Decizia penală nr. 479/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a6
DECIZIA PENALĂ NR.479/R/2013
Ședința publică din 8 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. M., judecător JUDECĂTORI: ANA C.
I. | M. | |
GREFIER | : M. | B. |
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă I.C.C.J. - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial C. reprezentat prin PROCUROR - DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul R. S. împotriva încheierii penale f.n. din 21 martie 2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, având a obiect menținerea stării de arest a inculpatei.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. S., în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu av.Cătineanu I. ela, din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul R. S. arată că își menține recursul formulat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul R. S. , solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza a se dispune revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, avându- se în vedere disp.art.136 C.pr.pen.
În susținerea recursului arată că în cauză nu există probe care să ducă la concluzia că inculpatul se face vinovat de faptele pentru care este cercetat. Mai mult, cercetarea judecătorească a fost finalizată, iar cauza a rămas în pronunțare la data de 21 martie 2013, astfel că lăsarea în liberate a inculpatului nu ar putea să influențeze în vreun fel aflarea adevărului.
Pe de altă parte, nu există riscul ca lăsat în libertate inculpatul să comită alte infracțiuni sau de a provoca o tulburare a ordinii publice prin lăsarea sa în libertate.
Solicită a se observa că inculpatul este arestat în cauză de mai mult de 10 luni, pericolul rezultat la momentul luării măsurii arestării preventive fiind diminuat tocmai prin derularea timpului scurs de la acea dată.
Totodată, solicită a se observa că deși instanța motivează de ce inculpatul ar prezenta un pericol concret, referindu-se la pericolul social al faptelor pentru care inculpatul a fost cercetat, nu face trimitere la persoana inculpatului și la pericolul pe care acesta îl prezintă pentru ordinea publică.
Reprezentantul M. ui P. , în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică, legală și judicios motivată.
Se arată că în mod corect prima instanță a reținut că temeiurile inițiale care au determinat luarea măsurii arestării preventive și ulterior prelungirea și menținerea până la data de_, subzistă în continuare. Astfel, în mod corect instanța de fond a arătat că sunt întrunite cumulativ atât condițiile prev.de art.143 C.pr.pen., în sensul că există indicii și probe care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv aceea de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism.
De asemenea, în mod corect s-a reținut că sunt întrunite și condițiile prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile prezumate a fi săvârșite de către inculpat este mai mare de 4 ani închisoare iar judecarea sa în stare de libertate în acest moment, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Raportat la dispozițiile art.143 C.pr.pen., respectiv existența indiciilor și probelor care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, solicită a se avea în vedere că existența acestor indicii și probe a fost analizată în repetate rânduri atât de instanța de fond cât și de instanța de control judiciar, care, în mod constant a respins recursurile formulate de către inculpat împotriva încheierilor prin care a fost luată această măsură, existența acestor indicii și probe intrând în puterea autorității de lucru judecat.
In ce privește art.148 lit.f C.pr.pen., susține că în mod evident așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, prima condiție este realizată, pedeapsa prevăzută de lege pentru fiecare din infracțiunile prezumate a fi săvârșite de către inculpat este mai mare de 4 ani închisoare.
Referitor la cea dea doua condiție, arată că instanța de fond în mod judicios a motivat de ce fără a confunda pericolul social al infracțiunilor prezumate a fi săvârșite de către inculpat, pericol social grav, materializat în limitele mari de pedeapsă ale normelor de încriminare, judecarea în stare de libertate a inculpatului, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În primul rând, astfel de fapte au un impact negativ major în conștiința membrilor comunității, nu numai datorită gravității infracțiunii dar și specificului unor astfel de infracțiuni, care creează întotdeauna o reacție negativă și emoțională puternică în conștiința membrilor comunității. De asemenea, este vorba în această situație și despre menținerea unui sentiment de încredere a fiecărui cetățean în modalitatea de acțiune a instituțiilor abilitate să înfăptuiască justiția, să asigure climatul de ordine și că per a contrario s-ar crea un sentiment de neîncredere și un sentiment de tulburare raportat la maniera în care aceste instituții și-ar desfășura activitatea și îndeplini atribuțiile, dacă inculpatul ar fi judecat în stare de libertate.
Nu în ultimul rând, solicită a se avea în vedere antecedența penală a inculpatului care nu se află la prima confruntare cu legea penală, dând dovadă de perseverență infracțională, ceea ce conduce la bănuiala că lăsat în libertate ar săvârși noi infracțiuni.
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a încheierii penale atacate.
Inculpatul R. S. , având ultimul cuvânt, arată că deși este arestat de 11 luni de zile, la dosar nu există nici o probă care să-l încrimineze. Solicită admiterea recursului, considerând că nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Solicită de asemenea a se avea în vedere că are în întreținere doi copii minori.
