Decizia penală nr. 1123/2013. Ucidere din culpă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 1123/R/2013
Ședința publică din 12 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. D. L., judecător
JUDECĂTORI: C. V.
: M. B.
G.: L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-au luat spre examinare recursurile declarat de inculpatul C. S. și de partea vătămată B. A. împotriva sentinței penale nr. 735 din data de 22 martie 2013 pronunțată în dosar nr._ al J. ecătoriei B. M., inculpatul C.
S. fiind trimis în judecată prin încheierea penală pronunțată în data de_ în dosarul nr._ al J. ecătoriei B. M., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă pentru inculpatul
C. S., apărătorul desemnat din oficiu, avocat C. u N. din Baroul Cluj, cu delegație la dosar ( f. 8 ), pentru partea vătămată B. A., apărător ales, avocat Ciucă Raul A., din cadrul Baroului Maramureș, cu împuternicire avocațială nr. 129 la dosar ( f. 19 ), lipsă fiind inculpatul C. S., partea vătămată B. A.
, precum și apărătorul ales al asigurătorului S.C. U. S.A., avocat C. L. I.
, din cadrul Baroului C., cu împuternicire avocațială nr. 69 la dosar (f. 17 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Apărătorul din oficiu al inculpatului C. S., învederează instanței faptul că a fost contactată de către inculpat, care din motive financiare nu și-a permis să își angajeze un apărător ales și care nu se poate prezenta la acest termen de
judecată, întrucât se află plecat în străinătate, fiind șofer de TIR.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul din oficiu al inculpatului C. S., solicită admiterea recursului declarat de inculpat potrivit art. 38515pct. 2 lit. b Cod procedură penală, casarea hotărârii atacate și, pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, întrucât accidentul nu s-a datorat culpei inculpatului, fapt ce rezultă din probele administrate în cauză, respectiv din completarea la raportul de expertiză, în care se arată că, în situația în care inculpatul ar fi circulat cu o viteză legală și un sistem de frânare eficient, nu putea evita impactul cu victima.
Susține că instanța de fond a reținut în mod greșit o culpă a inculpatului de 25 % în producerea accidentului potrivit dispozițiilor art. 10 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care prevăd faptul că este interzisă circulația pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic și a celor al căror termen de valabilitate a inspecției
tehnice periodice este expirat, întrucât, potrivit expertizei tehnice efectuate, nu se poate stabili un raport de cauzalitate între faptul că autoturismul nu avea inspecția tehnică efectuată și decesul victimei.
Consideră că întreaga responsabilitate a producerii accidentului o are victima, care nu s-a asigurat la traversarea drumului, așa cum prevede și art. 72 alin. 3 și 4 din O.U.G. nr. 195/2002. De asemenea, confirmă faptul că inculpatul a avut-o pe victimă în câmpul lui vizual cu circa 300 de metri înainte de producerea accidentului, dar din expertiză reiese faptul că victima se afla pe spațiul verde și că inculpatul nu avea cum să prevadă că aceasta va traversa drumul fără a se asigura. Astfel, conform art. 72 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002, pietonii poartă întreaga răspundere a accidentării lor, dacă traversează prin locuri nepermise.
Mai arată că, din probele administrate în cauză, nu s-a putut stabili cu exactitate că inculpatul circula cu viteză mare sau că a încălcat vreo regulă de circulație pe acel sector de drum, care să producă decesul victimei.
Pentru considerentele expuse, solicită admiterea recursului inculpatului și respingerea recursului părții vătămate.
Apărătorul ales al părții vătămate B. A., solicită admiterea recursului acesteia, casarea hotărârii atacate și, în consecință, rejudecând, să se dispună, cu privire la latura penală, condamnarea inculpatului la o pedeapsă peste minimul special prevăzut de lege, iar cu privire la latura civilă, să se dispună obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la achitarea către partea civilă, a daunelor morale, materiale și a cheltuielilor de judecată, în cuantum total de 4. de lei.
