Decizia penală nr. 1132/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a3
DECIZIA PENALĂ NR. 1132/R/2013
Ședința publică din 12 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. D. L., judecător JUDECĂTORI: C. V.
: M. B.
GREFIER: L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul C. A. M. împotriva încheierii penale fără număr din data de 03 septembrie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului B. -N., având ca obiect menținere arestării preventive a inculpatului.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul C. A.
M., în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu, avocat Paven E., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 8 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul C. A. M., arată că își menține recursul formulat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului C. A. M., în baza art. 38515pct.
2 lit. d raportat la art. 3001pct. 2 Cod procedură penală, solicită admiterea recursului formulat de către inculpat împotriva încheierii din data de_ a Tribunalului B. -N., desființarea acesteia și, în consecință, rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului nu mai subzistă.
Consideră că, raportat la declarațiile date la ultimul termen de judecată, aflate la dosar la filele nr. 122, 123, 132 și 133, doar una îl inculpă cu privire la infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, având în vedere că și acest fapt s-a bazat doar pe declarațiile părții vătămate, a mamei acesteia și a celor doi frați minori, precum și pe un raport medical care atestă că într-adevăr partea vătămată prezenta o deflorare mai veche a cărei dată nu se putea stabili, consultul medical care a stat la baza acestuia efectuându-se în ianuarie 2013, cu precizarea că raportul sexual ar fi avut loc în 5,6, respectiv 7 decembrie 2012.
Pentru considerentele expuse, apreciază că cercetarea ar putea continua cu inculpatul în stare de libertate, urmând a se administra toate celelalte probe pentru stabilirea cu certitudine a vinovăției acestuia.
Reprezentanta M. ui P. arată că la data de 3 septembrie 2013 Tribunalul B. -N. a aplicat în mod corect dispozițiile art. 3002din Codul de
procedură penală raportat la art. 160bCod procedură penală, menținând starea de arest a inculpatului, apreciind că nu au intervenit elemente noi pe parcursul soluționării cauzei pentru a se revoca măsura arestului.
Astfel, cauza se află încă în faza de cercetare judecătorească pe rolul Tribunalului B. -N., fiind în continuarea administrării probelor, respectiv a celor care au fost administrate și în faza de urmărire penală. În acest sens, în mod evident se impune a se ține cont de specificul infracțiunilor de acest gen, respectiv viol și corupție sexuală, probațiunea fiind preponderent bazată pe persoane care sunt membrii familiei.
În consecință, susține că s-a dovedit caracterul repetat al infracțiunilor și că punerea în libertate a inculpatului ar însemna temerea comiterii aceluiași gen de infracțiuni. Astfel, consideră că, raportat la pericolul concret și gravitatea deosebită a infracțiunilor, se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului și solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat.
Inculpatul C. A. M., având ultimul cuvânt, lasă modul de soluționare al recursului la aprecierea instanței.
CURTEA
Prin încheierea penală f.n. din_ pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosar nr._ conform art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art. 160/b Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive luate față de inculpatul C. A. M., fiul lui Petre și E., născut la data de_ în municipiul B., jud. B. -N., domiciliat în comuna B. de Jos, nr. 106, jud. B. -N., căsătorit, 4 clase, recidivist, CI seria XB nr. 0., CNP-1.
, deținut în Penitenciarul Gherla, ca fiind legală și temeinică, întrucât temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -N. din data de 18 februarie 2013, a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, inculpatul C. A. M., fiul lui Petre și E. , născut la data de_, în B.
, domiciliat în com. B. de Jos, nr. 106, jud. B. N., CNP - 1. , pentru comiterea infracțiunilor de viol, prev. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin 3 Cod penal și corupție sexuală, prev. de art. 202 alin. 1 și alin. 2 Cod penal, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul lunii decembrie 2012, a întreținut cu partea vătămată minoră L. A. R., în vârstă de 13 ani, prin constrângere și profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și, respectiv, de a-și exprima, în mod valabil, voința, un număr de trei acte sexuale, în contextul în care aceasta se afla în îngrijirea și ocrotirea lui, precum și în condițiile sesizării săvârșirii faptelor de către fiii săi minori.
S-a arătat în actul de sesizare a instanței faptul că inculpatul C. A. M. este căsătorit cu martora C. A. din data de_, însă aceștia au locuit efectiv în concubinaj începând cu anul 1995, la locuința inculpatului. În timpul relației de concubinaj s-au născut minorii C. A. D. (la_ ), C. C.
