Decizia penală nr. 74/2013. Vătămare corporală din culpă

Comentarii

0

Dosar nr. _

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SĂLAJ PENAL

DECIZIA PENALĂ NR.74

Ședința publică de la 04 Septembrie 2013 Completul compus din:

Președinte: T. C., președ. secție penală

: M. S., judecător

: Ț. D. B., judecător

: B. M., grefier

Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj este reprezentat de Bogdan R., prim procuror adjunct.

S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpatul recurent B. A.

F., domiciliat în com. Sâg, sat T., nr.92, jud. Sălaj, părțile civile recurente P.

C. N., domiciliat în Ș. S., str.Partizanilor, nr.8, bl.M6, ap.2, jud. Sălaj și T. R. I., domiciliată în Ș. S., str.Gh. L., bl.L3, ap.17, jud. Sălaj și asigurătorul BCR ASIGURĂRI V. I. G. SA, împotriva sentinței penale nr.109/_, pronunțată în dosarul penal nr._ al Judecătoriei Ș. S. .

La apelul nominal făcut în cauză, în lipsa inculpatului recurent B. A. F.

, a răspuns apărătorul său ales, av. Crihan Tudor, în lipsa părților civile recurente P.

C. N. și T. R. I., a răspuns apărătorul ales av. M. Marcela, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut un scurt referat al cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Se constată depuse la dosarul cauzei memorii formulate de părțile civile recurente P. C. N. (f.29-30) și T. R. I. (f.31-37), chitanțe privind cheltuielile în faza de recurs (f.28), practică judiciară (f.34-37), acte medicale privind partea civilă recurentă P. C. N. (f.38-41).

Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Apărătoarea părților civile recurente P. C. N. și T. R. I., av.

M. Marcela susține oral recursurile formulate de părțile civile recurente așa cum acestea au fost formulate în scris, pe larg, solicitând admiterea acestora, casarea și modificarea hotărârii atacate astfel: pentru partea civilă recurentă P.

C. N. - în sensul majorării cuantumului despăgubirilor morale până la suma solicitată prin cererea constituirii de parte civilă și obligarea asiguratorului alături de inculpat la plata cheltuielilor de judecată; pentru partea civilă recurentă T. R.

I. - în sensul obligării asiguratorului alături de inculpat la plata daunelor

materiale în cuantum de 437,36 lei, obligarea asiguratorului alături de inculpat la plata daunelor morale și obligarea asiguratorului alături de inculpat la plata cheltuielilor de judecată la instanța de fond. Solicită, de asemenea, obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată în recurs. Cu privire la recursurile inculpatului și asiguratorului, solicită respingerea acestora.

Apărătorul inculpatului recurent B. Adrei F., av. Crihan Tudor solicită admiterea recursului inculpatului, cu consecința reducerii cuantumului pedepsei aplicată inculpatului. Consideră că inculpatul a avut parte de un tratament părtinitor, același magistrat, în aceeași zi, în cauze similare a aplicat unui inculpat o pedeapsă cu amendă penală, iar inculpatului din prezentul dosar i s-a aplicat o pedeapsă de 8 luni închisoare. Consideră că faptul că inculpatul din prezentul dosar nu a uzat de prevederile art.320 indice 1 Cod procedură penală privind procedura simplificată a recunoașterii nu poate duce la agravarea situației sale, inculpatul dorind doar aflarea adevărului. Cu privire la latura civilă, solicită diminuarea cuantumului despăgubirilor civile apreciindu-le exagerate. Solicită instanței a avea în vedere și participația părții civile P. C. la producerea accidentului, respectiv că aceasta a accelerat în momentul în care inculpatul a făcut depășirea. Cu privire la recursurile părților civile, solicită respingerea acestora, iar cu privire la recursul asiguratorului lasă soluția la aprecierea instanței.

În replică, apărătoarea părților civile recurente P. C. N. și T. R.

I., av. M. Marcela apreciază ca nerelevantă comparația cu un alt dosar făcută de apărătorul inculpatului. Arată că inculpatul nu a avut parte de un tratament părtinitor, din contră, acestuia i s-au admis toate cererile în probațiune la instanța de fond.

În replică, apărătorul inculpatului recurent B. Adrei F., av. Crihan Tudor arată că partea civilă T. R. I. este grefier la Judecătoria Zalău.

Reprezentanta parchetului pune concluzii de respingere a tuturor recursurilor formulate, respectiv al inculpatului, ale părților civile și al asiguratorului, apreciind soluția instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Cu privire la recursul inculpatului, apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată raportat la faptul că în urma accidentului au existat două victime cu îngrijiri medicale pentru recuperare de 5-6 zile și respectiv 25-30 zile și raportat la împrejurările în care s-a comis fapta. Cu privire la recursul părții civile T. R.

I., arată că cererea acesteia privind despăgubirile materiale și morale a fost respinsă în condițiile în care s-a admis cererea în despăgubiri pentru repararea autoturismului distrus. Consideră că există raport de cauzalitate între infracțiunea săvârșită de inculpat și distrugerea autoturismului părții civile T. R. I., motiv pentru care, din acest punct de vedere, consideră soluția instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Arată că inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru partea civilă T. R. I., iar aceasta poate formula o acțiune civilă pentru acordarea despăgubirilor materiale și morale. De asemenea, arată că potrivit art.27 pct.6 și 7 din CSA nr.5/2010 și deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.3405 din_, asiguratorul nu poate fi obligat la cheltuieli de judecată. Cu privire la recursul asiguratorului, solicită respingerea acestuia, considerând soluția instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

În replică, apărătoarea părților civile recurente P. C. N. și T. R.

