Decizia penală nr. 1160/2013. Ucidere din culpă

Comentarii

0

ROM. IA

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.1160/R/2013

Ședința publică din 18 septembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: DP, judecător JUDECĂTORI: SS

V. G.

GREFIER: DS

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: DANILA SUCIU

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul T. A. și asigurătorul SC A. R. A. V. I. G. SA împotriva sentinței penale nr.77 din 29 aprilie 2013 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prev. și ped. de art. 178 alin. 2 Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av.T. Crihan, din Baroul Sălaj, cu delegație la dosar, partea civilă

L. E., asistată de apărător ales, av.Călin T., din Baroul Sălaj, cu delegație la dosar și apărătorul ales al asiguratorului SC A. V. I. G. SA, av.Horotan V., din Baroul Satu Mare, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul T. A. și părțile civile S. J. de U. Z., S. J. de A.

S. și S. C. J. de U. C. . Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.

Apărătorul asiguratorului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună reducerea cuantumului daunelor morale acordate părților civile până în jurul valorii de câte 52.000 lei pentru fiecare parte civilă și diminuarea cuantumului pensiei lunare stabilite pentru părțile civile L. Bence și L. Hanna. Sumele la care a fost obligat inculpatul alături de asigurator sunt exagerate având în vedere rezultatele care au fost publicate în ghidul pentru soluționarea daunelor morale emis sub egida UNSICAR și FPVS, potrivit cărora, în medie, în România, instanțele judecătorești acordă despăgubiri morale copiilor minori ai victimei

aproximativ 51.324 lei, iar soției sau soțului supraviețuitor aproximativ 52.510 lei. În ceea ce privește pensia lunară în cuantum de 200 euro lunar pentru fiecare minor, instanța de fond în mod nelegal a stabilit acest cuantum, fără a se raporta la veniturile nete realizate lunar de victimă.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu suspendare, ca urmare a reținerii culpei de 33,3% pentru inculpat, 33,3% pentru victimă și 33,3% în sarcina numitului Papp Șandor, care s-a angajat în traversarea străzii fără a se asigura, contribuind la producerea accidentului. Instanța de fond a făcut o apreciere greșită a probelor administrate în cauză, reținând un procent

greșit a culpelor părților implicate în accident. La dosar există două lucrări de specialitate și o filmare video a accidentului din care rezultă că sunt 3 persoane vinovate de producerea accidentului și anume inculpatul, victima și numitul Papp Șandor. Astfel, se impunea trimiterea în judecată și a martorului Papp Șandor, acesta fiind cel care a declanșat producerea accidentului. Prin urmare, reținerea culpei de 50% în sarcina inculpatului și de 50% în sarcina victimei este greșită, în condițiile în care instanța de fond nu a administrat probe care să ducă la alte concluzii decât cele care rezultă din probele științifice. În concluzie, solicită reducerea pedepsei aplicate până la 6 luni închisoare și menținerea suspendării condiționate a executării acesteia.

Apărătorul asiguratorului solicită admiterea recursului declarat de inculpat.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpat și asigurator ca nefondate.

Apărătorul părții civile solicită respingerea recursului declarat de inculpat, apreciind că pedeapsa aplicată este suficientă, fiind stabilită la minimul prevăzut de lege. De altfel, aspectele arătate puteau fi invocate la instanța de fond.

În ceea ce privește recursul asiguratorului, solicită respingerea acestuia ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Solicită cheltuieli judiciare în sumă de 4500 lei, reprezentând onorariul avocațial.

S-a susținut că suma de 2.500.000 euro ar fi exagerată, dar solicită a se reține că este o sumă permisă de lege, fiind suma maximă prevăzută de lege. Suma acordată de prima instanță cu titlu de daune morale este rezonabilă, având în vedere că au rămas doi copii minori fără tată, iar între victimă și partea civilă au existat relații strânse, victima fiind singura care se ocupa de întreținerea familiei, iar partea civilă a suferit o traumă psihică deosebită. Solicită să nu se ia în considerare acel tabel depus la dosar de asigurator, calculele fiind întocmite în beneficiul acestora, pentru că altfel, suma de 2.500.000 euro nu ar avea nicio justificare să fie trecută în asigurări.

C U R T E A :

Asupra recursurilor de față,

Prin sentința penală nr. 77 din 29 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr._ în baza art.178 alin.2 C.pen., cu aplicarea art.74 alin.1, lit.a, b, c și art.76 alin.1, lit.d C.pen., raportat la art.320 ind.1 alin.7 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul T. A. , fiul lui M. și L., născut la data de_ în localitatea C., județul S., domiciliat în comuna C. nr.107, județul S., studii medii, fără antecedente penale, CNP 1., la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art.81 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, care constituie termen de încercare pentru imculpat, stabilit în condițiile art.82 alin.1 C.pen.

În baza art.359 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 C.pen. privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.

În baza art.71 alin.1 C.pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1, lit.a teza a II-a și lit.b C.pen. pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 C.pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 alin.1, lit.a teza a II-a și lit.b C.pen.

În baza art.14 C.pr.pen. raportat la art. 346 C.pr.pen., art. 998, art. 999 și art. 1003 C.civ., respectiv la art. 49 și art. 50 din Legea nr.136/1995, s-a admis

în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul alături de asiguratorul de răspundere civilă S. A. R. - A. V. I. G. S. , cu sediul în

B., b-dul. C. I, nr.31-33, sector 2, la plata următoarelor sume:

-1.500 euro, echivalent în lei la cursul oficial al BNR la data plății efective către partea civilă L. E. , domiciliată în comuna C. nr.1572, județul

S., cu titlu de daune materiale;

-35.000 euro, echivalent în lei la cursul oficial al BNR la data plății efective către partea civilă L. BENCE, reprezentată de mama sa, L. E., domiciliată în comuna C. nr.1572, județul S., cu titlu de daune morale;

-35.000 euro, echivalent în lei la cursul oficial al BNR la data plății efective către partea civilă L. HANNA, reprezentată de mama sa, L. E., domiciliată în comuna C. nr.1572, județul S., cu titlu de daune morale;

