împrejurarea că ulterior s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de inculpat neavând relevanță penală, deoarece conform adresei nr. 1. din 11 martie 2011 a Serviciului Rutier Maramureș, la data de 5 martie 2011 inculpatul nu avea dreptul de a conduce autovehicule.
Față de cele sus-expuse, Curtea apreciază că în cauză a fost dovedită vinovăția inculpatului dincolo de orice îndoială rezonabilă iar pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului este în măsură să reflecte gradul de pericol social concret al
faptelor comise, împrejurare față de care în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L. N. împotriva sentinței penale nr. 1677 din 11 iulie 2013 a Judecătoriei B. M. .
Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat I. Oproae.
Recurentul va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L. N. împotriva sentinței penale nr. 1677 din 11 iulie 2013 a Judecătoriei B. M. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat I. Oproae.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 noiembrie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
A. | D. L. | C. | I. | L. M. |
G. ,
L. A. S.
C.O. semnează G. șef
Red.A.D.L./dact.L.C.C.
3 ex./_
J. .fond: C. R.
| ← Decizia penală nr. 1541/2013. Infractiuni rutiere-circulația... | Decizia penală nr. 401/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe... → |
|---|