I., av. M. Marcela arată, cu privire la obligarea asiguratorului la cheltuieli de judecată, că un ordin al asiguratorului nu se poate opune unei legi.

Instanța, în baza actelor și lucrărilor existente la dosar reține cauza în pronunțare.

T R I B U N A L U L,

Prin sentința penală nr. 109/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Ș. S., în baza art. 184 alin.1 și 3 Cod penal,a fost condamnat inculpatul B. A. -F. , fiul lui Florian și Lauriana, născut la data de_, în Ș. S., jud. Sălaj, domiciliat în T. nr. 92 comuna Sîg, județul Sălaj, având C.N.P.- 1., fără antecedente penale, cetățean român, studii medii, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 71 alin.1 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o durată de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art. 82 alin.1 Cod penal.

În baza art. 71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

S-a constatat că în cauză are calitate de asigurător de răspundere civilă S.C.

1. Asigurări V. I. G. S.A.

   În baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 din Vechiul cod civil și art. 103 din Legea nr. 71/2011, s-a soluționat latura civilă astfel:

   • s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă P.

     C. N. și a fost obligat inculpatul alături de asigurătorul S.C.

     B.C.R. Asigurări V. I. G. S.A. la plata către aceasta a sumei de 2.589,09 lei reprezentând daune materiale și a sumei de 28.000,00 lei reprezentând daune morale;

   • s-a respins ca nefondată solicitarea părții civile P. C. N. de obligare a inculpatului alături de asigurătorul S.C. B.C.R. Asigurări

     V. I. G. S.A. la plata către aceasta a diferenței dintre drepturile bănești cuvenite și concediile medicale;

   • s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă T.

     R. I. și a fost obligat inculpatul alături de asigurătorul S.C.

     B.C.R. Asigurări V. I. G. S.A. la plata către aceasta a sumei de 30859,00 lei reprezentând daune materiale (contravaloare autoturism);

   • s-a respins ca nefondată solicitarea părții civile T. R. I. de obligare a inculpatului alături de asigurătorul S.C. B.C.R. Asigurări

     V. I. G. S.A. la plata către aceasta a contravalorii ratelor achitate la bancă pe perioada dintre data accidentului și achitarea contravalorii mașinii,

   • s-a respins ca inadmisibilă solicitarea părții civile T. R. I. de obligare a inculpatului alături de asigurătorul S.C. B.C.R. Asigurări

     V. I. G. S.A. la plata către aceasta a daunelor materiale în cuantum de 437,36 lei și a daunelor morale de 30.000,00 lei;

   • s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. J. de U. Z. și a fost obligat inculpatul alături de asigurătorul S.C.

     B.C.R. Asigurări V. I. G. S.A. la plata sumei de 989,59 lei cu dobânda legală aferentă începând cu data_ și până la achitarea integrală, reprezentând cheltuieli de spitalizare;

   • s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă Serviciul de

     A. J. Sălaj și a fost obligat inculpatul alături de asigurătorul

     S.C. B.C.R. Asigurări V. I. G. S.A. la plata sumei de 956 lei reprezentând cheltuieli de transport și servicii medicale.

     În baza art. 193 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare efectuate de părțile civile, astfel:

   • către partea civilă P. C. N. la plata sumei de 2.200,00 lei reprezentând onorar avocat,

   • către partea civilă T. R. I. la plata sumei de 1.800,00 lei reprezentând onorariu avocat.

În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu parțial al avocatului din oficiu, dna P. M., urmând a fi avansată de către Ministerul Justiției către Baroul de Avocați Sălaj.

Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj din_, dosar nr.239/P/2011, înregistrat la instanță la data de_ sub nr. dosar_ a fost trimis în judecată inculpatul B. A. -F. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art.184 al.1 și 3 Cod penal, parte vătămată fiind P. C. N. .

S-a reținut în actul de sesizare al instanței că în data de_ ,în jurul orelor 1800inculpatul a condus autoturismul marca VW Transporter cu nr. de înmatriculare_ ,proprietatea SC.A. Prod SRL T., pe DN 1H,între localitățile Hereclean și Vârșolț.Când a ajuns la KM 678+600m, inculpatul, fără să se asigure, s-a angajat în depășirea autoturismului marca VW Polo cu nr.de înmatriculare_ ,condus regulamentar de către P. C. N. .Din sens opus în acel moment se apropia autoutilitara marca Renault Kankoo,cu nr.de înmatriculare_ condusă de Tripon V. .Intrucât distanța dintre autoturismul

condus de inculpat și autoutilitară era foarte mică,pentru a evita impactul frontal inculpatul a virat stânga și a intrat pe acostament,apoi și-a continuat deplasarea pe o distanță scurtă,fără a intra în coliziune cu autovehicul.Conducătorul autoutilitarei,intenționând să evite impactul cu autoturismul condus de inculpat,a frânat,moment în care a intrat pe contrasens în coleziune cu autoturismul condus de

P. C. N. .In urma impactului,acesta și pasagera din autoturismul acestuia,T.

R. au suferit leziuni,motiv pentru care au fost transportați la S. J. de U. Sălaj.

Din concluziile Raportului medico legal nr.1374/II/b/218 din data de_ a Serviciului J. de Medicină Legală Sălaj rezultă leziunile suferite de P. C.