-35.000 euro, echivalent în lei la cursul oficial al BNR la data plății efective către partea civilă L. E., cu titlu de daune morale;

-200 euro lunar în echivalent lei la cursul oficial al BNR la data plății efective către partea civilă L. BENCE, reprezentată de mama sa, L. E., până la împlinirea vârstei de 18 ani sau până la terminarea studiilor, dar nu mai mult de 25 de ani, cu titlu de pensie lunară;

-200 euro lunar în echivalent lei la cursul oficial al BNR la data plății efective către partea civilă L. HANNA, reprezentată de mama sa, L. E., până la împlinirea vârstei de 18 ani sau până la terminarea studiilor, dar nu mai mult de 25 de ani, cu titlu de pensie lunară;

-1.262,29 lei către partea civilă S. C. J. DE U. C. , cu sediul în C. N., str. C. nr.3-5, județul C., cu titlu de daune materiale;

-523,92 lei către partea civilă S. J. DE U. Z. , cu sediul în Z., str. S. B. nr.67, județul S., cu titlu de daune materiale;

-2.409,80 lei către partea civilă S. J. DE A. S. , cu titlu de daune materiale.

În baza art. 191 alin.1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de

4.000 lei către stat, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Simleu Silvaniei din_, doar nr.3/P/2010, înregistrat la instanță sub nr.2125/309/_ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T. A. , domiciliat în comuna C. nr.107, județul S. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută și pedepsită de art.178 alin. 2 Cod penal.

S-a reținut în actul de sesizare a instanței că inculpatul T. A. , la data de_, în jurul orelor 19.38, conducea autoturismul marca VW Transporter cu nr. de înmatriculare_, pe strada Principală din localitatea C., din direcția Z. către centrul localității. Ajungând în apropierea intersecției străzii Principale cu strada Veche din localitate, a observat pe partea carosabilă, care era umedă, o persoană care s-a angajat în traversarea străzii Principale dinspre strada Veche, prin mijlocul intersecției, pe lângă bicicletă. Inculpatul a frânat și a încercat să o evite virând la stânga, dar la limita dintre carosabilul străzii Principale și strada Veche s-a angajat în traversare un al doilea biciclist, tot pe lângă bicicletă, pe care 1-a acroșat cu partea din față a autoturismului și 1-a proiectat în zidul imobilului nr. 567. În urma accidentului, biciclistul, în persoana numitului L. Zoltan, în vârstă de 31 de ani, din localitatea C., a suferit vătămări corporale grave și a fost transportat cu ambulanța la S. C.

1. - C., Secția Neurochirurgie, unde în data de_ a decedat.

   Din Raportul de constatare medico-legală nr. 116/_ emis de Institutul de Medicină Legală C. N., rezultă că moartea numitului L. Zoltan a fost violentă și se datorează unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de calotă iradiantă la baza, hemoragie, contuzie și dilacerarej meningo-cerebrală și contuzie de trunchi cerebral care s-au putut produce prin mecanism de lovire- proiectare în cadrul unui accident rutier, moartea datând din data de_ . Victimei L. Zoltan i s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, iar în urma analizei acestora s-a concluzionat că aceasta avea o alcoolemie de 2,30 g/l alcool pur în sânge.

   Inculpatul T. A. a fost testat cu aparatul alcotest marca Drager, rezultatul fiind 0,00 mg/l.

   In cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize tehnice auto de către expertul tehnic Pădurean Gregoriu, dar concluziile acesteia nu au clarificat toate aspectele cauzei, astfel că în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice auto de către experți din cadrul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice C., în care s-au concluzionat următoarele:

   1. "în ziua de 02 ianuarie 2010, în jurul orelor 1838, autoturismul marca Volkswagen Transporter, înmatriculat cu nr._, condus de numitul T. A.

, se deplasează pe strada Principală din localitatea C. din județul S., în direcția Z. -Centru. Ajuns în zona imobilului cu nr. 567, după ce s-a intersectat cu un vehicul ce se deplasa în sens opus, conducătorul auto a observat, la un moment dat, prezența pe partea carosabilă, a unei persoane aflată în traversare, pe lângă bicicletă, pe partea stângă spre dreapta având în vedere sensul său de mers. In aceste condiții numitul T. A. a acționat intensiv sistemul de frânare, combinat cu o manevră de evitare spre stânga, în urma cărora autoturismul a trecut pe contrasens, pătrunzând în intersecția cu strada Veche. In acea intersecție se afla, la marginea carosabilului străzii principale, un al doilea biciclist, mai puțin avansat în traversare în raport cu primul, astfel încât a survenit lovire, urmată de proiectarea acestuia în zidul imobilului cu nr. 567. Pozițiile finale, a autoturismului și a bicicletei, sunt indicate în schița accidentului și consemnate în procesul verbal de cercetare la fața locului.

Ca urmare a traumatismelor suferite a survenit decesului biciclistului, identificat, ulterior, în persoana numitului L. Zoltan, în vârstă de 31 de ani, aflat sub influența băuturilor alcoolice( alcoolemie 2,3 g/l).

1. .în planul transversal al drumului, impactul dintre autoturism și victimă a avut loc în intersecție, pe partea carosabilă a străzii Vechi, la limita dinspre strada Principală a acesteia, iar în planul longitudinal, cu 2,5 m anterior stâlpului de susținere a liniilor telefonice, ales ca reper în cercetarea la fața locului, având în vedere sensul de mers Z. -Centru;-lovirea victimei s-a produs cu partea frontală mediană a autoturismului;-viteza probabilă de deplasare a autoturismului, din momentul impactului cu victima a fost 49 km/h;-viteza inițială probabilă de deplasare a acestuia a fost de 91 km/h.

