Decizia penală nr. 124/2013. Tulburare de posesie

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

ROMÂNIA

cod operator 2618

Dosar nr. _

TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENA LĂ NR. 124/R

Ședința publică din 28 mai 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: ALB C. VIOLETA - judecător

JUDECĂTORI: G. O. M.

S. L. RAMONA M.

GREFIER: C. M.

Ministerul Public reprezentat prin procuror: Băgeag L.

din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș

Pe rol este soluționarea recursului declarat de inculpatul A. V. , fiul lui I. și I., născut la_, CNP 1., domiciliat în D., nr. 560, jud. M., împotriva sentinței penale nr. 16 din_ a Judecătoriei D.

, având ca obiect infracțiunea de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin.2 C.pen.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentul- inculpat A. V., lipsă, avocat ales C. D., lipsă fiind intimatul-parte vătămată P. D. .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Este prezent în sală tatăl părții vătămate, care arată că aceasta este plecată la muncă în străinătate. Mai precizează că deși la termenul anterior a solicitat amânarea cauzei pentru a-i angaja fiului său un apărător, nu a reușit să facă acest lucru.

Apărătorul recurentului-inculpat arată că nu are cereri de formulat, solicită dezbaterea recursului.

Instanța îi solicită apărătorului-inculpatului să precizeze dacă apreciază această instanță ca fiind competentă să soluționeze cauza.

Apărătorul recurentului-inculpat A. V., avocat ales C. D. lasă la aprecierea instanței invocarea excepției.

Instanța, din oficiu, pune în discuție excepția necompetenței materiale a

T. ui M. .

Reprezentanta Ministerului Public arată că acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, așadar competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel C. .

Apărătorul recurentului-inculpat A. V., avocat ales C. D. formulează aceleași concluzii.

Instanța reține cauza în pronunțare pe excepție.

Asupra recursului penal de față:

Prin sentința penală nr. 16 din_ Judecătoria Dragomirești, în temeiul art.345 al.2 C.pr.penală dispune condamnarea inculpatului A. V. pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută si pedepsită de dispozițiile art.220 alin.2 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 74 lit. a, coroborat cu art. 76, lit. d Cod penal la pedeapsa închisorii de șase luni.

În temeiul art.81 și 82 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și șase luni.

A făcut aplicarea art.71 și 64 lit. a, teza a II-a din Codul penal și art.71 al.5 Cod penal, art.83 Cod penal combinat cu art.359 Cod procedură penală.

În temeiul art.359 C.pr.penală, a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83 Cod penal.

A constatat că partea vătămată P. D. nu s-a constituit parte civilă. În temeiul art. 348 C.pr.penală a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, în sensul că a obligat inculpatul să predea în deplină posesie părții vătămate suprafața de teren ocupată ilegal din locul Valea Lemnelor, din orașul D. și să demonteze gardul amplasat ilegal între

proprietatea lui și a părții vătămate.

În temeiul art.191 al.1 C.pr.penală a obligat inculpatul A. V. să plătească statului suma de 950 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei onorar pentru avocat din oficiu Onița-Ivașcu A. .

Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul din_ din dos. nr.601/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului A. V. pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prevazută de art.220 alin.2 Cod penal

În actul de sesizare a instanței se reține, în fapt, că în primăvara anului 2011, A. V. a construit unui gard din lemn, ocupând fără drept o suprafață dintr-un teren aparținând părții vătămate P. D., situat in Valea Lemnelor din orașul D. . Partea vătămată a dobândit terenul respectiv în suprafață totală de aproximativ 1.600 mp la data de_, printr- un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, de la Gogota I. a, iar de la data încheierii contractului, cumpărătorul a intrat în posesia terenului respectiv.