N. au necesitat pentru vindecare 25-30 zile, fără a-i pune viața în primejdie.

Din concluziile Raportului medico legal nr.1373/II/b/217 din data de_ a Serviciului J. de Medicină Legală Sălaj rezultă că leziunile suferite de T.

R. au necesitat pentru vindecarea 5-6 zile și nu i-au pus viața în pericol.

Cu ocazia cercetării la fața locului au fost testați cu aparatul alcooltest cei trei conducători auto, rezultând o alcoolemie de 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat pentru fiecare.

In cauză s-a dispus și efectuarea unei expertize tehnice auto, iar din concluziile Raportului de expertiză au rezultat următoarele :

"Viteza cu care circulau cele trei autoturisme implicate în accident, în momentul premergător impactului nu se poate determina prin calcul, din lipsa elementelor necesare și în consecință nu se poate preciza la ce viteză de deplasare a autoturismelor putea fi evitat accidentul.

Cauza producerii accidentului din data de_ a fost angajarea în depășire fără o asigurare corespunzătoare a numitului B. A. F., îbntr-un moment în care alte vehicule se deplasau din sens opus și a căror conducători au fost nevoiți a lua măsuri de evitare";.

Inculpatul B. A. F. putea preveni producerea accidentului dacă respecta prevederile art.120 al.1 lit.j din RAOUG 195/2002 rep. care prevede că"; nu se angajează în depășire când din sens opus se deplasează un alt autovehicul";.

Intre angajarea în depășire fără să se asigure că această manevră nu pune în pericol circulația din sens opus și producerea accidentului există raport de cauzalitate.

Situația de fapt reținută în rechizitoriu s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului (f.8-10), planșe foto (f.11-20), cazier judiciar (f. 22), rezultate testare alcooltest (f. 52-54), raport de expertiză tehnică auto (f.67-84), declarații părți civile (f. 26-29), declarații martori (f.32-49), declarații inculpat (f.23-25).

T. R. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 31963 lei reprezentând contravaloarea autoturismului_, daune materiale de 437,36 lei (deplasări spital, serviciu, medicamente etc), contravaloarea ratelor achitate la bancă pe perioada dintre data accidentului și până la achitarea contravalorii autoturismului, daune morale de 30.000,00 lei, cu cheltuieli de judecată.

P. C. N. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2959,39 lei reprezentând daune materiale (medicamente, analize, investigații medicale, contravaloare transport și controale medicale, hrană suplimentară etc), contravaloarea a 9,25 euro în lei a gulerului cervical, 80.000,00 lei daune morale, diferența dintre drepturile bănești cuvenite și concediile medicale, cu cheltuieli de judecată.

S. J. de U. Z. s-a constituit parte civilă cu suma de 989,59 lei cu dobânda legală aferentă începând cu data_ și până la achitarea integrală, reprezentând cheltuieli de spitalizare (f. 58).

Serviciul de A. J. Sălaj s-a constituit parte civilă cu suma de 956 lei reprezentând cheltuieli de transport și servicii medicale (f. 62).

În cauză este asigurător de răspundere civilă S.C. B.C.R. Asigurări V. I. G. S.A (f. 64, 169).

În cauză s-a efectuat o nouă expertiză criminalistică ce a fost efectuată de către laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice C. (f. 543-555), s-a administrat proba cu înscrisuri și au fost audiați martori.

La dosarul cauzei s-a atașat fișa de cazier judiciar a inculpatului.

Din examinarea probelor administrate în cauză, instanța a reținut următoarele:

In data de_, în jurul orelor 1800inculpatul a condus autoturismul marca VW Transporter cu nr. de înmatriculare_ ,proprietatea S.C. A. Prod

S.R.L. T., pe DN 1H, între localitățile Hereclean și Vârșolț. Când a ajuns la KM 678+600m, inculpatul, fără să se asigure, s-a angajat în depășirea autoturismului marca VW Polo cu nr.de înmatriculare_ ,condus regulamentar de către P. C.

N. .Din sens opus în acel moment se apropia autoutilitara marca Renault Kankoo,cu nr.de înmatriculare_ condusă de Tripon V. .Intrucât distanța dintre autoturismul condus de inculpat și autoutilitară era foarte mică,pentru a evita impactul frontal inculpatul a virat stânga și a intrat pe acostament,apoi și-a continuat deplasarea pe o distanță scurtă,fără a intra în coliziune cu autovehicul. Conducătorul autoutilitarei,intenționând să evite impactul cu autoturismul condus de inculpat,a frânat,moment în care a intrat pe contrasens în coliziune cu autoturismul condus de P. C. N. . În urma impactului,acesta și pasagera din autoturismul acestuia,T. R. au suferit leziuni,motiv pentru care au fost transportați la S. J. de U. Sălaj.

Din concluziile Raportului medico legal nr.1374/II/b/218 din data de_ a Serviciului J. de Medicină Legală Sălaj rezultă leziunile suferite de P. C.