2. .în condițiile date, numitul T. A. nu putea evita producerea accidentului;-acesta putea însă preveni producerea accidentului dacă s-ar fi deplasat cu o viteză care să se încadreze în limita maximă admisă pe acel segment de drum;-numitul Papp Șandor putea preveni producerea accidentului dacă nu s-ar fi angajat în traversare fără asigurare;-numitul L. Zoltan putea

preveni producerea accidentului dacă nu s-ar fi deplasat prin mijlocul intersecției, pe strada Veche, până la limita carosabilului străzii Principale;

4.accidentul s-a produs atât din cauza angajării în traversarea, fără asigurare, a numitului Papp Șandor și a deplasării prin mijlocul intersecției până la limita carosabilului străzii Principale a numitului L. Zoltan, cât și din cauza deplasării autoturismului cu nr._, condus de către numitul T. A. , cu o viteză superioară celei maxim admise pe acest segment de drum";.

Situația de fapt reținută în rechizitoriu s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului (f.9-f.25 dosar urmărire penală), raport de constatare medico-legală (f.56 dosar urmărire penală), buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr.23 pentru L. Zoltan (f.61 dosar urmărire penală), raport de expertiză judiciară tehnică auto (f.96-f.107 dosar urmărire penală), raport de expertiză criminalistică auto(f.l 10-f.121 dosar urmărire penală), CD - conținând imagini care surprind evenimentul rutier din data de_ (f.122 dosar urmărire penală), declarații de martori (f.48,f.49,f.50,f.51-f.53,f.54 dosar urmărire penală), declarații parte civilă (f. 38-

1. dosar urmărire penală), declarație de învinuit (f.30-f.31,f.32,f.123 dosar urmărire penală).

   La dosarul cauzei s-a atașat fișa de cazier judiciar a inculpatului (f.27 dosar urmărire penală).

   La termenul de judecată din data de_, inculpatul T. A. a arătat că recunoaște săvârșirea faptei, își menține declarațiile date în faza de urmărire penală, cunoaște și își însușește probele administrate în faza de urmărire penală și dorește să beneficieze de prevederile art. 320 ind.1 C.pr.pen.

   Analizând probele administrate în cauză, instanța a reținut următoarele:

   Inculpatul T. A. , la data de_, în jurul orelor 19.38, conducea autoturismul marca VW Transporter cu nr. de înmatriculare_, pe strada Principală din localitatea C., din direcția Z. către centrul localității. Ajungând în apropierea intersecției străzii Principale cu strada Veche din localitate, a observat pe partea carosabilă, care era umedă, o persoană care s-a angajat în traversarea străzii Principale dinspre strada Veche, prin mijlocul intersecției, pe lângă bicicletă. învinuitul a frânat și a încercat să o evite virând la stânga, dar la limita dintre carosabilul străzii Principale și strada Veche s-a angajat în traversare un al doilea biciclist, tot pe lângă bicicletă, pe care 1-a acroșat cu partea din față a autoturismului și 1-a proiectat în zidul imobilului nr. 567. În urma accidentului, biciclistul, în persoana numitului L. Zoltan, în vârstă de 31 de ani, din localitatea C., a suferit vătămări corporale grave și a fost transportat cu ambulanța la S. C. J. - C., Secția Neurochirurgie, unde în data de_ a decedat.

   Din Raportul de constatare medico-legală nr. 116/_ emis de Institutul de Medicină Legală C. N., rezultă că moartea numitului L. Zoltan a fost violentă și se datorează unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de calotă iradiantă la baza, hemoragie, contuzie și dilacerarej meningo-cerebrală și contuzie de trunchi cerebral care s-au putut produce prin mecanism de lovire- proiectare în cadrul unui accident rutier, moartea datând din data de_ . Victimei L. Zoltan i s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, iar în urma analizei acestora s-a concluzionat că aceasta avea o alcoolemie de 2,30 g/l alcool pur în sânge.

   Inculpatul T. A. a fost testat cu aparatul alcotest marca Drager, rezultatul fiind 0,00 mg/l.

   In cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize tehnice auto de către expertul tehnic Pădurean Gregoriu, dar concluziile acesteia nu au clarificat toate aspectele cauzei, astfel că în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice auto de către experți din cadrul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice C., în care s-au concluzionat următoarele:

   1. ."în ziua de 02 ianuarie 2010, în jurul orelor 1838, autoturismul marca Volkswagen Transporter, înmatriculat cu nr._, condus de numitul T. A.

      , se deplasează pe strada Principală din localitatea C. din județul S., în direcția Z. -Centru. Ajuns în zona imobilului cu nr. 567, după ce s-a intersectat cu un vehicul ce se deplasa în sens opus, conducătorul auto a observat, la un moment dat, prezența pe partea carosabilă, a unei persoane aflată în traversare, pe lângă bicicletă, pe partea stângă spre dreapta având în vedere sensul său de mers. In aceste condiții, numitul T. A. a acționat intensiv sistemul de frânare, combinat cu o manevră de evitare spre stânga, în urma cărora autoturismul a trecut pe contrasens, pătrunzând în intersecția cu strada Veche. In acea intersecție se afla, la marginea carosabilului străzii principale, un al doilea biciclist, mai puțin avansat în traversare în raport cu primul, astfel încât a survenit lovire, urmată de proiectarea acestuia în zidul imobilului cu nr. 567. Pozițiile finale, a autoturismului și a bicicletei, sunt indicate în schița accidentului și consemnate în procesul verbal de cercetare la fața locului.

      Ca urmare a traumatismelor suferite a survenit decesului biciclistului, identificat, ulterior, în persoana numitului L. Zoltan, în vârstă de 31 de ani, aflat sub influența băuturilor alcoolice( alcoolemie 2,3 g/l).

   2. .în planul transversal al drumului, impactul dintre autoturism și victimă a avut loc în intersecție, pe partea carosabilă a străzii Vechi, la limita dinspre strada Principală a acesteia, iar în planul longitudinal, cu 2,5 m anterior stâlpului de susținere a liniilor telefonice, ales ca reper în cercetarea la fața locului, având în vedere sensul de mers Z. -Centru;-lovirea victimei s-a produs cu partea frontală mediană a autoturismului;-viteza probabilă de deplasare a autoturismului, din momentul impactului cu victima a fost 49 km/h;-viteza inițială probabilă de deplasare a acestuia a fost de 91 km/h.