Astfel, în concordanță și cu motivele formulate în scris, consideră că instanța de fond, în mod greșit, a stabilit o culpă de doar 25 % în sarcina inculpatului, reținând în sentința atacată că inculpatul a încălcat doar una din prevederile Codului rutier actual, respectiv a circulat pe drumurile publice în condițiile în care inspecția tehnică periodică a autovehiculului nu era efectuată. În acest context, consideră că au fost încălcate cel puțin patru prevederi din Codul rutier, toate de natură contravențională și toate cu consecințe directe în decesul victimei, respectiv faptul că inculpatul nu a efectuat inspecția tehnică periodică, a circulat cu autovehiculul pe drumurile publice în condițiile redate, deși acest fapt îi era complet interzis, a depășit limita de viteză prevăzută de lege pe acel tronson de drum, precum și faptul că talonul autovehiculului îi era ridicat, astfel că acesta nu avea dreptul de a circula pe drumurile publice.
De asemenea, cu privire la starea autovehiculului condus de către inculpat, arată că, din toate probele administrate la dosarul de fond, s-a dovedit faptul că acesta prezenta o eficiență la frânare de doar 20 - 30 %, aspect care a dus până la urmă la decesul victimei, în ideea în care inculpatul nu a putut să reducă viteza autovehiculului, chiar dacă a observat victima de la o distanță de aproximativ 200 - 280 de metri. Mai mult, după impactul cu victima, acesta și-a continuat deplasarea pe încă 60 de metri până la oprirea efectivă a autovehiculului.
În ce privește viteza de deplasare, acesta fiind una dintre abaterile care a dus la decesul victimei, arată că inculpatul a recunoscut în faza de urmărire penală depășirea limitei de viteză, aspect confirmat și de către martorul care se afla în autovehicul împreună cu inculpatul, precum și că există două rapoarte de expertiză tehnică efectuate în dosar, care confirmă depășirea limitei de viteză, dar instanța de fond a considerat că acest aspect nu trebuie avut în vedere la individualizarea pedepsei.
De asemenea, consideră că, în ce privește culpa inculpatului în producerea accidentului, aceasta este de cel puțin 50 % sau mai mare, cu precizarea că inculpatul avea posibilitatea de a evita accidentul, fiind un șofer cu experiență.
Totodată, confirmă faptul că inculpatul a fost susținut de către reprezentanții M. ui P. în faza de urmărire penală și instanță, în condițiile în care acesta a recunoscut în fața instanței că asigura deplasarea procurorilor și a judecătorilor, la J. ecătoria Ș., fiind persoana care se ocupa de transportul acestora. Astfel, în condițiile redate, evidențiază faptul că în dosarul de urmărire penală s-a dat de trei ori neînceperea urmăririi penale, chiar dacă încă din primul referat efectuat de către organele de poliție acestea au arătat că culpa inculpatului este de cel puțin 50 %, putându-se astfel reține cel puțin o culpă comună, sau mai mult.
În consecință, solicită admiterea recursului pentru motivele expuse pe larg și modificarea hotărârii inițiale în sensul majorării procentului de culpă al inculpatului, iar raportat la acesta, să se dispună și majorarea cheltuielilor de judecată și a daunelor morale și materiale care au fost acordate părții civile.
În ce privește recursul declarat de către inculpat, solicită respingerea acestuia ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată în prezenta cale de atac.
Reprezentanta M. ui P. opinează că, din toate probele administrate în cauză, se poate concluziona cu certitudine că inculpatul are o culpă în producerea accidentului de circulație, care este într-adevăr mai mare decât procentul reținut de către J. ecătoria B. -M. .
Apreciază că nu se poate accepta în niciun caz punctul de vedere al apărării inculpatului în sensul că lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, pentru că, înainte de toate, trebuie analizat procesul-verbal de verificare a stării tehnice a autoturismului, care se află la fila nr. 27 din dosarul de urmărire penală, privind verificarea stării tehnice, cu certitudine autoturismul inculpatului având sistemul de frânare defect. De asemenea, arată că s-a dovedit faptul că a avut o viteză în localitate mai mare decât viteza legală, situație în care nu se poate susține existența unei culpe mult mai mari a victimei în producerea accidentului. Totodată, confirmă existența unei culpe a victimei, care a traversat prin loc nepermis, dar apreciază că persoana care se afla la volanul autoturismului trebuia să-și ia toate măsurile de prevedere pentru a evita impactul sau eventual pentru a reduce consecințele acestuia, pentru că din expertizele tehnice rezultă că, dacă sistemul de frânare funcționa corespunzător, deci putea să fie oprit autoturismul, iar viteza era mai mică, probabil că și
impactul era altul, leziunile erau altele și poate că nu s-ar fi ajuns la pierderea vieții victimei.
