Decizia penală nr. 929/2013. Tulburare de posesie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALA NR.929/R/2013
Ședința publică din data de 28 iunie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: V. C. JUDECĂTORI: I. C. M.
: SS GREFIER: G. I. -B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR - V. GĂZDAC
S-au luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursurile declarate de către inculpații T. V. și T. D. V. împotriva sentinței penale nr.675 din
19 aprilie 2013 a Judecătoriei G., inculpații fiind trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla dat în dosar nr.1034/P/2010 pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 220 alin.1, alin.2, alin.3 C.pen, art. 271 alin.2, alin.3 teza I C pen, cu aplicarea art. 33 lit. b C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21 iunie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 675 din 19 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei G. a fost condamnată inculpata T. V. , fiica lui Gyorgy și Anna, născută la data de_ în satul N. la, județul Cluj, domiciliată în satul B., nr. 58, comuna Fizeșu-Gherlii, județul Cluj, posesoare a buletinului de identiatate seria DS nr. 6., codul numeric personal 2., cetățenia română, studii 4 clase, pensionară, văduvă, cunoscută cu antecedente penale conform cazierului judiciar, la pedepsele de :
3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută de articolul 220 alineatele 1, 2 și 3 din Codul penal;
8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești, prevăzută de articolul 271 alineatul 2 și alineatul 3 teza I din Codul penal,
Au fost contopite pedepsele de la punctul 1 în pedeapsa mai grea de 3 ani închisoare, fără spor; în final 3 ani închisoare.
1. A fost condamnat inculpatul T. D. -V. , fiul Valer și V., născut la data de_ în municipiul G., județul Cluj, domiciliat în municipiul G., strada F., nr. 1, apartamentul 1, județul Cluj, locuind efectiv în satul B., nr. 58, comuna Fizeșu-Gherlii, județul Cluj, posesor al cărții de identiatate seria KX nr. 5., codul numeric personal 1., cetățenia română, studii școala profesională, calificare tâmplar, angajat la S.C. Becker Romania S. R. L. G. ,
necăsătorit, necunoscut cu antecedente penale conform cazierului judiciar (reabilitat de drept), la pedepsele de :
3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută de articolul 220 alineatele 1, 2 și 3 din Codul penal;
8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești, prevăzută de articolul 271 alineatul 2 și alineatul 3 teza I din Codul penal.
2. Au fost contopite pedepsele de la punctul 1 în pedeapsa mai grea de 3 ani închisoare, fără spor; în final 3 ani închisoare.
S-au interzis inculpaților drepturile prevăzute de articolul 64 alineatul 1 litera a), teza a II-a din Codul penal, începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepsei.
Au fost obligați inculpați, în solidar, să achite părții civile T. M., despăgubiri civile în sumă de 2.700 lei.
S-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii.
Au fost obligați inculpații să achite fiecare, câte 800 lei, cheltuieli judiciare către stat.
S-a respins cererea inculpaților privind obligarea părții civile T. M. la cheltuieli judiciare.
S-a stabilit suma de 150 lei, onorar pentru apărătorul din oficiu al părții civile T. M., ce s-a avansat din fondurile M. ui Justiției, doamnei avocate B. M. -Melinda.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că inculpații T. V. și T.
D. V. (fiul lui T. V. ) locuiesc în satul B., nr. 58, com. Fizeșu-Gherlii, jud. Cluj, în aceeași localitate în care își are domiciliul partea vătămată T. M. .
Așa cum a reieșit din sentința civilă nr. 2604/_ a Judecătoriei Dej, prin procesul-verbal nr. 118/_ al Consiliului Local al Comunei Fizeșu- Gherlii, T. M. a fost pus în posesie cu o suprafață de 0,58 Ha teren, situat în extravilanul satului B., tarlaua 21, parcela 28, între vecinii T. Valer, Sevan Lucreția, Ocolul Silvic și Oșorhean I. .
Deoarece la momentul respectiv T. V. și soțul său T. Valer (în prezent decedat) foloseau acea parcelă de teren, T. M. a solicitat instanței să-i oblige să o elibereze, deoarece o ocupau fără drept.
Prin sentința civilă nr. 2604/_ a Judecătoriei Dej, definitivă la data de_, a fost admisă acțiunea formulată de T. M., iar T. V. și T. Valer au fost obligați: ";să recunoască dreptul de proprietate și să lase în deplină posesie și deplină folosință reclamantului terenul în suprafață de 0,58 Ha, cuprins în tarlaua nr. 21 parcela nr. 28, între vecinii T. Valer, Sevan Lucreția, Ocolul Silvic și Oșorhean I. ";.
La data de_, Comisia județeană Cluj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor i-a eliberat lui T. M. titlul de proprietate nr. 5421/117/_ cu privire la terenul cu care acesta a fost pus în posesie anterior.
După cum reiese din sentința penală nr. 1405/_ a Judecătoriei G.
, T. M. a pus în executare sentința civilă nr. 2604/_ a Judecătoriei Dej. Astfel, în dosarul execuțional nr. 3/2004, executorul judecătoresc M. I.
F. a identificat terenul menționat în titlul de proprietate nr. 5421/117/_ a lui T. M., l-a măsurat și l-a delimitat bătând țăruși, fapt consemnat în procesul-verbal din data de_ .
La acel moment, între T. M. pe de-o parte, și T. V. și T. Valer pe de altă parte, era în derulare un alt proces (dosarul civil nr. 3487/2003 al Judecătoriei G. ) având ca obiect despăgubirea solicitată de T. M. de la T.
V. și T. Valer, reprezentând folosul de care aceștia au beneficiat în perioada în
care au ocupat fără drept terenul lui T. M. (2000-2003). La data de_, T.
M., expertul tehnic agricol P. Liana și P. Dorel s-au deplasat la terenul susmenționat pentru stabilirea stării de fapt. Persoanele prezente au constatat că poarta de intrare la tarla era blocată cu spini, la fel fiind înconjurat cu gard de spini și terenul. Când a încercat să intre pe teren, T. M. a fost întâmpinat de către T. V. și T. Valer, care i-au adresat amenințări.