   3. .în condițiile date, numitul T. A. nu putea evita producerea accidentului;-acesta putea însă preveni producerea accidentului dacă s-ar fi deplasat cu o viteză care să se încadreze în limita maximă admisă pe acel segment de drum;-numitul Papp Șandor putea preveni producerea accidentului dacă nu s-ar fi angajat în traversare fără asigurare;-numitul L. Zoltan putea preveni producerea accidentului dacă nu s-ar fi deplasat prin mijlocul intersecției, pe strada Veche, până la limita carosabilului străzii Principale;

4.accidentul s-a produs atât din cauza angajării în traversarea, fără asigurare, a numitului Papp Șandor și a deplasării prin mijlocul intersecției până la limita carosabilului străzii Principale a numitului L. Zoltan, cât și din cauza deplasării autoturismului cu nr._, condus de către numitul T. A., cu o viteză superioară celei maxim admise pe acest segment de drum";.

Având în vedere faptul că victima L. Zoltan s-a aflat în stare avansată de ebrietate, instanța a reținut și culpa acestuia, astfel că proporția de vinovăție este de 50% pentru inculpat și 50 % pentru victimă.

În drept, fapta inculpatului T. A. , care în data de_ conducea autoturismul marca VW Transporter cu nr. de înmatriculare_ în localitatea

C. și care, încercând să evite o persoană care s-a angajat în traversarea drumului pe lângă bicicletă, a frânat și apoi a virat stânga acroșându-l cu partea din față a autoturismului și proiectându-l în zidul unui imobil pe numitul L. Zoltan, care în urma accidentului a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă faptă prev. de art.178 alin.2 C.pen.

Inculpatul a săvârșit infracțiunea de ucidere din culpă în formă agravată, prevăzută și sancționată de art.178 alin.2 Cod penal. Potrivit alin.2, infracțiunea de ucidere din culpă este mai gravă dacă s-a produs ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anume activități. Inculpatul nu a respectat prevederile art. 35 din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private, prin aceea că inculpatul a depășit viteza legală admisă în localitate și nu a adaptat viteza la condițiile de drum, accidentul producându-se pe timp de iarnă, noapte și carosabil umed..

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art.178 alin. 2 C.pen., s-a realizat prin acțiunea de ucidere a victimei L. Zoltan. Urmarea imediată constă în atingerea adusă vieții victimei, prin producerea decesului acesteia. Legătura de cauzalitate dintre faptă și urmarea imediată este evidentă și rezultă din însăși materialitatea faptei.

Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită din culpă, în conformitate cu art.19 alin.1 pct. 2 lit. a) C.pen., deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că acesta nu se va produce.

Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că acesta se află la prima confruntare cu legea penală și nu a suferit alte condamnări (f. 27 dosar urmărire penală).

Reținând vinovăția inculpatului T. A. , instanța urmează a dispune condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin.2 C.pen.

La individualizarea sancțiunii și proporționalitatea acesteia, instanța s-a raportat la dispozițiile art. 72 alin.1 și art. 52 C.pen., art.74 alin.1, lit.a, b, c și art.76 alin.1, lit.d C.pen., raportat la dispozițiile art.320 ind.1 C.pr.pen..

În conformitate cu dispozițiile art. 72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art.18¹alin. 2 Cod penal, urmând a se avea în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.

În ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptei, determinat prin aplicarea criteriilor prevăzute de art.18¹alin.2 Cod penal, instanța a apreciat că fapta prezintă un pericol social sporit datorită modalității de comitere, respectiv prin nerespectarea dispozițiilor legale în materia conducerii autovehiculelor pe drumurile publice și raportat la urmarea produsă.

Conform art.74 alin.1 C.pen., pot fi considerate circumstanțe atenuante conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea faptei, stăruința depusă de acesta pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau paguba pricinuită, dar și

atitudinea adoptată după consumarea faptei rezultând din prezentarea în fața autorităților, comportarea sinceră în cursul procesului penal, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților. Reținând una sau mai multe dintre aceste circumstanțe atenuante, instanța este obligată, în acord cu dispozițiile art. 76 alin.1, lit.d C.pen., când minimul special al pedepsei închisorii este de 1 an sau mai mare, să coboare pedeapsa sub acest minim, până la minimul general.

În conformitate cu dispozițiile art.320 ind.1 alin.1 C.pr.pen., până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, iar potrivit alin.7 al aceluiași art., instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii…

Totodată, instanța a avut în vedere circumstanțele personale privitoare la persoana și conduita inculpatului, reținând că inculpatul este în vârstă de 22 de ani, este încadrat în muncă, apreciat atât în rândul colegilor de serviciu pentru realizările sale, cât și în rândul locuitorilor comunei în care domiciliază și nu este cunoscut cu antecedente penale. De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că din fișa de cazier judiciar aflată la dosar rezultă că inculpatul nu prezintă antecedente penale, nemaifiind anterior condamnat pentru alte fapte penale și că pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, inculpatul a avut o atitudine sinceră, chiar înțelegând să se prevaleze de prevederile art. 320 ind.1 C.pr.pen.

În ceea ce privește circumstanțele atenuante, instanța a apreciat că se impune a fi reținută cea prevăzută de lit.a a art.74 C.pen. și nu prin prisma lipsei antecedentelor penale ale inculpatului, care de altfel, ar trebui să constituie normalitatea în rândul cetățenilor neputând constitui în sine o atenuantă, ci prin aceea că inculpatul a avut un comportament exemplar din copilărie atât în cadrul

familiei, cât și în mediul școlar, iar mai apoi la locul de muncă, fiind chiar avansat și selecționat în echipa de salvare de la înălțimi și descarcerare din cadrul ISU "C. a";. Aceste aspecte reies din referatul de evaluare dispus în cauză (f.183-f.187), din caracterizările depuse la dosar de către inculpat (f.179, f.180 și f.181).