Raportat la faptul că s-au încălcat mai multe dispoziții din Regulamentul rutier privind circulația pe drumurile publice, apreciază că este o culpă cel puțin de jumătate a inculpatului și a victimei în producerea accidentului, în concordanță și cu susținerile apărătorului părții civile.
În consecință, apreciază că recursul părții civile este întemeiat în ceea ce privește majorarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de ucidere din culpă și majorarea daunelor materiale, morale și a cheltuielilor de judecată, în ipoteza în care se va împărtăși punctul de vedere al culpei de 50 % în producerea accidentului.
De asemenea, solicită respingerea ca nefondat a recursului inculpatului.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 735 din_ pronunțată de J. ecătoria B. -M. în dosar nr._ a fost condamnat inculpatul C. S. , fiul lui Iosif și
Terezia, născut la data de_ în Ș. M., jud. Maramureș, CNP 1., cetățean român, studii medii, fără ocupație, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, cu antecedente penale, domiciliat în Orașul Ș. M., Str. N. Bălcescu, nr. 93, jud. Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 178 alin.2 Cod penal, cu reținerea art. 74 alin. 2 - 76 lit. d Cod penal la pedeapsa închisorii de 6 luni.
În temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
I s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal și s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare conform art. 71 alin. 5 Cod penal.
În temeiul art. 14 Cod procedură penală și art. 999 cod civil și art. 54 din Legea 136/1995 a fost obligat asigurătorul SC UNIQUA ASIGURĂRI SA, cu sediul în București, B-dul Dacia, nr. 30, Sector 1 să plătească părții civile B. A., domiciliată în Orașul Ș. M., str. Cioltului, nr. 18, suma de 1500 lei reprezentând despăgubiri materiale precum și echivalentul în lei la data plății a sumei de 3.000 Euro cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 193 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat asigurătorul să plătească părții civile suma de 3.100 lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de către aceasta din urmă.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească suma de 750 lei cheltuieli judiciare statului din care suma de 200 lei reprezintă onorariul pentru avocat oficiu T. S. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Procesul verbal din_ a I.P.J. Maramureș - Serviciul Poliției Rutiere, s-a început urmărirea penală față de inculpatul C. S. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin.2 Cod penal, măsură confirmată prin Rezoluția prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Șomcuta Mare din data de_ .
În sarcina inculpatului s-a reținut că, în data de_, în timp ce conducea autoturismul marca Peugeot, cu numărul de înmatriculare_ ,pe strada Cioltului din Ș. M., având defecțiuni tehnice la sistemul de frânare și la mecanismul de direcție, a surprins-o și accidentat-o mortal pe victima B. Zamfira, care s-a angajat în traversarea drumului prin loc nepermis și fără să se asigure.
Din cercetările efectuate în cauză, a reieșit că, inculpatul a circulat cu autoturismul în direcția localității Ș. M. spre localitatea Ciolt, pe str. Cioltului, victima B. Zamfira fiind pe acostament, cu un lighean în care avea resturi menajere.
În momentul când inculpatul s-a apropiat de imobilul nr.18, victima a început traversarea carosabilului, fără să se asigure că nu circulau autovehicule, cu atât mai mult că purta ochelari de vedere, a făcut o întoarcere cu ligheanul spre autospeciala de colectare a gunoiului menajer și a început deplasarea spre acest autovehicul.
Concomitent martorul R. Romulus A., lucrător pe autospecială, care se afla în spatele autovehiculului, a ieșit din spatele acesteia spre victimă ca să preia gunoiul, moment în care inculpatul a ajuns în zona autovehiculului de colectare a gunoiului menajer, unde spațiul între autospecială și marginea din dreapta a carosabilului era micșorat de prezența victimei și a încărcătorului, nu a acționat frâna autoturismului, nu a avertizat pietonul prin claxonare, astfel că nu a reușit să evite impactul cu victima.
În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică-judiciară, (filele 127 - 134 dos. urm. penală), care a concluzionat că, în condițiile date, producerea accidentului de circulație putea să fie evitat de inculpat, dacă respecta următoarele reguli de circulație: înainte de plecarea în cursă verifica eficiența sistemului de frânare; dacă la observarea autospecialei, pe care o cunoștea, fiind localnic, aceasta fiind deservită de încărcători, cu posibilitatea de a apărea și alți pietoni, ar fi redus viteza din timp și dacă ar fi constatat deficiențe la sistemul de frânare, ar fi efectuat alte manevre ( ex. să intre în șanțul din dreapta) și dacă nu circula cu sistemul de frânare defect.
