Decizia penală nr. 390/2013. Ucidere din culpă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.390/R/2013
Ședința publică din data de 25 martie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: M. Ș. judecător JUDECĂTORI: ANA C.
: L. M.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C., reprezentat prin PROCUROR - VIOLETA TRĂISTARU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA, inculpatul P. I., părțile civile
V. M. M., R. R. M. și V. R. V. și asigurătorul S.C. A. - Ț.
S.A. prin S. C., împotriva sentinței penale nr.846 din 3 iulie 2012 a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosar nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă prev. de art.178 al.1 și 2 C.pen.; vătămare corporală gravă din culpă prev. de art.184 al.2 și 4 C.pen.; vătămare corporală gravă din culpă prev. de art.184 al.2 și 4 C.pen.; vătămare corporală simplă din culpă prev. de art.184 al.1 și 3 C.pen., totul cu aplic.art.33 lit.b C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul P. I., asistat de către apărătorul desemnat din oficiu, av. Mazzolini Stanca și apărător ales, av. Ucu Faur, apărătorul părților civile V. M. M., R. R. M. și V.
R. V. - av.Zăhan L. M., toți avocați din cadrul Baroului C., cu delegații la dosar și reprezentantul asigurătorului S.C. A. - Ț. S.A. prin S.
C., cons. jur.Sabou C. N., cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile civile V. M. M., R. R. M., V. R. V., M. E. O., C. V. ,
O. O., S. J. C. - C. de C. 1 C. -N. și S. C. de U. pentru copii C. -N. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul P. I., solicită a se constata că mandatul său a încetat prin prezentarea apărătorului ales al inculpatului și a i se acorda onorariul avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul M. ui P. susține recursul așa cum a fost declarat și pentru motivele arătat în scris, pe larg, în memoriul depus la dosar, vizând doar critica adusă modalității de executare a pedepsei stabilite de prima instanță cu privire la sancțiunea rezultată în urma efectuării contopirilor corespunzătoare celor trei infracțiuni, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și în final, s-a constatat față de acesta vinovăția, apreciind că soluția sub acest aspect este netemeinică.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea parțială a hotărârii atacate și, rejudecând cauza, a se reține modalitatea de executare privativă de libertate, raportat la pedeapsa determinată de prima instanță, al cărei cuantum este corect din perspectiva funcțiilor de prevenție și reeducare a pedepsei.
Consideră că stabilirea modalității de executare prin privare de libertate, chiar în circumstanțele alese de instanță de a stabili controlul judiciar cu măsuri legale față de inculpat, este insuficientă, raportat la circumstanțele ce caracterizează pericolul social deosebit de grav a faptelor comise de către inculpat, toate aceste circumstanțe fiind specifice pentru a sta la baza unei astfel de afirmații.
Așa cum rezultă din dosar, activitatea infracțională de conducere în condițiile culpei reținute și de către instanță, indică pe lângă culpa exclusivă a inculpatului și urmări catastrofale.
Din probațiunea efectuată cu privire la latura civilă a cauzei, rezultă că persoanele afectate în cauză în diverse moduri, evidențiază acest caracter, respectiv pe lângă evidenta pierdere a unei vieți omenești specifice infracțiunii de ucidere din culpă, pentru celelalte persoane pentru care s-au reținut infracțiunile de vătămare corporală, rezultatele suportate de acestea în planul sănătății și integrității fizice sunt de o gravitate cu privire la care comparația cu alte vătămări este inutilă.
Astfel, rezultă că o persoană a suferit un handicap deosebit de grav care-i afectează iremediabil și perpetuu existența, distrugându-i posibilitățile de evoluție umană și profesională, o altă persoană a fost vătămată la nivelul supraviețuirii cu consecința pierderii și a unui produs de concepție.
Prin urmare, solicită a se avea în vedere acest aspect, cu precizarea că dacă se va lectura sentința sub aspectele arătate, se poate observa că procesul de individualizare lipsește cu desăvârșire, atât în ceea ce privește cuantumul pedepsei și modalitatea de executare, pentru că nu a regăsit în conținutul hotărârii nici o împrejurare pe care instanța să o fi analizat din perspectiva disp.art.72 sau art.86/1 al.1 C.pen., care să conducă la concluzia că această soluție a avut la bază împrejurări obiective, pe care instanța le-a evaluat la fel de obiectiv și, pe baza cărora să existe această reprezentare, pe care legiuitorul o presupune, că s-a format o convingere a instanței cu privire la modalitatea de executare în ceea ce privește realizarea scopului de prevenție specială și generală.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și a se dispune în consecință.
Apărătorul ales al inculpatului P. I. solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, a se dispune achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 al.1 lit.d C.pr.pen.
În susținerea recursului arată că, la dosar există trei certitudini și foarte multe incertitudini din vina celor care au efectuat ancheta. Cu siguranță s-a produs un accident de circulație, a existat un deces și alte două persoane au suferit vătămări corporale grave, care au avut nevoie de îngrijiri medicale, însă se ridică întrebarea dacă inculpatul se face vinovat de săvârșirea acestor fapte.
Solicită a se analiza situația concretă, în care inculpatul iese de pe un drum lateral și se înscrie pe banda a doua, după ce acordă prioritate altor mașini. Nici un martor audiat în cauză nu confirmă că inculpatul ar fi avut vreo culpă în producerea acelui accident. În același timp, arată că nu s-a insistat asupra poziției autocamionului și în special a șoferului autocamionului, acesta fiind singurul martor care declară împotriva inculpatului. De asemenea, susține că este relevantă expertiza efectuată în cauză.
Pornind pe această logică, apreciază că în speță operează principiul in dubio pro reo.
În ce privește persoana inculpatului, arată că acesta a condus autoturismul aproximativ 30 de ani, perioadă în care nu a fost sancționat nici măcar contravențional.
Apărătorul părților civile V. M. M., R. R. M. și V. R. V. solicită admiterea recursurilor declarate de acestea, casarea în parte a sentinței atacate, sub aspectul laturii civile cu referire la modificarea cuantumului daunelor morale acordate.
În primul rând, arată faptul că instanța de fond nu a motivat această soluție de acordare a daunelor morale, judecătorul având obligația să indice la momentul, la care apreciază cuantumul acestora, care sunt circumstanțele în funcție de care a apreciat că această sumă ar corespunde și ar putea acoperi prejudiciul moral care a fost cauzat părților civile.
Instanța de fond se limitează să arate cuantumul acestei sume, fără a motiva în nici un fel soluția pronunțată cu privire la acordarea daunelor morale.
