Decizia penală nr. 1163/2013. Tâlhărie
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1163/R/2013
Ședința publică din 18 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: DP, judecător
JUDECĂTORI: SS
V. G.
G.: DS
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror: DANILA SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul P. F. împotriva sentinței penale nr.1891 din 08 august 2013 a Judecătoriei B. M., trimis în judecată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 211, alin. 1, alin. 2, lit. c, alin. 2, indice 1, lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75, alin. 1, lit. c Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Comănoiu Irina, în substituirea av.Pușcaș Bena Ana M., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și partea civilă K.
I. A. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care inculpatul arată că-și menține recursul declarat în cauză și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată la o pedeapsă în cuantum mai redus, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prev.de art.74, coroborat cu art.76 C.pen. Inculpatul a recunoscut și regretat comiterea faptei, nu are antecedente penale și a avut un comportament corespunzător în societate anterior săvârșirii infracțiunii. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Partea civilă K. I. A. solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, apreciind că pedeapsa aplicată recurentului este pe măsura gravității faptei comise.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
C U R T E A:
Asupra recursului de față,
Prin sentința penală nr. 1891 din 8 august 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei B. -M., în temeiul art. 334 Cod procedură penală, s-a
dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei din tentativă la tâlhărie prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat la art. 211, alin. 1, alin. 2, lit. c, alin. 2, indice 1, lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75, alin. 1, lit. c Cod penal, în tentativă la tâlhărie, prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat la art. 211, alin. 1, alin. 2, lit. c, alin. 2, indice 1, lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75, alin. 1, lit. c Cod penal și cu aplicarea art. 40, alin. 1 Cod penal.
A fost condamnat inculpatul P. F. , fiul lui F. și E., născut la data de_ în B. M., cetățean român, studii 7 clase, necăsătorit, fără ocupație și loc de muncă, cu antecedente penale, domiciliat în B. M., str. Melodiei, nr. 4/80, județul Maramureș, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Gherla, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat la art. 211, alin. 1, alin. 2, lit. c, alin. 2, indice 1, lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75, alin. 1, lit. c Cod penal, art. 40,
alin. 1 Cod penal și art. 3201 Cod procedură penală la pedeapsa de 3 ani și 6
luni închisoare.
În baza art. 61 Cod penal, s-a revocat liberarea condiționată cu privire la restul de 110 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2538/_ a Judecătoriei B. M., definitivă prin Decizia penală nr. 252/R/_ a Curții de Apel C., rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta, rezultanta fiind de 3 ani și 6 luni închisoare.
Cu consecințele prevăzute de art. 71, art. 64, lit. a, teza a II-a Cod penal.
În temeiul art. 350, alin. 1 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat prin Încheierea penală 1432/_ .
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv începând cu data de_, la zi.
În temeiul art. 14 Cod procedură penală, raportat la art. 1357 Cod civil, a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile în cuantum de 2000 lei către partea civilă K. I. -A., domiciliat în B. M., str. Grănicerilor, nr. 100/8, județul Maramureș.
În baza art. 191, alin. 1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 900 de lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, sumele de
300 de lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu în cursul urmăririi penale și la propunerea de arestare preventivă către av. Libotean Ionela și 200 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu în cursul judecății către av. Bordei Raluca, urmând a fi avansate din fondurile M. ui Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare din 19 iunie 2013 - dosar 2449/P/2013, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 19 iunie 2013 sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului P. F., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie, prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 211, alin. 1, alin. 2, lit. c, alin. 2, indice 1, lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75, alin. 1, lit. c Cod penal.
În actul de sesizare al instanței s-a reținut că, în fapt, în seara zilei de 9 iunie 2013, în jurul orei 21, inculpatul împreună cu făptuitorul minor Mezei C.
, pe care îl cunoștea de mai mult timp fiind vecini de cartier, s-au aflat pe strada
V. Alecsandri din B. M., în zona magazinului "C. a";.
La aceeași dată și oră, partea vătămată K. I. -A. se deplasa singură pe aceeași stradă, trecând pe lângă susnumiți, moment în care a fost abordată de către făptuitor care a întrebat-o cât este ceasul. Partea vătămată i-a răspuns făptuitorului uitându-se pe telefonul mobil pe care îl avea asupra sa, apoi făptuitorul i-a cerut acesteia să îi dea niște bani, partea vătămată refuzând.
