Decizia penală nr. 627/2013. Tăinuire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 627/R/2013
Ședința publică din 09 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. R., judecător JUDECĂTORI: M. B.
: A. D. L.
GREFIER: L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin AUREL. SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul O. A. împotriva sentinței penale nr. 66 din 22 februarie 2013 a Judecătoriei Z., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj dat în dosar nr. 281/P/2012 pentru comiterea infracțiunii de tăinuire prevăzută de art. 221 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. i, g Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul O.
A. asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Bîcu D. A. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 8 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care,
Inculpatul O. A. solicită amânarea judecării cauzei pentru angajarea unui apărător ales având în vedere că prestează activități în muncă în Germania și a revenit în țară cu ocazia sărbătorilor pascale.
Reprezentanta M. ui P. lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al cererii de amânare formulate de către inculpat.
Instanța, deliberând, față de practica curții de apel și de faptul că i s-a acordat termen mai mult de o lună de zile tocmai în ideea angajării unui apărător raportat la solicitarea anterioară formulată în cauză, respinge cererea de amânare formulată, apreciindu-se că apărătorul din oficiu prezent poate efectua o apărare efectivă în cauză.
Inculpatul O. A., arată că se consideră nedreptățit de soluția atacată, că a colaborat și a contribuit la recuperarea prejudiciului, iar organele de poliție i-au comunicat faptul că va avea calitatea de martor în cauză. Astfel, solicită achitarea sa și susține că nu a cunoscut faptul că bunurile sunt furate. De asemenea, arată că dorește să facă declarații suplimentare în fața instanței de recurs.
Se procedează la luarea unei declarații suplimentare inculpatului, aceasta fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei, după citire și semnare ( f. 12 ).
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului O. A., solicită admiterea recursului inculpatului și achitarea acestuia. Astfel, având în vedere și declarația dată astăzi în fața instanței de recurs, susține că în mod evident
inculpatul nu cunoștea proveniența bunurilor la a căror vânzare a participat și prin urmare nu sunt îndeplinite elementele infracțiunii de tăinuire. Susține că inculpatul a fost un sprijin pentru organele de cercetare oferind informații pentru identificarea vinovaților. De asemenea, consideră că nevinovăția inculpatului este evidentă și, în consecință, solicită admiterea recursului și achitarea acestuia.
Reprezentanta M. ui P. apreciază că recursul inculpatului este fondat, însă cu privire la un alt motiv decât cel expus de către apărătorul desemnat din oficiu, respectiv raportat la greșita efectuare a operațiunilor de revocare și de contopire a pedepselor. Astfel, cu privire la motivul de recurs și solicitarea de achitare a inculpatului arată că poziția expusă de către acesta în fața instanței de recurs este distinctă față de cea avută în faza de
urmărire penală, în care a arătat că a fost în locuința părții vătămate și și-a dat seama că este vorba de bunurile din casa acesteia. Mai arată că la instanța de fond inculpatul nu a dorit să facă declarații suplimentare, menținându-și poziția din faza de urmărire penală. Prin coroborare cu restul probelor apreciază că există vinovăție din punct de vedere al infracțiunii de tăinuire reținută de către instanța de fond.
Raportat la starea de recidivă a inculpatului arată că s-a reținut în mod corect art. 37 lit. a din Codul penal în raportat de sentința penală nr. 77 din 11 martie 2010 a Judecătoriei Z. prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare suspendată condiționată conform art. 81 din Codul penal. Mai arată că instanța de judecată a analizat și o altă hotărâre, respectiv sentința penală nr. 187 din 27 aprilie 2012 a Judecătoriei Z. prin care i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 2 ani și 9 luni închisoare suspendată sub supraveghere și, apreciind că infracțiunea s-a comis în termenul de încercare, s-a revocat și s-a adăugat aceasta. Susține că hotărârea nr. 187 a rămas definitivă în data de 28 mai 2012, respectiv ulterior datei comiterii faptei în cauză, care este de 13-26 februarie 2012. În acest context, consideră că infracțiunea în cauză este comisă în termenul de încercare doar al pedepsei de 1 an închisoare și apreciază că doar aceasta trebuie revocată. De asemenea, susține că este infracțiunea este concurentă cu faptele pentru care s-a aplicat pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare și că operațiunile de revocare, respectiv contopire, trebuie efectuate corect de către prima instanță de judecată pentru a nu priva inculpatul de o cale de atac.
Pentru considerentele expuse, solicită admiterea recursului inculpatului, casarea în parte a hotărârii, respectiv în ceea ce privește operațiunile de revocare/contopire și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Z. .