M. (în_ ) și partea vătămată minoră L. A. R., în vârstă de 13 ani (fiind născută la data de_ ).
Partea vătămată nu are numele de familie al inculpatului întrucât, la nașterea ei, potrivit declarației acestuia, inculpatul nu a posedat buletin de identitate, astfel că, în actul de naștere al minorei, figurează doar datele de stare civilă ale mamei. De altfel, din cazierul judiciar al inculpatului rezultă și că, de
fapt, în perioada_ -_, acesta s-a aflat încarcerat, în executarea unei pedepse de 2 ani și 6 luni închisoare.
S-a mai arătat că locuința inculpatului și a familiei sale este compusă din două camere, fără a exista ușă de acces între încăperile respective, iar cei trei frați minori obișnuiau să doarmă împreună, într-una din camere, în cealaltă dormind inculpatul și soția lui.
În cursul lunii decembrie 2012, inculpatul a întreținut cu partea vătămată minoră L. A. R. trei raporturi sexuale normale, la domiciliul acestora, în locuință aflându-se și frații săi minori, faptele petrecându-se astfel:
În data de 5 decembrie 2012, în condițiile în care mama părții vătămate
- martora C. A. - nu se afla la domiciliu, inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, s-a deplasat în prima cameră și, văzând-o pe aceasta așezată pe pat, lângă frații săi, i-a spus, strigând "treci dincolo, în cealaltă cameră";. Deși aceasta, speriindu-se, i-a spus inculpatului să o lase în pace, totodată plângând, răspunzându-i și că o să-i relateze mamei sale despre cele întâmplate, inculpatul și-a scos cureaua din pantaloni și a lovit-o peste spate. După aceea, ajungând în cealaltă cameră, inculpatul i-a cerut să se dezbrace și, fiindcă partea vătămată a refuzat, a dezbrăcat-o forțat, aceasta rămânând "în pielea goală";.
Apoi, la solicitarea inculpatului de a se așeza în pat, de teamă, partea vătămată s-a conformat, iar după ce acesta s-a dezbrăcat și i-a spus părții vătămate "să nu-i spui la maică-ta sau să mă dai la poliție că-ți tai capul cu securea";, totodată încercând să o sărute, a întreținut cu ea un raport sexual normal, ceea ce i-a cauzat și suferințe fizice (partea vătămată arătând că, până la acea dată, nu mai întreținuse cu nimeni un raport sexual).
În următoarea zi, pe timp de seară, profitând de lipsa soției sale, inculpatul, aflându-se, de asemenea, sub influența băuturilor alcoolice, i-a cerut, din nou, părții vătămate să întrețină raport sexual, afirmând că, în caz contrar, va exercita acte de violență asupra ei. Și de această dată, cu toate că partea vătămată l-a amenințat pe inculpat că o să-i spună mamei despre cele petrecute, acesta a tras-o de mână în cealaltă cameră și i-a solicitat să se dezbrace, după care, refuzând, a fost dezbrăcată, la fel, de către inculpat, "în pielea goală";. După aceea, la solicitarea inculpatului, partea vătămată nu s-a așezat peste el, inculpatul s-a așezat peste partea vătămată, care plângea și, de asemenea,
intenționând să o și sărute, apoi a întreținut cu aceasta un alt raport sexual normal.
Ulterior, dar în aceeași lună, respectiv anterior cu o săptămână a sărbătorilor de Crăciun ale anului 2012, perioadă în care soția inculpatului a fost spitalizată, timp de 3-4 zile, inculpatul a întreținut un alt raport sexual normal cu partea vătămată, din coroborarea probelor administrate în cauză rezultând că, în timp ce partea vătămată se afla în pat, împreună cu frații săi, în aceeași
"cameră din față";, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, la refuzul acesteia de a-l urma și, totodată, de a se dezbrăca, a prins-o de o mână și a ridicat-o din pat, trăgând-o de acel braț în cealaltă cameră, unde lumina era stinsă, însă funcționa televizorul (inculpatul reușind acest lucru cu toate că, de frică, partea vătămată a plâns, în prezența fraților ei minori, totodată opunând rezistență).