Cu privire la situația terenului menționat în titlul de proprietate nr. 5421/117/_, în raportul de expertiză tehnică agricolă întocmit în dosarul civil nr. 3487/2003 al Judecătoriei G. se arată că acesta este situat în apropierea domiciliului lui T. V. și T. D. V., accesul efectuându-se prin grădina acestora, și că din suprafața totală de 0,58 Ha, 20 arii reprezintă teren arabil - care în momentul efectuării expertizei (anul 2004) era cultivat cu porumb, iar restul de 38 arii reprezintă fânaț și pomi fructiferi.
La data de_, T. M. a intenționat să culeagă fructele de pe pomii aflați pe terenul susmenționat, împreună cu Buiga V. L., Lăcătuș S., Buiga Sorin și Constantinescu M. . În timp ce aceștia culegeau fructe, T. D.
însoțit de părinții săi T. Valer și T. V. i-au amenințat pe culegătorii de fructe, care au fost forțați să părăsească terenul și să se îndepărteze.
Prin sentința penală nr. 1405/_ a Judecătoriei G., definitivă la data de_, T. V. și T. D. V. au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev. de art. 271 alin. 2, alin. 3 din C. pen. la pedeapsa de 10 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pe durata termenului de încercare de 2 ani și 10 luni. În soluționarea laturii civile a cauzei penale, instanța a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii.
Din procesul-verbal întocmit la data de_, din dosarele nr. 9/2004 și nr. 9/2005 ale Biroului Executorului Judecătoresc M. I. F. din mun. G. reiese că la aceeași dată, în baza sentinței civile nr. 2604/1993 a Judecătoriei Dej și a sentinței penale nr. 1405/2005 a Judecătoriei G., executorul judecătoresc, însoțit de partea vătămată T. M., de inginerul topograf Sălăjan Claudiu și de agentul de poliție Budean Claudiu, s-a deplasat la terenul cu suprafața de 0,58 Ha, situat în extravilanul satului B., tarlaua 21, parcela 28, între vecinii T. Valer, Sevan Lucreția, Ocolul Silvic și Oșorhean I., teren menționat în titlul de proprietate nr. 5421/117/_ .
La fața locului a fost prezentă inculpata T. V. . Executorul judecătoresc i-a adus la cunoștință acesteia - în calitate de debitoare în dosarul execuțional, calitatea și scopul în care este prezent acolo, după care conform procedurii legale a somat-o să părăsească de îndată terenul proprietatea lui T. M. . Cu ajutorul inginerului topograf, executorul judecătoresc a identificat parcela conform sentințelor sus-menționate, a efectuat măsurători, a delimitat-o prin baterea de țăruși și l-a pus, din nou, în posesia terenului pe T. M. .
Inculpata T. V. a fost atenționată în mod expres de către executorul judecătoresc asupra consecințelor legale pe care le va suporta în cazul nerespectării punerii în posesie a lui T. M. . Deși a fost prezentă la efectuarea operațiunilor, inculpata T. V. nu a dorit să asiste la efectuarea măsurătorilor și nici la întocmirea procesului-verbal, aspect consemnat în cuprinsul acestuia.
În plângerea penală înregistrată de T. M. la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla la data de_ acesta arată că:
";Dau în judecată pe următorii: T. V. și T. D. V. pentru următoarele:
nerespectarea hotărârilor judecătorești,
tulburare de posesie (a arat circa 20 ari),
intrare și folosire abuzivă,
smulgerea țărușilor bătuți de către executorul judecătoresc împreună cu poliția și persoanele trecute în p.v. din_ a terenului în sup. 5800 mp. pe care îl dețin din tarlaua nr. 21 și parcela nr. 28 din titlul de proprietate nr. 5421/26 oct 1993 și sent. civ. 2604/93 și pentru pretențiile civile pe ultimii 5 ani în valoare de 10.000 lei";.
Există dovezi că după data la care T. M. a fost pus în posesie de către executorul judecătoresc M. I. F. cu terenul cu suprafața de 0,58 Ha menționat în titlul de proprietate nr. 5421/117/_ (11 septembrie 2007), inculpații T. V. și T. D. V. au continuat să ignore prerogativele de proprietar ale lui T. M. și autoritatea hotărârilor judecătorești prin care li s-a impus să-i permită lui T. M. să-și folosească netulburat terenul.
Prin coroborarea declarațiilor părții vătămate T. M. și ale martorilor Buiga Sorin Marcel, Beudean Sorin, M. R. A., M. I. Răzvan și Prodan Gavril rezultă cu certitudine ocuparea de către inculpații T. V. și T.
D. V., în perioada cuprinsă între primăvara anului 2009 și primăvara anului 2010, a terenului proprietatea lui T. M. menționat în titlul de proprietate nr. 5421/117/_ și totodată împiedicarea lui T. M. de a folosi acel teren. Din materialul probator aflat la dosar rezultă indicii că inculpații T. V. și T. D.
V. ar fi folosit terenul susmenționat și în cursul anilor 2007 și 2008, însă există o constantă relativitate a declarațiilor persoanelor audiate în ceea ce privește fixarea în timp a acțiunilor inculpaților de exploatare a terenului în perioada 2007-2008, iar acest fapt profită inculpaților potrivit art. 52și art. 66 din C. pr. pen. (dificultatea administrării probatoriului se datorează și întârzierii cu care partea vătămată a sesizat organul judiciar -_ ). Ca urmare, acuzațiile care li se aduc inculpaților vor fi limitate la intervalul de timp în care, din materialul probator, rezultă acțiuni concrete ale acestora, fixate prin repere temporale clare.
Faptul că terenul cu suprafața de 0,58 Ha cu care a fost pus în posesie T.
M. în luna septembrie 2007 este același cu terenul ocupat de inculpații T. V. și T. D. V. în anii 2009 și 2010 rezultă din declarațiile părții vătămate T.
M., din procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de_ și din procesul-verbal din data de_ de completare a procesului-verbal de cercetare la fața locului, din declarația martorului Budean Izidor Claudiu și din adresa și hărțile cadastrale depuse la dosar de către Primăria Comunei Fizeșu Gherlii.