N. au necesitat pentru vindecare 25-30 zile, fără a-i pune viața în primejdie.

Din concluziile Raportului medico legal nr.1373/II/b/217 din data de_ a Serviciului J. de Medicină Legală Sălaj rezultă că leziunile suferite de T.

R. au necesitat pentru vindecarea 5-6 zile și nu i-au pus viața în pericol. Dar pentru vătămările produse acestei părți civile, inculpatul nu a fost trimis în judecată, astfel că instanța cercetează temeinicia constituirii de parte civilă sub aspectul prejudiciului material suferit de către aceasta, fiind proprietara autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, implicat în accident și în care se afla și partea civilă P. C. -N. .

Cu ocazia cercetării la fața locului au fost testați cu aparatul alcooltest cei trei conducători auto, rezultând o alcoolemie de 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat pentru fiecare.

Autovehiculul inculpatului a fost asigurat la S.C. B.C.R. Asigurări V. I. G. S.A (f. 64, 169).

Din rapoartele de expertiză judiciare efectuate în faza de urmărire penală și în faza de judecată reiese că partea civilă P. C. nu putea evita producerea accidentului, că inculpatul putea preveni producerea accidentului dacă, înainte de depășire, s-ar fi asigurat că poziția și modul de deplasare al celorlalți participanți la trafic permit efectuarea manevrei în siguranță, astfel încât inculpatul să poată să reintre în siguranță pe banda sa de mers, că accidentul s-a produs din cauza

angajării în depășire a inculpatului fără a se asigura că această manevră nu reprezintă un pericol pentru ceilalți participanți la trafic, că Tripon V. nu putea evita producerea coliziunii și că nu se poate reține în antecedența cauzală vreo defecțiune tehnică a autovehiculelor. Cauza producerii accidentului din data de_ a fost angajarea în depășire fără o asigurare corespunzătoare a inculpatului B. A.

F., într-un moment în care alte vehicule se deplasau din sens opus și în paralel și a căror conducători au fost nevoiți a lua măsuri de evitare, reținându-se că între angajarea în depășire fără să se asigure că această manevră nu pune în pericol circulația din sens opus și producerea accidentului există raport de cauzalitate. Inculpatul B. A. F. putea preveni producerea accidentului dacă respecta prevederile art.120 al.1 lit.j din RAOUG 195/2002 rep. care prevede că ";nu se angajează în depășire când din sens opus se deplasează un alt autovehicul";.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului rezultă din următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului (f.8-10), planșe foto (f.11-20), cazier judiciar (f.-22), rezultate testare alcooltest (f.52-54), rapoarte de expertiză tehnică auto (f.67-84, 543-555), declarații părți civile (f.26-29, 133-134, 415, 414), declarații martori (f.32-49, 401-405,), declarații inculpat (f.23-25).

În drept, fapta inculpatului B. A. F., de a conduce pe drum public în data de_ autoturismul cu nr. de înmatriculare_, cu încălcarea prevederilor art.120 al.1 lit.j din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 rep., respectiv prin neasigurarea înainte dec efectuarea manevrei de depășire, care a avut drept consecință producerea de leziuni conducătorului auto P. C. N., care au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 de zile de îngrijiri medicale, fără să-i pună viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev.și ped. de art.184 al.1,3 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art.184 alin.1 și alin.3 Cod penal, s-a realizat prin acțiunea de lovire a părții vătămate. Urmarea imediată constă în atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate, prin producerea unor leziuni pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 25-30 zile de îngrijiri medicale, prin caracterul lor leziunile nepunând în primejdie viața persoanei vătămate, fapt atestat de raportul de constatare medico- legală. Legătura de cauzalitate dintre faptă și atingerea adusă integrității corporale a părților vătămate este dovedită prin probatoriul administrat.

Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită din culpă, în conformitate cu art.19 alin.1 pct.2 lit.a) Cod penal, deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că acesta nu se va produce.

Vinovăția inculpatului în modalitatea culpei cu prevedere rezultă din împrejurarea că producerea accidentului s-a datorat nerespectării unor obligații prevăzute în sarcina conducătorilor auto prin dispoziții legale din materia circulației pe drumurile publice. Nu se poate reține în sarcina inculpatului nici imposibilitatea de prevedere și nici culpa cu neprevedere, din chiar modalitatea de săvârșire a faptei rezultând că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, însă nu l- a acceptat, socotind fără temei că acesta nu se va produce.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret al faptelor relevat de modul de săvârșire al acestora, de circumstanțele personale ale inculpatului care a recunoscut săvârșirea infracțiunii și a fost prezent la judecarea cauzei.

Instanța a ținut cont în alegerea individualizării pedepsei de prevederile art. 72 Cod penal, atât pentru alegerea dintre sancțiunea închisorii și cea a amenzii penale din textul incriminator, cât și pentru stabilirea în concret a cuantumului sau duratei pedepsei. Astfel, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare articolul menționat, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret al faptei relevat de modul de săvârșire al acesteia, de circumstanțele personale ale inculpatului în vârstă de 22 ani, fără antecedente penale, care a recunoscut săvârșirea infracțiunii în faza de urmărire penală, dar a înțeles în faza de judecată să solicite administrarea de probe pentru a-și dovedi nevinovăția și a fost prezent la judecarea cauzei.