Terenul se învecinează pe o latură cu imobilul compus din casa și terenul aparținând lui A. V., linia de demarcație dintre cele doua imobile fiind formată din gardul de lemn al curții acestuia din urmă, perpendicular pe drumul public, iar în continuarea acestuia, spre deal, dintr-un gard din sârmă fixat pe pomi.(planșa foto filele 38-40)

La fata locului s-a deplasat o comisie a Primăriei D. condusă de viceprimarul de la acea dată, F. I. Calin, ocazie cu care învinuitul a susținut că este nemulțumit de vânzare deoarece intenționa sa cumpere el terenul pe care l-a cumpărat P. D. . Deși viceprimarul i-a pus in vedere lui A. V. că trebuie să respecte dreptul de proprietate al cumpărătorului

P. D., în primăvara anului 2011, acesta a desființat gardul de sarma dintre proprietatea sa și cea a părții vătămate (pe segmentul AB filele 38-39) și a construit un gard din lemn pe terenul aparținând părții vătămate (pe segmentul BC fila 39), perpendicular pe vechiul amplasament, astfel că părții vătămate i-a fost ocupată o suprafață de teren corespunzătoare coordonatelor ABC din planșa foto, suprafață pe care o ocupă și în prezent(filele 38-40)

În cursul anului 2011, partea vătămată si-a înscris dreptul de proprietate asupra terenului în cartea funciara (filele 5-9), însă inculpatul a refuzat în continuare să elibereze terenul respectiv, declarând că el consideră că suprafața ocupată aparține soției sale, primită cu titlu de zestre de la mama sa,

Z. M. (filele 16-17), în acest sens depunând la dosar un proces-verbal de punere în posesie din data de_, emis pe numele soacrei sale Z. M., care are pe verso o schiță (filele 44, 59).

În Rechizitoriu se solicită înlăturarea apărărilor inculpatului, apreciindu- se că acestea sunt contrazise de probele administrate în cauză.

Se retine că, atât partea vătămată, cat și martorii P. Ion, Gogota I. a si F. I. Calin au declarat ca la momentul deplasării la fata locului a reprezentanților Primăriei D., inculpatul a susținut că a ocupat terenul deoarece era nemulțumit de faptul ca martora Gogota I. a nu i l-a vândut lui (filele 45-47, 57). Se mai arată că linia de demarcație inițială arătată de martori este confirmata si de planul de amplasament si delimitare a imobilului avut in vedere la înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciara (fila 9) și corespunde astfel liniei compuse din gardul curții inculpatului și, în prelungire, de gardul de sarma pe segmentul AB, asa cum a fost identificată cu ocazia cercetării la fata locului (fila 38).

Se arată că inculpatul a fost conștient că ocupă fără drept terenul în litigiu, motivat că, deși acesta avea cunoștință de schiță încă din anul 1996, când a fost emis procesul-verbal de punere in posesie, până în anul 2009, când Gogota I. a a vândut terenul către P. D., nu a pretins modificarea liniei de demarcație a terenurilor.

Se mai arată că, la data de_, cu ocazia cercetării la fata locului, A.

V. chiar a arătat că terenul său si al martorei Gogota I. a au fost delimitate în anul 1990 și fiind intrebat de ce până în anul 2009 nu a ocupat suprafața

despre care susține ca i se cuvine, acesta a declarat ca nu a considerat ca a venit momentul.(fila 35)

În drept, se arată că faptele descrise întrunesc elementele constitutive ale infractiunii de tulburare de posesie, prevăzuta de art.220 alin.2 Cod penal.

Cu privire la latura civilă, se reține că partea vătămată P. D. nu s-a constituit parte civilă.(fila 56)

În probațiune, se arată că faptele reținute in sarcina învinuitului A.

V. se probează cu: plângerea si declaratia părții vatamate (filele 4, 56); procesele-verbale de cercetare la fata locului (filele 12-15, 35-40); extrasul carte funciara nr.50284 (filele 5-9); sentinta civila nr.235/_ (filele 26-29); contractul de vanzare-cumparare (fila 50); procesul-verbal de punere in posesie (fila 44); declaratiile martorilor (filele 20-25, 45-47, 57); declaratiile invinuitului (filele 16-17); declaratia învinuitului dată cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penală (fila 59).

În faza de judecată, inculpatul și-a menținut poziția de nerecunoaștere, așa cum rezultă din declarația acestuia, cât și la ultimul cuvânt, când a arătat că nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii. Au fost reaudiați în fața instanței martorii propuși prin Rechizitoriu: P. Ion; Tomoiaga Gavrilă; Gogotă I. a; F. I. Calin și Z.