În al doilea rând, solicită reanalizarea cuantumului daunelor morale, apreciind că se impune a fi majorat la suma solicitată, respectiv 100.000 lei pentru fiecare dintre părțile civile.
Solicită a se reține că părțile civile sunt soția, respectiv cei doi copii, care sunt moștenitorii defunctului V. I., decedat în accidentul de circulație. La dosarul instanței de fond a depus documente, care atestă faptul că la momentul incidentului, partea vătămată V. R. era student. Mai mult, victima V. I. a fost o persoană foarte cunoscută în T., respectiv a fost directorul Stațiunii de cercetări agricole, unitate la care a lucrat din anul 1975.
Susține că prejudiciul moral cauzat moștenitorilor victimei este incomensurabil și nu poate fi acoperit de nici o sumă de bani.
Având în vedere că în doctrină s-a apreciat că, se pot acorda despăgubiri pentru prejudiciu moral suferit, apreciază că daunele morale au fost cuantificate greșit de către instanța de fond.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului și acordarea daunelor morale în cuantumul solicitat. Fără cheltuieli judiciare.
Reprezentantul asigurătorului S.C. A. - Ț. S.A. prin S. C., solicită admiterea recursului declarat de acesta, așa cum a fost formulat, casarea în parte a sentinței atacate și, rejudecând cauza, a se diminua cuantumul despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale părților civile.
În subsidiar, solicită a se stabili întinderea obligației de plată a asigurătorului raportat la dispozițiile deciziei Î.C.C.J. date în recursul în interesul legii și a dispozițiilor art.7 coroborat cu anexa 3 din Ordinul CSA nr.3108/2004.
Apreciază că daunele morale, chiar dacă la nivelul anului 2013 nu par excesive, raportat la anul 2006, când s-a produs accidentul depășesc limita maximă de despăgubiri pe persoană vătămată, respectiv decedat în accident, astfel că sub acest aspect, apreciază că daunele morale acordate de instanța de fond sunt excesive.
În subsidiar, critică sentința instanței de fond sub aspectul legalității în ceea ce privește totalitatea daunelor acordate părții civile M. E. O., întrucât acestea depășesc limita maximă de 200.000 lei, despăgubire dispusă de art.7 coroborat cu Anexa 3 din Ordinul nr.3108/2004, sens în care apreciază că instanța trebuia să acorde aceste despăgubiri fiecărei părți civile, proporțional cu prejudiciul suferit, fără a se depăși cuantumul maxim de 200.000 lei.
Sub aceste aspecte, solicită admiterea recursului.
Cu privire la recursul declarat de parchet, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
Referitor la recursul declarat de inculpatul P. I. și părțile civile V. M.
M., R. R. M. și V. R. V. , solicită respingerea acestora ca nefondate.
Apărătorul părților civile V. M. M., R. R. M. și V. R. V., referitor la recursul declarat de inculpat, apreciază că este vădit nefondat, probele administrate în faza de urmărire penală și reluate în faza de cercetare judecătorească atestând cu certitudine că singura persoană vinovată de producerea acestui accident este inculpatul Panfilie.
Ca atare, solicită respingerea recursului.
În ce privește recursul declarat de parchet, întrucât privește doar modalitatea de executare a pedepsei, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
Raportat la recursul declarat de asigurătorul S.C. A. - Ț. S.A. prin S.
C. , apreciază că acesta este nefondat, având în vedere faptul că, deși există limite în care răspunde asigurătorul, acestea nu sunt de natură a limita instanța la momentul când apreciază acordarea daunelor morale. Susține că nu se poate
aprecia că, prin ordinul menționat s-ar limita posibilitatea instanței de a acorda daune morale în cuantumul pe care îl apreciază corespunzător. Acele texte invocate de asigurător privesc limitarea răspunderii asigurătorului și nicidecum, limitarea cuantumului daunelor pe care le poate acorda instanța de judecată.
Apărătorul ales al inculpatului P. I. , față de solicitarea de achitare a inculpatului, în mod normal solicită respingerea laturii civile a cauzei, susținând că teoretic nu au cum să fie acordate. Arată că pentru existența răspunderii civile, în primul rând trebuie să existe o culpă pe care reprezentanții parchetului trebuie să o probeze, un prejudiciu, care, de asemenea, trebuia demonstrat și o legătură de cauzalitate între fapta comisă cu vinovăție și prejudiciul cauzat..
Raportându-se la prejudiciu, arată că acesta trebuie să fie cert, determinat sau determinabil. În caz contrar, acesta nu poate fi acordat pentru că se ajunge în situația, în care partea civilă solicită o sumă, care nu este onorată până la capăt de instanță, instanța consideră că această sumă trebuie să o achite și nu are cum să o motiveze, iar în ipoteza unei potențiale căi de atac, se naște întrebarea firească care sunt criteriile care pot justifica o majorare a cuantumului sau care sunt criteriile pe care inculpatul se poate apăra ca să nu plătească această sumă de bani. În contextul dat, consideră că se aduce o atingere dreptului la apărare, pe lângă încălcarea principiului că prejudiciul trebuie să fie cert, determinat sau determinabil.
În concluzie, solicită respingerea celorlalte recursuri declarate în cauză.
Reprezentantul M. ui P. consideră că recursul asigurătorului este nefondat din considerente legate de aspectele arătate și de către apărătorul părților civile. Apreciază că existența prejudiciului în sine nu este condiționată de limitele legale contractuale ce privesc această parte, care urmează să răspundă în limitele contractului. Celelalte despăgubiri care grevează sume ce depășesc cuantumul acestor sume prevăzute de legiuitor pentru această parte, urmează a fi suportate evident de către inculpat personal, așa cum de altfel rezultă și din dispozițiile instanței, care sunt corecte sub acest aspect.
În ce privește cuantumul despăgubirilor, și în acest context se referă și la recursul părților civile, consideră că recursul asigurătorului este nefondat și recursul părților civile este principial fondat, raportat la împrejurările dovedite în dosarul cauzei, legate de producerea unor urmări în planul moral al persoanelor ce solicită aceste daune, care sunt incontestabile și raportat la practica
instanțelor, care în spețe similare a acordat și despăgubiri în cuantum mai ridicat.
Rămâne ca instanța să evalueze aceste împrejurări, cu precizarea că nici sub acest aspect, instanța de fond nu oferă vreun argument legat de modul în care s-a realizat cuantificarea despăgubirilor.
În ce privește recursul inculpatului P. I., solicită respingerea acestuia pentru motivele arătate în recursul declarat de parchet, iar pe de altă parte, datorită împrejurărilor ce rezultă din dosarul cauzei, preluate ca atare și de către instanță principial corect, în sensul că vinovăția acestuia sub aspectul culpei a fost determinată în mod corect.