În continuare, inculpatul și făptuitorul s-au apropiat de partea vătămată, flancând-o, iar inculpatul i-a cerut părții vătămate să îi dea telefonul mobil și banii, partea vătămată refuzând; în împrejurările de mai sus, făptuitorul i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu palma în zona urechii, iar inculpatul i-a aplicat părții vătămate două lovituri cu pumnul în zona feței.
Pentru a scăpa de inculpat și de făptuitor, partea vătămată a început să fugă, deplasându-se înspre benzinăria Petrom, fiind urmărită de către aceștia. În scurt timp, a fost ajunsă de către susnumiți, iar inculpatul i-a aplicat din nou mai multe lovituri cu pumnul în zona feței.
Din nou partea vătămată a reușit să fugă, iar, după ce a fost urmărită de către inculpat și de către făptuitor, aceștia au renunțat la ideea de a o deposeda de bunuri, deplasându-se pe str. Melodiei din B. M. .
Partea vătămată l-a sunat pe telefonul mobil pe martorul Cerchez B., căruia i-a relatat cele întâmplate, apoi, împreună cu acesta și cu numitul Cirț B.
, s-a deplasat la spital unde i-au fost acordate îngrijiri medicale.
În urma loviturilor aplicate de către inculpat și de către făptuitor, partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 6 - 7 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico-legală nr. 503 din 12 iunie 2013 emis de Serviciul Medico-Legal J. ețean Maramureș.
De la spital, partea vătămată s-a deplasat împreună cu martorul Hotea V.
-Dănuț, respectiv cu mama și cu sora sa, înspre domiciliu, iar, cu ocazia trecerii pe str. V. Alecsandri, partea vătămată l-a observat pe inculpat și i l-a indicat martorului susmenționat.
În continuare, au fost anunțate organele de poliție, care, în scurt timp, deplasându-se la fața locului, l-au identificat pe inculpat, iar apoi și pe făptuitor.
Pentru prejudiciul suferit prin comiterea faptei, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2000 lei.
Întrucât făptuitorul Mezei C. nu avea la data comiterii faptei vârsta legală pentru a răspunde penal, având doar 12 ani, față de acesta s-a dispus neînceperea urmăririi penale, pentru săvârșirea tentativei la tâlhărie.
La termenul de judecată din data de 2 august 2013, inculpatul a solicitat
judecarea sa în procedura simplificată prevăzută de art. 320, indice 1 Cod
procedură penală, r ecunoscând săvârși rea faptei și solicit ând ca judecare a sa
să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale . Nu au fost administrate alte probe și nu au fost depuse nici înscrisuri în circumstanțiere.
Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea stare de fapt:
În seara zilei de 9 iunie 2013, inculpatul P. F. se afla împreună cu făptuitorul minor Mezei C. pe strada V. Alecsandri din B. M. . Aceștia au abordat partea vătămată K. I. -A., care se deplasa pe aceeași stradă, inițial cerându-i informații referitoare la cât era ora, apoi cerându-i bani.
Întrucât partea vătămată a refuzat, cei doi i-au cerut telefonul mobil și banii, flancând-o. În contextul refuzului părții vătămate, făptuitorul minor a început să îi aplice acesteia lovituri cu palma în zona feței, iar inculpatul cu pumnii, tot în zona feței.
Partea vătămată a încercat să fugă și să se salveze de cei doi, însă a fost ajuns din urmă de către cei doi; inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri părții vătămate cu pumnii în zona feței. Aceasta a reușit să fugă și, după ce inițial inculpatul și făptuitorul au pornit în urmărirea sa, aceștia au renunțat la ideea de a o deposeda de bunuri.
Partea vătămată s-a deplasat la spital unde i-au fost acordate îngrijiri medicale, iar, din Raportul de constatare medico-legală nr. 503 din 12 iunie 2013, rezultă că leziunile provocate prin agresiune au necesitat pentru vindecare 6 - 7 zile de îngrijiri medicale.
În timpul deplasării de la spital, aflându-se cu mama și cu sora sa și cu martorul Hotea V. -Dănuț, partea vătămată l-a observat pe inculpat, iar apoi și pe făptuitor, a anunțat organele de poliție care, în scurt timp, i-au identificat pe cei doi.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 2000 lei.
Fiind audiat în fața instanței de judecată, inculpatul a recunoscut
săvârșirea faptei și a fost de acord s ă achite sumele de bani cu care part ea
vătămată s-a constituit parte civilă în cauză.