Aici, inculpatul a împins-o pe pat, după care, pe un ton imperativ, i-a solicitat să se dezbrace de pantaloni și bluza de trening și, fiindcă a refuzat, a amenințat-o cu acte de violență, inclusiv dacă va relata cuiva despre cele petrecute. În condițiile date, deși partea vătămată continua să plângă, reușind să o dezbrace, de asemenea "în pielea goală";, după ce a și lovit-o cu palma peste față și a încercat să o sărute, totodată, la un moment dat punându-i mâna la gură
pentru a nu zbiera, fără a fi înveliți, a întreținut cu aceasta un alt raport sexual normal, care a durat câteva minute, în final, inculpatul ejaculând pe podea.
Ca urmare a acestui ultim act sexual, în dimineața zilei următoare, de frica inculpatului, crezând că acesta va continua să procedeze în același mod, partea vătămată a plecat de la domiciliu, locuind aproape o săptămână la mătușa sa, martora C. C., căreia i-a relatat despre raporturile sexuale pe care inculpatul le-a întreținut cu ea, prin constrângere, spunându-i totodată, că, de teama acestuia, nu dorește să se reîntoarcă la domiciliu.
Ulterior, însă, partea vătămată a revenit la locuința familiei, cunoscând că mama sa se externase din spital.
Despre cele petrecute, partea vătămată i-a relatat, apoi, și mamei sale, care, la rândul său, i-a reproșat inculpatului faptul că a violat-o pe minoră, prilej cu care l-a și amenințat că va sesiza faptele organelor de poliție. Acesta, însă, a reacționat agresiv, lovind-o cu o coadă de secure și, respectiv, cu coada unui ciocan, spunându-i, totodată, că, dacă "va merge la pușcărie";, la "va tăia gâtul la amândouă";. În atare împrejurări, de frica inculpatului, mama părții vătămate i-a promis acesteia că va anunța organele de poliție doar dacă fapta se va repeta.
În actul de sesizare a instanței s-a mai precizat că, în declarațiile date la_, martora C. A. chiar a arătat că inculpatul a agresat-o cu un cablu, în ziua de_, dată la care o îndemnase pe partea vătămată să depună plângere împotriva lui, pentru faptele comise.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 177/II/c/3 din_ al Serviciului Județean de Medicină Legală B. -N. rezultă că, la data examinării părții vătămate, respectiv la_, aceasta a prezentat o deflorare veche, a cărei dată de producere nu poate fi stabilită, că aceasta nu prezenta leziuni traumatice vizibile recente și că nu s-au constatat leziuni traumatice la nivelul organelor genitale, dar că lipsa acestora nu exclude posibilitatea de producere a unui raport sexual recent.
S-a mai arătat că, în cauză, s-a efectuat "reconstituirea"; faptelor, ocazie cu care partea vătămată a indicat împrejurările în care a fost violată de către
inculpat, la data la care mama sa a fost spitalizată, iar inculpatul a arătat modalitatea în care, la aceeași dată, a tras-o pe partea vătămată de o mână, a dus-o în cealaltă cameră și a așezat-o pe pat, declarând, nereal, însă, că de fapt, partea vătămată s-a dezbrăcat singură de pantaloni până la genunchi și că, pe de altă parte, nu este "absolut sigur"; dacă în acele condiții ar fi întreținut raport sexual cu partea vătămată.
Din coroborarea declarațiilor date în cauză de către partea vătămată și frații minori ai acesteia (în vârstă de 9 ani și, respectiv, 7 ani), mai rezultă și că, de fiecare dată, inculpatul a întreținut acele raporturi sexuale, în condițiile în care cei doi minori se aflau în locuință și, astfel, sesizând cele petrecute, aceștia plângeau.
În concret, minorii au relatat aspectele menționate, cu ocazia audierii inițiale a acestora, la data de_, în prezența mamei și a unui psiholog, respectiv a martorei Mînecan I., martor care, fiind audiat apoi în cauză, a arătat că, într-adevăr, în primele declarații, minorii amintiți au detaliat mai mult împrejurările în care inculpatul a întreținut ultimul act sexual cu partea vătămată, în esență, aceștia declarând că au văzut efectiv cum s-a realizat acel raport sexual, ceea ce se coroborează cu declarațiile inițiale ale părții vătămate, în care a precizat că, în realitate, frații săi minori au sesizat cele întâmplate de fiecare dată, astfel că, văzând cele petrecute, plângeau.