Apreciază că în cauză urmărirea penală și apoi cercetarea judecătorească sunt complete în ce privește posibilitățile de epuizare a probațiunii sub aspectul aflării adevărului. Solicită a se observa că în cauză, încă de la primele cercetări a fost evaluat locul faptei în mod corect, neexistând de altfel, contestații cu privire la constatările făcute cu această ocazie, datele rezultate din prelucrarea urmelor materiale fiind preluate la fel de fidel în probele științifice, constând în cele două expertize criminalistice legate de dinamica producerii accidentului, expertize care au valorificat probele din perspectiva ambelor ipoteze puse în discuția experților, cu privire la care, aceștia au formulat concluzii certe și pe baza cărora se poate determina adevărul în cauză.
Aceste elemente științifice au confirmat ipoteza acuzării legată de nerespectarea de către inculpat a unor dispoziții privitoare la circulația pe drumurile publice, în sensul schimbării neregulamentare a sensului de mers, deoarece situația premisă arătată de apărare și situația premisă avută în vedere de acuzare, din perspectiva principiului aflării adevărului, au fost verificate științific inclusiv prin simulările computerizate, iar experții au pus la dispoziția instanței cuprinsul rapoartelor efectuate rezultate din aceste constatări, care nu lasă loc de interpretări.
Consideră că ipoteza arătată de inculpat în apărare nu se susține pentru că, nu este însoțită de nici un alt element obiectiv de genul urme la locul faptei sau alte împrejurări, care să conducă la existența acestui dubiu de care vorbește apărarea.
Susține că verificarea unor ipoteze multiple de anchetă, nu induce de plano ideea de dubiu. Instanța a făcut și o cercetare judecătorească relativ complexă, pentru că probabil se puteau evidenția mai bine unele elemente din declarațiile persoanelor audiate, însă este cert că nici acuzarea și nici rezultatul deliberărilor instanței reflectat în motivare, nu are la bază proba constând în declarația acestui șofer de TIR, care ar putea fi persoană prezumtiv vinovată ca și inculpatul. În cauză, au fost coroborate toate probel, iar precizarea instanței de înlăturare a depoziției martorului C. V., pretins ocular, identificat după 6 ani de zile, este motivată judicios pentru că, nici din perspectiva parchetului această depoziție nu este de natură a contribui la aflarea adevărului, întrucât ipoteza descrisă de acest martor în fața instanței nu concordă nici cu declarația inculpatului, materialul probator administrat în cauză, conducând la concluzia vinovăției inculpatului.
Pentru aceste motive, consideră că recursul declarat de inculpat este nefondat și solicită a fi respins și a se dispune în consecință, față de fiecare solicitare în parte.
Apărătorul ales al inculpatului P. I. , în replică, solicită a se reține susținerea reprezentantului parchetului în sensul că "cercetarea a fost relativ completă";.
În al doilea rând, solicită a se reține prezumția de nevinovăție.
Inculpatul Panfilie I. , având ultimul cuvânt, arată că nu a provocat accidentul. Solicită achitarea sa.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.846 din 3 iulie 2012 a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosar nr._, s-a dispus condamnarea inculpatului P. I.
fiul lui I. si M., născut la data de_ în Valea Largă, jud. Mureș, domiciliat în T., str. C. nr. 37, jud.C., CNP 1., cetățenie română, studii medii, căsătorit, fără antecedente penale, ocupația - paznic la Stațiunea de cercetare și dezvoltare agricolă T. ,
pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin.1 si 2 C.penal (parte vătămată V. I. ), la pedeapsa de: 3 ani închisoare;
pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă prev. de art.184 alin.2 si 4 C.penal (parte vătămată M. E. Hassan), la pedeapsa de: 2 ani închisoare;
pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 si 4 C.penal (parte vătămată C. V. ), la pedeapsa de: 2 ani închisoare;
pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.1 și 3 C.penal (parte vătămată O. O. ), la pedeapsa de:6 luni închisoare.
Conform art. 33 lit.b si art. 34 C.penal, inculpatul P. I. execută pedeapsa de: 3 ani inchisoare.
S-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a Cod penal, conform art. 71 C.penal.
Potrivit art. 861C.penal s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 862C.penal s-a stabilit termenul de încercare de 3 ani, termen care se adaugă cuantumului pedepsei aplicate, rezultând un termen de încercare de 6 ani.
S-au instituit măsurile de supraveghere prev. de art.863alin.1 C.penal.
Pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună urmatoarelor măsuri de supraveghere:
sã se prezinte, la datele fixate, la judecãtorul desemnat cu supravegherea sau la S. de Probațiune ;
să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
S-a stabilit ca organ de supraveghere, S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj.
În baza art. 863alin.2 lit.e C.penal s-a instituit în sarcina inculpatului și obligația de a nu conduce nici un autovehicul, pe durata termenului de încercare de 6 ani.
Conform art.864C.penal, s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare prev. de art.83 si art.84 C.penal.
În baza art.14, art.346 Cod pr. penală, art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul la plata sumelor de 70.000 lei daune morale și 2697 lei daune materiale, părții civile V. M. M. ; suma de 60.000 lei daune morale părții civile R. R. M. ; 60.000 lei daune morale părții civile V. R. V. ; suma de 81668,12 lei daune materiale și suma de 120.000 lei daune morale
părții civile M. E. Hassan O. ; suma de 22440.39 lei daune materiale și suma de 100.000 lei daune morale părții civile C. V. ; suma de 214 lei daune materiale si 30.000 lei daune morale părții civile O. O. .
A fost obligat inculpatul și la plata despăgubirilor civile în sumă de 33968,61 lei către S. C. J. de U. C. -N. reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate M. E. Hassan O. și la plata sumei de
22925.05 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate C. V.
, precum și la suma de 288,26 lei către S. C. de U. pentru C. C. -
N., reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate O. O. .
S-a constatat că S.C. A. Ț. A. S.A., are calitatea de asigurător de răspundere civilă în cauză.
În baza art. 193 C.pr.penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4500 lei cheltuieli de judecată în favoarea parților civile M. E. Hassan O. și C. V. și la 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul P. I., a fost trimis în judecata prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. din data de 4 mai 2010, dosar parchet 128/P/2010, pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. de art.178 alin.1 si 2 C.penal, vătămare corporală gravă din culpă prev. de art. 184 alin. 2 si 4 C.penal, vătămare corporală simplă din culpă prev.de art.184 alin. 1 si 3 C.penal, totul cu aplicarea art. 33 lit.b C.penal.
