Decizia penală nr. 1158/2013. Tâlhărie
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1158/R/2013
Ședința publică din 18 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: DP, judecător
JUDECĂTORI: SS
V. G.
G.: DS
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror: DANILA SUCIU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației și de inculpatul C. C. împotriva sentinței penale nr.78 din 11 februarie 2013 a Judecătoriei S. M., trimis în
judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 al. 2 Cp.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av.M. V., din Baroul Maramureș, cu delegație la dosar și partea civilă R. V., lipsă fiind inculpatul C. C. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 al. 2 Cp., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie. Din cuprinsul plângerii formulate de partea vătămată nu rezultă că acesta îl acuză pe inculpat de sustragerea telefonului mobil. Din declarațiile părții vătămate păe parcursul actelor premergătoare și în faza de urmărire penală rezultă că activitatea de deposedare a părții vătămate de telefonul mobil de către inculpat a avut loc în afara localului. Afirmațiile părții vătămate sunt contrazise de depoziția martorului Godja G., audiat chiar la propunerea părții vătămate. Acest martor afirmă că inculpatul l-a deposedat pe R. V. de telefon în interiorul barului. Din probele administrate rezultă că exercitarea violențelor de către inculpat nu a fost determinată de sustragerea vreunui bun sau înscrisuri, ci de un conflict personal intervenit între inculpat și partea vătămată în legătură cu vânzarea cumpărarea unei oi. Prin urmare, solicită să se dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de lovire, nu de tâlhărie.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului declarat de Parchet. Cu privire la recursul declarat de inculpat, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie și condamnarea pentru infracțiunea de lovire. Susține că inițial s-a început urmărirea penală pentru infracțiunea de tâlhărie, însă ulterior s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de lovire, inculpatul fiind trimis în judecată pentru această din urmă infracțiune. Nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, deoarece nu a existat intenția inculpatului de a exercita violențe cu scopul de a sustrage un bun. Inculpatul a intrat în posesia telefonului când s-a încheiat tranzacția, astfel că nu
și l-a însușit pe nedrept. Acesta a recunoscut că l-a lovit pe partea vătămată și a fost de acord să achite 1000 lei despăgubiri civile.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului declarat de inculpat și schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în cea de lovire, pentru care să se dispună condamnarea acestuia.
Partea civilă R. V., arată că i-a promis inculpatului că-i va da telefonul dacă oaia pe care o va aduce va avea peste 30 kg, însă pentru că aceasta a avut sub 30 kg, i-a solicitat restituirea telefonului, ceea ce inculpatul a refuzat și i-a aplicat mai multe lovituri.
C U R T E A
Asupra recursului declarat în cauză,
Analizând actele și lucrările dosarului nr._, înregistrat la Curtea de Apel C. în data de 30 aprilie 2013, instanța constată că prin Sentința penală nr.
78 din 11 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în același dosar, s-a dispus condamnarea inculpatului C. C. , fiul lui E. și D., născut la data de_, în localitatea Hîrlău, jud. Iași, cetățean român, studii 3 clase, cioban, necăsătorit, cu antecedente penale, posesor al CI seria MX nr. 1., eliberat de Poliția Hîrlău, CNP 0., domiciliat în localitatea D., nr. 1068, jud. Iași, fără forme legale în R. de Sus, nr. 922 la familia Oderciuc M.
, jud. Maramureș pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 al. 1
C. penal la pedeapsa închisorii de 2 ani cu art. 71 și 64 lit. a și b C. Penal. Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile R. V., domiciliat în S.
M., str. F. nr. 144, jud. Maramureș suma de 900 ron despăgubiri civile și suma de 300 lei cu titlu de daune morale.
Inculpatul a fost obligat să plătească către stat suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de_, în jurul orelor 20,30 între partea vătămată R. V. și inculpatul C.
a izbucnit o discuție contradictorie, urmare a unei convenții și anume un pariu, care a degenerat în acte de violență. Partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 4-5 zile de îngrijiri medicale.
La termenul de judecată din 17.09.201, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de lovire reținută în sarcina
inculpatului în cea de tâlhărie prev. și ped. de art. 211al.1 C. penal reținând că modalitatea în care telefonul mobil a ajuns în posesia inculpatului a fost prin constrângere, fiind însoțită de refuzul inculpatului de a-l restitui la insistențele repetate ale părții civile.
Împotriva hotărârii pronunțate de către Judecătoria Sighetu Marmației a declarat recurs Parchetul ce funcționează pe lângă această instanță și inculpatul C. C.
