Decizia penală nr. 451/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a1
DECIZIA PENALĂ NR.451/R/2013
Ședința publică din 2 aprilie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE | :V. | V. A. | , judecător |
JUDECĂTORI GREFIER | :L. :I. :L. | H. M. C. |
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial C. - reprezentat prin PROCUROR - DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul formulat de inculpatul B. F., împotriva încheierii penale din data de_, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Sălaj, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, trimis în judecată prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T.-Biroul Teritorial Sălaj pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane în formă continuată prev.de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu referire la art.2 pct.2 lit.c din Legea nr.678/2001 și cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și trafic de minori prev.de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu referire la art.2 pct.2 lit.c din Legea nr.678/2001 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul B. F., aflat în stare de arest asistat de ales, av.Mircea P., din cadrul Baroului Sălaj, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.A. Coroi, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului formulat. Astfel, arată că în considerentele hotărârii instanța de fond a făcut o apreciere în sensul că singurul motiv demn de luat în seamă în ceea ce privește susținerile formulate de inculpat sunt cele privitoare la durata rezonabilă a privării de libertate. Prin urmare, instanța a menținut măsura arestării reținând că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea de libertate. Arată că instanța de fond a fost sesizată prin rechizitoriul DIICOT Sălaj întocmit în dosarul nr._ . Constatarea instanței de fond este una greșită întrucât inculpatul nu era arestat de trei luni ci de 11 luni. Consideră că este greșită și interpretarea art.5 paragraful 3 din CEDO care vorbește doar despre faptul că orice persoană arestată are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil. De la data sesizării instanței, s-au acordat 11 termene în condițiile în care inculpatul a spus că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa și intenționează să se prevaleze de disp.art.320/1 C.pr.pen. și că nu dorește să se administreze nici un altfel de probe dar cu toate astea, din motive neimputabile inculpatului, cauza s-a amânat de atâtea ori. Apreciază că se poate vorbi despre o depășire a unei durate rezonabile pentru că inculpatul este arestat de 11 luni. Motivele pentru care inculpatul a fost arestat sunt cele prev.de art.148 lit.f C.pr.pen. și că ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului, ori, acesta din urmă motiv nu mai
poate fi reținut în condițiile în care inculpatul a declarat încă de la primul termen de judecată că el recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa. S-a mai apreciat de instanța de fond că inculpatul prezintă pericol social pentru ordinea publică. Solicită a se avea în vedere că din probele administrate în cauză rezultă că, clanul Ciorcaș a comis același gen de fapte ca și inculpatul B. cu singura deosebire că în cazul clanului Ciorcaș numărul persoanelor exploatate din punct de vedere sexual este mult mai mare. Mai mult, clanul Ciorcaș a plătit oameni să-l bată pe inculpatul B. pentru înlăturarea lui de pe piață. Pentru toate acestea, solicită admiterea recursului inculpatului.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii ca temeinică, legală și judicios motivată. În mod corect s-au constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă în cauză și că de la data ultimei verificări nu au intetrvenit elemente noi care să justifice revocarea măsurii arestării preventive. În cauză sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 C.pr.pen., în sensul că există indicii și probe care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată. De asemenea, sunt întrunite cumulativ și condițiile prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile prezumat a fi comise este mai mare de patru ani iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. Totodată, sunt îndeplinite condițiile prev.de art.148 lit.b C.pr.pen., în sensul că la dosar există date și indicii că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului în cauză. Referitor la durata rezonabilă a arestării, aceasta trebuie apreciată în raport de complexitatea cauzei. Solicită a se avea în vedere că situația coinculpaților nu pot constitui elemente de analiză pentru cauza de față. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul B. F., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr. 20 martie 2013 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr._ /a1, în baza art.3002 rap. la art. 160b alin.3 Cod procedură penală, s-a constatat că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului B. F. , prin încheierea penală nr.20/C/_ a Tribunalului Sălaj, impun în continuare privarea de libertate și în consecință s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Verificând din oficiu, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive;