Inculpatul a fost cercetat în stare de libertate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de _ inculpatul Pamfillie I. se găsea la volanul autoturismului marca Seat Ibiza cu nr. de înmatriculare IF-1160/10/04 pe care îl conducea pe DN 1 E 60 în direcția C. -N. -T. . Inculpatul rula pe banda întâi a direcției sale de mers. În jurul orelor 19.45, în zona KM 462+350 m inculpatul a schimbat brusc direcția de mers, fără o asigurare corespunzătoare, trecând pe banda a doua, banda de lângă axa drumului,
poziționându-se în fata autotrenului cu remorcă marca MAN cu nr.de înmatriculare_, nr. de înmatriculare al semiremorcii fiind_, autovehicul condus regulamentar de către martorul Băniceru Robert D. . În timpul manevrei de schimbare a benzii de circulație, mașina condusă de inculpat a lovit cu partea laterală stânga spate bara de protecție a autotractorului, respectiv zona de colț dreapta față a cabinei, condiții în care
inculpatul a pierdut controlul asupra direcției de mers și a intrat prin derapare laterală pe contrasens. Ca urmare a acestui fapt, s-a produs impactul cu autoturismul marca Daewoo Tico cu nr. de înmatriculare_, condus regulamentar de către partea vătămată M. E. Hassan O. . Autoturismul părții vătămate se deplasa din direcția T. spre Municipiul C., iar în momentul
impactului autoturismul Seat condus de inculpat a depășit complet axul longitudinal, accidentul având loc pe prima bandă a sensului de mers.
În autoturismul marca TICO se găseau părțile vătămate M. E. Hassan O., C. V., O. O. .
În autoturismul condus de inculpat se găseau victima V. I. și martorul
R. Florin, colegi de muncă.
Potrivit raportului de expertiză criminalistică nr.51/2008 a Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice C. accidentul s-a produs din cauza schimbării direcției de mers fără o asigurare prealabilă de către autoturismul marca SEAT condus de inculpat.
Potrivit raportului de expertiză criminalistică nr.30/2010 a Institutului Național de Expertize Criminalistice B. conducătorul autoturismului SEAT
putea preveni producerea accidentului, dacă înainte de a efectua virajul pentru schimbarea benzii de circulație s-ar fi asigurat că poate face manevra respectivă fără a pune în pericol participanții la trafic.
Conform lucrărilor de specialitate, vitezele aproximative de deplasare din momentele imediat premergătoare impactului au fost de circa 55 km/oră pentru autoturismul SEAT și 40 km/oră pentru autovehiculul TICO. De asemenea, numitul Băniceru Robert D., martor, conducătorul autotrenului reținându-se că anterior acroșării a menținut autovehiculul în interiorul benzii sale de deplasare nu putea evita producerea evenimentului rutier.
Partea vătămată M. E. Hassan O. nu putea evita producerea accidentului deoarece timpul necesar pentru luarea măsurilor corespunzătoare a fost egal cu durata întârzierilor involuntare la frânare.
Pasagerul locului din dreapta față a autoturismului condus de inculpat a decedat pe loc, victima V. I. . Conform raportului de constatare medico-legală nr. 5488/III/475/2006 din_ a IML C. decesul victimei a fost violent datorându-se hemoragiei interne consecutive rupturii de aortă toracică, rupturilor pulmonare și dilacerării hepatice, leziuni care s-au produs prin decelerare bruscă și lovire de părțile interne ale autoturismului, în condițiile unui accident rutier.
Conform raportului de constatare medico-legală nr. 235/II/b/20/_ al SML Bihor partea vătămată M. E. Hassan O. a prezentat leziuni traumatice conforme unui accident rutier, ce au necesitat 150 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, la momentul întocmirii constatării prezentând un handicap încadrabil în gradul "grav"; cu asistent personal. Ulterior, partea vătămată a fost încadrată în gradul I de handicap cu însoțitor, pierzându-și posibilitatea de a lucra ca medic specialist ortoped.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 233/II/b/18./_ a SML Bihor partea vătămată C. V. a prezentat leziuni ce au necesitat 100 de zile de îngrijiri medicale și au determinat apariția unui prejudiciu estetic, care poate fi considerat sluțire.
Conform raportului de constatare nr. 234/II/b/19/_ a SML Bihor numitul O. O. a prezentat leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 14 zile de îngrijiri medicale.
Starea de fapt prezentată rezultă din probele și mijloacele de probă administrate, atât în timpul urmăririi penale, cât și în timpul cercetării judecătorești, respectiv: declarațiile martorilor R. Florin, Băniceru Robert D. ,
C. P. a, Jakaabffy Csongor Bencze, procesele-verbale și schițele de la locul faptei, precum și planșele foto, rapoartele de constatare medico-legale, rapoartele de expertiză criminalistică.
Instanța de fond a înlăturat depoziția martorului C. V., deoarece este singulară și nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, în principal cu probele științifice. De altfel, depoziția acestui martor din data de 29 mai 2012 apare la un interval de timp de aproape șase ani de la data producerii accidentului, martorul fiind un cunoscut de-al inculpatului.
Inculpatul susține că după ce a intrat în drumul principal, acordând prioritate la două-trei mașini s-a înscris pe DN 1 E 60, pe banda unu de mers, iar autocamionul, un R. Diesel cu remorcă se găsea la o distanță de aproximativ 300-400 metri. Tirul l-a ajuns din urmă, circulând pe banda de lângă axul drumului și s-a apropiat prea tare în timpul mersului de mașina condusă de inculpat, motiv pentru care a accelerat pentru a ajunge în fața acestuia, insă i-a prins spatele, moment la care a pierdut controlul autoturismului. Instanța nu a reținut poziția inculpatului, deoarece nu se confirmă din probele administrate în cauză, fiind doar o încercare de a transfera
răspunderea în producerea accidentului asupra martorului Băniceru Robert D., conducătorul tirului.
Fapta inculpatului care la data de_ a produs un accident de circulație prin efectuarea unei manevre neregulamentare de schimbare a direcției de mers, fără o asigurare corespunzătoare, în urma căreia a intervenit decesul victimei V. I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.1, 2 C.pen.
Fapta aceluiași inculpat, care în condițiile descrise la starea de fapt a provocat un accident rutier prin schimbarea direcției de mers, fără asigurare corespunzătoare soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate M. E. Hassan O., care a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 150 zile îngrijiri medicale cu un handicap permanent, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă prev. de art.184, alin.2 și 4 C.pen., soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate C.