Având în vedere aceste criterii, instanța a dispus condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 8 luni închisoare.

In baza art. 71 Cod penal condamnările la pedeapsa închisorii atrag de drept pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.64 al.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, astfel că instanța a dispus și interzicerea acestor drepturi.

In ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei în raport de criteriile anterior menționate și apreciind că scopul pedepsei va putea fi atins fără privarea de libertate a inculpatului, instanța a dispus, în temeiul art.81 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 8 luni, reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.

În baza art. 71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

Instanța a constatat că în cauză are calitate de asigurător de răspundere civilă

S.C. B.C.R. Asigurări V. I. G. S.A. și că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 998-999 C.Civ.: fapta ilicită - infracțiunea săvârșită, prejudiciul - rezultatul negativ suferit de părțile civile și nereparat încă, legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită și prejudiciul produs, vinovăția sub forma culpei, așa cum a fost reținut anterior.

Referitor acțiunea civilă formulată de către partea civilă P. C. N., instanța a analizat înscrisurile depuse și depozițiile martorilor audiați, reținând că, în parte, acțiunea civilă poate fi admisă.

Astfel, s-a precizat că reies următoarele cheltuieli efectuate cu medicamente, analize și investigații medicale, tratamente și deplasări pentru acestea: f. 190 - 11,70 lei, f. 191 - 150,01 lei, f. 193 - 25,33 lei, f. 194 - 4,50 lei, f. 201-201 - 248

lei transport auto, f. 203 - 50,26 lei, f. 205-207- 114,24,lei, f. 208 - 300 lei, f. 209 -

21,77 lei, f. 210 - 12,40 lei, f. 211-212 - 186,53 lei, f. 213 - 30,05 lei, f. 214 - 300

lei, f. 216 - 30,04 lei, f. 220 - 22,50 lei, f. 223 - 35 lei, f. 225 - 27,58 lei, f. 226-228

- 59,88 lei, f. 229 - 50,02 lei, f. 232 - 27,04 lei, f. 233-234, 238-239 - 27,89 lei taxi,

f. 236 - 25 lei, f. 237 - 50,09 lei, f. 240 - 27,50 lei, f. 241 - 124 lei, f. 242-243 -

10 lei, f. 245 - 55 lei, f. 246 - 23 lei, f. 247-248, 250-270 - 105 lei, f. 273 - 46 lei,

f. 274 - 200 lei, f. 276 - 111,50 lei, f. 278 - 12 lei, f. 279 - 69,50 lei, cumulând un total de 2589,09 lei. Partea civilă a mai făcut dovada cheltuielilor de judecată cu onorariu avocat în cuantum de 2200 lei (f. 585-586).

Partea civilă P. C. N. a solicitat prin constituirea de parte civilă (f. 134, 172) diferența dintre drepturile bănești cuvenite și concediile medicale salariu, dar nu a depus la dosar nici un înscris pentru ca instanța să poată dispune în consecință.

Din declarațiile martorilor B. I. O. și Lucza Cristian (f. 404, 405) instanța a reținut natura suferințelor și consecințele accidentului asupra părții civile

P. C. .

Prejudiciul moral suferit de partea civilă a fost analizat din prisma efectelor pe care acțiunea de vătămare a cărei victimă a fost i-a produs leziuni și constrângeri la nivelul funcționalității corpului, a posibilității de a desfășura activități specifice, de suferințele avute ca urmare a tratamentului și programelor de recuperare urmate, prin raportare la numărul de îngrijiri medicale (25-30 zile). Instanța a apreciat ca fiind necesară acordarea de daune morale în favoarea părții civile, și, având în vedere cele expuse anterior, instanța a dispus obligarea inculpatului la plata a 28.000,00 lei despăgubiri morale, alături de asigurător.

Referitor acțiunea civilă formulată de către partea civilă T. R., sub aspectul prejudiciului material suferit (pentru leziunile suferite de partea civilă, față de inculpat s-a dispus neînceperea urmăririi penale prin rechizitoriu) instanța a analizat înscrisurile depuse reținând că, în parte, acțiunea civilă poate fi admisă.

Astfel, din cartea de identitate a autovehiculului (f. 298-300) reiese că proprietară a acestuia este partea civilă T. R. . Din înscrisurile de la fila 292 reiese că autoturismul a fost achiziționat cu suma de 31.963,00 lei. În urma accidentului, autoturismul a fost avariat în totalitate (f. 304), astfel că se impune a se acorda părții civile contravaloarea autoturismului din care se va scade valoarea epavei ce poate fi valorificată la centrele de colectare fier vechi. Astfel, masă proprie a mașinii fiind de 1163 kg, iar prețul unui kilogram de fier vechi este 0,95 lei/kg (f. 406) rezultă că valoarea epavei este de 1104 lei. Diferența dintre cele două valori este de 30859 lei, sumă ce va fi acordată părții civile cu titlu de despăgubiri materiale.

Partea civilă a efectuat cheltuieli cu onorariu de avocat în cuantum de 1800 lei pe care le-a dovedit cu înscrisuri (f. 583-584).