Prin rechizitoriul DIICOT-Biroul Teritorial Salaj au fost trimiși în judecată inculpații :
F., Ciorcas A., Ciorcas F. -I., Ciorcas M. si C. F. I., dintre care inculpatul B. F. în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.12 alin 1 din legea 678/2001, cu aplic.art.2 pct.2 lit.c din aceeași lege si art.41 alin 2 Cod penal și art.13 alin 1 din legea 678/2001, cu aplic.art.2 pct.2 lit.c din aceeași lege si art.41 alin 2 Cod penal, de către inculpatul B. F. si a infracțiunii prev.de art.13 alin 1 si 3 din legea 678/2001 ,cu aplic.art.2 pct.2 lit.c din aceeași lege și art.41 alin 2 Cod penal, pentru ceilalți inculpați, având în vedere următoarea stare de fapt:
În perioada 2009 - 2010 numiții Ardelean M. și Sălăjan Cristian, profitând de starea materială precară și de lipsa de maturitate a minorelor D. A. și DS au întreținut relații sexuale cu acestea după care le-au oferit și altor persoane contra unor sume de bani. Acestea au locuit în Z., timp de 2 luni într-o garsonieră închiriată de aceștia întreținând relații sexuale, o parte din bani fiind luată de către Ardelean M. și Sălăjan Cristian pentru contravaloarea transportului, racolarea de clienți, după care au fost internate în Centrul de Servicii Comunitare Cehu Silvaniei, iar la data de_ când ele
au fost reintegrate în familie. În timpul cât s-au aflat acasă la locuința părinților din localitatea B., au fost contactate telefonic de Ciorcaș F. care a aflat de ele de la Ardelean F. cerându-le să vină în S. M. să practice prostituția pentru el.
La data de_ cele două fete s-au deplasat cu trenul în S. M., unde au fost așteptate de Ciorcaș F. și soția acestuia A. și cazate în mai multe locații închiriate de el, relații sexuale ce se consumau fie în apartamentele închiriate, fie la hoteluri, pensiuni.
Cele două fete au fost preluate de către inculpatul B. F., prietenul învinuitei Ciorcaș A. și cazate într-o garsonieră închiriată de către acesta în S. M., garsonieră în care mai era cazată și numita V. D., tot pentru a fi exploatată sexual prin întreținerea de relații sexuale cu diverse persoane V. D. a fost cazată în mai multe locații de către inculpatul B. F., ultima dată fiind dusă chiar la locuința personală a inculpatului. Aceasta întreținea relații sexuale cu diverse persoane fie la locuințele indicate, fie la clubul "Casa Blanca"; unde aceasta lucra ca și "dansatoare";. Inculpatul o supraveghea în permanență pe aceasta, îi cerea socoteală pentru sumele încasate precum și pentru cheltuielile făcute de ea. Din declarațiile celor două minore luate în prezența unui consilier de la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj, s-a reținut că inculpatul o bătea frecvent pe V. D. și că aceasta avea o stare de temere și o frică permanentă de a ieși din cuvântul inculpatului. De asemenea, la solutionarea propunerii de arestare preventiva s-au avut in vedere o parte din convorbirile telefonice ale inculpatului, cu titlu exemplificativ fiind redată convorbirea avută în data de_ cu o persoană de sex feminin, aceasta cerându-i inculpatului să o lase în pace pe D. că este terminată de cât a bătut-o și de cât a dat-o la produs (vol.6 pagina 104), convorbirea telefonică din data de_ și o altă convorbire în care inculpatul îi reproșa de nenumărate ori învinuitei Ciorcaș A. că i-a luat fetele, și că acum vrea să i-o ia și pe D. (vol.6 pagina 124).
Inculpatul B. F. a fost arestat preventiv prin încheierea penală nr.20/C din data de _ pronunțată în dosar nr._ a Tribunalului Sălaj, măsură ce a fost prelungită ulterior, în coformitate cu dispozițiile art.155 Cod procedură penală, pe parcursul urmăririi penale.
Temeiul luării măsurii arestarii preventive l-au constituit dispozițiile art.143 și art. 148 lit.f Cod procedură penală, reținându-se că pericolul concret pentru ordinea publică, rezultă atât din natura și gravitatea faptelor cât și din activitatea infracțională desfășurată de inculpat. Atât practica națională cât și jurisprudența CEDO, au statuat că pericolul concret pentru ordinea publică trebuie raportat și la gravitatea faptei, când unele infracțiuni pot determina tulburări sociale care pot justifica arestarea preventivă (cauza Letellier c/a Franței)-desigur pentru o perioadă de timp limitată (termen rezonabil).