De asemenea, instanța a considerat că se impune reținerea circumstanței atenuante prevăzute de lit.b a art.74 având în vedere stăruința depusă de inculpat pentru repararea pagubei pricinuite familiei defunctului. Astfel, după cum reiese din declarația părții civile L. E. (f.195), aceasta a primit 5.000 euro de la inculpat, după moartea soțului ei, sumă pe care instanța o apreciază ca fiind considerabilă, având în vedere situația materială a inculpatului și a familiei sale.

Cât privește circumstanța atenuantă prevăzută de lit.c a art.74, instanța a considerat că este aplicabilă în cauză luând în considerare atitudinea inculpatului

T. A. , care în timpul cercetărilor a fost la dispoziția organelor de urmărire penală, colaborând cu acestea, a fost prezent la fiecare termen de judecată în fața Judecătoriei Șimleu Silvaniei, aspecte reținute de altfel și în actul de sesizare a instanței.

Față de aceste împrejurări, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 1 an va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 C.pen., fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

In baza art.71 Cod penal condamnările la pedeapsa închisorii atrag de drept pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.64 al.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Sabou și Pîrcălab c.

României și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art.20 alin.2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.

Instanța a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat va fi interzis inculpatului pe durata executării pedepsei.

În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.

Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.c, d. și e C.pen. Instanța a reținut că deși inculpatul a săvârșit fapta ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale în materia conducerii pe drumurile publice, nu se impune interzicerea dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c C.pen., inculpatul nefiind nedemn în exercitarea acestuia.

In ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei în raport de criteriile anterior menționate și apreciind că scopul pedepsei va putea fi atins fără privarea de libertate a inculpatului, instanța a dispus în temeiul art.81 C.pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani, reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.pen.

Instanța a apreciat că aplicarea pedepsei este un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.

În baza art. 71 alin.1 C.pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 C.pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen.

În baza art.359 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 C.pen. privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.

Referitor la latura civilă, instanța a reținut că S. DE A. S. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.409,80 lei (f.84 dosar de urmărire penală), S. C. J. DE U. C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.262,29 lei (f.81 dosar urmărire penală), iar S. J. DE U. Z. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 523,92 lei (f.87 dosar urmărire penală). Aceste sume vor fi acordate cu titlu de despăgubiri civile, având în vedere că s-a făcut dovada cheltuirii lor.

Soția persoanei decedate s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale, urmând a preciza în faza de judecată cuantumul sumei (f. 39 dosar urmărire penală). Și-a precizat pretențiile la suma de 20.000 lei despăgubiri

materiale, reprezentând cheltuielile de înmormântare, parastasele de 6 săptămâni, 6 luni și un an.

În faza de judecată, prin constituirea de parte civilă depusă la dosar (f.144 și urm.), partea civilă L. E. și-a menționat pretențiile, arătând că solicită suma de 20.000 lei daune materiale, reprezentând cheltuielile de înmormântare, paos, sicriu, monument funerar și 800.000 euro, daune morale. De asemenea, părțile civile L. BENCE și L. HANNA, reprezentate de mama lor, partea civilă L. E. , au solicitat câte 800.000 euro fiecare, cu titlu de daune morale și 200 euro lunar fiecare, cu titlu de prestații periodice.

Instanța a reținut că potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului suferit, trebuie înlăturate toate consecințele dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei (principiul restitutio in integrum). Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate. În temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea civilă să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Altfel spus,

cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii și in același timp să nu constituie venituri nejustificate pentru victimele daunelor morale.

Cât privește daunele materiale, instanța a reținut că s-au cheltuit sume de bani de către soția celui decedat pentru cheltuielile de înmormântare și toate accesoriile ce presupune această ceremonie, cu pomana și transportul persoanei decedate de la S. din C. N. până în comuna C. . Față de aceste aspecte care rezultă din declarația martorului Sebestyen Zoltan (f.196), instanța a acordat suma de 1.500 euro, cu titlu de daune materiale în favoarea soției victimei accidentului.

Instanța a constatat că partea civilă L. E. a suferit un prejudiciu moral, constând în suferința psihică deosebită creată prin pierderea unei ființe dragi în persoana soțului său, cu care avea o relație extraordinară. Acesta era sprijinul familiei sale din toate punctele de vedere, el fiind singurul care realiza venituri atât la locul de muncă, cât și în urma treburilor gospodărești și a comerțului ocazional cu animale (creștea porci, pui) sau a activităților în domeniul agriculturii. Aceste aspecte reies din declarațiile martorilor Sebestyen Zoltan (f.196) și Vizaknai Arpad (f.197).

Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că pretențiile părții civile sunt însă exagerate și depășesc cuantumul prejudiciului moral efectiv suferit și apreciat de către instanță prin prisma elementelor arătate mai sus, tinzându-se la obținerea unor beneficii necuvenite pe seama acestui accident.

Ca atare, instanța a apreciat ca justificată acordarea sumei de 35.000 euro, cu titlu de daune morale părții civile L. E. .

În privința sumei de 200 euro lunar, solicitată cu titlu de prestație periodică de către părțile civile L. BENCE și L. HANNA, reprezentați de mama lor, L. E. , aceasta pare justificată ca urmare a întreținerii pe care defunctul o presta față de ele lunar, așa cum s-a dovedit cu declarațiile martorilor Sebestyen Zoltan (f.196) și Vizaknai Arpad (f.197).

Cât privește daunele morale pretinse de fiecare dintre cele două părți civile

1. BENCE și L. HANNA, reprezentați de mama lor, L. E., instanța a constatat că pierderea acestora este imensă, că sunt la ora actuală doi copii, care vor fi nevoiți să crească fără tată, care au rămas orfani și care vor fi lipsiți de sprijin patern din toate punctele de vedere, pentru tot restul vieții lor.

   Totuși, ținând cont de argumentele mai sus expuse raportat la daunele morale pretinse de partea civilă L. E. , instanța a apreciat ca justificată

   acordarea sumei de 35.000 euro, cu titlu de daune morale, pentru fiecare dintre cei doi minori, L. BENCE și L. HANNA.

   Toate sumele mai sus reținute vor fi acordate ținând cont de culpa fiecăruia dintre cei implicați în accidentul rutier soldat cu moartea numitului L. Zoltan.