V. ce a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 100 zile de îngrijiri medicale cu apariția unui prejudiciu estetic care poate fi considerat slutire întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă prev. de art. 184, alin.2 și 4 C.pen, iar fapta aceluiași inculpat care în condițiile date, intrând în coliziune cu un alt autoturism, care se deplasa regulamentar provocând leziuni părții vătămate O. O. care au necesitat pentru vindecare un număr de 14 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă prev. de art. 184, alin.1 și 3 C.pen.
Instanța de fond a constatat că faptele inculpatului sunt săvârșite în forma concursului ideal de infracțiuni prev. de art. 33 lit.b C.pen.
Instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului și ținând seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C.pen. l-a condamnat pe inculpatul P. I. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1 si 2 C.penal (victimă V. I. ), la o pedeapsă de 3 ani închisoare; pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala gravă din culpă, faptă prev. si ped. de art. 184 alin. 2 si 4 C.penal (parte vătămată M.
E. Hassan), la o pedeapsa de 2 ani închisoare;n pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala gravă din culpă, faptă prev. si ped. de art. 184 alin. 2 si 4 C.penal (parte vătămată C. V. ), la o pedeapsa de 2 ani închisoare; pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala simpla din culpă, faptă prev. si ped. de art. 184 alin. 1 si 3 C.penal (parte vătămată O. O. ), la o pedeapsa de 6 luni închisoare.
Constatându-se concursul de infracțiuni și procedându-se la contopirea pedepselor, conform art. 33 lit. b si art. 34 C.penal, s-a stabilit că inculpatul P.
I. va executa pedeapsa de 3 ani închisoare.
Instanța de fond a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit. a Cod penal, conform art. 71 C.penal.
Potrivit art. 861C.penal, instanța de fond a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere, apreciind că scopul prevenției generale și speciale poate fi atins și dacă pedeapsa nu va fi executată în regim de detenție.
În baza art. 862C.penal, instanța de fond a stabilit termenul de încercare de 3 ani, termen care s-a adăugat cuantumului pedepsei aplicate, rezultând un termen de încercare de 6 ani.
Instanța a instituit măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863alin. 1 C.penal.
Pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie sa se supună următoarelor masuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la
judecătorul desemnat cu supravegherea lor sau la S. de protecție a
victimelor si reintegrare socială a infractorilor; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință si orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea; c) să comunice si să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Prima instanță a stabilit ca organ de supraveghere, S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj.
De asemenea, în baza art. 863alin. 2 lit.e C.penal, instanța de fond a instituit în sarcina inculpatului și obligația de a nu conduce nici un autovehicul, pe durata termenului de încercare de 6 ani, apreciind că se impune
această măsură în raport cu modul în care s-a desfășurat evenimentul rutier, datorat exclusiv inculpatului și a numărului victimelor.
Conform art. 864C.penal, instanța de fond a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării prevăzute de art.83 si art.84 C.penal, respectiv asupra posibilității revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau a nerespectării obligațiilor instituite, precum și în cazul neplății în perioada termenului de încercare a obligațiilor civile stabilite prin hotărâre.
Partea vătămată V. M. M., în calitate de soție supraviețuitoare și R.
R. M. și V. R. V., în calitate de moștenitori, respectiv copii ai victimei
V. I. s-au constituit părți civile, astfel: V. M. M. cu suma de 2.697 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare și 100.000 lei cu titlu de daune morale;
R. u R. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale, aceeași sumă fiind cerută și de partea civilă V. R. V. . În susținerea pretențiilor s-au adus acte de stare civilă, precum și acte, facturi, bonuri de casă.
Partea vătămată M. Elmandi Hassan O. s-a constituit parte civilă cu suma de 75.000 lei, reprezentând diferența de retribuție, 6.212 lei cheltuieli de spitalizare, medicamente și alimentație specială, 456,12 lei cheltuieli de transport, 63.000 lei atenții și plăți către medici, 150.000 Euro, reprezentând daune morale în raport cu vătămările corporale definitive care îi îngrădesc desfășurarea unei vieți personale și profesionale normale.
Partea vătămată C. V. s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 lei, reprezentând diferență de retribuție, 2100.39 lei, cheltuieli cu spitalizarea, medicamentele și alimentația specială, 340 lei cheltuieli cu transportul, 21.000 lei atenții și remunerații către medici, 100.000 euro în echivalent, reprezentând daune morale în raport cu vătămările corporale suferite, soldate cu întreruperea sarcinii și prejudiciul estetic grav, 2150 euro reprezentând dauna privind autoturismul TICO.
Partea vătămată O. O. s-a constituit parte civilă cu suma de 214 lei cheltuieli cu spitalizarea, 1000 lei atenții și renumerații către medici și asistenți, echivalentul în lei a 50.000 euro, reprezentând daune morale față de șocul trăit în momentul, în care a văzut imediat după accident trupurile contorsionate ale părinților săi M. Elmandi Hassan O. și C. V. și pierderea unei vieți sociale normale.
Părțile vătămate în dovedirea pretențiile civile au prezentat facturi și bonuri de masă, existente la dosarul cauzei.
În baza art. 14, art. 346 Cod pr. penala, art. 998 Cod civil, instanța l-a obligat pe inculpat la plata despăgubirilor civile către părțile civile - părți vătămate și unități spitalicești - conform dispozitivului.
Instanța a considerat că daunele morale acordate fiecăreia dintre părțile vătămate sunt suficiente în raport de leziunile suferite.
În ce privește despăgubirile materiale, instanța de fond a reținut doar sumele care au fost dovedite prin acte. Nu au putut fi reținute sumele care au reprezentat "atenții"; către personalul medical și nici celelalte cheltuieli, față de care nu există o legătură directă între prescripția medicală a unui tratament și bunurile sau produsele achiziționate. Nu au fost reținute, așa cum s-a arătat, decât bunurile achiziționate pe bază de factură sau bon de casă în legătură cu evoluția post-traumatică a victimelor după accident sau contravaloarea serviciilor suportate de către acestiea, în măsură în care se sprijină pe înscrisuri.
Instanța de fond a constatat că S.C. A. T. A. S.A., are calitatea de asigurator de răspundere civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către părțile civile M. E. Hassan O. și C. V. și în favoarea statului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA, inculpatul
P. I., părțile civile V. M. M., R. R. M. și V. R. V. și asigurătorul S.C. A. - Ț. S.A.
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA a solicitat
casarea hotărârii atacate și, rejudecând, schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, respectiv, executarea în regim de detenție.
S-a arătat în motivarea recursului că hotărârea atacată este netemeinică sub aspectul modalității de executare a pedepsei rezultante, având în vedere urmările accidentului, culpa exclusivă a inculpatului în producerea acestuia, dar și atitudinea acestuia - care nu și-a recunoscut culpa.