Apărătoarea din oficiu a inculpatului O. A., față de solicitarea Parchetului, achiesează concluziilor expuse.
Inculpatul O. A., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile expuse de către procuror și cu rejudecarea cauzei de către instanța de fond.
C U R T E A
Prin Rechizitoriul din data de_ al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, din Dosar nr.281/P/2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților C. T. F. pentru
comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.g) și i) Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și O. A. pentru comiterea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art.221 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a) Cod penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de_ sub nr._ .
În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că inculpatul C. T. F., în perioada 13-_, pe timp de zi sau pe timp de noapte, folosind cheile adevărate pierdute de partea vătămată, a pătruns în apartamentul acesteia și a sustras în repetate rânduri mai multe aparate electronice în valoare de 2.500 euro, pe care le-a vândut și și-a însușit contravaloarea acestora.
Pentru dovedirea situației de fapt expusă în rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă: declarații învinuiți (f.12-15, 20- 23, 58, 59, 61-62), declarații părți vătămate (f.35, 36, 39), declarații martori (f.44-55), fișe cazier judiciar (f.9, 18), proces-verbal de cercetare la fața locului (f.24), planșe foto (f.26-30), procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală (f.63, 64, 65, 66).
În faza de urmărire penală, partea vătămată C. A. a arătat că nu se constituie parte civilă în cauză, întrucât prejudiciul cauzat a fost recuperat integral. Părțile vătămate A. O. C. și T. Eugen s-au constituit părți civile cu sumele de 650 lei și respectiv 200 euro, reprezentând sumele cu care au cumpărat bunurile care ulterior au fost restituite părții vătămate.
La termenul de judecată din_, inculpatul C. T. F. a solicitat ca judecata să fie făcută potrivit prevederilor art.3201 Cod procedură penală, acesta declarând că recunoaște săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței, nu dorește să formuleze cereri privind administrarea de noi probe, solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, își menține declarațiile date în fața organelor de urmărire penală și nu dorește să dea o declarație detaliată asupra faptelor în fața instanței, aspecte consemnate în declarația de la fila 101. În baza cererii inculpatului, admisă de către instanță, cauza a fost judecată potrivit procedurii prevăzute la art.3201 Cod procedură penală, exclusiv pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Inculpatul C. T. F. a fost condamnat prin sentința penală nr.402/_, definitivă la data de_ prin nerecurare, la o pedeapsă de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
La același termen de judecată, inculpatul O. A. a arătat că solicită ca judecarea lui să fie făcută conform procedurii obișnuite, prin administrare de probe în fața instanței, astfel că, pentru a nu se mai tergiversa soluționarea cauzei în privința inculpatului C. T. F. ,
instanța a admis cererea formulată de acesta prin apărător și a dispus disjungerea cauzei în privința inculpatului O. A. și formarea unui nou dosar, urmând ca cercetarea judecătorească în privința acestui inculpat să
fie începută în dosarul nou format, respectiv_ .
Pe parcursul cercetării judecătorești, după citirea actului de sesizare, conform art.322 Cod procedură penală, la termenul de judecată din_, inculpatul O. A. a declarat că își menține declarațiile din faza de urmărire penală și nu dorește să dea alte declarații în fața instanței de judecată (f.74).
La termenul de judecată din data de_ a fost audiat în calitate de martor Cătuna Alin C. .
Prin sentința penală nr. 66/_, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._ , în baza art.221 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a), art.74 alin.1 lit.c) și art.76 alin.1 lit.e) Cod penal, a fost condamnat inculpatul O. A., fiul lui T. și V., născut la data de_, în
localitatea Z., jud.Sălaj, cetățean român, studii medii, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar neîndeplinit, cunoscut cu antecedente penale, domiciliat în municipiul Z., str. Tudor Vladimirescu, nr.11, bl.P21, sc.A, ap.6, jud.Sălaj, CNP 1. la pedeapsa de 1 (una) lună închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tăinuire.
S-a constatat că infracțiunea de tăinuire pentru care inculpatul a fost cercetat în prezentul dosar a fost comisă în termenul de încercare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 9 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr.187/_ a Judecătoriei Z. .
În baza art.864 alin.1 Cod penal raportat la art.83 alin.1 Cod penal, a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și
9 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 187/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Z., definitivă față de inculpat prin nerecurare la data de_ și dispune executarea pedepsei de 2 ani și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.187/_ a Judecătoriei Z. alături de pedeapsa de 1 lună închisoare aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute în final 2 ani și 10 luni închisoare, cu privare de libertate.
În baza art.71 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 750 lei.
