Decizia penală nr. 1137/2013. Tulburare de posesie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1137/R/2013
Ședința publică din data de 13 septembrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: C. I.
JUDECĂTORI: I. C. M.
: V. C.
G.: G. I. -B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror VIOLETA TRĂISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul A. V., împotriva sentinței penale nr.16 din_ a Judecătoriei D., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești nr.601/P/2011 pentru comiterea infracțiunii de tulburare de posesie, prev. și ped. de art.220 alin.2 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului - avocat Ciocoiu Dorel, lipsă fiind inculpatul A. V. și partea vătămată P. D.
.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care,
Apărătorul ales al inculpatului, solicită încuviințarea înscrisurilor depuse la dosarul Judecătoriei D. - filele 11-16, precizează faptul că nu are alte cereri de formulat în probațiune.
Curtea, ia act de faptul că aceste înscrisuri se află la dosarul cauzei și vor fi avute în vedere la judecarea recursului.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită în principal achitarea acestuia în baza art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen. rap. la art.10 lit.d C.pr.pen., iar în subsidiar achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen., rap. la art.10 lit.b1C.pr.pen. și art. 181C.pen.
În ceea ce privește cererea principală, apreciază că fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, întrucât nu există latura obiectivă sau latura subiectivă a infracțiunii.
Astfel, în privința laturii obiective nu există elementul material al infracțiunii, iar probele administrate nu dovedesc că inculpatul a ocupat folosința fără drept a terenului. La fila 4 din dosarul de urmărire penală se află denunțul părții vătămate
P. D. care a arătat că "mi-a ocupat o parte din teren"; și nu există un alt mijloc de probă în afară de extrasul de carte funciară.
Instanța fondului așa cum reiese din cuprinsul încheierii de ședință din data de 14 februarie 2013 (f. 95 verso, alineatul 5), din oficiu a pus în discuție
necesitatea efectuării unei expertize topografice pentru identificarea terenului în litigiu, iar atât inculpatul, cât și reprezentantul parchetului s-au opus efectuării acestei expertize, inculpatul neavând obligația de a-și dovedi nevinovăția. În aceste condiții, apreciază că nu există latură obiectivă dovedită cu privire la săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie.
În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, pe tot parcursul procesului penal inculpatul susține și recunoaște (f.88 dos.up) că a folosit terenul respectiv pe considerentul că acesta ar fi fost al soacrei sale. În sprijinul acestei susțineri există procesul verbal de punere în posesie pentru titlul de proprietate, precum și răspunsul Poliției orașului D. aflat la filele 43-44 dos.up.
Atâta vreme cât inculpatul a conștientizat că terenul în litigiu este al soacrei sale și că aceasta îl lasă să îl folosească, în opinia sa, nu există latura subiectivă a acestei infracțiuni.
Raportat la probatoriul administrat în cauza, arată că, partea vătămată avea obligația de a-și dovedi și preciza plângerea formulată, ori în dosarul cauzei există mici inadvertențe care conform principiul in dubio pro reo trebuie să profite inculpatului.
În subsidiar, raportat la gradul de pericol social al faptei, la vârsta inculpatului și lipsa antecedențelor penale ale acestuia, solicită să se constate că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Reprezentanta M. ui P. , solicită respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică. Instanța face o analiză în detaliu a situației rezultate în urma desfășurării cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală, și nu consideră că există o inadvertență între pozițiile părții vătămate care de altfel se și coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
La dosar există o schiță și documentație de carte funciară din care rezultă că proprietarul este partea vătămată; există depoziții de martori care confirmă delimitarea proprietăților și posesia pentru fiecare din cele două fonduri învecinate. Totodată, există declarații de martori oculari care confirmă documentația întocmită de Autoritățile locale care s-au deplasat la fața locului, nemulțumirile inculpatului și motivația în final a faptei prin care a ocupa efectiv o porțiune din terenul părții vătămate, respectiv faptul că, nu i s-a vândut lui terenul învecinat.
