Decizia penală nr. 1161/2013. Vătămare corporală din culpă
| Comentarii |
|
R.
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ *
DECIZIA PENALĂ NR.1161/R/2013
Ședința publică din 18 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: DP, judecător
JUDECĂTORI: SS
V. G.
G.: DS
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror: DANILA SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de partea civilă I. V. împotriva sentinței penale nr.1078 din 30 aprilie 2013 a J. ecătoriei B. M., privind pe inculpatul H. Z. J., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al asiguratorului, av.V. Manea, în substituirea av.I. A. Zedler, din Baroul București, cu delegație la dosar și partea civilă I. V., lipsă fiind inculpatul H.
Z. J. și părțile civile S. J. de U. B. M., S. C. de R.
F., S. M. de U. C. și S. de P. B. M. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Partea civilă I. V. solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 euro cu titlu de daune materiale,
40.000 euro daune morale și la 800 lei despăgubiri lunare de la data producerii accidentului de circulație, până la încetarea stării de invaliditate. Se impune admiterea constituirii de parte civilă astfel cum a fost formulată, deoarece a avut nevoie de 270-300 zile de îngrijiri medicale pentru vătămările corporale suferite, a fost necesară internarea lui în mai multe unități spitalicești și supus unor
intervenții chirurgicale, având nevoie de o perioadă de timp pentru recuperare, care nici în prezent nu este totală, iar în acest moment are o pensie de 500 lei în urma accidentului și toate costurile cu medicamentele, infiltrațiile, injecțiile care trebuie să le facă sunt suportate de el.
Apărătorul asiguratorului solicită respingerea recursului declarat de partea civilă ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Susține că suma de 20.000 euro acordată cu titlu de despăgubiri este suficientă solicitând ca instanța să aibă în vedere practica judiciară și doctrina în materie, potrivit cărora sumele acordate părților civile nu trebuie să reprezinte o îmbogățire fără justă cauză, ci trebuie să aibă doar efecte compensatorii.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului declarat de partea civilă doar în ceea ce privește acordarea despăgubirilor periodice lunare, însă pentru celelalte motive, solicită respingerea recursului.
C U R T E A
Asupra recursului declarat în cauză,
Analizând actele și lucrările dosarului nr._, înregistrat la Curtea de Apel C. în data de 13 iunie 2013, instanța constată că prin Sentința penală nr. 1078 din 30 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în același dosar, s-a constatat că inculpatul H. Z. J. , a fost condamnat prin Sentința penală nr. 1366/_ a J. ecătoriei B. M., definitivă prin Decizia penală nr. 1798/R/2011 a Curții de Apel C., la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 81, 82 Cod penal.
În baza art. 14 Cod de procedură penală raportat la art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul H. Z. J., fiul lui Z. și I., născut la data de_ în Satu M., jud. Satu M., cetățenie română, studii medii, conducător auto, fără antecedente penale, CNP 1., domiciliat în O. Nou, str. Mică nr. 528, jud. Satu M., la despăgubiri civile, după cum urmează:
contravaloarea în lei la data plății a sumei de 5.000 euro reprezentând daune materiale, către partea civilă I. V., domiciliat în B. M., str. Pășunii nr. 3/22, jud. Maramureș;
contravaloarea în lei la data plății a sumei de 15.000 euro reprezentând daune morale, către partea civilă I. V., domiciliat în B. M., str. Pășunii nr. 3/22, jud. Maramureș.
În temeiul art.14 Cod procedură penală raportat la art.998 cod civil și art.313 din Legea nr.95/2006, modificată prin OUG nr.72/2006, inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile, cu dobânda legală, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la efectiva achitare, astfel:
- 2.626,03 lei către partea civilă S. de P. B. M., cu sediul în B. M., str. V. B. nr. 34, jud. Maramureș;
4.096,82 lei către S. J. de U. "Dr. C. O. "; B. M., cu sediul în B. M., str. George Coșbuc nr. 31, jud. Maramureș;
1.278,40 lei către partea civilă S. M. de U. "Dr. C. P.
-N., cu sediul în C. -N., str. Gl. T. M. nr. 22, jud. C. ;
- 1.680 lei către partea civilă S. C. de R. M. B. F., cu sediul în comuna S., S. B. F., jud. Bihor.
În baza art. 193 Cod de procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.176 lei către partea civilă I. V., reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de către acesta, din care 1000 lei reprezintă onorariul avocațial.
S-a constatat calitatea de garant a B. ui A. de A. din R., cu sediul în B., str. V. L. nr. 40 - 40 bis, etaj 6, sector 2.
S-a respins solicitarea părții civile I. V. privind acordarea unei rente viagere lunare.