Procurorul care a instrumentat cazul a învederat ca relevant și faptul că, din declarația părții vătămate, dată procurorului la_, în prezența mamei sale, mai rezultă că, după audierea acesteia de către organele de poliție, în data
de_, la locuința inculpatului s-a prezentat fratele acestuia, respectiv martorul C. D. C., care le-a amenințat, atât pe ea, cât și pe mama sa, cu acte de violență "dacă inculpatul va face pușcărie";. Acest aspect este confirmat inclusiv prin apelul de urgență la 112, efectuat de către mama părții vătămate, la data de_, orele 18,46.
Astfel, așa se explică faptul că, cu ocazia audierii de către procuror, la data de_, partea vătămată a arătat că, în împrejurările expuse în rechizitoriu, inculpatul a întreținut cu ea, prin constrângere, doar un singur act sexual normal iar ulterior arestării preventive a inculpatului, martorii minori C. A.
D. și C. C. M. nu și-au mai susținut declarațiile date inițial în integralitatea lor, împrejurare explicabilă și prin aceea că inculpatul este tatăl lor. În consecință, declarațiile acestora, date la_, s-au impus a fi înlăturate, ca fiind subiective.
S-a mai arătat că partea vătămată minoră, reprezentată de mama sa, C.
A., urmează a-și preciza poziția procesuală referitor la constituirea de parte civilă, în faza de judecată, acțiunea civilă putându-se exercita și din oficiu, potrivit art. 17 Cod procedură penală.
S-a menționat în rechizitoriu că inculpatul are vârsta de 33 de ani și este recidivist, fiind condamnat definitiv anterior, de trei ori, ultima dată la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru comiterea unei tentative la infracțiunea de furt calificat, însă, revocându-se suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată acestuia prin Sentința penală nr. 157/_ a Judecătoriei B., s-a dispus executarea, alăturat, a pedepselor amintite, respectiv a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare (Sentința penală nr. 1614/_ a Judecătoriei B., definitivă prin Decizia penală nr. 726/R/_ a Curții de Apel C. ).
Inculpatul a executat pedeapsa amintită începând cu data de_, fiind eliberat condiționat la_, cu restul de 346 de zile.
Astfel, pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare se consideră executată la_ și, ca urmare, faptele comise în prezenta cauză (decembrie 2012), au fost săvârșite de către inculpat în condițiile art. 37 lit. b Cod penal.
Acestuia i s-a prezentat materialul de urmărire penală la datele de_ și_, cu mențiunea că, prin Ordonanța procurorului din_, în cauză s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de viol din infracțiunea prev. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. b ind. 1 și alin. 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, în infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal.
În sarcina inculpatului nu s-a reținut și infracțiunea de incest prev. de art. 203 Cod penal, întrucât, neavând paternitatea stabilită, nu există certitudinea că este fiica inculpatului și, astfel, nu este realizată latura obiectivă a acestei infracțiuni.
În ce privește vinovăția inculpatului, în actul de sesizare a instanței s-a arătat că acesta, fiind de totală rea-credință, în mod constant, inclusiv cu ocazia audierii sale în vederea arestării preventive, a recunoscut întreținerea cu partea vătămată doar a ultimului raport sexual, după care, realizând urmările și consecințele faptelor sale, cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală, deși a susținut că a întreținut un singur act sexual cu partea vătămată, a arătat și că, de fapt, nu are certitudinea daca cu acea ocazie a penetrat-o sau doar "a atins-o cu penisul în zona genitală"; (precizând, însă, expres, faptul că, ce acea ocazie, a ejaculat pe podeaua din încăpere), și că pentru săvârșirea faptelor descrise în rechizitoriu, inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada:_ -_ (Încheierea penală nr. 11/CC/_ a Tribunalului B. -N. ), măsura preventivă a arestului urmând să expire, astfel, la data de_ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că prin Încheierea penală nr.11/CC/2013 a Tribunalului B. -N., pronunțată în dosarul penal nr._, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. A. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de viol prev. de art. 197 alin. 1, 2 lit. b ind. 1 și alin. 3 Cod penal și corupție sexuală, prev. de art. 202 alin. 1 și 2 Cod penal, ambele cu aplic.art. 41 alin. 2 Cod penal prev. de art. 37 lit. b Cod penal și cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de_ și până la data de_ .