I. și a fost audiată martora propusă de inculpat, A. M., declarațiile acestora fiind atașate la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public a renunțat la audierea martorului Țicală Gheorghe, motiv pentru care s-a dat citire declarației acestuia din faza de urmărire penală.

Instanța a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize topografice pentru identificarea suprafeței de teren ocupate de către inculpat, însă reprezentantul Ministerului public s-a opus probei cu expertiza topografică, iar inculpatul a arătat că nu este de acord să achite contravaloarea acestei lucrări, astfel că și instanța a apreciat că, pentru soluționarea cauzei, raportat la probele existente la dosar, respectiv declarațiile martorilor, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele foto în care este evidențiat pe aliniamentul A-B-C gardul din lemn amplasat ilegal, extrasul CF nr. 50284, cu Planul de amplasament și delimitare a terenului părții vătămate (f. 5-9), nu se impune efectuarea acesteia.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:

Fapta inculpatului A. V. care în primăvara anului 2011 a desființat gardul de sarma dintre proprietatea sa și cea a părții vătămate (pe segmentul AB filele 38-39) și a construit un gard din lemn pe terenul aparținând părții vătămate (pe segmentul BC fila 39), perpendicular pe vechiul amplasament, astfel că părții vătămate i-a fost ocupată o suprafață de teren corespunzătoare coordonatelor ABC din planșa foto, în suprafață de aproximativ 4 ari, situat în "Valea Lemnelor";, fără consimțământul

acesteia, precum și refuzul de a-l elibera la cererea proprietarului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art.220 alin.2 Cod penal.

Chiar dacă inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, aceasta a fost dovedită atât cu probele administrate în faza de urmărire penală, cât și cu cele administrate în fața instanței.

Inculpatul se contrazice singur în declarații: în declarațiile date în faza de urmărire penală, cum este cea de la data de_, de la f. 16 din dos. 601/P/2011 arată că "anul trecut am ocupat această porțiune…și l-am îngrădit cu gard de lemn";, sau declarația de la f. 17, în care recunoaște că a ocupat după vânzare o suprafață de aproximativ 4 ari din terenul pe care l-a vândut Gogotă I. a lui P. D., , considerând că aceasta nu avea dreptul să vândă suprafața respectivă, pentru ca în fața instanței să susțină că a folosit terenul respectiv din anul 1996 și că Gogotă I. a a vândut 10 ari din terenul pe care îl consideră proprietatea lui.

Inculpatul a recunoscut că în anul 2012 i s-a cerut să elibereze terenul în litigiu, atât de către tatăl părții vătămate, P. I., cât și de către o comisie din cadrul Primăriei D. din care făcea parte viceprimarul, martorul F. I. Călin, însoțiți de poliție, aceștia aducându-i toți la cunoștință că partea vătămată are acte de proprietate pe terenul ocupat.

Iar cu ocazia cercetarii la fata locului, A. V. chiar a aratat că terenul său si al martorei Gogota I. a au fost delimitate în anul 1990. Fiind intrebat de ce până in anul 2009 nu a ocupat suprafata despre care sustine ca i se cuvine, acesta a declarat ca "nu a considerat ca este momentul";.(fila 35 din dos. u.p.) Din aceasta deducând că inculpatul nu poate susține că terenul ocupat îi aparține și că ar lipsi latura subiectivă a infracțiunii.

Declarația inculpatului este contrazisă de declarațiile celorlalți martori propuși prin Rechizitoriu care au fost audiați și în fața instanței, tuturor arătându-li-se planșele foto de la filele 38-39 și toți susținând că suprafața ocupată de către inculpat este evidențiată pe aliniamentul A-B-C. Singura martoră care susține varianta inculpatului este soția acestuia, A. M., însă declarația acesteia va fi înlăturată ca subiectivă.