Criticile aduse hotărârii primei instanțe vizează încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat, care în opinia parchetului întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de lovire, prev. de art. 180 alin.2 C. penal și nu a infracțiunii de tâlhărie
În argumentarea opiniei sale, Parchetul a arătat că niciunul dintre martorii audiați în cauză nu au putut oferi detalii concludente cu privire la modalitatea în care telefonul a ajuns în posesia inculpatului intimat.
Mai mult, este de observat faptul că, la rândul său, partea vătămată, pe fondul conflictului în desfășurare, s-a înarmat cu o rangă metalică, cu care l-a atacat pe inculpat, fiind însă deposedat de acesta din urmă.
În dezvoltarea motivelor de recurs inculpatul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și că violențele exercitate împotriva părții vătămate nu au avut ca scop deposedarea acestuia de telefonul mobil.
Recursurile declarate în cauză sunt fondate.
Analizând probatoriul administrat în cauză Curtea constată că, nici o probă administrată în cursul procesului penal, nu a relevat existența cu certitudine în sarcina inculpatului a faptei de deposedare a părții vătămate de telefonul deținut. Din declarația martorei Rohnean A., angajată la localul în care s-au purtat discuțiile dintre inculpat și partea vătămată, rezultă că înțelegerea dintre cei doi a fost ca partea vătămată R. să-i dea inculpatului C. suma de 150 lei și un telefon mobil dacă câștigă pariul iar dacă condiția ca greutatea ovinei să nu depășească 30 kg. nu era îndeplinită, inculpatul urma să restituie suma de 150
lei și telefonul mobil.
Din depoziția martorului rezultă că, resortul subiectiv determinant în atitudinea agresivă a inculpatului față de partea vătămată, a fost generată de neînțelegeri referitoare la tranzacție, nefiind urmărit scopul sustragerii vreunui bun de la partea vătămată.
Trebuie precizat că niciunul dintre ceilalți martori audiați în cauză nu au putut oferi detalii concludente cu privire la modalitatea în care telefonul mobil a ajuns în posesia inculpatului.
Afirmațiile părții vătămate cu privire la împrejurarea în care i-ar fi fost sustras telefonul sunt contrazise de depoziția, martorului Godja G. C., audiat în faza cercetării judecătorești la propunerea părții vătămate. Acest martor afirmă că inculpatul l-a deposedat pe R. V. de terminalul GSM în interiorul barului.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii complexe de tâlhărie deoarece probatoriul nu a demonstrat existența elementelor principale de furt și nici legătura de la mijloc la scop între aceasta și cea adiacentă constând în exercitarea violențelor.
Fapta inculpatului care la data de_, în jurul orelor 2030, a lovit pe partea vătămată R. V., cauzându-i leziuni vindecabile în câte 4-5 zile de îngrijiri medicale, constituie infracțiunea de lovire prev. de art. 180 al. 2 C. penal. Dispunând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în cea de lovire, Curtea va dispune condamnarea inculpatului la
pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5000 lei.
Se va stabili onorariul parțial în sumă de 100 lei în favoarea av. G. Emanuela, ce se va avansa din FMJ.
Se va atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 631Cod penal. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Cheltuielile judiciare, ocazionate de soluționarea cauzei în recurs, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA SIGHETU MARMAȚIEI și inculpatul C. C., fiul lui E. și D., născut la data de_, în localitatea Hîrlău, jud. Iași, cetățean român, studii 3 clase, cioban, necăsătorit, cu antecedente penale, CNP 0., domiciliat în
localitatea D., nr. 1068, jud. Iași, fără forme legale în R. de Sus, nr. 922 la familia Oderciuc M., jud. Maramureș, împotriva Sentinței penale nr. 78 din 11
februarie 2012 a Judecătoriei S. M. pe care o casează cu privire la latura penală a cauzei.
Rejudecând sub acest aspect,
Condamnă pe inculpatul C. C. , pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prev. de art. 180 al. 2 Cod penal, la pedeapsa amenzii în cuantum de :
-5000 lei,
ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 211 al.1 Cod penal.
Stabilește onorariu parțial în sumă de 100 lei în favoarea av. G. Emanuela, ce se va avansa din FMJ.
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 631Cod penal. Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Cheltuielile judiciare, ocazionate de soluționarea cauzei în recurs, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 18 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G. ,
P. SS V. G. DS
Red.S.S./dact V.R. 2 ex./ _
J. .fond: V. G. C.
| ← Decizia penală nr. 1131/2013. Tâlhărie | Decizia penală nr. 1096/2013. Tâlhărie → |
|---|