Infracțiunea de trafic de persoane constituie o infracțiune pentru care justițiile naționale și cele internaționale au preocupări majore, datorită amplorii pe care aceasta a luat-o, atenția sporită în vederea reprimării acestui flagel reflectându-se și în activitatea de legiferare pe plan internațional și național.Limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele pentru care inculpatul a fost trimis in judecata sunt închisoare mai mare de 4 ani, aceasta condiție fiind si ea îndeplinita.
Inculpatul B. F. a fost trimis în judecata, întrucât în diferite perioade de timp a recrutat diverse persoane, printre care si minore, le-a cazat, le-a transportat, în scopul practicării prostituției, prin amenințare, violenta si alte forme de constrângere. Activitatea infracțională desfășurată de acest inculpat s-a desfășurat în timp până la momentul privării sale de libertate, spre deosebire de ceilalți inculpați care din luna aprilie 2011 și-au încetat activitatea infractională, așa cum este reținut în rechizitoriu. Deci, la aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, trebuie avută in vedere și persistența acestuia in comiterea de fapte antisociale, pe lângă gravitatea în sine a acestor fapte.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, instanța de control judiciar, Curtea de A. C., a arătat în plus, prin încheierea penală nr.772/R/2012, că acesta rezidă și din riscul comiterii unor fapte similare de către alte persoane, în absența unor reacții ferme a autorităților. Pe de altă parte, se mai arată că inculpatul a dezvoltat o adevărată afacere din exploatarea victimelor minore, semnificativ fiind faptul că nu este angajat în muncă și nu rezultă că ar obține venituri legale din prestarea unor activități.
De asemenea, cu ocazia soluționării propunerii de prelungire a arestării preventive, în dosar nr._, instanța de control judiciar, Curtea de A. C., a reținut, prin încheierea penală nr.840/R/2012, că la dosar există indicii că inculpatul a încercat direct și indirect să influențeze părțile vătămate și martorii din dosar, fiind perceput de aceste persoane ca o persoană deosebit de violentă, amenințându-le pe părțile vătămate minore pentru că au făcut declarații în cauză, fiind astfel incident și motivul de arestare prevăzut de art. 148 alin.1 lit.b Cod procedură penală, astfel cum s-a susținut în mod constant și de către parchet, în dosarele mai sus amintite. Datorită acestor aspecte, Curtea apreciază că nu există o relație de echivalență între situația inculpatului recurent și a coinculpaților cercetați în stare de libertate pentru fapte proprii și de aceea nu se poate dispune înlocuirea arestării preventive cu o măsură neprivativă.
După primirea dosarului, înregistrat la instanță sub nr._, prin încheierea din 27 iunie 2012, în conformitate cu prev. art.3001Cod procedură penală, s-a dispus menținerea în continuare a măsurii arestării preventive a inculpatului, aceeași soluție fiind adoptată și la primul termen de judecată, din data de 22 august 2012, pe considerentul că nu au intervenit, de la ultima verificare, din data de_, elemente noi, de fapt și de drept, care să conducă la soluția revocării sau înlocuirii măsurii arestării preventive. Singurul aspect pertinent invocat de apărare - care de altfel trebuie supus permanent analizării din partea instanței, chiar și din oficiu, în conformitate cu prev. art.5 paragraf 3
din Convenția (europeană) privind Drepturile Omului și Libertățile Fundamentale - este cel privind durata rezonabilă a privării de libertate, în cadrul unei proceduri judiciare. Or, din acest punct de vedere, raportat la complexitatea cauzei, gravitatea faptelor și persoana inculpatului, nu se poate susține cu temei că, prin scurgerea unei perioade de detenție de circa 3 luni și jumătate, "aproape că se poate vorbi de depășirea duratei rezonabile a arestării";. Prin prisma acelorași considerente, instanța a menținut în continuare măsura arestării preventive a inculpatului, în conformitate cu prev.art.3002Cod procedură penală, la termenele de judecată din data de_ ;_ și_ .