Declarațiile martorilor se coroborează cu celelalte probe administrate în dosarul de urmărire penală, respectiv plângerea și declarația părții vătămate (filele 4, 56); procesele-verbale de cercetare la fata locului (filele 12, 35-40); extrasul carte funciara nr.50284 și planul de amplasament și identificare (filele 5-9); sentința civilă nr.235/_ (filele 26-29); contractul de vânzare- cumpărare (fila 50).

Față de dovedirea dreptului de proprietate al părții vătămate, care deține extras CF nr. 50284, cu plan de amplasament și identificare întocmit de dl. ing. expert topograf Tomoiagă N., din care rezultă clar că linia despărțitoare dintre proprietatea inculpatului și a părții vătămate este dreaptă și că inculpatul a amplasat gardul de lemn perpendicular pe această linie despărțitoare,

instanța a apreciat că inculpatul a ocupat fără drept acea suprafață din terenul părții vătămate, știind că terenul nu i se cuvine, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220, alin.2 C.penal.

Art. 220 din Codul penal a fost modificat prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției. Modificarile privesc atat aspecte de drept substantial, cat si aspecte de ordin procedural:

La modificările de drept substanțial, sub aspectul conținutului juridic al infracțiunii, textul adaugă o condiție legată de atitudinea subiectivă a persoanei vătămate, respectiv ca fapta de ocupare să se facă fără consimțământul acesteia. Implicit, se stabilește o condiție privind elementul subiectiv al infracțiunii, în sensul că, făptuitorul trebuia să aibă cunoștință de lipsa consimțământului părții vătămate.

În cazul de față, s-a dovedit lipsa consimțământului părții vătămate la ocuparea terenului de către inculpat.

Textul de lege stabilește, de asemenea, ca modalitate a elementului material al laturii obiective și "refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat".

Fapta de desființare a semnelor de hotar- deplasarea lor spre interiorul terenului învecinat, cu consecința ocupării unei porțiuni din acel teren - nu rămâne in afara ilicitului penal, căzând sub incidența alini. 2 al art. 220 Cp.

Din probele administrate rezultă că inculpatul a desființat gardul din sârmă care exista între cele două proprietăți, montând un gard din lemn.

Din punct de vedere procedural, se observă înlăturarea tezei I a aliniatului 4, care stabilea că acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabila a persoanei vătămate. În actuala formulare, aliniatul al (4)-lea stabilește doar că împăcarea părților înlătură răspunderea penala, astfel că este aplicabil principiul oficialității prev. de art 2 al 2 Cpr.p., motivația legii fiind de a proteja mai bine dreptul de proprietate.

La încadrarea juridică a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, instanța a avut în vedere că din probele administrate rezultă în mod cert împrejurarea că inculpatul a săvârșit-o.

Infracțiunea de tulburare de posesie prev. de aliniatul al 2-lea al art.220 C.pen. se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite și circumstanțele care caracterizează persoana inculpatului care este în vârstă de 56 de ani, nu are antecedente penale, conform fișei de cazier judiciar (f. 19-dos.

u.p. și 73 din dos._ ), dar și poziția nesinceră avută atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței.

Față de lipsa antecedentelor penale, instanța a făcut aplicarea disp. art.

74 lit. a), coroborat cu art. 76, lit. d) Cod penal privind circumstanțele atenuante.

În consecință, în considerarea dispozițiilor art. 72 Cod penal, instanța a stabilit pedeapsa la 6 (șase) luni închisoare.

Raportat la faptul că inculpatul nu are antecedente penale, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei sancțiuni neprivative de libertate, instanța a făcutaplicarea dispozițiilor art. 81 C.penal privind suspendarea condiționată a pedepsei fără executarea acesteia.

Instanța a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal: că dacă în cursul termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, acesta va săvârși o nouă infracțiune, consecința va fi revocarea suspendării condiționate și executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În temeiul art.81 și 82 C.pen., instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.

Prin pronunțarea unei soluții de condamnare, fiind considerat nedemn, instanța a făcut aplicarea disp. art. 71, raportat la 64 lit. a, C. pen. și a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, teza a II-a C.pen. Însă pronunțând suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare, s-a suspendat și pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, conform disp. art. art.71 al.5 C.pen.