   Instanța a constatat că la dosarul cauzei se află o copie a poliței de asigurare obligatorie emisă de S. A. R. - A. V. I. G. S. (f.72 dosar urmărire penală), din care rezultă că autoturismul condus la momentul accidentului de către inculpat, era asigurat la această societate la data producerii accidentului.

   Prevederile art.49 coroborate cu art.50 din Legea nr.136/1995 dispun că asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțele persoane păgubite prin accidente de autovehicule. Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces. De asemenea, potrivit art.44 din același act normativ, asigurătorul plătește despăgubirea nemijlocit celui păgubit, în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat.

   Practic, deși răspunderea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă este personală, sub aspectul laturii civile, plata despăgubirilor către părțile civile revine asigurătorului de răspundere civilă, în temeiul contractului de asigurare încheiat cu inculpatul.

   Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs asiguratorul. S. "A. R.

   -A. V. I. G. "; si inculpatul T. A. .

   Inculpatul T. A. a solicitat casarea hotărârii și rejudecând dosarul, a se dispune în principal, reducerea pedepsei la 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a acesteia conform art 81 Cod penal, și reținerea unui procent de culpă de 33,3% în sarcina sa. În subsidiar, cere a se trimite în judecată și martorul PAPP SANDOR, acesta fiind cel care a declanșat producerea accidentului.

   1. ul S. "A. R. -A. V. I. G. "; prin recursul promovat a cerut reducerea daunelor morale la suma de câte 52.000 lei pentru fiecare parte civilă și diminuarea cuantumului despăgubirilor periodice lunare fixate pentru părțile civile L. BENCE și L. HANNA, deoarece acestea sunt excesive, contribuind la o îmbogățire fără justă cauză a victimelor infracțiunii.

Curtea examinând recursurile promovate prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Cu privire la recursul inculpatului:

În esență, critica inculpatului vizează interpretarea eronată de către judecătorie a probelor administrate, testimoniale și științifice prin prisma dispozițiilor art.63 și 64 C.pen.

Premisa coerenței și predictibilității sistemului judiciar constă în previzibilitatea interpretării și aplicării normelor de drept.

În operațiunea de interpretare a normelor juridice, magistratul este chemat să deslușească voința legiuitorului în edictarea acestora.

Una din cele mai utilizate metode de interpretare și, de regulă, prima la care apelează magistratul, este cea literală sau gramaticală, deoarece în acest fel se asigură, cu cea mai mare certitudine, condiția previzibilității legii.

În acest sens, în Avizul nr.11 din 2008 al Consiliului consultativ al Judecătorilor Europeni, în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, privind calitatea hotărârilor judecătorești se arată că "examinarea chestiunilor în

drept trece, într-un mare număr de cazuri, prin interpretarea regulii de drept. Această putere de interpretare nu trebuie să ne facă să uităm că judecătorul trebuie să asigure securitatea juridică, ce garantează previzibilitatea, atât a conținutului regulii de drept, cât și a aplicării sale și contribuie la calitatea sistemului judiciar";.

Existența unor contradicții între probe și mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, sunt inevitabile, cauzele fiind diverse și nu obligatoriu izvorâte din comportamentul rău-voitor sau neconform legii al persoanelor ascultate ori al celor care au strâns și administrat probele. Unele se referă la împrejurări neesențiale, nerelevante pentru aflarea adevărului și corecta stabilire a situației de fapt, dar altele pot afecta judicioasa deslușire a stării de fapt și în mod obligatoriu, trebuie înlăturate de organele judiciare prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă.

În unele cazuri, contradicțiile invocate de părți sunt consecința evaluării subiective a probatoriului administrat și constituie o motivare a apelului sau recursului.

Potrivit art.63 alin.2 C.proc.pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecăreia se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Lămurirea cauzei sub toate aspectele pe baza probelor și formarea convingerii judecătorului pe baza celor administrate reprezintă două poziții de includere a capacității apreciative a instanței în demersul indispensabil al aflării adevărului, interpretare care ar fi în consens și cu Recomandarea R (94) 12 a Comitetului de Ministri ai Statelor Membre asupra Independenței eficacității și rolului judecătorilor, potrivit căreia "judecătorii trebuie să dispună de puteri suficiente și să fie în măsură să le exercite pentru a se achita de funcțiile lor";.

Deși formarea propriei convingeri a judecătorului printr-o muncă de reflecție și de conștiință constituie suportul rațional al demersului judiciar pentru cunoașterea faptelor, drept garanție a unui proces echitabil și în concordanță cu disp.art.6 paragraf 2 din Convenția Europeană și Protocolul nr.7, instanța are obligația de a-și motiva soluția dată cauzei, ceea ce implică justificarea procesului de convingere în mecanismul silogismului judiciar al aprecierii probelor. Această poziție a instanței de recurs, este reliefată și de practica CEDO - cauza Boldea contra României în care se arată că "judecătorul trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de părți";.

În speță, instanța de fond a reținut o culpă de câte 50 % atât în sarcina inculpatului T. A. cât și a victimei L. Zoltan aflat în stare avansată de ebrietate, în săvârșirea infracțiunii dedusă judecății ce rezultă, atât din probele științifice, cât și din cele testimoniale administrate nemijlocit în faza de urmărire penală.

În fața Judecătoriei recurentul T. A. a uzat de dispozițiile art 320¹Cod procedură penală solicitând ca judecarea cauzei să aibă loc exclusiv, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, având astfel loc recunoașterea vinovăției sale în procentul de 50 % culpă concurentă cu a victimei.

Pe cale de consecință, nu se mai pot administra probe în instanța de recurs pentru a se dovedi un alt procent de culpă, peste recunoașterea recurentului din fața magistratului.

Pe de altă parte, potrivit art. 317 Cod procedură penală judecata se mărginește la fapta și persoana trimise în fața instanței, prin rechizitoriu.

Așa fiind, nu este posibil ca să se pună în discuție împrejurarea netrimiterii în judecată a unei alte persoane, care a avut calitatea de martor în faza de urmărire penală, împotriva opțiunii procurorului inculpatul având posibilitatea plângerii întemeiate pe dispozițiile art 278¹Cod procedură penală.