Prin încheierea penală din data de _ , instanța a admis cererile formulate de inculpații B. F. și C. F. în ce privește soluționarea cauzei din Dosar nr.2/D/P/2011, al DIICOT - Biroul Teritorial Sălaj, în temeiul art. 3201Cod procedură penală, și în consecință:
S-a constatat că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt suficiente pentru a stabili că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpații B. F. și
F., motiv pentru care, în baza art.38 Cod procedură penală, instanța a disjuns cauza în privința acestora și a dispus formarea unui dosar nou, ce a fost înregistrat sub nr._ iar pentru continuarea judecarii cauzei potrivit procedurii simplificate, prev. de art. 3201Cod procedură penală și, eventual, verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului B. F. , în conformitate cu prev.art. 3002Cod procedură penală, s-a stabilit termen de judecată, în dosarul nou format, pentru data de azi, _ , urmând a fi citați inculpații: B. F. și C. F., părțile vătămate: V.
, I. K., H. A., ultima cu mandat de aducere precum și părțile civile : I. M.
G., D. A. și DS, cu mandate de aducere.
Totodată instanța a respins cererea de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive, formulată de av. P. Mircea, în temeiul art. 139 Cod procedură penală, în numele inculpatului B. F. .
Tribunalul procedând din nou, la termenul de azi, la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului B. F., în cursul judecății, în conformitate cu prev.art. 3002Cod procedură penală, față de susținerile formulate oral de reprezentantul parchetului și apărătorul inculpatului, în fața instanței, a constatat că nici în
prezent, prin scurgerea unei perioade de detenție de circa 10 luni și jumătate, nu s-a putut reține că s-a depășit termenul rezonabil de detenție provizorie, raportat la gravitatea faptelor săvârșite de inculpat, modalitatea de comitere a acestora (prin violență) și profilul psihologic al inculpatului.
Pentru aceste considerente și întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat ci se mențin în continuare, instanța, in baza art.3002Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive, luată față de inculpatul B. F., prin încheierea penală nr.20/C/_ a Tribunalului Sălaj, menținând
în continuare respectiva măsură.
Conform art.192 alin.(3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B. F. , solicitând
………………………
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B. F. , solicitând, criticând soluția atacată ca fiind nelegală și netemeinică și a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestului preventiv și punerea sa în stare de libertate, iar în subsidiar, luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, cu stabilirea de către instanță a obligațiilor ce urmează a le respecta.
În motivarea recursului se arată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu mai subzistă în prezent, că nu a agresat părțile vătămate nici fizic și nici verbal, că nu le-a obligat să întrețină relații sexuale contra cost și că victimele au practicat prostituția și înainte de a-l cunoaște, dar și în prezent. Se mai invocă faptul că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar lăsarea sa în stare de libertate nu ar împiedica
desfășurarea procesului penal și nici nu ar influența martorii, întrucât acesta dorește să se prevaleze de dispozițiile art. 3201C.proc.pen. astfel că o altă măsură restrictivă de libertate ar fi suficientă .
În final, inculpatul arată că există diferență de tratament juridic față de inculpații Ciorcaș care, fiind într-o situație similară, nu sunt privați de libertate, iar durata rezonabilă a măsurii arestului a fost împlinită.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Inculpatul B. F. a fost arestat preventiv la 8 mai 2012 prin încheierea penală nr.20/C/_ a Tribunalului Salaj, definitivă prin încheierea penală nr.772/R/_ a Curții de A. C. sub aspectul comiterii infracțiunilor de infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori prev. de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.2 pct.2 lit. c din aceeași lege și cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001, totul cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.
În fapt, s-a reținut că inculpatul le-a preluat pe minorele D. A. și DS de la coinculpații din cauză pe care le-a cazat într-o garsonieră închiriată de către acesta în
S. M. în vederea exploatării sexuale a acestora și că în aceeași garsonieră mai era cazată și numita V. D., tot pentru a fi exploatată sexual prin întreținerea de relații sexuale cu diverse persoane. Totodată, V. D. a fost cazată în mai multe locații de către inculpatul B. F., ultima dată fiind dusă chiar la locuința personală a inculpatului. Aceasta întreținea relații sexuale cu diverse persoane fie la locuințele indicate, fie la clubul
"Casa Blanca"; unde aceasta lucra ca și "dansatoare";. Inculpatul o supraveghea în permanență pe aceasta, îi cerea socoteală pentru sumele încasate, precum și pentru cheltuielile făcute de ea, inculpatul supunând-o constant agresiunilor fizice.
Ca temei al arestării s-a reținut cazul prev. de art. 148 lit. f C.proc.pen.