C U R T E A:
Prin încheierea penală f.n. din 21 martie 2013, în baza art.300/2 rap. la art.160/b C.pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse anterior față de inculpatul R. S. , măsură pe care a menținut-o.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul DIICOT- Serviciul Teritorial C. din data de_ inculpatul R. S. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1 și alin. 3 rap. la art. 12 alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, trafic de persoane prev. de art. 12 al.1, al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și proxenetism prev. de art. 329 al.1 și 2 C.pen., cu aplicarea art .41 al. 2 C.pen și art. 33 lit.a și 37 lit. b C.pen.
Sub aspectul stării de fapt, s-a reținut că, începând din luna februarie 2012, inculpatul a racolat direct și prin intermediul altor persoane, printre care
C. M. M., mai multe tinere care practică prostituția pe Calea Turzii, în vederea transportării lor în Italia, Olanda, Germania pentru practicarea prostituției, urmând ca o parte din sumele de bani ce vor fi obținute prin aceste activități să îi revină inculpatului. Una dintre persoanele astfel racolate a fost identificată în persoana numitei C. M. M. care, la cererea și însoțită fiind de R. S., a contactat mai multe tinere, cărora le-a propus să se prostitueze în folosul celor doi suspecți. Din probele administrate rezultă că, una dintre tinerele racolate în vederea practicării prostituției este numita P. SS
, la acea dată în vârstă de 17 ani. De asemenea, există date că, numita C. M.
M., împreună cu R. S. au mai racolat alte tinere, prin oferirea unor locuri de muncă la cluburi din străinătate, deși în realitate scopul urmărit era acela de a le obliga să practice prostituția.
S-a mai reținut că, după racolarea numitei C. M. M., începând cu luna februarie 2012, inculpatul R. S. a determinat-o pe aceasta să practice prostituția în folosul lui. În mod repetat, inculpatul a transportat-o pe sus-numită în zona Calea Turzii cu autoturismul personal, a așteptat-o la un local de jocuri de noroc din apropiere și a primit foloase din activitatea de prostituție. După o perioadă, numita C. M. M. nu a mai vrut să rămână cu suspectul, încercând să plece de la el, motiv pentru care acesta a supus-o unor violențe, constrângând-o să continue să se prostitueze în folosul lui.
Prin încheierea penală nr.73 /C/_ a Tribunalului C., a fost arestat preventiv inculpatul R. S. pentru o perioadă de 29 de zile, în temeiul art. 143 și 148 lit. f C.p.pen., măsura fiind prelungită ulterior cu 30 de zile prin încheierea penală nr.83/C/2012 din data de 04 iulie 2012 a Tribunalului C. .
Tribunalul a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv în condițiile art. 300/1 C.p.pen. prin încheierea penală f.n din data de_ fiind menținută starea de arest a inculpatului, constatând că subzistă temeiurile de arestare avute în vedere la soluționarea propunerii.
Totodată, prin încheierile penale din datele de_ ,_ ,_ și_ măsura arestului preventiv a fost menținută.
Conform art. 300/2 C.p.pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160/b C.p.pen., adică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile.
În acest context, procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive, tribunalul a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu s-au schimbat și nici nu au încetat, măsura preventivă fiind luată cu respectarea cerințelor legale și în mod temeinic, în concordanță cu prevederile art. 143 C.pen. art. 148 lit. f C.p.pen., temeiuri care subzistă.
Raportat la dispozițiile art. 143 C.p.pen. s-a considerat că există indicii temeinice și chiar probe ale săvârșirii de către inculpat a infracțiunilor ce au fost reținute în sarcina sa, mijloacele de probă aflate la dosar susținând învinuirea adusă inculpatului prin rechizitoriu.
În acest sens, s-a reținut că, coinculpata C. M. M. a recunoscut în totalitate faptele imputate, prevalându-se de dispozițiile art. 320/1 C.p.pen., în timp ce inculpatul R. a negat învinuirea care i se aduce, însă în ciuda declaraților sale de nerecunoaștere, s-a considerat că mijloacele de probă administrate până la acest moment, s-a confirmat existența unei presupuneri rezonabile în sensul că inculpatul este autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată. Astfel, probele administrate au evidențiat legăturile infracționale ale inculpatului cu inculpata C. M. M., care a recunoscut activitatea de racolare a minorei P. SS, dar și a altor persoane, precum și activitatea de recrutare pentru prostituție a unor tinere și obținerea de foloase de pe urma activității de prostituție a acestora.
S-a avut în vedere declarația părții vătămate P. S. Sofii, dar și procesele-verbale de investigații și procesele-verbale de recunoaștere după fotografii, precum și declarațiile martorilor Elekes Claudiu F., Antal A. C.