De asemenea, se arată că producerea accidentului putea să fie evitată și de către victimă dacă nu începea traversarea carosabilului înainte de a se asigura că din stânga sau din dreapta nu circulă autovehicule.
Se mai arată în raportul de expertiză menționat mai sus, la cap.VIII pct.3 și regulile de circulație încălcate atât de învinuit cât și de către victimă.
Astfel, se reține că inculpatul a încălcat dispozițiile art.48 alin. 1 din OUG 195/2002, art. 141, art.158 și art.9 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, iar victima încălcat dispozițiile art. 205 alin.3.
Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Șomcuta Mare, din_, în temeiul art.262 pct.2 lit.a Cod procedură penală, raportat la art. 11 pct.1 lit.b și art. 10 lit.d Cod procedură penală, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C. S., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal.
Soluția a fost infirmată prin Rezoluția prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș din data de_ , iar dosarul a fost restituit Parchetului de pe lângă Judecătoria Șomcuta Mare pentru a supraveghea cercetările care vor fi efectuate de Serviciul Cercetări penale din cadrul I.P.J. Maramureș.
Ulterior, la data de_, s-a efectuat și un supliment de expertiză tehnică judiciară (filele 124 - 126 dos. urm. penală), din care reiese că timpul necesar opririi autoturismului era mai mare decât timpul în care victima a parcurs distanța de la marginea carosabilului până la locul impactului, astfel că inculpatul nu putea să evite impactul prin frânare.
Cu toate acestea, inculpatul putea să evite impactul numai dacă conducea preventiv, la observarea unor condiții de drum cu probleme ( drum îngustat de prezența autospecialei pe carosabil, prezența victimei pe acostament, posibilitatea de a se ivi personal de încărcare a resturilor menajere). În această situație, trebuia să reducă viteza de circulație și dacă observa că frâna nu este eficientă, să efectueze alte manevre ( inclusiv intrarea în șanț).
Ulterior, prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Șomcuta Mare din_ , s-a dispus din nou scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului C. S., Ordonanța fiind însă desființată prin Sentința penală nr. 39/_ a J. ecătoriei Ș. M. , care a trimis cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria Șomcuta Mare în vederea redeschiderii urmăririi penale.
Prin această hotărâre, s-a dispus și efectuarea unui experiment judiciar pentru a se stabili distanța de la care inculpatul putea să sesizeze prezența victimei în imediata apropiere a carosabilului și distanța de la care a putut sesiza intenția victimei de a se îndrepta spre autospeciala de salubritate și apoi efectuarea unei noi expertize tehnico-judiciare, pentru a se stabili legătura cauzală, ori a se înlătura orice dubiu cu privire la legătura cauzală între viteza cu care circula inculpatul și rezultatul letal produs.
Sentința penală nr.39/_ a J. ecătoriei Ș. M. a rămas definitivă prin Decizia penală nr.390/R din_ a T. ului Maramureș.
Cu toate că, s-a avut în vedere încă din anul 2008 efectuarea unui experiment judiciar, acest lucru nu s-a efectuat, întrucât autospeciala de salubritate a fost scoasă din uz, conducătorul auto a decedat, iar unul dintre martori era plecat din țară, aspecte ce rezultă din referatul de terminare a urmăririi penale din_ (fila 4 dos. urm. penală).
În această situație, experimentul judiciar, s-a efectuat în data de_, astfel cum rezultă din procesul verbal (aflat la filele 75 - 76 dos. urm. penală), iar o nouă expertiză a fost finalizată la data de_ (filele 68 - 74 dos. urm. penală). În urma probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor, expertiza tehnică-judiciară și suplimentele la expertiză întocmite de expertul tehnic judiciar Rajta Rudolf, expertiza tehnică întocmită de expertul L. Țiple și experimentul judiciar, a rezultat că accidentul de circulație putea fi evitat dacă fiecare dintre părți ar fi respectat prevederile legale privind circulația pe
drumurile publice.
S-a stabilit că în momentul premergător impactului, viteza de rulaj a autoturismului condus de inculpat a fost cuprinsă între 52-54 km/h, având și defecțiuni la sistemul de frânare.