Arata că, inculpatul avea posibilitatea să propună probe prin care să dovedească contrariul din rechizitoriu și nu neapărat să își dovedească nevinovăția. Apreciază că situația este clară raportat la probatoriul administrat în cauză. Probațiunea este complexă fiind îndeplinite aproape toate mijloacele de probă la care face referire Codul de procedură penale, este interpretat de instanță prin coroborare în urma unei cercetări judecătorești complexe și temeinice, privind toate aspectele care au fost învederate organelor de cercetare penală și care conduc la concluzia că inculpatul nu a avut reprezentarea unei posesii, iar tulburarea s-a făcut cu intenție din perspectiva acelei motivații pe care a avut-o.
Nu consideră că există un indiciu care să ducă la concluzia că inculpatul avea reprezentarea dreptului său, iar o soluție de achitare indiferent de temeiul acesteia nu reflectă probațiunea din dosarul cauzei, apreciază soluția primei instanțe ca fiind legală, sens în care solicită menținerea acesteia.
C U R T E A :
Deliberând constată că,
Prin sentința penală nr.16 din_ Judecătoria Dragomirești în temeiul art.345 al.2 C.pr.penală a dispus condamnarea inculpatului A. V., fiul lui I. si I., născut la_ în D., jud.Maramures, cetățenia romana, căsătorit, studii generale, fără ocupație, cu domiciliul in D., nr.560, jud.Maramures, posesor al CI seria MM nr.3., CNP 1., fără antecedente penale, trimis în judecată Rechizitoriul din data de_ din dos. nr.601/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută si pedepsită de dispozițiile art.220 alin.2 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 74 lit. a), coroborat cu art. 76, lit. d) Cod penal la pedeapsa închisorii de șase luni.
În temeiul art.81 și 82 c.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și șase luni.
S-a făcut aplicarea art.71 și 64 lit. a), teza a II-a din Codul penal.
S-a făcut aplicarea art.71 al.5 c.p. și art.83 c.p. combinat cu art.359 C.pr.p.
În temeiul art.359 C.pr.penală, s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83 C.p.
S-a constatat că partea vătămată P. D. domiciliat în D., str. I.
M., nr. 21, jud. Maramureș, nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art. 348 C.pr.penală s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, în sensul că a obligat inculpatul să predea în deplină posesie părții vătămate suprafața de teren ocupată ilegal din locul Valea Lemnelor, din orașul D. și să demonteze gardul amplasat ilegal între proprietatea lui și a părții vătămate.
În temeiul art.191 al.1 C.pr.p.a fost obligat inculpatul A. V. să plătească statului suma de 950 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei onorar pentru avocat din oficiu Onița-Ivașcu A. .
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin Rechizitoriul din_ din dos. nr.601/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului A. V., fiul lui I. si I., nascut la_ in D., fara ocupatie, fara antecedente penale, pentru savarsirea infractiunii de tulburare de posesie prevazuta si pedepsita de dispozitiile art.220 alin.2 Cod penal
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în fapt, că în primavara anului 2011, A. V. a construit unui gard din lemn, ocupând fara drept o suprafata dintr-un teren aparținând părții vătămate P. D., situat in Valea Lemnelor din orașul D. .
Partea vătămată a dobândit terenul respectiv în suprafată totală de aproximativ 1.600 mp la data de_, printr-un contract de vânzare-cumpărare sub semnatură privată, de la Gogota I. a, iar de la data încheierii contractului, cumpărătorul a intrat în posesia terenului respectiv.
Terenul se învecineaza pe o latura cu imobilul compus din casa și terenul aparținând lui A. V., linia de demarcatie dintre cele doua imobile fiind formată din gardul de lemn al curtii acestuia din urmă, perpendicular pe drumul public, iar în continuarea acestuia, spre deal, dintr-un gard din sarmă fixat pe pomi.(vezi plansa foto filele 38-40)
La fata locului s-a deplasat o comisie a Primariei D. condusă de viceprimarul de la acea dată, Fitigau I. Calin, ocazie cu care învinuitul a sustinut că este nemultumit de vânzare deoarece intenționa sa cumpere el terenul pe care l-a cumpărat P. D. .