Situația de fapt, astfel cum a fost prezentată în actul de sesizare a instanței și cum a fost recunoscută de către inculpat, a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă:
plângerea și declarațiile părții vătămate (filele 6, 14-18 din dosarul de urmărire penală);
procesul verbal de conducere în teren și planșele cu fotografiile judiciare aferente acestuia ( filele 8-12 din dosarul de urmărire penală);
proces verbal de depistare a inculpatului (fila 7 din dosarul de urmărire penală);
înscrisuri medicale (filele 19-22);
raportul de constatare medico-legală nr. 503 din_ (fila 23 din dosarul de urmărire penală);
declarațiile martorilor Hotea V. -Dănuț (filele 24-25), Cerchez B. Vlad (fila 26) toate declarațiile fiind consemnate în dosarul de urmărire penală;
declarațiile făptuitorului minor (filele 27, 28-29 din dosarul de urmărire penală);
declarațiile inculpatului (filele 31-33, 35, 36 din dosarul de urmărire penală).
În drept, fapta inculpatului P. F. care, în data de 9 iunie 2013, în jurul orei 21, împreună cu făptuitorul Mezei C., în timp ce se aflau pe strada
V. Alecsandri din B. M., au exercitat acte de violență fizică asupra părții vătămate K. I. -A. cu scopul de a o deposeda de telefonul mobil, precum și de banii pe care îi avea asupra sa, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 6 - 7 zile de îngrijiri medicale, fără a reuși însă sustragerea bunurilor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la tâlhărie, prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat la art. 211, alin. 1, alin. 2, lit. c, alin. 2, indice 1, lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75, alin. 1, lit. c Cod penal și cu aplicarea art. 40, alin. 1 Cod penal.
Astfel, sub aspectul elementului material al laturii obiective, infracțiunea a fost săvârșită printr-o acțiune de încercare de luare a unor bunuri mobile din posesia legitimă a părții vătămate, fără ca inculpatul sau făptuitorul să aibă consimțământul acesteia și în urma exercitării unor acte de violență care au cauzat leziuni părții vătămate.
Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea a fost săvârșită cu intenție directă, inculpatul urmărind însușirea bunurilor mobile aparținând părții vătămate.
Inculpatul și făptuitorul s-au oprit din ducerea la bun sfârșit a rezoluției infracționale, fapta rămânând în stadiul tentativei, însă actele comise de aceștia corespund tipicității obiective prevăzute de lege, fiind intim legate de activitățile interzise în norma de incriminare, evidențiind fără echivoc rezoluția infracțională.
Fapta a fost săvârșită în loc public, pe strada V. Alecsandri din B. M., fiind aplicabil art. 211, alin. 1, lit. c Cod penal; de asemenea, la comiterea faptei participând în mod activ atât inculpatul, cât și făptuitorul minor, este aplicabil în speță art. 211, alin. 2, indice 1, lit. a Cod penal.
În privința inculpatului, s-a reținut în mod judicios aplicarea prevederilor art. 75, alin. 1, lit. c Cod penal, acesta săvârșind fapta împreună cu făptuitorul Mezei C. știind că acesta este minor.
În temeiul art. 334 Cod procedură penală, după ce a supus această chestiune dezbaterii părților și a procurorului, instanța a dispus schimbarea
încadrării juridice dată faptei, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și pentru care a fost emis rechizitoriul. Astfel, a reținut și aplicarea art. 40, alin. 1 Cod penal, întrucât inculpatul a comis fapta ce face obiectul prezentului dosar în intervalul de timp de la liberarea condiționată și până la împlinirea duratei pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală 2538/_ a Judecătoriei B. M., definitivă prin Decizia penală 252/R/_ a Curții de Apel C.
. Inculpatul a fost liberat condiționat la data de 12 aprilie 2012, cu un rest neexecutat de 110 zile, iar fapta din prezentul dosar a fost comisă în data de 9 iunie 2013.
Potrivit art. 40, alin. 1 Cod penal, când după condamnarea definitivă, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării pedepsei sau în stare de evadare, și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă, pedeapsa se
aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracțiuni, fa pta fiind comisă în
stare de pluralitate intermediară.
Pedeapsa de 1 an închisoare aplicată anterior a fost una stabilită pentru o faptă comisă în minorat, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal, astfel
încât nu sunt îndeplinite condițiile de la recidivă.
Pe durata termenului de încercare al liberării condiționate, inculpatul este considerat a fi în executarea pedepsei.