Față de cele expuse mai sus, nu este întemeiat primul motiv de recurs al recurentului vizând modificarea procentului de culpă peste recunoașterea făcută de inculpat în fața instanței de fond, în baza art 320¹Cod procedură penală și nu poate fi acceptată nici ideea vinovăției unei terțe persoane în cauză, care nu a fost trimisă în judecată de către procuror, mai ales, în condițiile în care soluționarea procesului s-a făcut în baza probelor administrate exclusiv în faza de urmărire penală.

Cât privește al doilea motiv de recurs, vizând netemeinicia sancțiunii aplicate și a modului de executare a acesteia, se remarcă următoarele:

Curtea, constată că Judecătoria a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea, fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare neprivative de libertate, prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni.

Curtea, în baza propriei analize, față de critica formulată în sensul reducerii cuantumului pedepsei consideră că nu se impune a se da curs celor susținute, deoarece nu s-ar putea da eficiență într-un mod prioritar circumstanțelor personale, în raport cu celelalte, față de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor.

Instanța de recurs consideră că pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare închisoare, în privința căreia s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art.81 C.pen., reprezintă o pedeapsă proporțională, atât cu gravitatea efectivă a faptelor comise de recurent, concretizate prin modul în care acesta a acționat, prin încălcarea normelor ce reglementează siguranța circulației pe drumurile publice și care au avut drept efect pierderea vieții victimei L. ZOLTAN. Urmările accidentului reliefează periculozitatea excesivă a modului de operare al recurentului, cât și profilul socio-moral și de personalitate a acestuia, a cărui atitudine în societate și procesuală în cauză, este pozitivă.

Față de modul de săvârșire a faptelor, cuantumul sancțiunii rezultante de 1 an închisoare, asigură realizarea concretă a scopurilor pedepsei, iar individualizarea sa, prin suspendare, va contribui la o reinserție socială reală a acestuia, ținând cont de vârsta tânără de 23 de ani, lipsa antecedentelor penale și de împrejurarea că posedă studii medii.

Cuantumul sancțiunii nu se impune a fi redus, față de gravitatea faptelor comise, consecințele acestora, rezonanța în comunitate și a reacției pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni, așa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art.385/9 pct.14 C.pr.pen.

Așa fiind, recursul inculpatului se va respinge ca nefondat, în baza art. 38515pct.1 lit.b împotriva sentintei penale nr. 77 din 29 aprilie 2013 a Judecătoriei Șimleu-Silvaniei.

Întrucât partea civilă LUCACS E., ca reprezentantă a celor doi minori și-a angajat apărător în combaterea motivelor de recurs ale inculpatului T. A., acesta, ca efect a respingerii căii de atac, va fi obligat să plătească părții civile suma de 4500 lei cheltuieli judiciare.

Cu privire la recursul asigurătorului:

CEDO reamintește că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părți, determină statul de a pune capăt acelei încălcări și de a elimina consecințele păgubitoare pentru acea persoană. Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecințelor acestei încălcări, art.41 din Convenția Europeană conferă Curții competența de a acorda o reparație în favoarea părții vătămate. Printre elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunță în materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare, și prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor și a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum și din alte pagube nemateriale. (cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004).

De altfel, în cazul în care diverse elemente constituind prejudiciul nu se pretează la un calcul exact, sau în cazul în care distincția între prejudiciul material și cel moral se realizează mai greu, Curtea le poate examina împreună. (cauza Comingersoll împotriva Portugaliei CEDO 2000).

Conform jurisprudenței Curții Europene, partea civilă poate obține rambursarea prejudiciului material și moral în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum și caracterul rezonabil al cuantumului.

Referitor la daunele morale, cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși redactarea art.998 și 999 din vechiul Codul civil și art 1391 din actualul Cod civil, care folosesc termenul general de "prejudiciu";, fără a distinge în raport cu caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce înseamnă că trebuie reparate atât prejudiciile materiale cât și cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci, și a celor cu caracter penal.

Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele de a fi evaluate în bani.

În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.

Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.

R. a civilă delictuală nu este limitată de posibilitățile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită (art.14 C.proc.pen.).

În privința părților civile L. E., L. Bence și Likacs Hanna, Curtea constată că victimele unei infracțiuni de natura celei comise de inculpat, au dreptul la repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin suferințele morale generate de pierderea soțului și a tatălui minorilor.

În prezenta speță, este vorba de repararea unui prejudiciu de afecțiune invocat de victimele indirecte, prejudiciu care trebuie reparat de către persoana culpabilă, sens în care, s-a dispus și prin Rezoluția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr. 74 adoptată la 14 martie 1965, în materia prejudiciului corporal care, statuează expres că: " în caz de deces, reparația pentru prejudiciul de afecțiune trebuie acordată părinților, soțului și copiilor victimei pentru că doar în aceste cazuri, reparația este supusă condiției ca aceste persoane să fii avut legături de afecțiune strânse cu victima, în momentul decesului";.

Curtea reține că daunele morale stabilite trebuie să aibă efecte compensatorii și nu să constituie amenzi excesive pentru autorii prejudiciilor și nici venituri nejustificate pentru victimele accidentelor. Așa cum se arată în literatura de specialitate "sumele de bani acordate cu titlu de daune morale trebuie să poată fi calificate numai ca despăgubiri";.

În prezenta speță, s-a dovedit mai presus de orice dubiu că părțile civile au suferit o traumă psihică de excepție, determinată de fapta săvârșită de inculpat - moartea soțului și a tatălui - astfel că, daunele morale în cuantum de câte

35.000 euro sau echivalentul în lei la data plății pentru minori și soția supraviețuitoare, vor reprezenta o compensare a prejudiciului afectiv cauzat soției și copiilor, de care victima era legată printr-o relație afectivă de natură familială.

Corespunde realității și se justifică și suma de 200 euro lunar, cu titlu de despăgubiri periodice fixate pentru fiecare dintre cei doi minori, sume care să compenseze contribuția tatălui la creșterea și educarea lor.