, G. C., Marcovici D. A., Răstășan L. C., Păcurar Ana M. S., Ficior I., Herțeg Larisa Tereza, Mureșan F. M., G. Lotti Melinda, Dondoczi L., Țuli M., Olari L. ida B., N. V. C., Sabău O. Toader, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, procese-verbale de sancționare contravențională. În plus, s-a mai menționat faptul că, deși inculpatul a negat în totalitate acuzațiile ce i se aduc, cu ocazia audierii în fața judecătorului a recunoscut anumite aspecte în materialitatea lor, fără a le conferi relevanță juridică iar până la acest moment al cercetării judecătorești instanța a audiat mai mulți martori dintre care Elekes Claudiu F.
, Mureșan F. M., B. C. A., Răstășan L. C., K. E. I., Antal A. C., Dondoczi L., Vlad I., P. C., Pili S., G. Lotti Melinda,
C. sidonia, Țuli M. și Hajda I. .
Astfel cum rezultă din prevederile art.143 C.pr.pen., măsura arestării preventive poate fi luată atunci când există probe sau indicii temeinice că persoana în cauză a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și potrivit art.68 ind. 1 C.pr.pen., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Tribunalul a considerat în raport de cele prezentate anterior că se poate reține existența unei suspiciuni rezonabile în sensul art.5 parg.1 lit.c din Convenția Europeană și a unor indicii temeinice în sensul art.68 ind.1 C.pr.pen. cu privire la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului R. S., fiind de reținut jurisprudența constantă a instanței de contencios european de la Strasbourg, în lumina căreia forța juridică a probelor și indiciilor temeinice care ar putea justifica măsura arestării preventive nu este necesar să fie echivalentă celor care ar putea justifica o condamnare, doar aceste din urmă probe fiind necesar a dovedi dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că persoanele trimise în judecată sunt autorii faptelor sesizate.
Mai mult, rolul măsurii preventive, potrivit aceleiași jurisprudențe este tocmai acela de a permite clarificarea, sau dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor rezonabile că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală (cauzele Murray și Brogan împ. Regatului Unit).
Pe de altă parte, în ceea ce privește temeiul prevăzut de art. 148 lit. f C.p.pen., reținut ca temei de arestare, s-a considerat că acesta subzistă și la
acest moment, atâta timp cât infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
În același timp, în opinia instanței, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, deoarece faptele pentru care este cercetat prezintă un grad ridicat de pericol social, iar natura acestora, circumstanțele concrete ale comiterii lor, consecințele produse asupra victimelor unor asemenea fapte, sunt de natură să creeze un impact negativ asupra societății civile, precum și o stare de temere și nesiguranță, în situația în care persoane ce comit asemenea fapte antisociale de o gravitate sporită ar fi lăsați în libertate.
În mod obișnuit, pericolul pentru ordinea publică a fost definit ca temerea că, odată pus în libertate, suspectul ar comite noi fapte penale ori ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice determinate de fapta pentru care este cercetat, în cazul de față, existând riscul comiterii de către inculpat a unor noi asemenea fapte, dat fiind faptul că acesta a fost implicat pentru mai mult timp în activități similare în țară, dar și în afara României, aceasta fiind deja un mod de viață pentru inculpat și un mod facil de obținere a unor avantaje materiale.
Drept urmare, se apreciază că faptele pentru care inculpatul este cercetat sunt de natură a tulbura grav ordinea juridică, deoarece aduc atingere unor valori sociale dintre cele mai importante, fiind încălcate grav drepturile unor persoane minore, cu scopul de a le comercializa ca pe o marfă, pentru a-și asigura astfel obținerea de venituri, în contextul proliferării deosebite a acestui fenomen infracțional, cu consecințe grave asupra dezvoltării ulterioare, fizice și psihice a victimelor.
Pentru aceste considerente instanța a constatat că temeiurile de fapt și de drept ce au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive subzistă, în același sens fiind și circumstanțele personale ale inculpatului, care este recidivist.
Drept urmare, în baza art. 300/2 rap. la art.160 lit. b C.p.pen. instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv, dispuse anterior față de inculpat și a menținut această măsură.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul R. S.
, fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În ședința publică din data de_, prin apărător din oficiu, inculpatul a solicitat admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive.