Partea civilă T. R. a mai solicitat prin constituirea de parte civilă suma de 437,36 lei (deplasări spital, serviciu, medicamente etc) și contravaloarea ratelor achitate la bancă pe perioada dintre data accidentului și până la achitarea contravalorii autoturismului, precum și daune morale de 30.000,00 lei. Aceste solicitări au fost respinse deoarece, așa cum s-a arătat, inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru vătămarea acestei părți civile, iar sumele solicitate reprezintă o compensare a prejudiciului suferit. Cu privire la sumele solicitate reprezentând contravaloare deplasări spital, serviciu și medicamente, instanța a reținut că partea civile este îndreptățită să le solicite, dar printr-o acțiune civilă separată având ca

temei răspunderea civilă delictuală. Aceasta întrucât, așa cum s-a explicat mai sus, pentru vătămările suferite de partea civilă s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Cu privire la ratele bancare, instanța a reținut că civilă s-a împrumutat de la bancă pentru a-și cumpăra autoturismul, având obligația de a restitui aceste sume. Cum autovehiculul a fost distrus, instanța a acordat o sumă de bani care să înlocuiască autoturismul, astfel că partea civilă a fost despăgubită sub acest aspect. Instanța a precizat că este adevărat că aceasta a fost văduvită de folosința autoturismului cumpărat, dar această limitare nu poate fi acoperită prin obligarea inculpatului la plata ratelor bancare (există ale mijloace juridice pentru a acoperi lipsa de folosință, partea civilă putând a formula pretenții cu privire la acest prejudiciu). Partea civilă, din banii primiți drept despăgubire își poate achiziționa un alt vehicul pentru a-l înlocui pe cel distrus, obligația de a restitui împrumutul bancar continuând să existe.

În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu parțial al avocatului din oficiu, dna P. M., urmând a fi avansată de către Ministerul Justiției către Baroul de Avocați Sălaj. La stabilirea cuantumului acestor cheltuieli, instanța a ținut cont de numărul termenelor de judecată și de cuantumul cheltuielilor judiciare din faza de urmărire penală (25 termene x 50 lei = 1250 lei + 2000 lei din faza de urmărire penală + 100 lei onorariu parțial avocat).

Împotriva sentinței civile nr. 109/_ a Judecătoriei Ș. S. au declarat recurs inculpatul, părțile civile P. C. și T. R. I., precum și asigurătorul SC BCR Asigurări V. I. G. SA.

Inculpatul B. A. F. a arătat,în esență, în ceea ce privește latura penală a cauzei, că pedeapsa aplicată este severă, solicitând reducerea cuantumului acesteia. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, inculpatul a solicitat diminuarea cuantumului despăgubirilor acordate de instanță, apreciindu-le exagerate.

Partea civilă P. C. a motivat recursul declarat, în esență, cu faptul că suma la care a fost obligat să i-o achite inculpatul prin sentința penală nr. 109/_ a Judecătoriei Ș. S. este prea mică în raport de vătămările corporale suferite și de cheltuielile pe care a fost și este nevoit să le suporte, urmare a accidentului rutier din data de_ . Partea civilă a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor morale la 80.000 lei, obligarea asiguratorului, alături de inculpat, la plata cheltuielilor de judecată și acordarea de cheltuieli de judecată în recurs.

Partea civilă T. R. I. a motivat recursul declarat, în esență, cu faptul că sentința penală atacată este netemeinică și nelegală, solicitând obligarea asiguratorului, alături de inculpat, la plata daunelor materiale în cuantum de 437,36 lei, la plata daunelor morale în cuantum de 30.000 lei și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.800 lei. Totodată, T. R. I. a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată în recurs.

Asigurătorul SC BCR Asigurări V. I. G. SA a apreciat că sumele la care a fost obligat prin sentința penală nr. 109/_ a Judecătoriei Ș. S. sunt prea mari în raport de vătămările corporale suferite de părțile civile și de cheltuielile efectuate.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate,precum și din oficiu,sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, T. constată că recursurile declarate de inculpat, partea civilă P. C. și asigurator sunt fondate în parte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În ceea ce privește latura penală a cauzei, T. constată că în baza probelor administrate în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu.

Potrivit art. 18/1 alin. 2 Cod penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracțiuni, se ține seama de modul și mijloacele de comitere a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana sau conduita făptuitorului.

În raport de acestei criterii și ținând cont de circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului B. A. F., T. apreciază că atât cuantumul pedepsei, cât și modalitatea de individualizare a acesteia au fost corecte, cu respectarea criteriilor prev. de art. 72 Cod penal.

Avându-se în vedere vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră, precum și conduita acestuia din cursul procesului penal, T. apreciază că în mod legal și temeinic instanța de fond a statuat că scopul pedepsei aplicate poate fi atins fără executarea în regim de detenție, având în vedere gradul de pericol social al faptei, săvârșirea infracțiunii din culpă, urmările produse și consecințele faptei, fiind asigurată realizarea scopului prev. de art. 52 Cod penal .

Referitor la soluționarea laturii civile a cauzei,T. reține că unul dintre principiile fundamentale de drept este cel al reparării integrale a prejudiciului suferit, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei. Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate, dar, în același timp, cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii și să nu constituie venituri nejustificate. În privința aprecierii cuantumului reparației morale, acesta nu poate fi determinat după criterii precise, ci poate fi evaluat în funcție de mai multe circumstanțe ale victimei, respectiv situația personală a acesteia, suferința produsă etc.