Pe cale de consecință, instanța a făcut aplicarea art. 61 Cod penal, reținând și forma pluralității intermediare de infracțiuni, prevăzută de art. 40, alin. 1 Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 Cod penal, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, raportate la prezenta cauză, respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârșite concretizat în valorile sociale care au fost vătămate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru
infracțiunea săvârșită (de la 7 la 20 ani, limite care au fost reduse ca urmarea a aplicării dispozițiilor art. 320, indice 1, alin. 7 Cod procedură penală), împrejurările comiterii faptei (respectiv prin exercitarea de acte de violență fizică asupra părții vătămate împreună cu o altă persoană), dar și persoana inculpatului care a comis fapta în stare de pluralitate intermediară, așa cum rezultă din fișa de cazier a acestuia depusă la fila 37 din dosarul de urmărire penală.
Aceste împrejurări, respectiv faptul că inculpatul a fost condamnat anterior de cinci ori pentru săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului, conduc la concluzia că scopul preventiv și educativ al pedepsei nu a fost atins prin aplicarea pedepselor anterioare. De asemenea, inculpatul a fost și sancționat administrativ în 2010, fiind scos de sub urmărire penală, tot cu privire la o faptă de furt calificat.
Constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, așa cum prevăd dispozițiile art. 345, alin. 2 Cod procedură penală, dar și având în vedere dispozițiile art. 320, indice 1 Cod procedură penală și
constatând că inculpatul a recunoscut în totalitate fapta pentru care a fost trimis în judecată, instanța va da eficiență dispozițiilor art. 320, indice 1, alin. 7 Cod procedură penală, astfel că l-a condamnat pe inculpat la pe deapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat la art. 211, alin. 1, alin. 2, lit. c, alin. 2, indice 1, lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75, alin. 1, lit. c Cod penal și a art. 40, alin. 1 Cod penal.
Având în vedere că prezenta infracțiune a fost comisă după liberarea condiționată, dar înainte de împlinirea duratei pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală 2538/_ a Judecătoriei B. M., deci pe durata termenului de încercare a liberării condiționate, în baza art. 61 Cod penal, instanța a revocat liberarea condiționată cu privire la restul de 110 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa arătată, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta, rezultanta fiind de 3 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal, pe durata executării pedepsei, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64, lit. a, teza a II-a din Codul penal, apreciind, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite precum și de persoana acestuia, că este incompatibil să-și exercite drepturile arătate mai sus.
Instanța nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74, alin. 1, lit. c Cod penal,
așa cum a solicitat inculpatul prin apărător . În cazul aplicării art. 320, indice 1 Cod procedură penală, comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nu a putut fi valorificată ca circumstanță atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 Cod penal, întrucât recunoașterii săvârșirii faptelor nu i se poate acorda dublă valență juridică. Dispozițiile art. 74, alin. 1, lit. c Cod penal pot fi aplicate concomitent cu dispozițiile art. 320, indice 1 Cod procedură penală numai atunci când se constată existența unei alte atitudini a inculpatului după săvârșirea infracțiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, dintre cele prevăzute în art. 74, alin. 1, lit. c Cod penal, ceea ce nu este cazul în speța de față.
De asemenea, nu s-a dat eficiență dispozițiilor art. 75, alin. 1, lit. a sau b Cod penal, întrucât conduita anterioară a inculpatului nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante, trecutul infracțional al inculpatului fiind destul de bogat, iar simpla manifestare a disponibilității de a achita prejudiciul provocat părții civile nu echivalează cu o stăruință depusă în acest sens, așa cum impune textul legal.
În temeiul art. 350, alin. 1 Cod procedură penală, instanța a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat prin Încheierea penală 1432/_ .
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv începând cu data de_, la zi.
Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența faptei ilicite, a unui prejudiciu care este urmarea directă a faptei inculpatului (deci și condiția raportului de cauzalitate), precum și a vinovăției inculpatului sub forma intenției directe.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate de către partea civilă K. I.
-A., instanța a constatat că inculpatul a fost de acord să achite acestuia
sumele solicitate.
Repararea integrală a prejudiciului reprezintă principiul de bază al răspunderii civile delictuale, consacrat de dispozițiile Codului civil, în termeni preciși și cuprinzători, ce evocă neîndoielnic ideea reparării daunei în totalitatea sa, fără nici o restrângere sau limitare în raport de natura intrinsecă a acestuia.
Prejudiciile nepatrimoniale, denumite și daune morale, constituie acele consecințe dăunătoare care nu pot fi evaluate în bani, deci cu conținut neeconomic, și care rezultă din atingerile și încălcările drepturilor personale nepatrimoniale.