Prin stabilirea daunelor morale la sumele precizate mai sus, Curtea apreciază că soluția este conformă atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române cât și cu evocarea constantă a jurisprudenței europene.

Pe cale de consecință, pentru a nu fi pur subiective sau a nu se tinde către o îmbogățire fără just temei, în privința daunelor morale Curtea trebuie să țină seama de suferințele fizice și morale susceptibil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului, precum și de toate consecințele acesteia relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.

În sinteză, Curtea apreciază că în contextul circumstanțelor în care s-a petrecut accidentul rutier, fără a minimaliza sau exagera suferința reală a părților civile, suma reprezentând daune morale și despăgubiri periodice lunare, reprezintă o satisfacție echitabilă, o diminuare a acestora, reprezentând o nelegală și netemeinică soluționare a cauzei în raport cu traumele de excepție suportate de soție și cei doi minori, în urma decesului soțului și al tatălui.

Prin art.48 din Legea 136/1995 modificată, se prevede că "persoanele fizice sau juridice care au în proprietate autovehicule supuse înmatriculării în România sunt obligate să le asigure pentru cazurile de răspundere civilă, ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul României și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, iar pe de altă parte, acesta atestă existența asigurării de răspundere civilă pentru prejudiciile produse terților prin accidente de autoturisme."; Aceste prevederi legale impun obligativitatea încheierii și menținerii valabilității contractelor de asigurare, în scopul eliberării persoanelor fizice și juridice de riscurile de a acoperi pagubele produse prin folosirea autovehiculelor pe care le au în proprietate.

Drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente "se pot exercita și direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei";.

Conform art.54 alin.4 din Legea 136/1995 modificată, "în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, asigurații sunt obligați să se apere în proces, iar citarea asiguratorului este obligatorie."; De aici rezultă voința legiuitorului de a limita poziția procesuală a societății de asigurare la calitatea sa de asigurător, care îi oferă suficiente posibilități de apărare atât în nume propriu, cât și prin subrogare în drepturile asiguratului.

Este de observat că din nicio prevedere a legii menționate nu rezultă că societatea de asigurare ar avea o altă calitate procesuală decât aceea de asigurator, așa cum este ea denumită repetat în cuprinsul legii, după cum nici dispozițiile din codul de procedură penală, coroborate cu cele ale Codului civil, nu

impun să se considere că, în asemenea cazuri, societatea de asigurare ar avea calitatea de parte responsabilă civilmente.

Caracterul limitat, derivat din contract, al obligației asumate de societatea de asigurare exclude asimilarea poziției sale, cu calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant, cât timp nicio prevedere legală nu permite o astfel de interpretare.

Natura juridică a obligației pe care și-o asumă societatea de asigurare prin încheierea contractului cu asiguratul este total diferită de răspunderea pentru fapta altuia, reglementată prin art.1000 alin.1 din Codul civil, precum și de răspunderea comitenților pentru prejudiciul cauzat de prepușii lor, la care se referă alin.3 al aceluiași articol.

Pe de altă parte, nici nu se poate considera că răspunderea civilă a asiguratorului pentru prejudiciul cauzat de asigurat a fost reglementată prin dispoziție specială a legii civile, deoarece prin Legea 136/1995 s-a prevăzut obligativitatea citării societății de asigurare în calitate de "asigurător de răspundere civilă"; fără a se face trimitere la vreo dispoziție care să permită să i se atribuie calitatea de partea responsabilă civilmente sau de garant.

Așadar, din analiza dispozițiilor legale și a principiilor de drept enunțate mai sus, rezultă că, în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă repararea pagubei bazată pe temei delictual - cu cea contractuală a asiguratorului, bazată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea 136/1995 modificată.

Pe cale de consecință, rezultă că societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă, dar nu este parte în proces conform art.23, 24 C.pr.pen. și care să impună din partea instanței constituirea sa, ca parte civilă sau responsabilă civilmente în temeiul art.15 și 16 C.pr.pen. până la citirea actului de sesizare. Introducerea ei în cauză se rezumă

în realitate la opozabilitatea hotărârii judecătorești față de asigurator.

Curtea reține că nu se impune reducerea daunelor morale în favoarea părților civile L. E., L. BENCE și L. HANNA, întrucât instanța de fond la stabilirea lor a ținut cont de realitatea pagubei încercată de victime și caracterul rezonabil al sumelor solicitate.

În speță, s-a dovedit culpa comună a inculpatului și a victimei L. ZOLTAN în producerea accidentului rutier, probele dosarului, atestând indubitabil această aserțiune.

Pentru motivele ce preced, se va respinge ca nefondat recursul declarat de asigurator, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen.

Văzând disp.art.192 alin.2 C.proc.pen. recurenții vor achita statului câte 500 lei cheltuieli judiciare, conform art. 192 alin 2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de asigurator S. "A. R.

-A. V. I. G. "; si al inc. T. A. împotriva sentintei penale nr. 77 din 29 aprilie 2013 a Judecătoriei Șimlei Silvaniei.

Obligă pe inculpatul T. să plătească 4500 lei părții civile L. E. .

Obligă pe inculpat si asigurator să plătească în favoarea statului suma de

câte 500 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 18 septembrie 2013 .

PREȘEDINTE				JUDECĂTORI
DP	S.	S.	, V.	G.

GREFIER

DS

Red. D.P./MN.N.

2 ex/_

Jud.fond.-P. P.

← Decizia penală nr. 187/2013. Ucidere din culpă		Decizia penală nr. 1367/2013. Ucidere din culpă →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Decizia penală nr. 431/2013. Ucidere din culpă Decizia penală nr. 1376/2013. Ucidere din culpă Decizia penală nr. 1517/2013. Ucidere din culpă Decizia penală nr. 187/2013. Ucidere din culpă Decizia penală nr. 1367/2013. Ucidere din culpă Decizia penală nr. 1272/2013. Ucidere din culpă Decizia penală nr. 1241/2013. Ucidere din culpă Decizia penală nr. 822/2013. Ucidere din culpă