Decizia penală nr. 1249/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a1
DECIZIA PENALĂ NR. 1249/R/2013
Ședința publică din 01 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. V. A., judecător JUDECĂTORI: L. H.
: I. M.
GREFIER: L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR - V. GĂZDAC
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul G. M. I., împotriva încheierii penale din data de 13 septembrie 2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, trimis în judecată prin Rechizitorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev.de art.20 rap.la art.174, art.175 alin.1 lit.i C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul G. M. I., aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.I. el Marc, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat în cauză.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive iar în subsidiar, înclocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Astfel, apreciază că nu există probe certe care să facă dovada că inculpatul prezintă pericol social concret pentru ordinea publică. Consideră că prima instanță a greșit atunci când a reținut că sunt îndeplinite ambele condiții ale art.148 lit.f C.pr.pen., instanța neprecizând care sunt probele din care să reiasă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. Solicită a se avea în vedere caracterizarea inculpatului făcută de organele de poliție ale comunei A. u potrivit căruia acesta este cunoscut ca o persoană cu comportare bună, nu a fost sancționat contravențional sau cercetat penal și nu este în relații de dușmănie cu alte persoane din comunitate. Mai mult, la dosar există și caracterizarea făcută de administratorul blocului unde locuiește inculpatul din care reiese că acesta a avut o comportare exemplară precum și caracterizarea de la Primăria comunei A. u care atestă că inculpatul are un comportament decent, este un om liniștit și muncitor, cu bun simț și educat. Apreciază că nu trebuie să se pună semn de egalitate între pericolul social al faptei săvârșite și pericolul concret pentru ordinea publică. Consideră că în acest moment procesual în care cercetarea penală s-a finalizat raportat și la faptul că cererile în probațiune ale apărării au fost respinse, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă în prezent astfel că lăsarea în libertate a inculpatului nu are cum să influențeze bunul mers al procesului penal. De reținut este faptul că deși instanța de fond admite că încadrarea juridică a faptei ar putea fi discutabilă, în mod eronat se reține că nu se impune punerea inculpatului în libertate deoarece și pedeapsa pentru infracțiunea ce ar putea fi
reținută se pedepsește cu închisoarea mai mare de patru ani. Legat de arestarea inculpatului a fost invocată jurisprudența CEDO, respectiv cauza Letellier contra Franței în care s-a statuat că faptele de o gravitate deosebită pot suscita tulburarea liniștii publice cel puțin o perioadă de timp însă nu este cazul în speța de față. Consideră că prin judecarea în stare de libertate, nu s-ar impieta buna desfășurare a procesului penal iar scopurile prev.de art.136 C.pr.pen., pot fi atinse și prin judecarea inculpatului în această modalitate. Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii instanței de fond, apreciind că în mod corect s-a reținut că se impune menținerea măsurii arestului preventiv față de inculpat, argumentația primei instanțe fiind pertinentă în acest sens. Cu obligarea inculpatului la
plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul G. M. I., având utlimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său arătând că regretă ceea ce s-a întâmplat dar că nici o clipă nu a avut intenția de a ucide pe partea vătămată.
C U R T E A
Prin încheierii din 13 septembrie 2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._ /a1, în baza art. 3001C.pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul G. M. I., fiul lui M. și Z., născut la data de_, aflat în Arestul IPJ C. prin Încheierea penală nr. 83/C/_ a Tribunalului C. .
S-a menținut măsura arestului preventiv.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr. 83/C/_ a Tribunalului C. s-a dispus în temeiul art. 1491rap. la art. 148 lit. f C.pr.pen. arestarea preventivă a inculpatului G. M. -I., fiul lui M. și Z., născut la data de_ în mun. C. -N., jud. C., CNP 1., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C.pen.
rap. la art.174, art.175 alin. 1 lit. i C. pen., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de_ și până la data de_ .
Pentru a pronunța această încheiere judecătorul propunerii a menționat că la data de_ inculpatul G. M. -I. a fost reținut pe o durată de 24 de ore (până la data de_, ora 15,30) prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj nr.12, emisă în dosarul nr. 939/P/2013, la data de_ fiind audiat de procuror (în prezența apărătorului ales) și fiind pusă în mișcare acțiunea penală împotriva acestuia, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de 20 C.pen. rap. la art.174, art.175 alin.1 lit.i C.pen.
În sarcina inculpatului s-a reținut, în esență, că în seara zilei de 17 august 2013, în jurul orei 23,30, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și în urma unui conflict verbal și fizic avut cu fiul victimei, în apropierea imobilului cu nr. 57 din satul Arghișu, jud. C., inculpatul i-a aplicat victimei H. R. -O., o lovitură în zona toraco-abdominală stângă, cu un obiect metalic de circa 1 m lungime (având destinația de chișamfău la căruță), provocându-i ruptura rinichiului stâng și fracturarea coastei 12 stânga, leziuni care au pus în primejdie viața victimei, necesitând 45-50 zile de îngrijiri medicale.