Prin Ordonanța din_, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Șomcuta Mare s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului C.
S. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 alin.2 Cod penal.
Prin Încheierea de ședință din data de 14 martie 2012 Judecătoria Baia Mare, a admis plângerea petentei B. A. ( succesoare legală a victimei B. Zamfira) și s-a dispus desființarea Ordonanței nr. 4137/P/2011 (111/P/2006) din_ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Șomcuta Mare, iar cauza a fost reținută spre judecare în fond sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.2 Cod penal, de către inculpatul C. S. .
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Baia Mare a reținut faptul că, din Suplimentul de expertiză tehnică (filele 55 - 59 dos. urm. penală), în dinamica producerii accidentului, rezultă că se disting două momente. Primul îl reprezintă acela când inculpatul a observat prima dată victima accidentului pe acostament, respectiv de la o distanță de 200 - 280 m, situație în care accidentul de circulație se putea evita prin frânare. Al doilea moment îl reprezintă sesizarea stării de pericol de către inculpat, atunci când victima a început traversarea carosabilului, cu 0,65 - 0,62 secunde înainte de impact, la o distanță față de victimă de 9 - 15 m, împrejurare în care, chiar dacă ar fi circulat cu o viteză legală în localitate de
50 km/h, inculpatul nu putea să evite impactul autoturismului pe care îl conducea, cu victima.
Astfel, dacă inculpatul, atunci când a observat victima pe acostament, respectiv de la o distanță de 200 - 280 m., ar fi circulat cu o viteză legală în localitate, iar sistemul de frânare ar fi fost corespunzător, putea să ia măsuri din timp pentru evitarea impactului.
De asemenea, inculpatul putea să facă și alte manevre, respectiv de virare la stânga sau la dreapta, inclusiv folosirea claxonului, sau să reducă treptat viteza, ( dacă frânele i-ar fi funcționat), iar victima ar fi fost lovită cu o forță mai mică și atunci este posibil ca nici rezultatul produs nu ar fi fost letal.
S-a mai susținut faptul că inculpatul a circulat cu o viteză peste limita legală, rezultă și din declarația martorului G. Ana M., cea care l-a auzit pe martorul Nechita I. Ghiță - aflat în autoturismului inculpatului, adresându-se inculpatului: ``ți-am spus să mergi mai încet că-i oprită mașina de gunoi`` (fila 96 verso dos. urm. penală).
De asemenea judecătoria a apreciat că nu se poate ignora nici conduita victimei, care nu s-a asigurat atunci când a început traversarea carosabilului, printr-un loc nepermis.
În concluzie s-a reținut că atât inculpatul - conducător auto cât și victima accidentului de circulație - pieton aflat în traversarea drumului public, au nesocotit reguli de circulație, fapt care a condus la decesul acesteia din urmă.
Astfel, inculpatul a circulat pe drumurile publice cu un autovehicul depășind viteza legală de circulație, iar autoturismul nu corespundea normelor tehnice privind siguranța circulației.
Inculpatul nu a semnalizat prin mijloace luminoase sau sonore, elemente ce constituie încălcări ale conduitei rutiere, respectiv încălcarea dispozițiilor art.7, art.9, art.48 din OUG nr.195/2002, art. 112 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.
În ceea ce privește victima aceasta a nesocotit dispozițiile art. 72 din OUG nr. 195/2002.
În concluzie, judecătoria a apreciat că probele administrate în faza de urmărire penală sunt suficiente pentru a nu se dispune scoaterea de sub urmărire penală, ci dimpotrivă trimiterea în judecată a inculpatului în vederea tragerii la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut în fapt următoarele:
La data de_ , inculpatul C. S., aflându-se la volanul autoturismului marca Peugeot 205 cu numărul de înmatriculare MM - 02 - YUY, se deplasa pe Strada Cioltului din localitatea Ș. M. cu intenția de a ajunge în localitatea Codru Butesei. În autoturismul condus de inculpat se mai afla în calitate de pasager, pe scaunul din dreapta față martorul Nechita I. .
Pe sensul opus de deplasare, în dreptul imobilului cu numărul 18 aparținând victimei B. Zamfira, se afla staționată autospeciala de salubritate cu numărul de înmatriculare MM - 04 - VEP, aparținând Primăriei Ș. M., care colecta resturile menajere. Victima B. Zamfira urma să traverseze pe partea opusă a drumului, la autospeciala de salubritate pentru a depune gunoiul menajer.