Ulterior, măsura a fost prelungită în conformitate cu dispozițiile art.155 Cpr.pen., iar după sesizarea instanței de judecată, starea de arest a inculpatului a fost menținută ca fiind legală și temeinică.
Potrivit art. 160/b al. 1 și 3 C.proc.pen. la care face trimitere art. 300/2 C.proc.pen. în cursul judecatii, instanta verifică periodic, dar nu mai tărziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestării preventive. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Procedând în temeiul textelor de lege menționate, Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 C.proc.pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul B. F. ar fi comis infracțiunile pentru care este cercetat (CEDO; Erdagoz C. Turcia din_ ; Murray c. Regatul Unit_ ), în acest sens fiind declarațiile inculpatului, declarațiile învinuiților Ciorcaș F., Ciorcaș Ana M., C. F.
I., declarațiile victimelor DS și D. A., V. D., procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, declarațiile de martori.
În ceea ce privește temeiul de arestare a inculpatului, Curtea concluzionează că este incident si subzista în cauză.
Cu privire la cerința cuprinsă în teza I a art. 148 lit. f C.proc.pen. (referitor la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia) aceasta este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani.
Cât privește cea de-a doua cerință a aceluiași articol referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, acesta rezultă din însăși gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina acestuia, caracterul continuat al faptei și intervalul de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, caracterul organizat al activității infracționale, dar și prin raportare la persoana acestuia care, după cum reiese din indiciile conferite de probele cauzei, pare să fi fost o persoană care se manifesta cu o agresivitate excesivă față de victime. Astfel, din declarațiile victimelor minore luate în prezența unui consilier de la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj, rezultă că inculpatul o bătea frecvent pe V. D. și că aceasta avea o stare de temere și o frică permanentă de a de a nu se conforma cerintelor inculpatului. De asemenea, dintr-o convorbire purtată în_ cu o persoană de sex feminin rezultă că aceasta îi cerea să o lase în pace pe D. că este terminată de cât a bătut-o și de cât a dat-o la produs (vol.6 pag.104).
Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp. De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea Europeană în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea Europeană în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În cauză, inculpatul este suspicionat de comiterea în mod coordonat a unor infracțiuni grave de rezultat si, din această perspectivă, susnumitul prezintă un pericol
criminogen ridicat rezultat din persistența infracțională pe care a manifestat-o (activitatea infracțională a fost stopată doar de intervenția autorităților judiciare), dar și din urmările greu de reparat. În acest context, sentimentul de revoltă în rândul societății este remarcat de amploarea unor asemenea fapte în rândul comunității, ceea ce impune o reacție fermă a autorităților judiciare competente ca o necesitate stringentă.
Menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestuia la un proces echitabil, acesta având posibilitatea de a cere și administra probe considerate necesare pentru a dovedi lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării.
Așa fiind, Curtea apreciază că, în acest moment procesual, față de natura infracțiunilor presupus a fi comise de inculpat, ținând cont de rezonanța acestora în rândul opiniei publice, și determinând reacția negativă a acesteia, se justifică menținerea arestării preventive, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Concluzia Curții este justificată și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunile pretins comise de inculpat și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și 1451., respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
În speța de față, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.
Acest interes este motivat în primul rând de gradul de pericol social deosebit de ridicat a faptelor presupuse a fi comise și a contribuției bine conturate a inculpatului la comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa.
De asemenea, persistența unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru legalitatea menținerii stării de detenție.
Aplicând aceste criterii la speța de față, durata arestării preventive a inculpatului este justificată din perspectiva exigențelor art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aceasta nefiind excesivă. Este de remarcat că infracțiunile de care este învinuit inculpatul s-au desfășurat pe o perioadă lungă de timp, iar urmărirea penală si judecata la prima instanță necesită mai mult timp datorită complexității cauzei. În aceste condiții, este evident că autoritățile naționale au arătat o diligență specială în conducerea procedurilor, neputându-li-se imputa nimic.
Față de circumstanțele personale ale inculpatului, Curtea reține, în acord cu jurisprudența Înaltei Curți de C. și Justiție, că vârsta, comportamentul anterior, existența unei familii organizate și pregătirea profesionala nu diminuează cu nimic pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestuia.