Din declarațiile părții vătămate T. M. reiese că după ce a fost pus în posesie de către executorul judecătoresc, inculpații T. V. și T. D. V. au înlăturat semnele de hotar și au executat lucrări agricole pe suprafața de 0,2 Ha din totalul de 0,58 Ha, iar de pe suprafața de 0,38 Ha au cosit și au recoltat iarba și au cules fructele de pe pomii care erau plantați acolo. Partea vătămată T. M. a precizat că a încercat de mai multe ori să folosească parcela respectivă, dar de fiecare dată nu a fost lăsată să pătrundă pe teren de către inculpați, fiind amenințat cu acte de violență. În primăvara anului 2010 partea vătămată T. M. a văzut când martorii Beudean Sorin și M. R. au arat cu caii o suprafață de 0,20 - 0,25 Ha din terenul respectiv, care apoi a fost cultivată cu porumb de către inculpați, iar de pe restul parcelei (0,38 Ha) inculpații au cosit și au strâns iarba care creștea printre pomi.
La data de_ organul de cercetare penală a efectuat o cercetare la fața locului, în prezența părții vătămate T. M., aspectele constatate fiind consemnate într-un proces-verbal, însoțit de planșă fotografică și schiță. În procesul-verbal se arată că partea vătămată T. M. a indicat terenul cu care a fost pus în posesie în luna septembrie 2007 (parțial arabil și parțial ocupat cu iarbă și pomi), acesta fiind amplasat între alte două parcele de teren aparținând inculpaților T. V. și T. D. V., situate în aceeași poiană, una la Vest (către
gospodăria inculpaților, situată la nr. 58) ocupată cu iarbă și pomi, iar cealaltă la Est (către capătul poienii) parțial arabilă. S-a constatat că pe o porțiune din terenul părții vătămate T. M. există resturi vegetale uscate, rămase în urma recoltării porumbului. Pe latura estică, delimitarea între parcela proprietatea părții vătămate T. M. și parcela deținută de inculpați era realizată printr-un răzor (suprafață de teren mai înaltă).
Martorii Beudean Sorin și M. R. A. au confirmat faptul că, în primăvara anului 2010 (dar și în anii următori, 2011 și 2012), la solicitarea inculpaților T. V. și T. D. V., pe parcursul a 3-4 zile, au arat cu caii, au grăpat și au semănat cu porumb, contra cost, un număr de 3 parcele de teren situate în apropierea gospodăriei inculpaților, două dintre acestea fiind amplasate în poiana situată în spatele gospodăriei cu nr. 58 din satul B., cele două parcele arabile din poiană fiind delimitate printr-o suprafață de teren mai înaltă care nu putea fi arată (răzor). Martorii au susținut că restul lucrărilor agricole necesare dezvoltării culturii (prășit, săpat a doua oară etc.) au fost efectuate de către inculpații T. V. și T. D. V. . După ce au efectuat lucrările, martorii s-au întâlnit cu T. M. și au aflat de la acesta că una dintre cele două parcele de teren arabil din poiană (cea situată în partea din mijloc a poienii) este proprietatea sa. Martorii cunoșteau că între T. M. pe de-o parte, și T. V. și
T. V. D. pe de altă parte, a existat un litigiu care a durat mai mulți ani în legătură cu terenul pe care ei l-au arat la solicitarea inculpaților.
Din declarația martorului M. R. A. reiese faptul că anterior anului 2010, cele două parcele de teren arabil aflat în poiană au fost arate de către fratele său M. I. uț împreună cu un cetățean mai în vârstă din satul B. - pe care îl cheamă Gavriș, tot la solicitarea inculpaților T. V. și T. D. V. .
Din declarațiile martorilor M. I. Răzvan (fratele lui M. R. A. ) și Prodan Gavril reiese că, la solicitarea inculpaților T. V. și T. D. V. au efectuat împreună lucrări agricole de primăvară, cu caii (arat, grăpat, semănat cu porumb) pe cele două parcele de teren arabil, situate în poiana din spatele gospodăriei inculpaților. Fiind audiați în luna iulie 2012, cei doi martori nu au putut preciza, în mod concordant și pe baza unor date obiective, anul în care au efectuat lucrările agricole susmenționate, astfel că perioada va fi stabilită prin coroborarea declarațiilor acestora cu declarația martorului M. R. A. -
singura care conține repere de timp concrete și în care este menționat "știu de la fratele meu M. I. uț că înainte de a apela la serviciile mele și ale lui Beudean Sorin (n.n. primăvara anului 2010), T. V. l-a plătit pe fratele meu M. I. uț care locuiește la aceeași adresă cu mine, și pe un cetățean mai în vârstă pe care îl cheamă Gavriș, să are cele două parcele de teren arabil din poiana la care am făcut referire mai sus";, fiind rezonabil să se creadă că M. I. Răzvan și Prodan Gavril au efectuat lucrările în primăvara anului 2009.
Fiind audiat de către procuror în luna iulie 2012, martorul Buiga Sorin Marcel a susținut faptul că în anul 2008 sau în anul 2009 (fără a putea preciza anul) s-a deplasat împreună cu inculpatul T. M., cu scopul de a culege mere sau nuci, la terenul cu suprafața de 0,58 Ha, ocupat parțial cu pomi fructiferi, situat în spatele gospodăriei inculpaților T. V. și T. D. V., cu care T. M. a fost pus în posesie de către executorul judecătoresc în luna septembrie 2007. Martorul și partea vătămată au fost întâmpinați de către inculpații T. V. și T.
D. V., care erau înarmați cu corpuri contondente și care i-au amenințat cu acte de violență și le-au adresat cuvinte jignitoare și i-au forțat să iasă imediat de pe teren. Ulterior martorul Buiga Sorin Marcel a aflat de la T. M. că inculpații continuă să folosească acel teren și că nu îl lasă să exploateze terenul.
Din declarația martorului Budean Izidor Claudiu (lucrătorul de poliție care a participat la data de_ la punerea în posesie de către executorul
judecătoresc a lui T. M., cu terenul cu suprafața de 0,58 ha) reiese că terenul cu care T. M. a fost pus în posesie de către executorul judecătoresc în septembrie 2007 este identic cu cel la care face referire procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de_ precum și cu terenul din fotografiile aeriene aflate la dosar - foto nr. 4 și foto nr. 5.
Din adresa și hărțile cadastrale depuse la dosar de către Primăria Comunei Fizeșu Gherlii, din procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de_, din procesul-verbal din data de_ de completare a procesului-verbal de cercetare la fața locului din_ și din fotografiile aeriene aflate la dosar - foto nr. 4 și foto nr. 5 (pe care martorii au indicat locul unde au executat lucrări agricole la solicitarea inculpaților) rezultă că aceste înscrisuri se referă la același teren, cu suprafață de 0,58 Ha, situat în în extravilanul satului B., tarlaua 21, parcela 28, înscris în titlul de proprietate nr. 5421/117/_ .