În ceea ce privește despăgubirile materiale solicitate de partea civilă P. C.

, instanța de fond,analizând dovezile existente la dosar și însumând cheltuielile efectuate pentru medicamente, analize, investigații medicale, contravaloare transport și controale medicale, hrană suplimentară etc., în mod just a apreciat ca justificată acordarea sumei de 2589,09 lei din 2959,39 lei solicitată de partea civilă.

De asemenea, în ceea ce privește diferența dintre drepturile bănești cuvenite și concediile medicale efectuate, în mod corect a fost respinsă cererea părții civile, întrucât la dosar nu a fost depus nici un înscris pentru ca instanța să poată dispune în consecință.

Referitor la modalitatea de stabilire a sumelor acordate cu titlu de daune morale, deși s-au analizat efectele pe care acțiunea inculpatului le-a produs, de vătămare a victimei P. C., producându-i leziuni și constrângeri la nivelul funcționalității corpului, a posibilității de a desfășura activități specifice, de

suferințele avute ca urmare a tratamentului și programelor de recuperare urmate, prin raportare la numărul de îngrijiri medicale (25-30 zile), T. apreciază că suma de 28.000 lei acordată de instanța de fond părții civile cu titlu de daune morale nu reprezintă o reparație echitabilă, de natură să atenueze impactul pe care accidentul l-a avut asupra acesteia.

Astfel, suferințele fizice pricinuite părții civile P. C. au constat în entorsă coloană cervicală,fractură corp vertebral C3 fără afectarea măduvei cervicale,TCC acut, hematom epicranian posttraumatic, contuzie mandibulară, luxație temporo-mandibulară redusă (dos. u.p. f. 50). De precizat este faptul că la momentul internării în secția Ortopedie a S. ui J. Sălaj, partea civilă a acuzat parestezii (amorțeli) la nivelul membrelor superioare, dar și în prezent P. C. susține că îi amorțesc mâinile (dos. u.p. f.50, dos. fond. f.404-405,dos. recurs,f.30).

Apoi,nu poate fi neglijat faptul că din cauza accidentului a cărei victimă a fost partea civilă a fost nevoită să-și amâne nunta, precum și faptul că și în prezent aceasta este nevoită să urmeze tratamente de recuperare ca urmare a leziunilor suferite în data de_, aspecte ce au reieșit din declarațiile martorilor audiați (dos. inst. f. 404-405) și din înscrisurile depuse la (dosar recurs- f. 38-41) .

Așadar, importanța valorii lezate prin săvârșirea faptei ilicite, personalitatea victimei, gravitatea și intensitatea durerilor fizice și psihice ale părții civile - victimă a accidentului de circulație, precum și repercusiunile prejudiciului cauzat asupra situației sociale a victimei, dar și pe plan profesional și familial justifică pe deplin acordarea unor daune morale într-un cuantum mai mare, care să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate.

Sub aspectul naturii juridice a răspunderii civile a asigurătorului în procesul penal în ipoteza asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, se reține că angajarea răspunderii asigurătorului în baza contractului de asigurare intervine după stabilirea vinovăției asiguratului, sens în care a statuat decizia nr. l din 28 martie 2005 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. Conform acesteia, societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă, iar decizia nr. 29 din 16 noiembrie 2009 a stabilit că societatea de asigurare nu are calitatea de parte responsabilă civilmente sau garant al plății despăgubirilor civile în procesul penal.

În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 136/1995 modificată, art. 50,

"Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri";. Astfel, legiuitorul a înțeles ca asigurarea să acopere și cheltuielile de judecată pe care le-a făcut persoana păgubită prin vătămare corporală sau deces ori prin avarierea bunurilor.

De asemenea, potrivit art. 26 alin. din Ordinul CSA nr. 5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, publicat în Monitorul Oficial al României, din 25 mai 2010 (în vigoare la data producerii accidentului),

"Asiguratorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în

contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordă despăgubiri, în formă bănească, pentru:

a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;

b)pagube materiale;

c) pagube consecința a lipsei de folosință a vehiculului avariat;

d)cheltuieli de judecata efectuate de către persoana prejudiciată .";

Or, în aceste articole se menționează că asiguratorul răspunde și pentru cheltuielile de judecată ale persoanelor păgubite, fără vreo altă distincție sau limitare.

În consecință, T. apreciază că în mod nelegal a fost obligat doar inculpatul la plata cheltuielilor de judecată către partea civilă P. C. deși, conform celor mai sus menționate, se impunea obligarea inculpatului alături de asigurator, în limita plafonului de asigurare, la plata acestei sume.

Se mai reține că în mod corect s-au admis acțiunile civile formulate de S.

J. de U. Z. și Serviciul de A. J. Sălaj și s-a dispus obligarea inculpatului, alături de asigurătorul S.C. B.C.R. Asigurări V. I. G. S.A., la plata sumei de 989,59 lei cu dobânda legală aferentă începând cu data_ și până la achitarea integrală, reprezentând cheltuieli de spitalizare și la plata sumei de 956 lei reprezentând cheltuieli de transport și servicii medicale.