Susținerile inculpatului, prin apărător, din ședința publică din data de_ sunt redate integral mai sus, în practicaua hotărârii.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 Cod procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că inculpatul recurent R. S. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT Serviciul Teritorial C. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori, prev.de art.13 alin.1 și 3 rap.la art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001 și trafic de persoane, prev.de art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și proxenetism prev.de art.329 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Măsura arestării preventive s-a luat față de inculpatul R. S. prin încheierea penală nr.73/C/_ a Tribunalului C., în temeiul art.148 lit.f Cod procedură penală, reținându-se că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele de
comiterea cărora era suspectat este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Probele administrate în cursul urmăririi penale, pe baza cărora s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului recurent, precum și cele administrate pe parcursul cercetării judecătorești, declanșată la data de_ (respectiv declarația părții vătămate P. S. Sofii, dar și procesele-verbale de investigații și procesele-verbale de recunoaștere după fotografii, precum și declarațiile martorilor Elekes Claudiu F., Antal A. C., G. C., Marcovici D. A., Răstășan L. C., Păcurar Ana M. S., Ficior I., Herțeg Larisa Tereza, Mureșan F. M., G. Lotti Melinda, Dondoczi L., Țuli M., Olari L. ida
B., N. V. C., Sabău O. Toader, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, procese-verbale de sancționare contravențională) fac rezonabilă presupunerea că acesta este autorul faptelor de trafic de minori, trafic de persoane și proxenetism, constând în aceea că în baza unei rezoluții infracționale unice, începând din luna februarie 2012, inculpatul ar fi racolat direct și prin intermediul altor persoane, printre care C. M. M.
, mai multe tinere care practică prostituția pe Calea Turzii, în vederea transportării lor în Italia, Olanda, Germania pentru practicarea prostituției, urmând ca o parte din sumele de bani ce vor fi obținute prin aceste activități să îi revină inculpatului. Una dintre persoanele astfel racolate, C. M. M., la cererea și însoțită fiind de inculpatul R. S., ar fi contactat mai multe tinere, cărora le-a propus să se prostitueze în folosul acestora. Una dintre tinerele racolate în vederea practicării prostituției este numita P. SS, la acea dată în vârstă de 17 ani. După racolarea numitei C. M. M., începând cu luna februarie 2012, inculpatul R. S. Ar fi determinat-o pe aceasta să practice prostituția în folosul lui, în mod repetat ar fi transportat-o în zona Calea Turzii cu autoturismul personal, ar fi așteptat-o la un local de jocuri de noroc din apropiere și ar fi primit foloase din activitatea de prostituție. După o perioadă, numita C. M. M. nu ar mai vrut să rămână cu inculpatul, încercând să plece de la el, motiv pentru care acesta ar fi supus-o unor violențe, constrângând- o să continue să se prostitueze în folosul lui.
Instanța de fond a reținut în mod corect că temeiul ce a determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a acestuia.
Persistența motivelor plauzibile de a bănui persoana arestată de comiterea unei infracțiuni este o condiție sine qua non de regularitate a menținerii acesteia în detenție, din perspectiva CEDO (cauza Contrada contra Italiei din 24 august 1998). În măsura în care legislația internă prevede necesitatea existenței unor motive suplimentare care să legitimeze privarea de libertate, este necesar ca și acestea să fie întrunite.
Totuși, după un anumit timp existența acestor motive plauzibile nu mai este suficientă pentru a justifica detenția preventivă, fiind necesar a se examina dacă autoritățile au depus diligențe suficiente în derularea procedurii.
Sub acest ultim aspect se constată că cercetarea judecătorească a fost finalizată, fiind amânată pronunțarea hotărârii pentru data de_, când s-a dispus repunerea pe rol a cauzei pentru data de 1_, în vederea punerii în discuția părților a unei cereri de schimbare a încadrării juridice.
La dosarul cauzei nu au fost depuse acte din care să rezulte că anterior arestării inculpatul realiza venituri licite, suficiente pentru a-și asigura modul de viață dus și care să garanteze că aflat în libertate ar putea realiza tot astfel de venituri, astfel că există riscul ca inculpatul să comită noi infracțiuni, cu atât mai mult cu cât până la rămânerea definitivă a unei hotărâri de
condamnare nu riscă decât aplicarea unei singure pedepse, cea mai grea, pentru toate faptele comise.
Existența acestui risc de comitere de noi infracțiuni pune în pericol efectiv ordinea publică.
Nu se poate omite nici gravitatea faptelor de comiterea cărora este suspectat inculpatul, fapte de natură a afecta echilibrul din comunitatea în care se pare că au avut loc.
În raport de datele de mai sus, curtea constată că există riscul ca lăsat în libertate inculpatul să comită noi infracțiuni, ordinea publică fiind în mod concret amenințată, astfel că nu este posibilă luarea față de inculpat a unei alte măsuri preventive neprivative de libertate.
Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. S., fiul lui
V. si C., născut la_ aflat in Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale din 21 martie 2013 a Tribunalului C. .
În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Cătineanu I. ela.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. S., fiul lui V. si C., născut la_ aflat in Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale din 21 martie 2013 a Tribunalului C. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Cătineanu I. ela.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
L. M. | ANA C. | , I. | M. |
GREFIER,
M. B.
Red.L.M./M.N.
2 ex./_ Jud.fond. A. Ț.
| ← Decizia penală nr. 187/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 855/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