S-a apreciat că judecătorul fondului nu a evaluat corespunzător urmările grave ale faptelor inculpatului, urmări ce trebuie analizate în amănunt pentru fiecare parte vătămată în parte, fiind necesar a se da eficiență acestor aspecte nu doar la soluționarea laturii civile, ci și în latura penală a cauzei.
Astfel, trebuie avut în vedere că urmare a faptelor inculpatului, produse din vina sa exclusivă, au avut de suferit 4 persoane, din care una a decedat, iar celelalte trei, tinere, au suferit leziuni corporale serioase, cu consecințe pe termen lung, chiar iremediabil, dacă se are în vedere că partea vătămată M. Elmandi Hassan O. a rămas cu un handicap grav, ce îl împiedică să mai profeseze ca medic, cariera sa fiind curmată, iar partea vătămată C. V., pe lângă leziunile grave suferite, a fost nevoită să întrerupă cursul sarcinii, fiind însărcinată în 8 săptămâni.
Inculpatul P. I. a solicitat casarea hotărârii atacate și rejudecând, achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.d C.pr.pen. - întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost condamnat, respectiv, vinovăția.
S-a arătat în motivarea recursului că în cauză, nu s-a dovedit cu certitudine vinovăția inculpatului, operând în continuare prezumția de nevinovăție în favoarea sa, ce nu a fost răsturnată de probațiunea administrată.
Cele două expertize tehnice efectuate în cauză nu au putut proba cu exactitate cauza producerii accidentului și, cu atât mai puțin, vinovăția inculpatului.
Nu s-a stabilit prin aceste expertize și nici prin probele testimoniale, locul impactului dintre autoturismul inculpatului și autocamionul pe care, se susține că l-a depășit - pe prima bandă dinspre acostament sau în timp ce se presupune că inculpatul dorea să schimbe banda de circulație.
Martorii audiați (cu excepția șoferului autocamionului) nu au declarat că inculpatul dorea să schimbe banda de circulație, iar martorii importanți - cei aflați în mașina din spatele autoturismul inculpatului - nu au fost audiați.
Dintre aceștia, doar martorul C. V. a fost audiat în fața instanței și, a arătat că autoturismul condus de inculpat a fost agățat de autocamion și aruncat pe contrasens, intrând în coliziune cu alt autoturism.
Părțile civile V. M. M., R. R. M. și V. R. V. au solicitat casarea, în parte, a sentinței atacate, sub aspectul laturii civile cu referire la modificarea cuantumului daunelor morale acordate.
S-a arătat în motivare în primul rând, că instanța de fond nu a motivat soluția de acordare a daunelor morale, limitându-se să arate cuantumul sumei acordate cu acest titlu.
În al doilea rând, s-a arătat că sumele acordate cu titlu de daune morale se impun a fi reanalizate, în sensul majorării acestora până la nivelul sumelor solicitate prin constituirea de parte civilă - 100.000 lei pentru fiecare dintre părțile civile.
La momentul incidentului, partea vătămată V. R. - fiul victimei decedate era student, impactul produs asupra sa fiind deosebit de dramatic, iar victima V. I. a fost o persoană foarte cunoscută în T., a fost directorul Stațiunii de cercetări agricole, unitate la care a lucrat din anul 1975.
În fapt, prejudiciul moral cauzat moștenitorilor victimei este incomensurabil și nu poate fi acoperit de nici o sumă de bani.
Asigurătorul S.C. A. - Ț. S.A. a solicitat casarea în parte a sentinței atacate și, rejudecând cauza, a se diminua cuantumul despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale părților civile și a se stabili întinderea obligației de plată a asigurătorului raportat la dispozițiile deciziei nr.1/2005 a Î.C.C.J. date în recursul în interesul legii și la dispozițiile art.7 coroborat cu anexa 3 din Ordinul CSA nr.3108/2004, precum și ale Legii nr.136/1995.
În motivare s-a arătat că daunele morale acordate în cauză, chiar dacă la nivelul anului 2013 nu par excesive, raportat la anul 2006, când s-a produs accidentul, depășesc limita maximă de despăgubiri pe persoană vătămată, respectiv decedat în accident, ce pot fi acordate de asigurătorii RCA - 200.000 lei, astfel că, fiind excesive, se impun a fi reduse și acordate proporțional cu prejudiciul suferit de fiecare persoană păgubită, fără a se depăși cuantumul arătat.
Totodată, s-a arătat că hotărârea atacată este nelegală sub aspectul cuantumului despăgubirilor totale (materiale și morale) acordate părții civile M.
E. O., întrucât acestea depășesc limita maximă de 200.000 lei, stabilită prin art.7 coroborat cu Anexa 3 din Ordinul CSA nr.3108/2004.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată nefondate recursurile promovate în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, judicios analizate și interpretate și menționate în hotărâre, s-a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității constând în aceea că, la data de_ inculpatul P. I., conducând autoturismului marca Seat Ibiza cu nr. de înmatriculare IF-1160/10/04 pe DN 1 E 60 în direcția C. -N. - T., pe banda întâi a direcției sale de mers, a schimbat brusc direcția de mers, fără o asigurare corespunzătoare, trecând pe banda a doua, banda de lângă axa drumului, poziționându-se în fața autotrenului cu remorcă marca MAN cu nr. de înmatriculare_, nr. de înmatriculare al semiremorcii_, autovehicul condus regulamentar de către martorul Băniceru Robert D., a lovit cu partea laterală stânga spate bara de protecție a autotractorului, respectiv zona de colț dreapta față a cabinei, a pierdut controlul asupra direcției de mers și a intrat
prin derapare laterală pe contrasens, intrând în coliziune cu autoturismul marca Daewoo Tico cu nr. de înmatriculare_, condus regulamentar de către partea vătămată M. E. Hassan O. . Urmare a accidentului, s-a produs decesul victimei V. I. și vătămarea corporală a trei persoane - M. E. Hassan O., care a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 150 zile îngrijiri medicale cu un handicap permanent, C. V. , ce a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 100 zile de
îngrijiri medicale cu apariția unui prejudiciu estetic, care poate fi considerat slutire, O. O. , care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 14 zile de îngrijiri medicale.
Nu poate fi primită apărarea inculpatului, în sensul că nu a intenționat schimbarea direcției de mers și nu a efectuat vreo manevră în acest scop, vinovat de producerea accidentului fiind conducătorul autotrenului ( martorul Băniceru Robert), care s-ar fi apropiat foarte mult de banda sa de circulație, intrând chiar cu roțile din dreapta pe banda sa de mers și, astfel, a acroșat mașina inculpatului, care a derapat - deoarece probele administrate în cauză infirmă ipoteza avansată de inculpat.