Desi viceprimarul i-a pus in vedere lui A. V. că trebuie să respecte dreptul de proprietate al cumparatorului P. D., în primavara anului 2011, acesta a desfiintat gardul de sarma dintre proprietatea sa si cea a partii vatamate (pe segmentul AB filele 38-39) și a construit un gard din lemn pe terenul aparținând partii vatamate (pe segmentul BC fila 39), perpendicular pe vechiul amplasament, astfel că partii vatamate i-a fost ocupata o suprafata de teren corespunzatoare coordonatelor ABC din plansa foto, suprafata pe care o ocupa si în prezent.(filele 38- 40)
În cursul anului 2011, partea vatamata si-a înscris dreptul de proprietate asupra terenului în cartea funciara (filele 5-9), însă invinuitul a refuzat în continuare să elibereze terenul respectiv, declarând că el consideră că suprafața ocupată apartine sotiei sale, primită cu titlu de zestre de la mama sa, Z. M. (filele 16-17), în acest sens depunând la dosar un proces-verbal de punere în posesie din data de_, emis pe numele soacrei sale Z. M., care are pe verso o schita.(filele 44, 59)
În Rechizitoriu s-a solicitat înlăturarea apărărilor invinuitului, apreciindu-se că acestea au fost contrazise de probele administrate în cauză.
S-a retinut că, atât partea vatamată, cat si martorii P. Ion, Gogota I. a si Fitigau I. Calin au declarat ca la momentul deplasarii la fata locului a reprezentantilor Primariei D., invinuitul a sustinut ca a ocupat terenul deoarece era nemultumit de faptul ca martora Gogota I. a nu i l-a vandut lui.(filele 45-47, 57)
S-a mai arătat că linia de demarcatie inițială arătată de martori este confirmata si de planul de amplasament si delimitare a imobilului avut in vedere la înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciara (fila 9) si corespunde astfel liniei compuse din gardul curtii invinuitului si, în prelungire, de gardul de sarma pe segmentul AB, asa cum a fost identificată cu ocazia cercetarii la fata locului.(fila 38)
S-a arătat că învinuitul a fost constient că ocupă fara drept terenul în litigiu, motivat că, desi acesta avea cunostinta de schiță înca din anul 1996, cand a fost emis procesul-verbal de punere in posesie, până în anul 2009, cand Gogota I. a a vandut terenul catre P. D., nu a pretins modificarea liniei de demarcatie a terenurilor.
S-a mai arătat că, la data de_, cu ocazia cercetarii la fata locului, A.
V. chiar a arătat că terenul său si al martorei Gogota I. a au fost delimitate în anul 1990 și fiind intrebat de ce până în anul 2009 nu a ocupat suprafata despre care sustine ca i se cuvine, acesta a declarat ca nu a considerat ca a venit momentul.(fila 35)
În drept, s-a arătat că faptele descrise întrunesc elementele constitutive ale infractiunii de tulburare de posesie, prevazuta si pedepsita de dispozitiile art.220 alin.2 Cod penal.
Cu privire la latura civilă, s-a reținut că partea vătămată P. D. nu s-a constituit parte civilă.(fila 56)
În probațiune, s-a arătat că faptele reținute in sarcina învinuitului A.
V. se probează cu: plângerea si declaratia părții vatamate (filele 4, 56); procesele- verbale de cercetare la fata locului (filele 12-15, 35-40); extrasul carte funciara
nr.50284 (filele 5-9); sentinta civila nr.235/_ (filele 26-29); contractul de vanzare-cumparare (fila 50); procesul-verbal de punere in posesie (fila 44); declaratiile martorilor (filele 20-25, 45-47, 57); declaratiile invinuitului (filele 16-17); declaratia învinuitului dată cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penală (fila 59).
În faza de judecată, inculpatul și-a menținut poziția de nerecunoaștere, așa cum rezultă din declarația acestuia, cât și la ultimul cuvânt, când a arătat că nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii.
Au fost re-audiați în fața instanței martorii propuși prin Rechizitoriu: P. Ion; Tomoiaga Gavrilă; Gogotă I. a; Fitigau I. Calin și Z. I. și a fost audiată martora propusă de inculpat, A. M., declarațiile acestora fiind atașate la dosar. Reprezentantul M. ui P. a renunțat la audierea martorului Țicală G.
, motiv pentru care s-a dat citire declarației acestuia din faza de urmărire penală.
Instanța a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize topografice pentru identificarea suprafeței de teren ocupate de către inculpat, însă reprezentantul M. ui public s-a opus probei cu expertiza topografică, iar inculpatul a arătat că nu este de acord să achite contravaloarea acestei lucrări, astfel că și instanța a apreciat că, pentru soluționarea cauzei, raportat la probele existente la dosar, repspectiv declarațiile martorilor, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele foto în care este evidențiat pe aliniamentul A-B-C gardul din lemn amplasat ilegal, extrasul CF nr. 50284, cu Planul de amplasament și delimitare a terenului părții vătămate (f. 5-9), nu se impune efectuarea acesteia.