Inculpații T. V. și T. D. V. au refuzat să relaționeze cu organul de cercetare penală, iar cu prilejul audierilor la procuror au uzat de dreptul la tăcere.
Starea de fapt reținută mai sus este dovedită cu următoarele probe administrate în cursul urmăririi penale: proces-verbal cercetare la fața locului, planșă fotografică, schiță (filele 41-48), proces-verbal completare proces-verbal de cercetare la fața locului (filele 102-103), adresă și hărți cadastrale de la Primăria Comunei Fizeșu Gherlii (filele 113-115), titlul de proprietate nr. 5421/117/_ (fila 9), sentința civilă nr. 2604/1993 a Judecătoriei Dej (filele 24-25), proces- verbal de punere în posesie din dosarele nr. 9/2004 și nr. 9/2005 ale Biroului Executorului Judecătoresc M. I. F. (filele 33-34), raport de expertiză tehnică agricolă din dosarul civil nr. 3487/2003 al Judecătoriei G., plan de situație (filele 12, 13-16), sentința penală nr. 1405/2005 a Judecătoriei G. (filele 27-29), fotografii aeriene sat B. (filele 74-79), declarații parte vătămată T.
M. (fila 35), declarație inculpat T. V. (filele 117-118), declarație inculpat T.
D. V. (filele 119-120), declarații martor Buiga Sorin Marcel (filele 94-95, 54, 36), declarații martor Beudean Sorin (filele 99-101, 55, 37), declarații martor M.
R. A. (filele 96-98, 53), declarație martor Budean Izidor Claudiu (filele 92-93), declarație martor M. I. Răzvan (filele 126-127), declarație martor Prodan Gavril (filele 128-129) și procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală (filele 166 și 167). De asemenea, în cursul judecății s-au administrat următoarele probe: declarațiile martorilor (filele 42-44, 70-72, 84 și 85).
Din declarațiile martorilor audiați în fața instanței reisese că inculpații au ocupat terenul din litigiu în mod indirect prin aceea că, au angajat pe martorii M.
R. A. și Beudean Izidor să are terenul și i-au plătit pentru asta, deși partea vătamată T. M. a fost pus în posesie de către executorul judecătoresc cu terenul din litigiu.
În rechizitoriu s-a afirmat că inculpații au smuls țărușii care au fost puși de către executorul judecătoresc pentru a delimita terenul cu care partea civilă T.
M. a fost pus în posesie. Această afirmație este susținută doar de partea civilă și de martorul Buiga Sorin-Marcel, care este ginerele părții civile și a aflat această informație de la partea civilă. Prin urmare, instanța apreciază că acest aspect nu este suficient dovedit, astfel că, potrivit articolului 52din Codul de procedură penală întrucât inculpații beneficiază de prezumția de nevinovăție, nu se va reține la încadrarea în drept a infracțiunii de tulburare de posesie, agravanta constând în desființarea semnelor de hotar.
În apărarea lor, inculpații au depus un contract (fila 74) în care se arată că numiții Bocoș C., Sevan Octavian și Naghi F. vând numitului T. Valer suprafața de 0,58 hectare teren situat în localitatea B., tarlaua 21, parcela 27.
Referitor la acest contract instanța reține că nu are relevanță în cauză întrucât terenul din contract nu se suprapune cu terenul din litigiu (care este situat în parcela 28).
Inculpații au mai depus la dosar un număr de 6 chitanțe (filele 86-91) și au afirmat că acestea dovedesc faptul că ei au achitat impozitul pentru terenul din
litigiu. Instanța reține că, din examinarea celor 6 chitanțe reiese că numitul T. Valer a achitat impozite pentru teren, fără a se indica pentru ce teren s-a achitat. Prin urmare, aceste acte nu vor fi luate în considerare.
Inculpații au arătat în concluziile scrise (filele 95-97) că, dispoziția dată de inculpați unor terți de a ara terenul din litigiu precum și efectuarea unor lucrări pe acel teren de către inculpați, nu semnifică ocuparea terenului. Această opinie nu este corectă întrucât, așa cum s-a arătat în literatura de specialitate (G. Diaconecu, C. Duvac, Tratat de drept penal. Partea specială, Editura C. H. Beck, București, 2009, pagina 313) ocuparea constă în … pătrundearea autorului faptei într-un imobil - construcție, teren - în scopul de a și-l înstăpâni. A rezultat din probele de la dosar că inculpați au lucrat terenul din litigiu încă din 1993 până azi, astfel că este evident că aceștia au ocupat terenul.
Din coroborarea acestor probe reiese că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
În drept, fapta inculpatei T. V. care, în perioada 2009 - mai 2010, împreună cu inculpatul T. D. V., a ocupat fără drept și fără consimțământ sau aprobare prealabilă primită în condițiile legii, prin amenințare, terenul cu suprafața de 0,58 Ha, situat în extravilanul satului B., tarlaua 21 parcela 28, aflat în posesia părții vătămate T. M., întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de tulburare de posesie, faptă prev. de art. 220 alin. 1, alin. 2, alin. 3 din C. pen.
Fapta inculpatei T. V. care, în perioada 2009 - mai 2010 a împiedicat-o, prin amenințare, pe partea vătămată T. M., să folosească terenul cu suprafața de 0,58 Ha, situat în extravilanul satului B., tarlaua 21 parcela 28, deținut în baza sentinței civile nr. 2604/_ a Judecătoriei Dej și a sentinței penale nr. 1405/_ a Judecătoriei G., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești, faptă prev. art. 271 alin. 2, alin. 3 teza I din C. pen.
Faptele au fost săvârșite de către inculpată prin aceeași acțiune (ocuparea terenului) astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 33 lit. b) din C. pen., privind concursul ideal de infracțiuni.
Fapta inculpatului T. D. V. care, în perioada 2009 - mai 2010, împreună cu inculpata T. V., a ocupat fără drept și fără consimțământ sau aprobare prealabilă primită în condițiile legii, prin amenințare, terenul cu suprafața de 0,58 Ha, situat în extravilanul satului B., tarlaua 21 parcela 28, aflat în posesia părții vătămate T. M., întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de tulburare de posesie, faptă prev. de art. 220 alin. 1, alin. 2, alin. 3 din C. pen.