Cât privește despăgubirile acordate părții civile T. R. I., T. apreciază că instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile Deciziei nr. I/_ pronunțată de Secțiile Unite ale I.C.C.J. conform căreia: În aplicarea dispozițiilor art. 14 din Codul de procedură penală și ale art. 998 din Codul civil, stabilește că instanța penală învestită cu judecarea acțiunii penale în cazul infracțiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpă și de vătămare corporală din culpă săvârșite de un conducător auto, este învestită să judece acțiunea civilă, alăturată celei penale prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, atât cu privire la pretențiile formulate în legătură cu decesul victimei sau cu vătămările corporale suferite, cât și cu privire la pretențiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiași fapte .

Din conținutul motivării acestei decizii rezultă că instanța supremă a avut în vedere faptul că uneia și aceleași victime i s-au cauzat mai multe prejudicii generate de acțiunea unică a inculpatului, concretizate în vătămarea integrității sale fizice și în deteriorarea bunurilor sale. Deci, nu este cazul de față, când față de inculpat nu s-a pus în mișcare acțiunea penală în raport de leziunile produse victimei T. R. I., nefiind întrunite condițiile legale în acest sens, autoturismul avariat în urma accidentului produs în data de_ aparținând acesteia. De altfel, este de reținut că în accidentul din aceeași dată, a mai fost avariat un autoturism (cu nr. de înmatriculare_, condus de Tripon V. ), iar proprietarul nu a solicitat despăgubiri în cadrul procesului penal.

Din aceste motive, T. consideră că acțiunea părții civile T. R. I. este inadmisibilă, putând fi soluționată separat, pe calea unei acțiuni în cadrul unui proces civil. Avându-se în vedere dispozițiile art. 193 al.1 C.p.p., se constată că nu

poate fi admisă nici cererea aceleiași părți civile, de obligare a inculpatului la plata sumei de 1.800 lei cheltuieli judiciare.

Astfel fiind, T. urmează să admită în parte recursurile declarate de inculpatul B. A. F., de partea civilă P. C. și de asigurătorul SC BCR Asigurări V. I. G. SA (în ceea ce privește latura civilă a cauzei penale) și să majoreze cuantumul daunelor morale ce i se cuvin părții civile P. C., de la

28.000 lei la 60.000 lei, sumă la care va fi obligat inculpatul alături de asiguratorul SC BCR Asigurări V. I. G. SA, în limita plafonului de asigurare.

T. va înlătura din sentința penală recurată dispozițiile de obligare a inculpatului la plata sumei de 30.859 lei reprezentând contravaloarea autoturismului avariat și la plata sumei de 1.800 lei cheltuieli judiciare către partea civilă T. R. I. .

De asemenea, se constată că partea civilă P. C. a făcut dovada cheltuielilor de judecată cu onorariu avocat în cuantum de 2200 lei (f. 585-586), urmând a se dispune obligarea inculpatului alături de asigurator, în limita plafonului de asigurare, la plata acestei sume către partea civilă.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Totodată, în baza art.385¹⁵pct.1 lit.b Cod de procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul părții civile T. R. I. împotriva aceleiași sentințe penale,

cu obligarea sa la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, conform art.192 alin.2 C.p.p..

T. constată că partea civilă P. C. a făcut dovada cheltuielilor de judecată cu onorariul avocațial în recurs (f.28), urmând a obliga pe inculpatul B.

A. F. alături de societatea de asigurări BCR V. Asigurări I. G. SA la

1. lei cheltuieli judiciare către partea civilă.

   PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, DECIDE:

   Admite recursul declarat de inculpatul B. A. F., partea civilă P. C. și asigurătorul SC BCR Asigurări V. I. G. SA împotriva sentinței penale nr.109/_ a Judecătoriei Ș. S. în privința laturii civile a cauzei, pe care o modifică în parte, astfel:

   • majorează cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul către partea civilă P. C. de la 28.000 lei la 60.000 lei;

   • înlătură obligarea inculpatului la plata sumei de 30.859 lei către partea civilă T. R. I. ;

   • înlătură obligarea inculpatului la plata sumei de 1.800 lei cheltuieli judiciare către partea civilă T. R. I. ;

   • în baza art.193 Cod procedură penală obligă inculpatul, alături de asigurător, la plata sumei de 2.200 lei cheltuieli judiciare către partea civilă P. C.

.

Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.

Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă T. R. I. . Obligă partea civilă T. R. I. la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Obligă inculpatul B. A. F. și societatea de asigurări BCR V. Asigurări I. G. SA la 2.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă P. C.

, în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică la sediul instanței, azi, 4 septembrie 2013.

	Președinte,		Judecător,		Judecător,	Grefier,
T.	C. M.	S.	Ț. D.	B.	B. M.

Red.Ț.B./_

Dact.BM/_ Ex.2

Jud. fond/S. L.

← Decizia penală nr. 1161/2013. Vătămare corporală din culpă		Decizia penală nr. 1755/2013. Vătămare corporală din culpă →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Decizia penală nr. 309/2013. Vătămare corporală din culpă Decizia penală nr. 927/2013. Vătămare corporală din culpă Decizia penală nr. 174/2013. Vătămare corporală din culpă Decizia penală nr. 1161/2013. Vătămare corporală din culpă Decizia penală nr. 1755/2013. Vătămare corporală din culpă Decizia penală nr. 1615/2013. Vătămare corporală din culpă Decizia penală nr. 16/2013. Vătămare corporală din culpă Decizia penală nr. 1543/2013. Vătămare corporală din culpă