Propunerea de arestare preventivă a fost motivată prin aceea că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 143 și art.148 lit. f C.pr.pen., respectiv acelea că există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina lui, pentru fapta comisă legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a constatat că, în cauză, au fost întrunite condițiile legale pentru luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului G. M. -I. .
Astfel, în primul rând, în cauză există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina lui, aceste indicii fiind relevate de procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit de către organele de urmărire penală, concluziile provizorii formulate de
I.M.L. C. -N., mijloacele materiale de probă ridicate de la locul faptei, declarațiile părții vătămate H. R. -O., declarațiile martorilor Sîmpetrean I. -C., Bela B., Santha Beata, B. S. și H. C. an-R., coroborate cu declarațiile date de inculpat.
În al doilea rând, în ceea ce privește condițiile prevăzute la lit. f a articolului 148 C.pr.pen., inculpatul este acuzat că a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și interzicerea unor drepturi, astfel încât cerința cuprinsă în teza I a textului de lege sus-menționat este îndeplinită. Referitor la probele din care rezultă pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, acesta rezultă mai întâi din gravitatea deosebită a faptei imputate, din modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, din împrejurările în care a fost comisă (inculpatul aplicându-i victimei o lovitură puternică cu obiectul contondent sus-menționat, în condițiile în care victima nu încerca altceva decât să aplaneze conflictul iscat între fiul său și inculpat, după cum rezultă din declarația martorului Sâmpetrean I. -C. ), precum și din faptul că lăsarea în libertate a unei persoane care nu se află la prima confruntare cu legea penală (fiind sancționat anterior cu amendă administrativă pentru participarea la o încăierare prin ordonanța nr. 913/P/2008 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Huedin) și a comis o astfel de infracțiune, ce a ajuns la cunoștința opiniei publice, producând un puternic impact negativ, ar crea o stare de insecuritate socială gravă și de neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor care comit fapte penale cu un grad de pericol social foarte ridicat (cercetarea în stare de libertate a inculpatului putând reprezenta chiar o încurajare la săvârșirea unor fapte similare pentru acesta sau pentru alte persoane care au tendințe antisociale, văzând lipsa de fermitate a justiției față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte grave).
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj emis în dosarul nr. 939/P/2013 la data de_ a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i C.pen.. Potrivit art. 3001 din Codul de procedură penală după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța
este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Procedând la această verificare instanța a constatat că, raportat la actele și lucrările dosarului de urmărire penală și la temeiul avut în vedere la arestare, măsura preventivă este legală și temeinică.
Astfel, în acest moment, la dosarul cauzei există indicii temeinice că inculpatul este autorul infracțiunii de tentativă la omor comis în public, indicii ce reies din declarația părții vătămate, a inculpatului, a martorilor oculari, fiind așadar îndeplinite cerințele art. 143 C.pr.pen..
Au fost îndeplinite și cerințele art. 148 lit. f C.pr.pen. deoarece pedeapsa pentru infracțiunea de omor calificat, chiar și în formă de tentativă este mai mare de 4 ani închisoare, iar la dosarul cauzei există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Deși încadrarea juridică a faptei ar putea fi discutabilă, la fel ca și existența sau nu a cauzelor de înlăturare a răspunderii penale sau a anumitor circumstanțe atenuante legale, în acest moment procedural, când încă eventuala cercetare judecătorească nu a fost declanșată, nu se impune punerea în libertate a inculpatului, cu atât mai mult cu cât și pedeapsa pentru infracțiunea ce ar putea fi reținută în locul celei de tentativă la omor se pedepsește cu închisoarea mai mare de 4 ani.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, reținem că acesta reiese în primul rând din pericolul social al infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată (sau pentru care ar fi putut fi trimis în judecată - vătămare corporală gravă), reflectat de limitele de pedeapsă - de la 15 la 25 ani închisoare ale infracțiunii de omor, respectiv de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni închisoare pentru forma tentativei, de pericolul social concret al acestei infracțiuni comise în loc public, în prezența mai multor martori, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, parte vătămată fiind tatăl celui cu care inculpatul a avut un conflict - firesc ar fi
fost ca inculpatul să îl lovească pe cel despre care susține că a vrut să-l lovească cu bâta de baseball în cap și nu pe tatăl acestuia, de împrejurarea că, așa cum a reținut și judecătorul propunerii de arestare, cercetarea în libertate a inculpatului la acest moment procedural ar echivala cu încurajarea altor persoane să comită astfel de fapte văzând, lipsa de fermitate a organelor judiciare.
Întrucât instanța a apreciat că și raportat la situația conflictuală dintre părți este în interesul bunei desfășurări a procesului penal menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, în temeiul art. 3001C.pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față de inculpat prin încheierea penală nr. 83/C/_ a Tribunalului C. și s-a menținut starea de arest a acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul G. M. I. , criticând încheierea atacată ca fiind netemeinica si nelegală si a solicitat casarea acesteia și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înclocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În motivarea recuruslui s-a arătat că nu există probe certe care să facă dovada că prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, că din caracterizarile depuse la dosar provenind de la organele de poliție ale comunei A. u, administratorul blocului unde locuiește si Primăria comunei A. u rezultă ca este cunoscut ca o persoana cu comportare bună, nu a fost sancționat contravențional sau cercetat penal și nu este în relații de dușmănie cu alte persoane din comunitate astfel că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă în prezent. Mai invoca ca privarea sa de libertate nu se mai impune deoarece cercetarea penală s-a finalizat astfel că lăsarea în libertate a inculpatului nu are cum să influențeze bunul mers al procesului penal.