Fapta inculpatului A. V. care în primăvara anului 2011 a desfiintat gardul de sarma dintre proprietatea sa si cea a partii vatamate (pe segmentul AB filele 38-39) și a construit un gard din lemn pe terenul aparținând partii vatamate (pe segmentul BC fila 39), perpendicular pe vechiul amplasament, astfel că partii vatamate i-a fost ocupată o suprafata de teren corespunzatoare coordonatelor ABC din plansa foto, în suprafață de aproximativ 4 ari, situat în "Valea Lemnelor";,
fără consimțământul acesteia, precum și refuzul de a-l elibera la cererea proprietarului, întruneste elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie, prevazută si pedepsită de dispozitiile art.220 alin.2 Cod penal.
Chiar dacă inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, aceasta a fost dovedită atât cu probele administrate în faza de urmărire penală, cât și cu cele administrate în fața instanței.
Inculpatul s-a contrazis singur în declarații: în declarațiile date în faza de urmărire penală, cum este cea de la data de_, de la f. 16 din dos. 601/P/2011 arată că "anul trecut am ocupat această porțiune…și l-am îngrădit cu gard de lemn";, sau declarația de la f. 17, în care recunoaște că a ocupat după vânzare o suprafață de aproximativ 4 ari din terenul pe care l-a vândut Gogotă I. a lui P.
D., , considerând că aceasta nu avea dreptul să vândă suprafața respectivă, pentru ca în fața instanței să susțină că a folosit terenul respectiv din anul 1996 și că Gogotă I. a a vândut 10 ari din terenul pe care îl consideră proprietatea lui.
Inculpatul a recunoscut că în anul 2012 i s-a cerut să elibereze terenul în litigiu, atât de către tatăl părții vătămate, P. I., cât și de către o comisie din cadrul Primăriei D. din care făcea parte viceprimarul, martorul Fițigău I. Călin, însoțiți de poliție, aceștia aducându-i toți la cunoștință că partea vătămată are acte de proprietate pe terenul ocupat.
Iar cu ocazia cercetarii la fata locului, A. V. chiar a aratat că terenul său si al martorei Gogota I. a au fost delimitate în anul 1990. Fiind intrebat de ce până
in anul 2009 nu a ocupat suprafata despre care sustine ca i se cuvine, acesta a declarat ca "nu a considerat ca este momentul";.(fila 35 din dos. u.p.) Din aceasta deducând că inculpatul nu poate susține că terenul ocupat îi aparține și că ar lipsi latura subiectivă a infracțiunii.
Declarația inculpatului a fost contrazisă de declarațiile celorlalți martori propuși prin Rechizitoriu care au fost audiați și în fața instanței, tuturor arătându- li-se planșele foto de la filele 38-39 și toți susținând că suprafața ocupată de către inculpat este evidențiată pe aliniamentul A-B-C.
Singura martoră care a susținut varianta inculpatului este soția acestuia, A.
M., însă declarația acesteia a fost înlăturată ca subiectivă.
Declarațiile martorilor s-au coroborat cu celelalte probe administrate în dosarul de urmărire penală, respectiv plângerea si declaratia părții vatamate (filele 4, 56); procesele-verbale de cercetare la fata locului (filele 12, 35-40); extrasul carte funciara nr.50284 și planul de amplasament și identificare (filele 5-9); sentinta civila nr.235/_ (filele 26-29); contractul de vanzare-cumparare (fila 50).
Față de dovedirea dreptului de proprietate al părții vătămate, care deține extras CF nr. 50284, cu plan de amplasament și identificare întocmit de dl. ing. expert topograf Tomoiagă N., din care a rezultat clar că linia despărțitoare dintre proprietatea inculpatului și a părții vătămate este dreaptă și că inculpatul a amplasat gardul de lemn perpendicular pe această linie despărțitoare, instanța a apreciat că inculpatul a ocupat fără drept acea suprafață din terenul părții vătămate, știind că terenul nu i se cuvine, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220, alin.2 C.penal.