În acest sens, se au în vedere următoarele:
ambele expertize criminalistice efectuate în cauză concluzionează că singurul, dintre cei implicați în accident, care putea evita producerea acestuia, este conducătorul autoturismul Seat, respectiv, inculpatul, dacă nu ar fi schimbat direcția de mers, fără a se asigura că această manevră nu prezintă pericol pentru ceilalți participanți la trafic;
că inculpatul s-a angajat într-o manevră de depășire, de trecere pe banda a II-a de circulație, declanșând starea de pericol odată cu reducerea distanței dintre mașina sa și autotractor rezultă: 1) atât din considerentele primei expertize ( conform căreia, viteza autoturismului Seat a fost superioară vitezei autotrenului, pentru că urma imprimată pe partea laterală a autoturismului debutează mai șters în partea din față fiind, astfel, imprimată înspre partea din spate a autoturismului, iar dacă viteza autotrenului ar fi fost superioară vitezei autoturismului și autotractorul ar fi intrat intempestiv pe banda întâi, în urma unei deformări a aripii din spate ar fi survenit și o îndoire înspre exterior a portierei stânga spate a autoturismului - f.15-16 din raportul de expertiză din 25 martie 2008), 2) cât și din declarația inculpatului de la urmărire penală - f.106 dos.u.p., care arată: "nu mai rețin dacă am accelerat eu sau șoferul autocamionului a redus viteza, dar în momentul în care mașina mea se afla cu cca jumătate în fața camionului, am accelerat pentru a trece în față"; - rezultă deci că, inculpatul, simțindu-se incomodat de autocamion a vrut să treacă înaintea acestuia, pe banda a II a, altfel nu se explică de ce inculpatul nu a rămas în urma autocamionului, cum de altfel, făcuse cu puțin înainte, dar la insistențele celor din mașină, incomodat de autocamion, a vrut să se depărteze de acesta și, deci, să schimbe banda, în fața autocamionului.
În mod corect, instanța de fond a înlăturat depoziția martorului C. V.
, despre care inculpatul a arătat încă de la urmărire penală că are cunoștință despre accident și poate da lămuriri - apreciindu-se că este singulară și nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, în principal cu probele științifice; Curtea constată chiar că, este contrazisă sub aspectele esențiale, de restul probelor. Martorul declară astfel (f.262 dos.inst.) că "camionul circula pe banda I "; - ceea ce este infirmat de toate probele, care evidențiază că acesta circula pe banda a II - a și că "nu știe în ce mașină circula inculpatul";; cu toate acestea și, deși nu se afla direct, în spatele camionului sau autoturismului Seat, martorul a putut observa cum camionul a intrat în depășire și a acroșat pe inculpat cu remorca.
Așadar, reținând în mod corect culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului, prin angajarea într-o manevră de schimbare a benzii de circulație, fără a se asigura că o poate face în condiții de siguranță, fără a pune în pericol ceilalți participanți la trafic, instanța a făcut apoi o încadrare juridică corectă a faptelor în infracțiunile de: ucidere din culpă prev. de art.178 al.1 și 2 C.pen.; vătămare corporală din culpă prev. de art.184 al.2 și 4 C.pen. - 2 infracțiuni; vătămare corporală din culpă prev. de art.184 al.1 și 3 C.pen. - o infracțiune.
Apoi, procedând la individualizarea judiciară a sancțiunilor ce trebuie aplicate inculpatului, instanța a valorificat eficient criteriile prev. de art.72 C.pen., chiar dacă nu le-a indicat expres și, a aplicat pedepse în limite legale, în măsură a asigura realizarea scopului prev. de art.52 C.pen.
De asemenea, apreciem că scopul pedepsei poate fi realizat, inclusiv prin modalitatea de executare a pedepsei stabilită de instanță - suspendarea sub supraveghere - și că, circumstanțele cauzei, analizate în ansamblu, nu reclamă cu necesitate, o pedeapsă privativă de libertate.
Fără a nega gravitatea faptelor, reflectată, în special, în consecințele deosebit de serioase, dramatice - pierderea vieții unei persoane și vătămarea gravă a altor trei persoane - nu putem totuși ignora că faptele au fost comise din culpă, dar nici persoana inculpatului - fără antecedente penale, cu o atitudine procesuală corespunzătoare, prezentându-se la toate termenele de judecată, chiar dacă nu a considerat că se face vinovat de producerea accidentului ( este vorba de percepția sa asupra derulării faptelor și, dreptul său de a nu se autoincrimina ), poziția sa cu privire la nerecunoașterea vinovăției neputând fi valorificată în defavoarea sa.
Mai mult, modalitatea de executare a pedepsei stabilită de instanță impune anumite restricții inculpatului (chiar în stare de libertate fiind) și presupune o anumită monitorizare, supraveghere a acestuia, pe o perioadă substanțială, ceea ce va fi în măsură, incontestabil, să asigure o mai eficientă conștientizare de către inculpat a gravității faptelor și consecințelor acestora și, să-l responsabilizeze mai mult, în privința comportamentului viitor.
Pentru toate aceste considerente, se apreciază nefondate recursurile declarate de inculpat și procuror, împotriva sentinței penale nr.846 din 3 iulie 2012 a Judecătoriei C. -N. .
Sub aspectul laturii civile, Curtea apreciază că au fost evaluate și acordate corect daunele morale solicitate ( nu a fost promovat recurs de niciuna dintre părți cu privire la despăgubirile materiale acordate în cauză) de părțile civile V.
M. M., R. R. M. și V. R. V. , într-un cuantum, în măsură a repara, la nivel rezonabil, prejudiciul afectiv suferit prin pierderea unei vieți omenești - soțul și, respectiv, tatăl părților civile.
Este adevărat că prima instanță, sub acest aspect, nu a arătat motivel, pentru care s-a oprit la sumele respective, neregularitate care însă, poate fi acoperită de instanța de control judiciar.
După cum se știe, legislația românească nu are reglementări în domeniu, care să ofere criterii clare, precise, de evaluare și cuantificare a daunelor morale în caz de deces sau vătămare corporală, urmare a unui accident de circulație.
Așa fiind, fără a lăsa loc arbitrariului, instanțele sunt nevoite a realiza totuși acest proces de evaluare, în funcție de particularitățile concrete ale fiecărei cauze, în parte.
Este prezumat, în lipsa unor dovezi contrare, că pierderea unei vieți omenești generează suferințe psihice pentru familie, în special pentru ascendenți și descendenți ori soție supraviețuitoare, suferințe a căror amploare și
intensitate diferă în funcție de vârsta acestora, dar și a victimei, natura relațiilor dintre acestea și victimă, etc.