Procedând la solutionarea recursului prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrărilor dosarului, Curtea cosntată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 83/C/_ a Tribunalului C. s-a dispus în temeiul art. 1491rap. la art. 148 lit. f C.pr.pen. arestarea preventivă a inculpatului G. M. -I., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C.pen. rap. la art.174, art.175 alin. 1 lit. i C. pen., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de_ și până la data de_ .
Ca temei a luării măsurii preventive s-a reținut cazul prevăzut de art. 148 lit. f C.proc.pen. în fapt retinându-se existenta indiciilor temeinice că în seara zilei de 17 august 2013, în jurul orei 23,30, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și în urma unui conflict verbal și fizic avut cu fiul victimei, în apropierea imobilului cu nr. 57 din satul Arghișu, jud.
C., inculpatul i-a aplicat victimei H. R. -O., o lovitură în zona toraco-abdominală stângă, cu un obiect metalic de circa 1 m lungime (având destinația de chișamfău la căruță), provocându-i ruptura rinichiului stâng și fracturarea coastei 12 stânga, leziuni care au pus în primejdie viața victimei, necesitând 45-50 zile de îngrijiri medicale.
Ulterior, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, prin actul de sesizare menținându-se încadrarea juridică pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive .
Potrivit art. 300/1 C.proc.pen. după înregistrarea dosarului, instanța investită cu soluționarea acestuia, are obligația de a proceda la verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv dispuse anterior, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Astfel, din materialul probator administrat până în prezent în cauză, rezultă că sunt probe sau indicii temeinice, în sensul precizat de art. 68/1 Cod procedură penală, că inculpatul ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C.pen. rap. la art.174, art.175 alin. 1 lit. i C. pen., constând că în seara zilei de 17 august 2013, în jurul orei 23,30, în apropierea imobilului cu nr. 57 din satul Arghișu, jud. C., inculpatul i-a aplicat victimei H. R. -O., o lovitură în zona toraco-abdominală stângă, cu un obiect metalic de circa 1 m lungime (având destinația de chișamfău la căruță), provocându-i ruptura rinichiului stâng și
fracturarea coastei 12 stânga, leziuni care au pus în primejdie viața victimei, necesitând 45-50 zile de îngrijiri medicale.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, atât la luarea, cât și la prelungirea măsurii arestării preventive, este suficient să existe indicii (și nu exclusiv probe indubitabile din care să rezulte vinovăția inculpatului) că inculpatul a săvârșit infracțiunea. În hotărârile Brogan c. Marii Britanii și Murray c. Marii Britanii, Curtea a arătat că art. 5 paragraf. 1 lit. c nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. Rolul acestei măsuri trebuie să fie acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor. Faptele care suscită bănuieli nu au același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și, cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea.
În speță, din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit fapta, relevante sub aspectul îndeplinirii acestei condiții fiind mijloacele de probă administrate până în prezent.
Tot astfel, se constată că inculpatul se află în situația prevăzută la art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea presupus comisă este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea acestei ultime condiții, se au în vedere gravitatea faptei, împrejurările concrete de săvârșire a acesteia si modul de operare.
Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp.
În cauză, inculpatul este cercetat pentru comiterea unei infracțiuni deosebit de grave, gravitate rezultând nu numai din caracterul aspru al sancționării de către legea penală, ci și prin consecințele produse deoarece prin fapta pretins comisă a adus atingere valorii supreme ocrotite prin legea penală, respectiv viata unei persoane.
Așa fiind, apare cu puterea evidenței rezonanța negativă în rândul opiniei publice a comiterii acestor fapte și constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte grave organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Toate aceste aspecte îndreptățesc concluzia că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, generând, implicit, o stare de neîncredere și insecuritate în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale, ordinea publică implicând un climat social firesc, în care să fie asigurată funcționarea normală a instituțiilor statului.
Prin prisma celor mai sus arătate, se constată că măsura arestării preventive a inculpatului se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art.136 al.1 C.p.p., iar circumstanțele personale ale acestuia vor fi avute în vedere cu ocazia soluționării în fond a cauzei. Sub acest aspect, situatia familiala și conduita în societate a inculpatului nu sunt de natură a determina Curtea să se orienteze, la acest moment procesual, spre luarea unei alte măsuri preventive, mai puțin restrictive.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar încheierea atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Potrivit art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va dispune obligarea inculpatului recurent să plătească 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G. M. I. împotriva încheierii penale din 13 septembrie 2013 a Tribunalului C. .
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 1 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. L. H. I. M.
GREFIER,
L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_
Jud.fond. S. T.
| ← Decizia penală nr. 855/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 127/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