În baza art. 191 Cod de procedură penală, inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare în favoarea statului în sumă de 1250 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
La data de_ ora 1245inculpatul H. Z. J. se afla la volanul autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe B-dul Independenței din Municipiul B. M. . La pornirea de pe loc inculpatul a efectuat manevra de întoarcere peste marcajul longitudinal dublu continuu fără să se asigure și a intrat în coliziune cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ care circula dinspre Tăuții Măgherăuș înspre B-dul Decebal, condus de partea vătămată I. V. .
În urma accidentului partea vătămată a suferit leziuni traumatice care, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 554 din_ efectuat în cauză, au necesitat pentru vindecare 230-250 zile de îngrijiri medicale, au
determinat o incapacitate adaptativă de 70% (invaliditate temporară), și întrucât leziunile nu erau vindecate, s-a apreciat că este posibil ca numărul de zile de îngrijiri medicale să fie stabilit abia peste un an de la data acestei expertize.
În rejudecare, la solicitarea părții vătămate, a fost încuviințată efectuarea unei expertize medico-legale.
Astfel, potrivit Raportului de expertiză medico-legală nr. 634/_, efectuat de Serviciul de medicină legală, s-a concluzionat că partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 270-300 zile de îngrijiri medicale, aceste leziuni determinând o invaliditate permanentă de 70%, iar intervenția chirurgicală, ca urmare a internării în secția Urologie a S. ui J. de U. "Dr. C. O. "; B. M. în perioada_ -_ a fost consecința accidentului suferit în data de_ .
Partea vătămată I. V. s-a constituit parte civilă în cauză solicitând suma de 50.000 Euro reprezentând despăgubiri civile, după cum urmează:
10.000 euro - daune materiale reprezentând cheltuieli și pierderi cauzate de accidentul rutier, 40.000 euro - daune morale precum și stabilirea unei rente viagere lunare constând în diferența dintre venitul minim pe economie și veniturile obținute în prezent cu titlu de pensie de invaliditate.
S. de P. B. M., s-a constituit parte civilă cu suma de 2.626,03 lei.
S. J. de U. "Dr. C. O. "; B. M., s-a constituit parte civilă cu suma de 4.096,82 lei.
S. M. de U. "Dr. C. P. C. -N., s-a constituit parte civilă cu suma de 1.278,40 lei.
S. C. de R. M. B. F., s-a constituit parte civilă cu suma de 1.680 lei.
Astfel, ca urmare a accidentului de circulație provocat de către inculpat la data de_, partea civilă I. V. a suferit vătămări corporale, fiind necesară
internarea sa în mai multe unități spitalicești și supus unor intervenții chirurgicale, ulterior având nevoie de o lungă perioadă de timp pentru recuperare, care nici în prezent nu este totală, leziunile determinând o invaliditate permanentă de 70%.
De asemenea, ca urmare a accidentului, partea civilă a avut nevoie de 48 de zile de spitalizare, numărul total al zilelor de îngrijiri medicale fiind stabilit între 270-300 de zile.
Apreciind că partea civilă I. V. a suportat suferințe fizice și psihice urmare a leziunilor provocate în urma accidentului, respectiv manoperelor medicale la care a fost supus și restrângerii posibilității unei vieți active, atât în perioada de spitalizare cât și ulterior, instanța a apreciat că părții civile i se cuvin daune morale în cuantum de 15.000 euro.
Cât privește la daunele materiale, în cauză au fost audiați martorii U. L. a și Asztalos Eva, care au declarat faptul că partea civilă I. V. a avansat sume de bani pentru transport la unitățile medicale din țară și străinătate, pentru consultații medicale, pentru alimentația și medicamentația suplimentară, neacoperită de asigurările medicale, toate aceste cheltuieli materiale fiind evaluate de instanță la suma de 5.000 euro.
S-a respins solicitarea părții civile I. V. de acordare a unei rente viajere lunare, dat fiind faptul că nu a făcut dovada realizării unor venituri anterioare, pentru a putea stabili diferența dintre pensia de invaliditate în sumă de 486 lei pe care o încasează în prezent și respectivele venituri.
Împotriva hotărârii pronunțate de către Judecătoria Baia Mare a declarat recurs partea civilă I. V. .
În susținerea motivelor de recurs, acesta a arătat că sumele stabilite de instanța de fond cu titlu de daune morale și materiale sunt extrem de reduse, raportat la numărul total al zilelor de îngrijiri medicale, stabilit între 270-300 zile și de faptul că a rămas cu o invaliditate permanentă de 70 %.
Recursul declarat în cauză este fondat.
După cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală, întocmit în cauză(105-112) urmare accidentului din data de_, partea civilă I. V. a prezentat leziuni traumatice care au necesitat 270-300 zile de îngrijiri medicale și au determinat o invaliditate permanentă de 70%.