În baza art.189 alin.1 Cod procedură penală, suma de 200 lei a fost avansată din fondul M. ui Justiției către Baroul de Avocați Sălaj pentru apărătorul din oficiu, av.Ielciu Doina.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele: Inculpatul C. T. F. este vecin cu partea vătămată C. A. ,
iar cu câteva zile înainte de sărbătorile de iarnă, acesta din urmă, fiind în vizită, și-a uitat cheile în apartamentul inculpatului. Întrucât acesta a plecat în străinătate, inculpatul a decis să folosească cheile pentru a sustrage aparatură electronică pe care să o vândă. Astfel, inculpatul a pătruns cu cheile pierdute de partea vătămată în locuința acestuia, de unde a sustras un televizor marca LG și un laptop, iar inculpatul O. A., la solicitarea inculpatului C. T. F., l-a contactat pe martorul Cătuna Călin, căruia i-a vândut cele două bunuri cu suma de 800 lei, fără a-i spune că acestea provin din furt. Cătuna Alin a vândut, la rândul lui, televizorul părții vătămate A. O. C., cu suma de 650 lei, iar laptopul unei alte persoane necunoscute cu suma de 200 lei, fără ca vreunul din cumpărători să aibă cunoștință despre proveniența bunurilor.
După câteva zile, cei doi inculpați au decis să sustragă și cel de-al doilea televizor din apartamentul părții vătămate C. A., astfel că inculpatul O. A. a rămas de pază pe casa scării, în timp ce inculpatul C.
T. F. a pătruns în apartament și a sustras un televizor marca Sony, pe care apoi l-au vândut aceluiași martor Cătuna Alin, cu suma de 500 lei, iar acesta din urmă a vândut televizorul părții vătămate T. A., cu suma de 200 de euro.
Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, inculpatul O. A. a recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, arătând că și-a dat seama că televizorul este sustras, însă a acceptat totuși să îl ajute pe inculpatul C. T. F. .
Art.69 Cod procedură penală prevede că declarațiile inculpaților făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente.
În cauză, declarațiile inculpatului din faza urmăririi penale, prin care recunoaște săvârșirea faptei se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv cu declarațiile părților vătămate, cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și cu declarațiile martorilor audiați.
În drept, fapta inculpatului O. A. care, care în cursul lunii februarie 2012, a înlesnit valorificarea unui televizor marca Sony sustras de către inculpatul Crășan T. F., știind că acesta provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală și obținând din vânzarea acestuia pentru sine și pentru coinculpat un folos material, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, prevăzută și pedepsită de art.221 alin.1 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de înlesnire a valorificării bunului provenit din săvârșirea infracțiunii de furt calificat. Urmarea imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin trecerea bunului în patrimoniul cumpărătorului, iar legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul O. A. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului
părții vătămate, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, conștientizând, de asemenea, că a luat bunurile provenite din furt, în scopul obținerii unui folos material personal și pentru inculpatul C. T. F., intenția acestuia fiind calificată așadar și prin scop.
Din analiza fișei de cazier a inculpatului, rezultă că acesta nu este la prima confruntare cu legea penală, fiind condamnat anterior pentru o infracțiune de furt calificat și pentru o infracțiune de complicitate la înșelăciune.
Întrucât inculpatul a comis prezenta faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de1 an în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 77/_ a Judecătoriei Z. și nefiind incidente prevederile art.
38 C.pen., se constată că fapta a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind incidente în cauză dispozițiile art.37 lit. a) Cod penal.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art.221 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a) Cod penal.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere disp.art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.
În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana
inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit,
împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social scăzut.
Instanța a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana infractorului, care este în vârstă de 24 de ani, fără o ocupație și un loc de muncă și cunoscut cu antecedente penale. De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, inculpatul a avut o atitudine relativ sinceră, cooperând cu organele de cercetare în vederea aflării adevărului.
În aceste condiții, în beneficiul inculpatului a fost reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 alin.1 lit.c) Cod penal și, făcându-se aplicarea prevederilor art.76 alin.1 lit.e) Cod penal, s-a procedat la coborârea pedepsei sub minimul special de 3 luni prevăzut de lege.