În motivare, s-a arătat că, fiind analizate actele și lucrările dosarului nr.74/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -N., s-a constatat că propunerea de arestare preventivă este întemeiată, reținându-se că prin Rezoluția din data de_ s-a dispus începerea urmăririi penale față de C.
A. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și corupție sexuală, cu încadrările juridice susmenționate, reținându-se că în perioada 5-24 decembrie 2012, acesta a întreținut, în trei ocazii, relații sexuale cu minora L. A. - R.
, în vârstă de 13 ani, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, și prin amenințare cu acte de violență, acte ce au fost comise în prezența minorilor C.
C. - M. și C. A. - D., în vârstă de 7 și respectiv 9 ani, membri ai familiei.
Ulterior, prin Ordonanța din_, s-a dispus reținerea învinuitului C.
A. M. pentru 24 de ore iar apoi, prin Ordonanța nr. 74/P/2013 din aceeași dată, s-a pus în mișcare acțiunea penală față de cel în cauză, pentru aceleași infracțiuni.
Examinând dosarul de urmărire penală, tribunalul a constatat că sunt întrunite cerințele disp.art. 143 Cod procedură penală, întrucât există probe suficiente că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat, fiind considerate relevante, din acest punct de vedere, îndeosebi următoarele probe: procesul - verbal de sesizare din oficiu; adresa nr. 177/X/_ emisă de Serviciul Medico-Legal Județean B. -N., conținând concluzii provizorii ale examinării minorei; declarațiile părții vătămate; declarațiile martorilor C. A. ,
C. ; procesele - verbale de consemnare a declarațiilor minorilor C. A.
și C. C. - M., dar și declarațiile date de inculpatul C. A. M., în cuprinsul cărora acesta a recunoscut parțial faptele, relevând că a întreținut un singur act sexual cu partea vătămată minoră, în perioada sărbătorilor de iarnă ale anului 2012, act sexual consimțit de minoră.
S-a apreciat că în cauză sunt întrunite și condițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, deoarece faptele reținute în sarcina inculpatului sunt sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, existând totodată probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol relevat de gravitatea extremă a faptelor comise de inculpat; de ușurința cu care a comis infracțiunile și de caracterul repetitiv al actelor materiale componente; de perseverența infracțională a inculpatului, care este recidivist postexecutoriu dar și de temerea justificată că, lăsat în libertate, pe fondul consumului de alcool, inculpatul ar putea săvârși același gen de infracțiuni.
În raport de cele anterior menționate instanța a apreciat că luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive nu se justifică, o atare măsură nefiind de natură a realiza scopurile măsurilor preventive, astfel cum sunt acestea prevăzute în cuprinsul art. 136 Cod procedură penală.
Examinând materialul probator aflat la dosarul cauzei, prin prisma dispozițiilor art.300/2 rap.la art.160/b Cod procedură penală, instanța a apreciat că măsura arestării preventive privind pe inculpatul C. A. M. este legală și temeinică, întrucât temeiurile ce au stat la baza luării acesteia subzistă.
S-a apreciat că sunt întrunite condițiile prev. de art.143 Cod procedură penală, întrucât în cauză există probe și indicii temeinice privind comiterea infracțiunilor raportat la care este trimis în judecată (respectiv procesul - verbal
de sesizare din oficiu; adresa nr. 177/X/_ emisă de Serviciul Medico-Legal Județean B. -N., conținând concluzii provizorii ale examinării minorei; declarațiile părții vătămate; declarațiile martorilor C. A., C. C. ; procesele - verbale de consemnare a declarațiilor minorilor C. A. D. și
C. C. - M., dar și declarațiile date de inculpatul C. A. M., în cuprinsul cărora acesta a recunoscut parțial faptele, relevând că a întreținut un singur act sexual cu partea vătămată minoră, în perioada sărbătorilor de iarnă ale anului 2012, act sexual consimțit de minoră), și că sunt întrunite și condițiile prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive sunt mai mari de 4 ani, și există un pericol concret pentru ordinea publică în condițiile lăsării în libertate a inculpatului, pericol relevat de gravitatea extremă a faptelor pretins comise de inculpat, de ușurința cu care se presupune că le-a comis, de caracterul repetitiv al actelor materiale componente, de perseverența infracțională de care se presupune că a dat dovadă inculpatul, care este recidivist postexecutoriu, dar și de temerea
justificată că, lăsat în libertate, pe fondul consumului de alcool, inculpatul ar putea săvârși același gen de infracțiuni, aspecte menționate prin hotărârea judecătorească prin care a fost luată măsura arestării preventive.