Fapta inculpatului T. D. V. care, în perioada 2009 - mai 2010 a împiedicat-o, prin amenințare, pe partea vătămată T. M. să folosească terenul cu suprafața de 0,58 Ha, situat în extravilanul satului B., tarlaua 21 parcela 28, deținut în baza sentinței civile nr. 2604/_ a Judecătoriei Dej și a sentinței penale nr. 1405/_ a Judecătoriei G., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești, faptă prev. art. 271 alin. 2, alin. 3 teza I din C. pen.
Faptele au fost săvârșite de către inculpat prin aceeași acțiune (ocuparea terenului) astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 33 lit. b) din C. pen., privind concursul ideal de infracțiuni.
La individualizarea pedepsei ce s-a stabilit fiecărui inculpat și pentru fiecare infracțiune, instanța a avut în vedere următoarele criterii prevăzute de articolul 72 din Codul penal:
gradul de pericol social al faptelor, care este relativ ridicat raportat la valoarea prejudiciului și la durata mare de timp în care au fost săvârșite;
persoana inculpatei T. V., care a mai fost condamnată la pedepse cu închisoare pentru fapte similare (fila 67 din dosarul de urmărire penală) și are o comportare bună în familie și societate (fila 12 din dosarul instanței); este pensionară; nu are vicii; nu se află în relații de dușmănie cu alte persoane, cu excepția lui T. M. ; nu a fost sancționată contravențional;
persoana inculpatului T. D. -V., care nu a mai fost condamnat (fila 66 din dosarul de urmărire penală) și are o comportare bună în familie și societate (fila 14 din dosarul instanței); este încadrat în muncă; nu are vicii; nu se află în relații de dușmănie cu alte persoane, cu excepția lui T. M. ; nu a fost sancționat contravențional;
limitele speciale ale pedepsei pentru fiecare infracțiune.
În baza acestor elemente, instanța a stabilit inculpatei T. V., o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de tulburare de posesie și o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru infracțiunea de nerespectarea hotărârilor judecătorești.
În temeiul articolului 33 litera b) și articolului 34 litera b) din Codul penal, s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa mai grea de 3 ani închisoare, fără spor; în final 3 ani închisoare.
În baza acestor elemente, instanța a stabilit inculpatului T. D. -V., o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de tulburare de posesie și o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru infracțiunea de nerespectarea hotărârilor judecătorești.
În temeiul articolului 33 litera b) și articolului 34 litera b) din Codul penal, s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa mai grea de 3 ani închisoare, fără spor; în final 3 ani închisoare.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla a solicitat suspendarea condiționată a executării pedepsei. Instanța a reținut că, potrivit articolului 81 alineatul 2 din Codul penal, în acest caz suspendarea condiționată poate fi acordată numai dacă pedeapsa aplicată este de cel mult 2 ani închisoare. Pentru a fi scăzută pedeapsa sub minimul special, este necesară reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților. Nici reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla și nici avocatul inculpaților nu au indicat nici o circumstanță atenuantă.
Instanța a reținut că, nu s-a dovedit în speță existența circumstanțelor atenuante prevăzute de articolul 73 din Codul penal. Potrivit articolului 74 alineatul 1 din Codul penal, Urmatoarele imprejurari pot fi considerate circumstante atenuante:
conduita buna a infractorului inainte de savirsirea infractiunii;
staruinta depusa de infractor pentru a inlatura rezultatul infractiunii sau a repara paguba pricinuita;
atitudinea infractorului dupa savirsirea infractiunii, rezultind din prezentarea sa in fata autoritatii, comportarea sincera in cursul procesului, inlesnirea descoperirii ori arestarii participantilor.
În speță, conduita bună a inculpaților înainte de săvârșirea infracțiunii nu a putut fi reținută deoarece inculpații au mai fost condamnați pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni, pentru același teren iar această condamnare nu a avut nici un efect. Celelalte două circumstanțe nu au putut fi reținute deoarece inculpații nu au recuperat prejudiciul, nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor și sunt
hotărâți să nu permită nici în viitor părții vătămate să folosească terenul din litigiu, așa cum a declarat inculpata T. V. la ultima ședință de judecată.
Prin urmare, având în vedere că inculpații, deși au mai fost condamnați pentru aceeași infracțiune, nu au recunoscut săvârșirea infracțiunii și sunt hotărâți să continue săvârșirea celor două infracțiuni, suspendarea executării pedepsei nu ar avea efectul minim scontat de a determina pe inculpați să înceteze săvârșirea infracțiunilor. Prin urmare, nu s-a dispus suspendarea executării pedepselor.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpaților duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea dreptului de natură electorală prevăzut de articolul 64 litera a) teza a II-a din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, motiv pentru care exercitarea acestuia va fi interzisă pe durata executării pedepsei.
Instanța nu a interzis dreptul de a alege, ci doar dreptul de a fi ales, având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia Sabău și Pârcălab împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia. Celeași aspecte au fost avute în vedere de instanța supremă în decizia numărul 74/2007 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite într-un recurs în interesul legii. Or, faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu au conotație electorală, astfel că instanța a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege. Dreptul de a fi ales se impune a fi interzis deoarece inculpații nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru concetățenii săi față de care aleg să aibă comportamentul anterior analizat.
În consecință, în temeiul articolului 71, alineatul 2 și alineatul 3 din Codul penal instanța a interzis inculpaților dreptul prevăzut la articolul 64, litera a) teza a II-a din Codul penal, pe durata executării pedepsei aplicate.