De asemenea, situația inculpatului nu este identică cu a celorlalți inculpați din cauză, a căror activitate infracțională se descrie în actul de sesizare la alte dimensiuni, pentru ca acest aspect să poată fi avut în vedere la stabilirea unitară, a unei stări identice de detenție provizorie sau de libertate, pentru toți inculpații.
Cu privire la durata arestării preventive, corespunde adevărului că măsura arestării preventive nu trebuie să se transforme în pedeapsă și că orice cauză trebuie să fie soluționată într-un termen rezonabil, și tocmai pentru aceste considerente legiuitorul a prevăzut că în faza de urmărire penală, durata totală a arestării preventive nu poate să depășească 180 de zile iar în faza de judecată această măsură încetează de drept când a fost atins jumătatea maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea care face obiectul învinuirii.
După cum se poate observa, nici legiuitorul nu a stabilit un anumit termen care se poate considera ca fiind termen rezonabil, a stabilit doar limitele maxime care nu pot fi depășite, rezonabilitatea termenului urmând să fie apreciată în funcție de complexitatea fiecărei cauze.
Referindu-se ca "criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale";, CEDO a statuat că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente.(decizia CEDO din 31 martie 1998 paragraf 97 citat de Corneliu Bârsan).
Situația recurentului se încadrează în rândul cauzelor complexe datorită volumului ridicat de acte procedurale efectuate și a căror necesitate a fost justificată de aflarea adevărului în cauză și identificarea făptuitorilor, la acestea concurând și numărul însemnat de probe administrate, natura infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul, severitatea sancțiunilor aplicabile acestor tipuri de infracțiuni toate constituind motive suficiente și pertinente care să determine considerarea că luarea față de inculpat a unei măsuri preventive mai puțin severe nu satisface interesul bunei derulări a procesului penal.
Având în vedere pericolul social concret al faptelor presupus a fi comise de inculpat, de impactul negativ produs asupra ordinii sociale, curtea apreciază că în această fază a procesului penal eliberarea recurentului, chiar subsumată unor obligații sau garanții, ar provoca o reală tulburare a ordinii și liniștii publice, neexistând motive de revocare a acestei măsuri preventive sau de înlocuire cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Curtea reține că durata procedurii nu poate constitui temei pentru a justifica diluarea sau chiar dispariția pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului deoarece acest pericol nu poate fi disociat de gravitatea faptelor și natura infracțiunilor comise.
Pe de altă parte, Curtea constată că durata arestării preventive nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.140 C.proc.pen., referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.
Timpul scurs de la momentul comiterii faptelor nu este de natură a conduce la concluzia că rezonanța negativă în rândul opiniei publice s-a diminuat constant și cu puterea evidenței, cunoscut fiind că fapte de natura celor pentru care este cercetat inculpatul sunt întotdeauna generatoare de sentimente de dezaprobare și sunt permanent în atenția opiniei publice care manifestă un interes constant în urmărirea modului de soluționare a unor astfel de cauze.
În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a recurentul se pornește și de la pericol social al infracțiunilor de a căror comitere este bănuit, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de liberate a susnumitului, ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent.
În cauză, inculpatul este suspicionat de comiterea în mod coordonat a unor infracțiuni grave de rezultat, comise cu violență, aspru sancționate de legea penală și, din această perspectivă, susnumitul prezintă un pericol criminogen ridicat, rezultat din chiar modul de operare și din urmările cauzate. În acest context, pericolul concret pentru ordinea publică apare cu puterea evidenței prin rezonanța acestor gen de fapte constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu
Așa fiind, Curtea apreciază că, în acest moment procesual, față de natura infracțiunilor presupus a fi comise de inculpat, ținând cont de rezonanța acestora în rândul opiniei publice, și determinând reacția negativă a acesteia, se justifică menținerea arestării preventive, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o altă măsură
neprivativă de libertate.
Pentru toate aceste motive Curtea concluzioneză că, în speță, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și nu au survenit elemente noi care să justifice judecarea acestuia în libertate, astfel că în baza 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat declarat de inculpatul B. F., iar încheierea atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Potrivit art. 189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de avocați C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M. ui Justiției.
În temeiul art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga recurentul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezintă onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. F. împotriva încheierii penale din 20 martie 2013 a Tribunalului Sălaj.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. L. H. I. M.
GREFIER,
L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_
Jud.fond. S. M.
| ← Decizia penală nr. 387/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 1132/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