Art. 220 din Codul penal a fost modificat prin Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei. Modificarile privesc atat aspecte de drept substantial, cat si aspecte de ordin procedural:
La modificările de drept subsatanțial, sub aspectul continutului juridic al infractiunii, textul adaugă o conditie legata de atitudinea subiectiva a persoanei vatamate, respectiv ca fapta de ocupare să se facă fara consimtamantul acesteia. Implicit, se stabileste o conditie privind elementul subiectiv al infractiunii, în sensul că, faptuitorul trebuia să aibă cunostinta de lipsa consimtamantului părții vătămate.
În cazul de față, s-a dovedit lipsa consimțământului părții vătămate la ocuparea terenului de către inculpat.
Textul de lege stabileste, de asemenea, ca modalitate a elementului material al laturii obiective și "refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat".
Fapta de desființare a semnelor de hotar - deplasarea lor spre interiorul terenului invecinat, cu consecinta ocuparii unei portiuni din acel teren - nu ramane in afara ilicitului penal, căzând sub incidenta aliniatului 2 al art. 220 Cp.
Din probele administrate a rezultat că inculpatul a desființat gardul din sârmă care exista între cele două proprietăți, montând un gard din lemn.
Din punct de vedere procedural, s-a observat înlaturarea tezei I a aliniatului 4, care stabilea că actiunea penala se pune în miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. In actuala formulare, aliniatul al (4)-lea stabileste doar că împacarea partilor înlatura raspunderea penala, astfel că este aplicabil principiul oficialitatii prev. de art 2 al 2 Cpr.p., motivatia legii fiind de a proteja mai bine dreptul de proprietate.
La încadrarea juridică a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, instanța a avut în vedere că din probele administrate rezultă în mod cert împrejurarea că inculpatul a săvârșit-o.
Infracțiunea de tulburare de posesie prev. de aliniatul al 2-lea al art.220 C.pen. se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite și circumstanțele care caracterizează persoana inculpatului care este în vârstă de 56 de ani, nu are antecedente penale, conform fișei de cazier judiciar (f. 19-dos. u.p. și 73 din dos. _
), dar și poziția nesinceră avută atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței.
Față de lipsa antecedentelor penale, instanța a facut aplicarea disp. art. 74 lit. a), coroborat cu art. 76, lit. d) Cod penal privind circumstanțele atenuante.
În consecință, în considerarea dispozițiilor art. 72 Cod penal, instanța a stabilit pedeapsa la 6 (șase) luni închisoare.
Raportat la faptul că inculpatul nu are antecedente penale, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei sancțiuni neprivative de libertate,
instanța a facut aplicarea dispozițiilor art. 81 C. penal privind suspendarea condiționată a pedepsei fără executarea acesteia.
Instanța a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal: că dacă în cursul termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, acesta va săvârși o nouă infracțiune, consecința va fi revocarea suspendării condiționate și executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În temeiul art.81 și 82 C.pen., instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.
Prin pronunțarea unei soluții de condamnare, fiind considerat nedemn, instanța a facut aplicarea disp. art. 71, raportat la 64 lit. a), Cod penal și a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a), teza a II-a C.pen.
Însă pronunțând suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare, s-a suspendat și pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, conform disp. art. art.71 al.5 C.p.
Cu privire la latura civilă, instanța a constatat că partea vătămată P. D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Însă art. 348 C.pr.penală prevede că, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, instanța se pronunță cu privire la restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, în sensul că a obligat inculpatul să predea în deplină posesie părții vătămate suprafața de teren ocupată ilegal din locul Valea Lemnelor, din orașul D. și să demonteze gardul amplasat ilegal între proprietatea lui și a părții vătămate.
Suprafața de teren ocupată ilegal a fost identificată pe aliniamentul C-A-B- colțul casei din a doua planșă foto de la f. 38, inculpatul fiind obligat să revină la situația anterioară săvârșirii infracțiunii.
Pronunțând o soluție de condamnare, în temeiul art. 191 alin.1 C.proc.pen. inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare din faza de urmărire penală și din faza de judecată, conform dispozitivului.
Având în vedere că părțile civile nu au solicitat cheltuieli judiciare pentru procesul penal pe care l-au purtat, acestea nu s-au acorda.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul A. V. solicitând casarea acesteia și, în principal, să se dispună achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a
C.pr.pen. rap. la art.10 lit.d C.pr.pen., iar în subsidiar achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen., rap. la art.10 lit.b1C.pr.pen. și art. 181C.pen.