Persoana vătămată T. M. s-a constituit parte civilă pentru suma de
lei (fila 32 din dosarul instanței) reprezentând daune materiale. Ulterior, partea civilă a depus un act (filele 45-46) în care solicită următoarele :
OBLIGAREA inculpatilor,in solidar la plata sumei de 16.000 lei,reprezentand daune materiale.-constand c./v.folosului de tras (c.v.recolta de porumb de pe suprafața de 0,20 ha .respectiv 0,38 ha fan rezultat dintre pomii furctiferi si fructe)in total recolta de pe suprafața de 0,58 ha,situat pe raza teritoriala a satului B., Tarlaua 21 Parcela 28 pe anii in care partea civila a fost a fost lipsita de folosința terenului proprietatea sa.;
OBLIGAREA,in solidar a inculpaților la plata cheltuielilor de judecata. În motivarea actului menționat, partea civilă a arătat următoarele :
In fapt: Partea civila in anul 2007 a fost pus in posesia terenului5proprietate privata pe raza teritoriala a satului B. ,in tarlaua 21 Parcela 28 in intindere de 0,58 ha prin autoritatea executorului judecătoresc M.
I. F. ,in prezenta ing.topometrist Salajean Claudiu si a martorului Bunean Izidor Claudiu.Cu toate acestea.inculpatii in ultimii 3 ani au dat ordin martorului Beudean Sorin ,(mai exact incepand cu primăvara anului 2010) sa facă lucrările de arat,dupa aceea a cosit parcela de teren din poiana,tot la indicațiile inculpatilor.Oricum5din septembrie 2007 si pana in prezent tot de inculpați este folosita intreaga suprafața,deoarece aceștia au desființat semnele de hotar si a reperelor de marcaj prin amenințare si violenta.Trebuie specificat ca, din totalul suprafeței de teren de 0,58 ha:-total- este constituit din diferite categorii de folosinta,astfel:
0,20 ha are ramura de folosința "arabi 1" cultivat fiind cu porumb;
0,38 ha are ramura de folosința "1 i v a d a" cu iarba,de aceea inculpațiiau recoltat porumbul ,au cosit iarba dintre pomii fructiferi,valorificand-o ca si fan,au recoltat fructele pomilor .In anul 2011 organele de cercetare su efectuat ocercetare la fata locului,aspectele fiind consemnate,intr-un proces-verbal ,insotit de planșele fotografice si schita.Avand in vedere faptul ca,inculpatii prin deposedare au beneficiat de recolta si fructele întregii suprafețe de teren de 0,58 ha,prin exercitarea in mod repetat a actelor de violenta si de amenintari,l- au lipsit de folosința terenului pe partea civila, lipsindu-l in același timp, in toți anii ocupării, de contravlaorea recoltei de probumb,precum a fânului si fructelor produse de pomii fructiferi. Actele de violenta si amenințările ,fiind exercitate la diferite intervale de timp.,sunt in măsura sa întrerupă termenul de presciptie a exercitării acțiunii civile,asa ca, inculpatii datorează despăgubiri pe tot intervalul de timp,cat au produs pagube,implinirea termenului de prescripție, fiind intretrupt de fiecare data,cand s-au exercitat aceste acte. In baza disp. art. 998 ale Vcc"Orice fapta a omului,care cauzează altuia un prejudiciu,obliga pe acela din a cărui greșeala s-a ocazionat a-1 repara".
Art. 1039-1056 Vcc.reglementează obligațiile solidare."Obligatia solidara din partea debitorilor,cand toți s-au obligat la același lucru,astfel ca fiecare poate fi constrâns pentru totalitate,si ca plata făcuta de unul din debitori liberează si pe ceilalți."
Pentru aceste motive au solicitat ca inculpații să fie obligați ,in solidar la plata daunelor provocate prin fapta lor penala in dauna pârtii civile.
Referitor la despăgubirile civile solicitate, instanța a reținut că, inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea celeor două infracțiuni în perioada 2009 - mai 2010. Prin urmare, s-au acordat despăgubiri doar pentru această perioadă.
Conform adresei de la fila 82 emisă de comuna Fizeșu Gherlii, reiese că terenul din litigiu are suprafața de 5.800 metri pătrați este din categoria de folosința FINEȚE, astfel că se poate folosi numai pentru cosit și se poate valorifica fânul. Pentru un hectar de fâneață producția de fân estimativ este de 2000 kg/ha. Pentru cei 5.800 metri pătrați de teren se estimează o producție de 1160 hg. Prețul de vinzare este de 0.40 lei/ kilogram la piața libera, rezultind o valoare de 464 lei. Cheltuielile cu lucrările (cosit, adunat, strins in capite pe loc, fara transport) ce trebuie efectuate sunt de 550 lei pentru un hectar, astfel că va rezulta o cheltuială pentru suprafața respectiva de 319 lei. Impozitul pe teren va fi de 14 lei. Rezulta o cheltuiala de 333 lei pentru suprafața respectiva. VENITUL OBȚINUT PENTRU SUPRAFAȚA RESPECTIVA VA FI_ .
Conform principiilor de drept, cel ce face o cerere în fața instanței trebuie să o dovedească iar potrivit articolului 112 din Codul de procedură civilă, reclamantul trebuie să indice în cererea de chemare în judecată motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea și să depună o dată cu cererea de chemare în judecată și probele necesare. De asemenea, conform articolului 129 alineatul 1 din Codul de procedură civilă, părțile au obligația … să-și probeze pretențiile și apărările.
Partea civilă T. M. nu a depus suficiente probe pentru a-și dovedi pretențiile civile formulate. Astfel, martorii audiați la propunerea părții civile (filele 84 și 85) nu au relevat nimic important pentru dovedirea pretențiilor civile iar adresa menționată mai sus nu dovedește decât în mică măsură pretențiile părții civile.
Așa cum s-a arătat în practica judiciară (Curtea de Apel Cluj-secția penală și de minori, decizia numărul 412/_, publicată în Buletinul Curților de Apel,
nr._, paginile 183-186), conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, partea civilă poate obține rambursarea prejudiciului material în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum și caracterul rezonabil al cuantumului, în virtutea dreptului la un proces echitabil al părții civile reglementat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor și, conform
principiului rolului activ pe care trebuie să-l aibă judecătorul în soluționarea cauzelor, principiu înscris în articolul 4 din Codul de procedură penală. Dacă legislația națională nu permite o rezolvare judicioasă a dosarului, magistrații trebuie să suplinească administrarea probelor și motivarea hotărârii, prin normele dreptului european, putând stabili "în echitate’’ o sumă corespunzătoare în favoarea părții civile (cauza Comingersoll c. Portugalia, CEDO 2000). Evaluarea prejudiciului se poate face și prin raportarea la situații similare, prin apreciere.