În toată această perioadă scursă de la data producerii accidentului, partea civilă, o persoană în vârstă de aproximativ 50 ani, cu trei copii în întreținere, a suferit numeroase privațiuni constând în intervențiile chirurgicale suferite și în incapacitatea de deplasare.
Aceste aspecte rezultă din constatările raportului de expertiză medico- legală în care se descrie detaliat evoluția stării sanitare, perioadele în care partea civilă a fost imobilizată în burlan gipsat și s-a deplasat cu ajutorul cârjelor precum și tratamentul pe care a trebuit să-l urmeze pentru vindecare.
Având în vedere cele mai sus arătate, Curtea apreciază că sumele stabilite de instanța de fond cu titlu de daune morale sunt extrem de reduse, sens în care va majora cuantumul acestor daune la suma de 40.000 euro.
În ceea ce privește renta viageră solicitată de partea civilă, Curtea apreciază că în mod greșit prima instanță a respins cererea formulată, cu motivarea că, în cauză, nu s-a făcut dovada realizării unor venituri anterioare.
După cum se poate observa din conținutul Deciziei Penale nr. 1798/R/din 9 noiembrie 2011, urmare admiterii recursului declarat de partea civilă I. V. și Asociația Fondului de Protecție a Victimelor Străzii, cauza a fost trimisă spre rejudecare în ceea ce privește latura civilă a cauzei la aceeași instanțe.
La adoptarea acestei soluții instanța de control judiciar a avut în vedere faptul că, urmare accidentului, starea părții civile s-a degradat, numărul zilelor de îngrijiri medicale, inițial 30-35, ajungând la 200, ceea ce impunea o reevaluare a despăgubirilor.
Al doilea motiv avut în vedere a fost acela că, instanța de fond a constat în mod greșit că B. Asigurărilor de A. nu ar avea calitate în cauză.
D. declarațiile martorilor U. L. a și Asztalos Eva rezultă că în perioada anterioară accidentului partea civilă își edifica o casă executând lucrările în regie proprie, ajutat de membrii familiei.
În același timp, efectua aprovizionarea magazinului pe care familia îl deținea.
Toate aceste activități pe care partea civilă le efectua, pentru a nu plăti o persoană străină să le efectueze, se concretizează într-o sumă de bani, de care aceasta nu poate fi privată, în condițiile în care în momentul de față acestea nu mai pot constitui un aport la veniturile familiei.
În speța de față este dovedit în afara oricărui dubiu că victima a rămas cu invaliditate de 70%.
Potrivit CEDO, o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părți, determină statul de a pune capăt acelei încălcări și de a elimina consecințele păgubitoare pentru acea persoană. Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecințelor acestei încălcări, art.41 din Convenția Europeană conferă Curții competența de a acorda o reparație în favoarea părții vătămate. Printre elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunță în materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare, și prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor și a
incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum și din alte pagube nemateriale. (cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004).
De altfel, în cazul în care diverse elemente constituind prejudiciul nu se pretează la un calcul exact, sau în cazul în care distincția între prejudiciul material și cel moral se realizează mai greu, Curtea le poate examina împreună. (cauza Comingersoll împotriva Portugaliei CEDO 2000).
Așa fiind, instanța de recurs va stabili în echitate o rentă lunară în sumă de 800 lei în favoarea părții civile, pe care Asociația Fondului de Protecție a Victimelor Străzii o va achita începând cu data de 30 iunie 2009 și până la încetarea stării de invaliditate.
Se va menține cuantumul daunelor materiale acordate de instanța de fond. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cauzei în recurs, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de partea civilă I. V. domiciliat în B. -M. str. George Coșbuc, nr. 31 județul Maramureș, împotriva sentinței penale nr. 1078 din 30 aprilie 2013 a J. ecătoriei B. -M. , pe care o casează cu privire la despăgubirile ce i-au fost acordate.
Rejudecând în aceste limite,
În baza art. 1357 din Cod civil, raportat la art. 61 alin 1 din Legea nr. 136/1995 obligă ASOCIAȚIA FONDULUI DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII
la despăgubiri lunare în favoarea părții civile I. V., în sumă de 800 lei, începând cu data producerii accidentului (30 iunie 2009) și până la încetarea
stării de invaliditate și la plata daunelor morale în sumă de 40.000 euro sau echivalentul în lei la data plății.
Menține cuantumul daunelor materiale acordate de instanța de fond. Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cauzei în recurs, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G. | , | |||||
DP | S. | S. | V. | G. | D. | S. |
Red.S.S./dact V.R. 2 ex./ _
J. .fond: M. C. S.
| ← Decizia penală nr. 174/2013. Vătămare corporală din culpă | Decizia penală nr. 74/2013. Vătămare corporală din culpă → |
|---|