Față de aceste împrejurări, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse de 1 lună închisoare va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
Analizând sentința penală nr.187/_ a Judecătoriei Z., definitivă la data de_, prin nerecurare, instanța a constatat că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă neprivativă de libertate, de 2 ani și 9 luni
închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani și 9 luni, în urma anulării suspendării condiționate aplicate prin sentința penală nr.77/_ a Judecătoriei Z. și în al cărei termen de încercare a fost comisă prezenta faptă. Având în vedere că infracțiunea din prezentul dosar a fost comisă în termenul de încercare al suspendării executării acestei pedepse sub supraveghere, instanța, în baza art.864 alin.1 raportat la art.83 Cod penal, a dispus revocarea beneficiului suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 9 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr.187/_ a Judecătoriei Z., definitivă la data de_ și a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta, de 1 lună închisoare, rezultând o pedeapsă de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare, executată cu privare de libertate, singura modalitate de executare posibilă de altfel, ca urmare a revocării beneficiului suspendării condiționate.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere considerentele menționate anterior, astfel că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, a apreciat că acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a și lit.b) Cod penal, fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității.
Inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege și având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza I, c), d) și e) Cod penal.
Instanța a avut în vedere decizia nr.74/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție dată în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea
drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza I-lit.c) nu se va face automat și va fi supusă aprecierii instanței, în funcție de criteriile prevăzute de art.71 alin.3 Cod penal.
În baza art.191 alin.1 C.pr.pen. instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 750 lei cheltuieli judiciare către stat, potrivit dispozitivului hotărârii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul O. A., prin apărătorul său, solicitând admiterea recursului inculpatului și achitarea acestuia.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod evident inculpatul nu cunoștea proveniența bunurilor la a căror vânzare a participat și prin urmare nu sunt îndeplinite elementele infracțiunii de tăinuire, inculpatul fiind un sprijin pentru organele de cercetare oferind informații pentru identificarea vinovaților.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
În urma administrării unui probatoriu util, pertinent concludent, în cauză s-a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.
Astfel, coroborând declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptei comise, date în cursul urmăririi penale - declarații menținute și în fața primei instanțe când, însă, s-a prevalat de dreptul la tăcere - cu depozițiile martorilor audiați în cauză, a coinculpatului precum și a părții vătămate, se constată pe deplin dovedită vinovăția inculpatului, care în cursul lunii februarie 2012 a înlesnit valorificarea unui televizor marca Sony sustras de către inculpatul C. T. F., știind că acesta provine din săvârșirea unei fapte penale.
Susținerile inculpatului din fața instanței de recurs, referitoare la faptul că nu a cunoscut proveniența bunurilor și că doar și-a ajutat prietenul să vândă aparatura respectivă, s-au dovedit a fi nesincere și pe cale de consecință, au fost înlăturate de către curte.
După cum am arătat mai sus, fapta inculpatului este dovedită iar susținerile acestuia infirmate de întreg probatoriul administrat în cauză, cu atât mai mult cu cât inculpatul a recunoscut inclusiv în declarația dată în fața curții, că o cunoștea pe partea vătămată, a fost în casa acesteia, a intermediat vânzarea bunurilor și a obținut o parte din suma primită de coinculpat.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, curtea constată că, instanța de fond a dat dovadă de clemență reținând în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.c C.p., valorificând astfel conduita sinceră a inculpatului din cursul urmăririi penale, și coborând cuantumul pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Apreciem, raportat la toate criteriile de individualizare prev. de art.72
că pedeapsa de 1 lună închisoare aplicată inculpatului va fi în măsură să contribuie la sancționarea și reeducarea acestuia.
Cu privire la operațiunile juridice efectuate de către prima instanță, curtea constată că acestea s-au făcut cu nerespectarea textelor de lege invocate, nefiind aplicabile dispozițiile art.86 ind.4 c.p. cu privire la sentința penală nr.187/2012 a Judecătoriei Z., rămasă definitivă la data de_, deci ulterior comiterii prezentei fapte de către inculpat-februarie 2012.
În mod corect s-a reținut starea de recidivă mare postcondamnatorie prev. de art.37 lit.a C.p., primul termen al acesteia fiind condamnarea la 1
an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prin sentința penală nr.77/2010 a Judecătoriei Z. .
Întrucât prin sentința penală nr.187/2012 a Judecătoriei Z. s-a dispus anularea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei a pedepsei de 1 an închisoare, curtea văzând și Decizia în interesul legii nr.42/2008 a Înaltei Curți de C. și Justiție va constata că în speță operează exclusiv anularea suspendării condiționate, astfel că nu se mai impune revocarea acesteia.
Vom constata însă că fapta dedusă judecății în prezentul dosar este concurentă cu cea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentința penală nr.187/2012 a Judecătoriei Z., urmând a efectua cuvenitele operațiuni de contopire.
Așa fiind, în baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d C.p.p. va admite recursul declarat de inculpatul O. A. împotriva sentinței penale nr.66/2013 a Judecătoriei Z., pe care o va casa doar cu privire la greșita aplicare a art.86 ind.4 și 83 C.p., la neaplicarea art.86 ind.5 Cp. și la modalitatea de executare a pedepsei rezultante și a pedepselor accesorii.