Având în vedere cele de mai sus, instanța a apreciat că, prejudiciul dovedit de către partea civilă prin probele administrate în fața instanței, nu este real, astfel că va trece la stabilirea acestuia ,,în echitate’’, apelând la o probă care nu a foat administrată în acest dosar dare este relevantă în cauză.
La filele 13-16 din dosarul de urmărire penală se află un raport de expertiză tehnică judiciară, efectuat în dosarul civil numărul 3487/2003 al Judecătoriei G.
, în care se arată că s-a identificat terenul în suprafață de 5.800 metri pătrați situat pe teritoriul satului B., cimuna Fizeșu Gherlii, tarlaua 21 parcela 28, înscris în titlul de proprietate numărul_ (teren ce se află în litigiu în prezentul dosar). Expertul arată că a constatat că o parte din teren a fost cultivată cu porumb iar altă parte este fânață și pomi fructiferi. S-au calculat cheltuielile aferente efectuării lucrărilor necesare obținerii recoltelor precum și veniturile constând în valoarea recoltelor, rezultând un folos de tras pe trei ani de 59.290.750 lei (lei vechi, echivalent cu 5.929 lei noi).
Prin urmare, instanța a apreciat că, pentru o perioadă de ocupare a terenului de 1 an și 5 luni, părții civile i s-a cauzat un prejudiciu de 2.700 lei. Prejudiciul nu a fost recuperat, astfel că în temeiul articolului 14 alineatul 3 litera b) din Codul de procedură penală și al articolelor 998 și 1003 din Codul civil și conform articolelor 3, 5 și 220 din Legea numărul 71/2011, inculpații vor fi obligați, în solidar, să achite părții civile, despăgubirile civile precizate mai sus.
În temeiul articolului 14 alineatul 3 litera a) și articolului 170 din Codul de procedură penală, instanța a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie de către inculpații T. V. și T. D. V., cu privire la terenul cu suprafața de 0,58 hectare, situat în extravilanul satului
B., tarlaua 21 parcela 28, proprietatea părții vătămate T. M., având în vedere că schimbarea posesiei a rezultat în mod vădit din acțiunea inculpaților.
Inculpații au solicitat obligarea părții civile la cheltuieli judicare constând în onorar de acvocat. Având în vedere că inculpații urmează a fi condamnați pentru
infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și în temeiul articolului 193 alineatul 5 din Codul de procedură penală interpretat per a contrario, s-a respins cererea inculpaților privind obligarea părții civile la cheltuieli judicare.
Partea civilă T. M. a fost asistată în timpul judecății de către doamna avocat B. M. -Melinda, numit din oficiu, cu delegație la dosar (fila 30). Prin urmare instanța, în temeiul articolului 189 din Codul de procedură penală și în temeiul articolului 5 alineatul 1 litera e) din Protocolul încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Barourilor din România, înregistrat la Ministerul Justiției sub nr. 113928/2008, s-a acordat doamnei avocat un onorariu în sumă de 150 lei.
Împotriva sentinței menționate au declarat recurs inculpații T. D. V. și T. V. .
În susținerea recursului sentința a fost criticată pe motiv că se impune achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor de tulburare în posesie prev. de art. 220 alin. 1, 2 și 3 Cod penal și nerespectarea hotărârilor
judecătorești, prev. de art. 271 alin. 2 și 3 Cod penal, întrucât faptelor inculpaților le lipsește latura obiectivă.
În subsidiar, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile menționate în infracțiunile în formă simplă, prev. de art. 220 alin.1 Cod penal și de art. 271 alin.2 Cod penal, reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit.a Cod penal și art. 74 lit. b Cod penal și aplicarea unor pedepse cu suspendarea condiționată a executării.
S-a motivat că martorii audiați au arătat că au executat lucrări agricole pe terenul în cauză la solicitarea inculpatei T. V. cea care le-a arătat unde urmează să fie realizate lucrările și cea care a efectuat plata.
S-a mai învederat că nu a avut loc o luare în stăpânire a terenului fiindcă acesta nu era îngrădit; referitor la situația juridică a terenului s-a apreciat că aceasta reprezintă un veritabil paradox judiciar deoarece deși există o sentință civilă care a dispus punerea în posesie pe coinculpați alături de alte persoane, dintr-o adresă a comisiei locale rezultă că terenul a fost atribuit numitei T. I. și lui T. M., partea vătămată.
S-a mai argumentat că partea vătămată nu a fost de față la momentul cultivării terenului astfel că nu se poate discuta de existența unor amenințări la adresa acesteia, ca atare nu pot fi reținute formele agravante ale infracțiunilor.
Referitor la infracțiunea de nerespectarea hotărârilor judecătorești s-a considerat că părții vătămate i-au fost recunoscute proprietatea și folosința printr-o sentință civilă din 1993, apoi situația a fost restabilită printr-o sentință penală din 2005, iar în 2007 partea a fost repusă în posesie de executorul judecătoresc în temeiul ambelor hotărâri judecătorești, fără însă a demonstra că ulterior a existat o împiedicare a părții vătămate de a folosi terenul deținut în baza hotărârii judecătorești.
Sub aspectul laturii civile s-a apreciat nelegală operațiunea instanței de stabilire a despăgubirilor, în baza unui raport de expertiză tehnico-judiciară realizată într-un alt dosar și aferent unei alte perioade de timp, astfel încât se impunea respingerea pretențiilor civile.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut starea de fapt respectiv că între inculpați și partea vătămată au existat mai multe litigii civile și penale, asupra unui teren de 0,58 ha situat în extravilanul satului B., tarlaua nr. 21, parcela nr. 28, parcelă ce fusese folosită anterior de către familia inculpaților.
Ultima punere în posesie a fost efectuată la 11 septembrie 2007 avându-se la bază sentințele civile și cea penală pronunțate în cauză, respectiv ultima fiind sentința penală nr. 1405/2005 definitivă la 20 decembrie 2005 prin care
inculpații au fost condamnați pentru nerespectarea hotărârii judecătorești, prev. de art. 271 alin.2 și 3 Cod penal la pedepse cu închisoarea cu suspendarea condiționată a executării.
Justificat a reținut prima instanță în baza declarației părții vătămate și a martorului Buiga Sorin Marcel (f.70) că în toamna anului 2008 sau 2009 aceștia s-au deplasat pentru a culege mere și nuci de pe terenul pe care partea vătămată a fost pusă în posesie în anul 2007, însă au fost alungați de către inculpații care aveau asupra lor corpuri contondente și care i-au amenințat cu acte de violență.