Cu privire la latura civilă, instanța a constatat că partea vătămată P.

D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Însă art. 348 C.pr.penală prevede că, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, instanța se pronunță cu privire la restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, în sensul că a obligat inculpatul să predea în deplină posesie părții vătămate suprafața de teren ocupată ilegal din locul Valea Lemnelor, din orașul D. și să demonteze gardul amplasat ilegal între proprietatea lui și a părții vătămate. Suprafața de teren ocupată ilegal a fost identificată pe aliniamentul C-A-B-colțul casei din a doua planșă foto de la f. 38, inculpatul fiind obligat să revină la situația anterioară săvârșirii infracțiunii.

Pronunțând o soluție de condamnare, în temeiul art. 191 alin.1 C.proc.pen. inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare din faza de urmărire penală și din faza de judecată, conform dispozitivului.

Având în vedere că părțile civile nu au solicitat cheltuieli judiciare pentru procesul penal pe care l-au purtat, acestea nu au fost acordate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul A. V. .

Procedând la judecarea recursului, tribunalul, din oficiu, la termenul din_ a pus în discuția părților excepția lipsei competenței materiale a T. ui M. în raport de infracțiunea dedusă judecății și de modificarea competenței în materia soluționării căilor de atac aduse de Legea 202/2010.

Astfel, potrivit art. 27 pct. 3 din Codul de procedură penală tribunalul judecă, ca instanță de recurs, recursurile împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii

penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, precum și recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în materia măsurilor preventive, a liberării provizorii sau a măsurilor asigurătorii a hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în materia executării hotărârilor penale sau a reabilitării, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege.

De asemenea, articolul 28¹pct. 3 Cod procedură penală modificat prin Legea nr. 202/2010 are următorul conținut: Curtea de Apel, "ca instanță de

recurs judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în primă instanță, cu excepția celor date în competență tribunalului, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege";.

Având în vedere că în cazul infracțiunii deduse judecății în calea de atac și care a constituit obiectul soluționării judecății pe fond a cauzei, la Judecătoria Dragomirești, respectiv tulburare de posesie prevăzută de art. 220 alin.2 Cod penal acțiunea penală nu se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, tribunalul, declină competența de soluționare a recursului declarat de inculpat în favoarea Curții de Apel C. .

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

În temeiul art.42 C.pr.pen. declină competența de soluționare a recursului declarat de recurentul-inculpat A. V., domiciliat în D., nr.560, jud.

M. împotriva sentinței penale nr. 16/_ a Judecătoriei D. în favoarea Curții de Apel C. .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 28 mai 2013.

PREȘEDINTE					JUDECĂTORI			G.	IER
Alb C. Violeta	G.	O.	M.	S.	L. Ramona M.	C.	M.

Red.A.C./T-red.C.M.

Ex._

J. ecător la fond: Todincă Gavriș V.

TRIBUNALUL MARAMUREȘ cod operator 2618

Dosar_ Minută

D.P. 124/R/_

Decide:

În temeiul art.42 C.pr.pen. declină competența de soluționare a recursului declarat de recurentul-inculpat A. V., domiciliat în D., nr.560, jud. M. împotriva sentinței penale nr. 16/_ a Judecătoriei D. în favoarea Curții de Apel C. .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 28 mai 2013.

Președinte J. ecători

ROMÂNIA - TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA PENALĂ cod operator 2618 Dosar nr. _

Din:

Către,

CURTEA DE APEL CLUJ

Vă înaintăm alăturat prezentei, dosarul cu nr. mai sus indicat privind pe recurentul - inculpat A. V. , având ca obiect infracțiunea de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin.2 C.pen., întrucât prin decizia penală nr. 124/R/_, s-a declinat competența de soluționare a recursului declarat de acesta împotriva sentinței penale nr. nr. 16 din_ a Judecătoriei D., în favoarea Curții de Apel C. .

Dosarul conține

file și are atașat dosarul nr._ (102 file).

PREȘEDINTE,		GREFIER,
Alb C. Violeta	C.	M.