Rejudecând în aceste limite, va menține pedeapsa de 1 (o) lună închisoare aplicată prin hotărârea recurată, va înlătura aplicarea art.86 ind.4 alin. 1 și art.83 Cp. și în baza art.85 ind.5 Cp. va anula suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 187/2012 a Judecătoriei Z., definitivă la data de_, prin nerecurare, în baza art.33 lit.a Cp. constată concursul de infracțiuni, în baza art.34 lit.b Cp. și văzând și Decizia în
interesul legii nr.42/2008 a înaltei Curți de C. și Justiție, înlătură sporul de 3 luni aplicat prin sentința penală nr. 187/2012 a Judecătoriei Z., va contopi pedepsele de 1 (o) lună închisoare cu pedepsele de 2 ani și 3 luni
închisoare și respectiv de 1 an închisoare, aplicată prin sent.pen.77/2010 a Judecătoriei Z. (a cărei suspendare condiționată a fost anulată prin sentința penală nr. 187/2012 a Judecătoriei Z., menținând această anulare), inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare la care se va adauga un spor de 3 luni închisoare, pedeapsa finală fiind de 2 ani și 9 luni închisoare.
În baza art.86 in. 1 Cp. va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 9 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 6 ani și 9 luni, calculat de la data de_, încredințând supravegherea inculpatului, Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj.
În baza art.86 ind.3 Cp. pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarele măsuri de supraveghere:
să se prezinte la datele fixate, la Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj.
să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență
Va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art.86 ind.4 Cp. Va face aplicarea art.71 alin.5 și 64 lit.a teza a II a și lit.b Cp.
Va menține restul prevederilor hotărârii atacate.
Va stabili onorariu apărător din oficiu în sumă de 200 lei ce se va avansa din FMJ în favoarea av. Bîcu A. D. .
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d C.p.p. admite recursul declarat de inculpatul O. A. (fiul lui T. și V., născut la data de_ în Z., cetățean român, studii medii, recidivist, domiciliat în Z., str. Tudor Vladimirescu nr.11, bl.P21, sc.A, ap.6, jud.Sălaj) împotriva sentinței penale nr.66/2013 a Judecătoriei Z., pe care o casează doar cu privire la greșita aplicare a art.86 ind.4 și 83 Cp., la neaplicarea art.86 ind.5 Cp. și la modalitatea de executare a pedepsei rezultante și a pedepselor accesorii.
Rejudecând în aceste limite, menține pedeapsa de 1 (o) lună închisoare aplicată prin hotărârea recurată, înlătură aplicarea art.86 ind.4 alin. 1 și art.83 Cp. și în baza art.85 ind.5 Cp. anulează suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 187/2012 a Judecătoriei Z., definitivă la data de_, prin nerecurare, în baza art.33 lit.a Cp. constată concursul de infracțiuni, în baza art.34 lit.b Cp. și văzând și Decizia în interesul legii nr.42/2008 a înaltei Curți de C. și Justiție, înlătură sporul de 3 luni
aplicat prin sentința penală nr. 187/2012 a Judecătoriei Z., contopește pedepsele de 1 (o) lună închisoare cu pedepsele de 2 ani și 3 luni închisoare și respectiv de 1 an închisoare, aplicată prin sent.pen.77/2010 a Judecătoriei Z. (a cărei suspendare condiționată a fost anulată prin sentința penală nr. 187/2012 a Judecătoriei Z., menținând această anulare), inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare la care se adaugă un spor de 3 luni închisoare, pedeapsa
finală fiind de 2 ani și 9 luni închisoare.
În baza art.86 in. 1 Cp. dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 9 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 6 ani și 9 luni, calculat de la data de_, încredințând supravegherea inculpatului, Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj.
În baza art.86 ind.3 Cp. pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarele măsuri de supraveghere:
să se prezinte la datele fixate, la Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj.
să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență
Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art.86 ind.4 Cp. Face aplicarea art.71 alin.5 și 64 lit.a teza a II a și lit.b Cp.
Menține restul prevederilor hotărârii atacate.
Stabilește onorariu apărător din oficiu în sumă de 200 lei ce se va avansa din FMJ în favoarea av. Bîcu A. D. .
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
M. R. | M. | B. | A. | D. L. |
GREFIER
L. A. S.
Red.MR/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: M.C.Ș.
| ← Sentința penală nr. 83/2013. Tăinuire | Decizia penală nr. 352/2013. Tăinuire → |
|---|