În momentul în care autoturismul condus de inculpat a ajuns în apropierea cabinei autospecialei de salubritate oprită pe sensul opus de deplasare, muncitorul care încărca resturile menajere, respectiv martorul R. Romulus A., a ieșit din spatele autospecialei, pentru a prelua recipientul victimei B. Zamfira.
În mod concomitent, victima a efectua o manevră bruscă de întoarcere și, fără să se asigure, s-a angajat în traversarea drumului public pentru a înmâna martorului recipientul plin cu resturi menajere.
În aceste împrejurări, inculpatul, a surprins victima cu partea din față a autoturismului ( între faruri) și a preluat-o apoi pe capotă. După ce a parcurs o distanță de 22 m, victima a fost proiectată pe carosabil, iar autoturismul și-a continuat deplasarea încă 37,5 m până la oprire.
Urmare impactului, victima a decedat pe loc. Din Raportul de constatare medico legal nr. 507/90 din 18 mai 2006 ( fila 31 dos. urm. pen.) rezultă că moartea victimei B. Zamfira a fost violentă și s-a datorat " hemoragiei interne prin ruptură de aortă descendentă. Leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin lovire-basculare-cădere în cadrul unui accident rutier";.
În drept:
Fapta inculpatului C. S., astfel cum a fost probată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. și ped. de art. 178 alin.2 Cod penal, cu reținerea art. 74 alin.2 - 76 lit. d Cod penal.
Culpa inculpatului ( apreciată de instanță 25%) în producerea accidentului de circulație de pe urma căreia a rezultat moartea victimei, constă în
nerespectarea prevederilor art. 10 din OUG 195/2002 potrivit cărora este interzisă circulația pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic și a celor al căror termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat.
Culpa victimei ( apreciată de instanță 75%) se regăsește în ignorarea prevederilor art. 72 alin.3 din OUG 195/2002 care o obligau să traverseze drumul public perpendicular pe axa acestuia, numai prin locurile special amenajate și semnalizate corespunzător, iar în lipsa acestora, în localități, pe la colțul străzii, numai după ce s -a asigur at că o pot face fără per icol pentru ea și
pentru ceilalți participanți la trafic.
Astfel, la declanșarea stării de pericol, separat de conduita imprudentă a victimei - pieton, a contribuit și inculpatul care a decis să circule pe drumul public cu autoturismul care prezenta defecțiuni grave la sistemul de frânare ( la data de_ certificatul de înmatriculare al autoturismului pe care îl conducea fusese reținut pentru lipsa inspecției tehnice periodice - Adresa nr.108663/_ a I.P.J. Maramureș - Serviciul rutier, fila 117 dos. instanță).
În mod neechivoc, așa cum precizează și expertul tehnic judiciar ( fila 61 dos. urm. pen.) impactul dintre autoturismul inculpatului și victimă nu putea fi evitat, dar în condițiile date, în situația în care inculpatul acționa frâna de serviciu ( nu a făcut-o sau nu a avut nici un efect) probabilitatea apariției rezultatului letal, respectiv decesul victimei, ar fi fost cu mult diminuată, fapt evidențiat în expertiza tehnică judiciară ( fila 49 dos. urm. pen.).
Inculpatul a recunoscut faptul că martorul Nechita I. - pasager în autoturismul său, l-a atenționat cu privire la prezența victimei pe marginea drumului.
De asemenea inculpatul recunoaște că a avut-o pe victimă în câmpul vizual cu cca 200 m înainte de producerea impactului.
În raport de aceste date concrete ale realității, cunoscând faptul că circula cu un autoturism ce prezenta defecțiuni grave la sistemul de frânare, în situația în care a observat-o din timp pe victimă, inculpatul putea și trebuia să fie mai prevăzător și mai atent decât în situația în care ar fi condus un autoturism cu calități tehnice corespunzătoare.