Faptul că părțile vătămate au dat în fața instanței declarații favorabile inculpatului, arătând că relatările inițiale au fost efectuate sub constrângerea mamei lor, care dorea arestarea inculpatului, nu este de natură a conduce la concluzia că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, atâta vreme cât cercetarea judecătorească nu este finalizată.
Date fiind aspectele reținute, apreciindu-se că nu s-a făcut dovada existenței unor elemente noi, care să determine concluzia că se impune revocarea măsurii preventive sau luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive (obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea) - considerată neadecvată la acest moment procesual, și că în cauză temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, conform art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art. 160/b Cod procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpatul C. A. M. ca fiind legală și temeinică.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C. A. M. solicitând casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive arătând că materialul probator administrat în cursul judecății nu mai confirmă
învinuirile inițiale pentru care a fost trimis în judecată, astfel încât se impune cercetarea sa în stare de libertate.
Examinând hotărârea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856alin. 3 C.pr.pen., Curtea reține următoarele:
În mod temeinic prima instanță a constatat cu ocazia verificării legalității și temeiniciei stării de arest preventiv a inculpatului recurent că există indicii temeinice în sensul că acesta, în cursul lunii decembrie 2012, a întreținut cu partea vătămată minoră L. A. R., aflată în grija sa, trei raporturi sexuale normale, la domiciliul acestora, în locuință aflându-se și frații săi minori, faptă ce este prevăzută ca fiind infracțiune de viol, prev de art. de viol, prev. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin 3 Cod penal și corupție sexuală, prev. de art. 202 alin. 1 și alin. 2 Cod penal, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Contrar susținerii recurentului, la dosar există probe din care rezultă suficiente indicii în sensul că inculpatul ar fi comis actele materiale reținute în
sarcina sa, printre care declarația părții vătămate minore și a martorilor din faza de urmărire penală, reprezentanta legală a părții vătămate menținându-și declarațiile și în fața instanței, precum și raportul de constatare medico-legală nr. 177/II/c/3 din_ al Serviciului Județean de Medicină Legală B. -N. din care rezultă că la data examinării părții vătămate, respectiv la_, aceasta a prezentat o deflorare veche.
De asemenea, în cursul procesului penal au apărut temeiuri noi din care rezultă necesitatea menținerii arestării preventive a inculpatului; pe lângă amenințarea minorei și a mamei acesteia, soția inculpatului, de către inculpat, alte amenințări au fost aduse acestora de către fratele inculpatului dacă acesta
"va face pușcărie";. La fel, se pare că influența permanentă a bunicii paterne ar fi determinat și schimbarea declarațiilor părților vătămate minore.
Este de menționat că prezența inculpatului în locuință a determinat fuga minorei de acasă, astfel încât nu poate fi primită susținerea acestuia că lăsarea sa în libertate este necesară fiindcă are acasă trei minori de întreținut.
Așadar, arestarea preventivă nu poate fi înlocuită cu o măsură neprivativă de libertate; inculpatul are vârsta de 33 de ani și este recidivist, fiind condamnat definitiv anterior, de trei ori, ultima dată la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru comiterea unei tentative la infracțiunea de furt calificat.
Ca atare, este evident că subzistă nu numai motivele ce au determinat arestarea inculpatului, ci și altele noi care denotă că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru integritatea membrilor familiei sale și pentru comunitate, astfel încât, în mod legal, fiind întrunite condițiile art. 3002C. pr. pen. rap. la art. 160bC.pr.pen., prima instanță a menținut arestarea preventivă.
Așa fiind, în temeiul art. 38515pct. 1 lit b C.pr.pen., va respinge ca nefondat recursul declarat.
Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Paven E.
Văzând și disp art. 192 C. pr.pen. se va dispune obligarea recurentului C. A. M. să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. A. M., deținut in Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale din 03 septembrie 2013 a Tribunalului B. N. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Paven E.
Obligă pe recurentul C. A. M. să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
A. | D. L. | V. | C. | M. | B. |
GREFIER,
L. A. S.
Red.A.D.L./dact.L.C.C.
3 ex./_ Jud.fond: G. A.
| ← Decizia penală nr. 451/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 187/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