Ulterior, din declarațiile persoanelor care au fost angajate de către inculpați să lucreze pământul rezultă că pe parcursul fiecărui an s-a arat, s-a grăpat, s-a
semănat porumb, în esență terenul fiind cultivat de către inculpați fără ca partea vătămată să mai poată intra în posesia terenului și fără să-l poată cultiva.
Susținerile inculpaților că nu au alungat prin amenințări pe partea vătămată de pe terenul pe care a fost pus în posesie sunt contrazise de declarația părții vătămate și a martorului ocular, Buiga Sorin Marcel - f.70, care a specificat că ambii inculpați au apărut pe teren, T. D. avea în mână o rangă, și i-au amenințat cu bătaia dacă nu pleacă.
Sentința primei instanțe este însă greșită sub aspectul încadrării juridice a infracțiunii.
Astfel, de vreme ce deposedarea părții vătămate a avut loc după ce aceasta a fost pusă în posesie de către executorul judecătoresc în baza hotărârilor definitive pronunțate de instanțele judecătorești, sunt realizate doar elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești, prev. de art.
271 alin.2 Cod penal- în speță și cu aplicarea alin. 3 Cod penal datorită nerespectării hotărârii judecătorești prin amenințare - și nu sunt întrunite și elementele infracțiunii de tulburare de posesie, prev. de art. 220 Cod penal, care presupune în situația premisă, spre deosebire de infracțiunea de nerespectarea hotărârilor judecătorești prev. de art. 271 alin.2 Cod penal, ca posesia părții vătămate să nu se întemeieze pe o hotărâre judecătorească ce trebuie respectată de către celelalte subiecte de drept.
Această orientare jurisprudențială a fost stabilită de către T. ul Suprem prin decizia nr. 3165/1972, publicată în Culegerea de decizii ale T. ului Suprem pe anul 1972, pag. 370.
Într-adevăr, infracțiunea de nerespectarea hotărârilor judecătorești prev. de art. 272 Cod penal, în speță s-a consumat în momentul alungării părții vătămate prin amenințare de pe terenul acesta și a fost realizată în formă continuă deoarece partea vătămată nu a mai reușit să reintre în fapt în posesia terenului datorită cultivării acestuia de către inculpați.
Așa fiind, în baza art. 38515pct. 2 lit.d Cod procedură penală raportat la art. 3856alin.6 Cod procedură penală, va admite recursurile inculpaților, va dispune schimbarea încadrării judiciare într-o singură infracțiune de nerespectarea hotărârii judecătorești prev. de art. 271 alin. 2 și 3 teza I Cod penal și va condamna pe inculpații T. D. V. și T. V. la câte 2 ani închisoare
fiecare pentru comiterea infracțiunii de nerespectarea hotărârii judecătorești prev. de art. 271 alin.2 și 3 teza I Cod penal.
La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale și speciale prev. de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei de a nu respecta două hotărâri judecătorești precum și împrejurarea comiterii acesteia în formă continuă.
În favoarea inculpaților va reține drept circumstanțe judiciare atenuante, în temeiul art. 74 alin.2 Cod penal, vârsta acestora.
În consecință, va condamna inculpații la câte 2 ani închisoare și având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 81, 82 Cod penal va dispune suspendarea condiționată a acesteia pe durata unui termen de încercare de 4 ani compus din durata închisorii la care se adaugă intervalul de timp de 2 ani.
În mod judicios prima instanță a soluționat acțiunea civilă obligându-i în solidar pe inculpați să plătească părții civile suma de 2700 lei, sumă stabilită în echitate însă, plecându-se de la raportul de expertiză tehnico-judiciară efectuată în anul 2003 într-un dosar civil dintre părți, în care s-a stabilit că o parte din teren era cultivată cu porumb, iar cealaltă parte reprezenta fânațe și pomi fructiferi, astfel încât folosul de tras a fost stabilit corect.
Părții vătămate nu-i poate fi imputată neefectuarea unui raport de expertiză tehnico-judiciară și în acest dosar, datorită lipsurilor mijloacelor financiare
precum și datorită faptului că procesul a fost determinat de către conduita inculpaților care nu au respectat hotărârile judecătorești anterioare, fapt ce a generat punerea părții vătămate în situația de a avansa noi cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E :
Admite recursul declarat de către inculpații T. D. V. | , domiciliat în | |
G. | , Aleea F. nr. 1 ap. 1 județul Cluj și T. V. | domiciliată în |
comuna Fizeșu-Gherlii satul B. nr. 58 județul Cluj, împotriva sentinței penale nr. 675/2012 a Judecătoriei G., pe care o casează sub aspectul laturii penale și, rejudecând:
Dispune schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de tulburare de posesie, prev. de art. 220 alin.1, 2 și 3 Cod penal și din două infracțiuni de nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev. de art. 271 alin. 1 și 3 teza I Cod într-o singură infracțiune de nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev. de art. 271 alin. 2 și 3 teza I Cod penal.
Condamnă pe inculpatul T. D. V. domiciliat în G., Aleea F. nr. 1 ap. 1 județul Cluj și pe inculpata T. V. domiciliată în comuna Fizeșu-Gherlii satul B. nr. 58 județul Cluj la pedeapsa de câte:
-2 ani închisoare fiecare, pentru comiterea infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev. de art. 271 alin. 2 și 3 teza I Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 2 C.pen. .
Conform art. 71 Cod penal, interzice inculpaților drepturile prev.de art. 64 al.1 lit.a teza a-II-a si lit.b Cod penal.
In temeiul art.81, 82 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Potrivit art. 71 al.5 Cod penal constată suspendată executarea pedepselor accesorii.
Atrage atentia inculpaților asupra disp.art.83 Cod penal. Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Cheltuielile judiciare din recurs avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Definitiva.
Pronunțata în ședința publică din 28 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||||
V. | C. | I. | C. | M. , | S. | S. |
GREFIER
G. I. B.
Red.C.V./M.N.
2 ex./_
Jud.fond.-G. I.
| ← Decizia penală nr. 1137/2013. Tulburare de posesie | Decizia penală nr. 1596/2013. Tulburare de posesie → |
|---|