În concluzie, ceea ce s-a reproșat inculpatului, a fost faptul că trebuia să conducă cu atenție sporită și să ia în calcul apariția unei situații potențial periculoase cu atât mai mult cu cât știa că nu are dreptul să circule cu autoturismul respectiv pe drumurile publice, în condițiile unui sistem de frânare ineficient, ce nu i-ar fi permis ( aspect care s-a și întâmplat), să efectueze manevre eficace de imobilizare a autoturismului prin acționarea frânei de serviciu.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal respectiv: prezența antecedentelor penale, pericolul social concret al faptei prin care s-a suprimat viața unei persoane, atitudinea inculpatului în raport cu autoritățile judiciare, precum și culpa concurentă a victimei, acest din urmă aspect fiind reținute și ca și circumstanță atenuantă judiciară în favoarea inculpatului conform art. 74 alin.2 Cod penal.
Pentru individualizarea judiciară a executării pedepsei J. ecătoria a apreciat în raport cu împrejurările concrete ale speței și cu nevoile de apărare socială, faptul că scopul pedepsei va putea fi atins și fără executarea acesteia, sens în care s-a dat eficiență prevederilor art. 81 Cod penal.
Inculpatului i s-a interzis dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal, fapta acestuia fiind incompatibilă cu respectul și încrederea pe care comunitatea le
datorează autorităților publice, pedepse accesorii a căror executare a fost suspendată pe durata termenului de încercare.
Dat fiind faptul că în speță, a fost stabilită răspunderea civilă delictuală în sarcina inculpatului pentru săvârșirea faptei ilicite, urmează ca asigurătorul de răspundere civilă delictuală să fie ținut (proporțional cu culpa inculpatului) la plata de daune morale către fiica victimei, succesoare legală, constituită parte civilă în cauză, în considerarea faptului că între aceasta și victimă au existat strânse legături de afecțiune, fapt de natură să genereze o traumă psihică puternică, ce reclamă a fi compensată.
Potrivit art. 54 din L.136/1995 drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
La stabilirea cuantumului daunelor morale instanța a avut în vedere atât vârsta victimei dar și vârsta părții civile succesoare a acesteia, care este o persoană matură, bine integrată în societate.
De asemenea, partea civilă B. A. a fost îndestulată cu cheltuielile materiale avansate pentru înmormântarea și pomenirea victimei conform tradiției ( servicii funerare, masa de pomenire), ce au fost acordate proporțional cu culpa inculpatului.
În aceeași măsură asiguratorul a fost obligat să suporte cheltuielile judiciare efectuate de partea civilă în procesul penal.
Fiind în culpă procesuală inculpatul a suportat cheltuielile judiciare avansate de stat în procesul penal.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpatul C. S. si partea civilă B. A. .
În recursul declarat de inculpat acesta a solicitat casarea sentinței recurate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea sa în baza prev. art. 10 lit. d C.pr.pen., apreciind că nu a avut nicio culpă în producerea evenimentului rutier, aceasta aparținând în totalitate victimei care s- a angajat în traversarea străzii prin loc nemarcat și fără să se asigure.
De cealaltă parte, partea civilă a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii instanței de fond, considerând că inculpatul a avut o culpă exclusivă în producerea accidentului, deoarece au fost încălcate cel puțin patru prevederi din Codul rutier, toate de natură contravențională și toate cu consecințe directe în decesul victimei, respectiv faptul că inculpatul nu a efectuat inspecția tehnică periodică, a circulat cu autovehiculul pe drumurile publice în condițiile redate, deși acest fapt îi era complet interzis, a depășit limita de viteză prevăzută de lege pe acel tronson de drum, precum și faptul că talonul autovehiculului îi era ridicat, astfel că acesta nu avea dreptul de a circula pe drumurile publice. Corelativ, s-a solicitat acordarea în întregime a sumelor solicitate cu titlu de pretenții civile.
Analizând recursurile declarate prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea apreciază că acestea nu sunt fondate.
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea pe baza întregului material probator administrat în faza de urmărire penală și în cursul judecății, căruia i-a dat o interpretare judicioasă și pertinentă reținând în mod corect că atât inculpatul cât și victima au avut culpă în producerea evenimentului rutier. De asemenea, instanța de control judiciar apreciază că în mod corect s-a reținut că proporția culpei este diferită, respectiv 25% în sarcina inculpatului și 75% în sarcina victimei.
Curtea își însușește în totalitate argumentația instanței de fond care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate și nu o va mai relua, însă punctual strict raportat la motivele de recurs se impun a fi făcute unele precizări.