În cauză, atât victima - 58 ani la data decesului, cât și părțile civile, erau peroane tinere, soția supraviețuitoare - 55 ani, iar copiii - 31 de ani și, respectiv, 20 ani, ultimul dintre ei, student la data respectivă.
Se poate aprecia deci, că viața de familie a fost grav afectată, soția supraviețuitoare rămânând fără partenerul de viață, mult prea timpuriu, iar copiii, la început de drum în viață, mai ales băiatul student - fără sprijinul și dragostea unuia dintre părinți - astfel că pentru compensarea, cel puțin într-o anumită măsură, a suferințelor psihice pricinuite de moartea soțului, respectiv, a tatălui, se impune acordarea de daune morale, iar sumele stabilite de instanță cu acest titlu apar ca rezonabile, în acest scop.
Nu apreciem că se impune majorarea cuantumului daunelor morale, pentru că, prin plata acestor sume nu se urmărește o satisfacție materială și, nici măcar morală a celor afectați (pierderea unei vieți omenești neputând fi cuantificată în bani), ci alinarea unor reale suferințe sufletești, acoperirea pagubei afective, într-o cât mai mare măsură, în întregime nefiind posibil niciodată.
Pentru aceste motive, apar ca nefondate și recursurile părților civile.
În ceea ce privește recursul asigurătorului, Curtea constată, de asemenea, că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea atacată s-a constatat doar calitatea de asigurător de răspundere civilă a S.C. A. Ț. A. S.A., nefiind obligat asigurătorul la plata vreunor sume de bani către persoanele constituite părți civile în procesul penal.
Așa fiind, asigurătorul este ținut la plata despăgubirilor în virtutea legii speciale în materie - Legea nr.136/1995 și, respectiv, în condițiile și limitele contractului de asigurare încheiat cu asiguratul.
Împrejurarea că printr-un ordin al CSA se stabilește nivelul despăgubirilor, în cazul accidentelor de circulație soldate cu vătămări corporale sau decese - nu impune instanței obligația de a fixa cuantumul despăgubirilor între limitele stabilite în acest fel, exclusiv asigurătorului revenindu-i obligația de a se conforma acestor reglementări la momentul punerii în executare a unei hotărâri judecătorești și a contractului de asigurare.
Așadar, nu este relevantă sub acest aspect și nu poate fi primită critica asigurătorului că, în cazul părții civile M. E. Hassan, daunele materiale și morale acordate de instanță depășesc, ca și cuantum, limita maximă de despăgubire de 200 000 lei.
Cu privire la cuantumul prea mare al daunelor morale acordate părților civile V. M. M., R. R. M. și V. R. V. s-a arătat, mai sus, de ce se cuvin aceste daune și, respectiv, motivele pentru care, cuantumul acestora a fost apreciat ca rezonabil și corespunzător circumstanțelor concrete ale cauzei.
În privința părților civile C. V., M. E. Hassan și O. O., ale căror sume acordate cu titlu de daune morale, de asemenea, au fost apreciate prea mari, în raport de același criteriu - limitele maxime de despăgubire stabilite prin ordin al CSA pentru anul 2006 - Curtea constată, încă odată, pe de o parte că, este nerelevantă critica și nu poate fi primită ca motiv de recurs, întemeiată exclusiv pe aceste limite de despăgubire, de care instanța, cum am arătat, nu este ținută, iar pe de altă parte, cuantumul sumelor se justifică în cauză și raportat la consecințele faptelor inculpatului relativ la aceste părți civile.
Se are în vedere că, pentru această concluzie că:
partea civilă M. E. Hassan O. a prezentat leziuni traumatice, ce au necesitat 150 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, la momentul
întocmirii constatării prezentând un handicap încadrabil în gradul "grav"; cu asistent personal, iar ulterior, a fost încadrată în gradul I de handicap cu însoțitor, pierzând posibilitatea de a lucra ca medic specialist ortoped, fiind privat pe viitor de o viață socială, profesională și familială normală; a fost în comă profundă timp de 4 luni, a suferit 4 intervenții de reconstituire a plămânilor, prezintă și astăzi o diferență de câțiva cm de lungime între picioare și, respectiv, între cele două mâini;
partea civilă C. V. a prezentat leziuni corporale, ce au necesitat 100 de zile de îngrijiri medicale și au determinat apariția unui prejudiciu estetic, care poate fi considerat sluțire și, pe de altă parte, întreruperea cursului sarcinii de 9 săptămâni; este privată în continuare de o viață normală socială și de familie;
- partea civilă O. O. a prezentat leziuni, care au necesitat pentru vindecare un număr de 14 zile de îngrijiri medicale; a fost martor - la vârsta de
10 ani - la accidentarea gravă a părinților săi - părțile civile, anterior menționate,ulterior accidentului, datorită perioadelor îndelungate de spitalizare ale părinților, fiind luat în grijă de niște prieteni de familie, departe deci de părinții, ce nu i-au mai putut purta de grijă în acea perioadă.
Pentru toate aceste considerente, se privesc ca nefondate toate recursurile promovate în cauză, urmând a fi respinse, ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei - onorariu parțial apărător din oficiu (avoc. Mazzolini Stanca E. ), sumă ce se va avansa din fondurile M. ui Justiției.
În baza art.192 alin.2,3 C.pr.pen. vor fi obligați recurenții - inculpatul, părțile civile și asigurătorul - să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei, fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs rămânând în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA,
inculpatul P. I., domic. în T., str. C. nr.37, jud.C., părțile civile V.
M. EA M., R. R. M. ȘI V. R. V. - toți, domiciliați în T., str.N. nr.3, Bl.O, et.2, ap.75, jud. C. și asigurătorul A. - Ț. S.A. prin sucursala
C., cu sediul în C. -N., B-dul 21 decembrie 1989 nr.90, jud. C. - împotriva sentinței penale nr. 846 din_ a Judecătoriei C. -N. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei - onorariu parțial apărător din oficiu (avoc. Mazzolini Stanca E. ), sumă ce se va avansa din fondurile M. ui Justiției.
Obligă recurenții - inculpatul, părțile civile și asigurătorul - să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei, fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs rămânând în sarcina acestuia.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 martie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |
M. Ș. | ANA C. | L. M. |
GREFIER
M. B.
Red.A.C./Tehnred.A.C. 2 ex./2 aprilie 2013 Jud. fond: O.C.
| ← Decizia penală nr. 1676/2013. Ucidere din culpă | Decizia penală nr. 1723/2013. Ucidere din culpă → |
|---|