În motivarea recursului, s-a arătat că fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, întrucât nu există latura obiectivă sau latura subiectivă a infracțiunii. Astfel, în privința laturii obiective, s-a susținut că nu există elementul material al infracțiunii, iar probele administrate nu dovedesc că inculpatul a ocupat folosința fără drept a terenului.
În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, s-a susținut că inculpatul a folosit terenul respectiv pe considerentul că acesta ar fi fost al soacrei sale. În sprijinul acestei susțineri există procesul verbal de punere în posesie pentru titlul de proprietate, precum și răspunsul Poliției orașului D.
În subsidiar, raportat la gradul de pericol social al faptei, la vârsta inculpatului și lipsa antecedențelor penale ale acestuia, s-a solicitat să se constate că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că prima instanță în mod corect a interpretat probele administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, reținând vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prev.de art.220 alin.2 C.pen., faptă constând în aceea că în primăvara anului 2011, acesta a desființat gardul de sârmă dintre proprietatea sa și cea a părții vătămate (pe segmentul AB filele 38-39) și a construit un gard din lemn pe terenul aparținând părții vătămate (pe segmentul BC fila 39),
perpendicular pe vechiul amplasament, astfel că părții vătămate i-a fost ocupată o suprafață de teren corespunzătoare coordonatelor ABC din plansa foto, în suprafață de aproximativ 4 ari, situat în "Valea Lemnelor";, fără consimțământul acesteia, refuzând să-l elibereze la cererea proprietarului.
Din declarațiile părții vătămate P. D., ale martorilor P. Ion, Gogota I., Fițigău I. Călin și Gogota I. a a rezultat că în primăvara anului 2011, inculpatului i s-a adus la cunoștință că trebuie să respecte dreptul de
proprietate al părții vătămate, imediat după ce acesta a cumpărat terenul învecinat cu al său de la numita Gogota I. a și, de asemenea, că după
înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, inculpatul a refuzat să elibereze terenul, sub pretextul că acesta ar fi fost atribuit printr-un proces verbal de punere în posesie emis pe numele soacrei sale Zubașcu M. la data de 14 martie 1996.
Prin urmare, inculpatul cunoștea proprietarul terenului în momentul în care l-a ocupat, iar împrejurarea că a prezentat un act ce atesta o posesie a
soacrei sale nu prezintă nicio relevanță pentru a-l absolvi de răspunderea penală în cazul infracțiunii de tulburare de posesie prev.de art.220 alin.2 C.pen., în modalitatea în care se reține că a fost comisă.
Din planul de amplasament și identificare a terenului a rezultat că inculpatul a amplasat gardul de lemn perpendicular pe linia despărțitoare dintre proprietatea sa și a părții vătămate și în consecință, a ocupat fără
drept acea suprafață de teren, știind că nu i se cuvine.
Pentru aceste considerente și reținând și argumentele instanței de fond ca fiind corecte, Curtea apreciază că hotărârea de condamnare este temeinică și legală, iar întrucât la individualizarea pedepsei, s-a ținut cont de toate criteriile prev.de art.72 C.pen., și de circumstanțe atenuante în sensul celor prev.de art.74 C.pen., pedeapsa aplicată este justă și proporțională și corespunde scopului prev.de art.52 C.pen.
Față de modalitatea de săvârșire a infracțiunii, conduita inculpatului în cursul procesului, gravitatea faptei, consecințele acesteia, nu se poate aprecia că, în concret, fapta inculpatului este lipsită în mod vădit de importanță pentru a se dispune achitarea în temeiul art.10 lit.b/1 C.pr.pen., nefiind întrunite condițiile prev.de art.18/1 C.pen.
Raportat la cele de mai sus, Curtea în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând și disp.art.192 alin.2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A. V., împotriva sentinței penale nr. 16 din 15 februarie 2013 a Judecătoriei D. .
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 septembrie 2013 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
C. I. I. | C. | M. | V. | C. |
G.
G. I. B.
red.C.I./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.T. G.V.
| ← Decizia penală nr. 124/2013. Tulburare de posesie | Decizia penală nr. 929/2013. Tulburare de posesie → |
|---|