Astfel, nu pot fi primite apărările inculpatului în sensul că și în condițiile în care sistemul de frânare ar fi funcționat perfect și ar fi respectat limita de viteză admisă (care este adevărat nu a fost depășită decât cu maxim 5 km/h) nu ar fi putut evita producerea accidentului.
Materialul probator administrat în cauză a relevat faptul că accidentul de circulație putea fi evitat dacă fiecare dintre părți ar fi respectat prevederile legale privind circulația pe drumurile publice.
S-a stabilit că în momentul premergător impactului, viteza de rulaj a autoturismului condus de inculpat a fost cuprinsă între 52-54 km/h, având și defecțiuni la sistemul de frânare.
În dinamica producerii accidentului s-au distins două momente. Primul îl reprezintă acela când inculpatul a observat prima dată victima accidentului pe acostament, respectiv de la o distanță de 200 - 280 m, situație în care accidentul de circulație se putea evita prin frânare. Al doilea moment îl reprezintă sesizarea stării de pericol de către inculpat, atunci când victima a început traversarea carosabilului, cu 0,65 - 0,62 secunde înainte de impact, la o distanță față de victimă de 9 - 15 m, împrejurare în care, chiar dacă ar fi circulat cu o viteză legală în localitate de 50 km/h, inculpatul nu putea să evite impactul autoturismului pe care îl conducea, cu victima.
Astfel, dacă inculpatul, atunci când a observat victima pe acostament, respectiv de la o distanță de 200 - 280 m., ar fi circulat cu o viteză legală în localitate, iar sistemul de frânare ar fi fost corespunzător, putea să ia măsuri din timp pentru evitarea impactului.
De asemenea, inculpatul putea să facă și alte manevre, respectiv de virare la stânga sau la dreapta, inclusiv folosirea claxonului, sau să reducă treptat viteza, ( dacă frânele i-ar fi funcționat), iar victima ar fi fost lovită cu o forță mai mică și atunci este posibil ca nici rezultatul produs nu ar fi fost letal.
Prin urmare, în mod neechivoc, așa cum a precizat și expertul tehnic judiciar, impactul dintre autoturismul inculpatului și victimă nu putea fi evitat, dar în condițiile date, în situația în care inculpatul acționa frâna de serviciu ( nu a făcut-o sau nu a avut nici un efect) probabilitatea apariției rezultatului letal, respectiv decesul victimei, ar fi fost cu mult diminuată, fapt evidențiat în expertiza tehnică judiciară ( fila 49 dos. urm. pen.).
Inculpatul a recunoscut de altfel și faptul că martorul Nechita I. - pasager în autoturismul său, l-a atenționat cu privire la prezența victimei pe marginea drumului.
De asemenea inculpatul a recunoscut că a avut-o pe victimă în câmpul vizual cu cca 200 m înainte de producerea impactului.
În raport de aceste date concrete ale realității, cunoscând faptul că circula cu un autoturism ce prezenta defecțiuni grave la sistemul de frânare, în situația în care a observat-o din timp pe victimă, inculpatul putea și trebuia să fie mai prevăzător și mai atent decât în situația în care ar fi condus un autoturism cu calități tehnice corespunzătoare.
Victima are însă o culpă mai mare în producerea accidentului deoarece ea era prima care ar fi putut să îl evite, în condițiile în care s-ar fi asigurat și nu ar fi traversat strada prin loc nemarcat.
În aceste condiții, Curtea apreciază că instanța de fond a făcut și o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 Cod penal atât în procesul de dozare a cuantumului pedepsei cât și al modalității de executare, raportat la proporția culpei inculpatului în producerea accidentului.
Pe cale de consecință, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul C. S. si partea civilă B. A. împotriva sentinței penale nr. 735 din 22 martie 2013 a J. ecătoriei B. M. .
Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat C. u N. .
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. va obliga recurenta B. A. să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare iar pe recurentul C. S. să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli
judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul C. S. si partea civilă B. A. împotriva sentinței penale nr. 735 din 22 martie 2013 a J. ecătoriei B. M. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat C. u N. .
Obligă pe recurenta B. A. să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe recurentul C. S. să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
A. | D. L. | V. | C. | M. B. |
G. ,
L. A. S.
Red.A.D.L./dact.L.C.C.
3 ex./_
J. .fond: F. O.
| ← Decizia penală nr. 572/2013. Ucidere din culpă | Decizia penală nr. 126/2013. Ucidere din culpă → |
|---|