Oricât de dificilă ar fi însă operațiunea de estimare a intensității acestei suferințe (cu consecințe directe în stabilirea nivelului dezdăunărilor morale), instanța nu statuează însă în mod arbitrar asupra acestei chestiuni, ci are la îndemână drept criterii orientative o serie de aspecte.
Astfel, s-a avut în vedere gravitatea suferinței de ordin fizic suportată de către partea civilă; leziunile corporale suferite de către partea civilă au fost stabilite în mod obiectiv, prin actele medico-legale anexate la dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul P. F. solicitând admiterea căii de atac promovate și reducerea pedepsei, critica sa vizând netemeinicia sancțiunii dispuse de prima instanță pentru a fi executată. Arată că a fost sincer și a regretat comiterea faptelor, astfel că se impune aplicarea art. 74 și 76 Cod penal.
Curtea examinând recursul promovat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Curtea examinând modul în care instanța de fond a analizat critica privind individualizarea pedepsei principale aplicată recurentului P. F., constată că a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea, fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare privative de libertate, prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni.
Curtea, în baza propriei analize, față de critica formulată în sensul reducerii cuantumului pedepsei consideră că nu se impune a se da curs celor susținute, deoarece nu s-ar putea da eficiență într-un mod prioritar circumstanțelor personale, în raport cu celelalte, față de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor.
Curtea consideră că pedeapsa principală rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, cu executare prin privare de libertate, reprezintă o pedeapsă proporțională, atât cu gravitatea efectivă a faptei comise de recurent, concretizată prin modul în care acesta a acționat, prin încercarea de a sustrage în urma exercitării de violențe asupra victimei, agresiune ce a necesitat 7 zile îngrijiri medicale, a unor bunuri respectiv telefonul mobil și banii pe care-i avea în posesie partea vătămată, fără a reuși însă însușirea acestora, infracțiune comisă pe timp de noapte într-un loc public din B. -M. și ea reliefează periculozitatea excesivă a modului de operare al recurentului, cât și profilul socio-moral și de personalitate a inculpatului, a cărui atitudine în societate și procesuală în cauză, este negativă. Nu este de omis faptul că prezenta infracțiune inculpatul a comis-o în perioada liberării condiționate, nesocotind clemența acordată de magistrați, astfel că acea sancțiune se va revoca și se va contopi cu pedeapsa din prezenta hotărâre, în final recurentul urmând să execute 3 ani și 6 luni închisoare în detenție.
Față de modul concret de săvârșire a faptei, cuantumul pedepsei principale de 3 ani și 6 luni închisoare, asigură realizarea concretă a scopurilor pedepsei, iar executarea sa, prin privare de libertate, va da posibilitate inculpatului, ca prin programele educaționale desfășurate și în mediu închis, cu valorificarea
aptitudinilor acestuia, să conducă, chiar și prin restrângerea libertății presupusă de o asemenea modalitate de executare la conștientizarea consecințelor faptei sale, în vederea unei reinserții sociale reale a acestuia.
Cuantumul sancțiunii nu se impune a fi redus față de gravitatea faptei comise, consecințele acesteia, rezonanța în comunitate și a reacției pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni, așa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art.3859pct.14 C.pr.pen, nefiind incidente dispozițiile art 74 și 76 Cod penal.
În raport cu cele menționate, sentința instanței de fond este legală și temeinică sub toate aspectele și verificându-se hotărârea atacată, instanța nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art.3859alin.3 C.proc.pen.
Așa fiind, pentru motivele ce preced, recursul inculpatului se va respinge ca nefondat în baza art.38515pct.1 lit.b C.proc.pen.
Se va deduce din pedeapsa aplicata inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 10 iunie 2013 și până în prezent, în baza art 88 Cod penal.
Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Pușcaș Bena, în baza art 189 Cod procedură penală.
Recurentul va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial, în baza art 192 alin 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. F., fiul lui F. si E., născ.la 30 august 1994, detinut in Penitenciarul Gherla, împotriva sentintei penale nr. 1891 din 8 august 2013 a Judecătoriei B. M. .
Deduce din pedeapsa aplicata inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 10 iunie 2013 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 septembrie 2013 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
DP | S. | S. | , V. | G. |
Red. D.P./MN.N.
3 ex/_
J. .fond.-Gondor Oresia M.
G.
DS
| ← Decizia penală nr. 1081/2013. Tâlhărie | Decizia penală nr. 1254/2013. Tâlhărie → |
|---|
