Decizia penală nr. 1177/2013. Mentinere arest preventiv
Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a3
DECIZIA PENALĂ NR. 1177/R/2013
Ședința publică din 19 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : M. | R. | , judecător |
JUDECĂTORI | : M. | B. | |
: A. | D. | L. | |
GREFIER | : L. | A. | S. |
Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul I. F. L. împotriva încheierii penale f. n., din data de 6 septembrie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului B. -N., având ca obiect menținerea stării de arest a inculpatului.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă pentru inculpatul
I. F. L., apărător desemnat din oficiu, avocat Nuț Corneliu Tudor, din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 9 ), lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care,
Se constată că, potrivit declarației șefului gărzii, agent - șef C. Grigore A.
, inculpatul I. florin L. nu a putut fi adus, fiind transferat la Spitalul Penitenciar Jilava din data de 16 septembrie 2013, întrucât are probleme medicale și nu poate fi transportat.
În condițiile redate, potrivit prevederilor legale instanța apreciază că se poate judeca recursul formulat, având în vedere imposibilitatea de a fi transportat inculpatul și, nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului I. F. L., solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, în consecință, în principal, să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, întrucât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi.
În subsidiar, solicită să se dispună înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură neprivativă de libertate.
Având în vedere că, în conformitate cu disp. art. 136 Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive este acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal, consideră ca fiind relevant faptul că în cauză urmărirea penală a fost finalizată, demarându-se cercetarea judecătorească, întrucât nu s-au aplicat prevederile art. 3201Cod procedură penală. Astfel, în condițiile redate, apreciază ca fiind evident faptul că instanța urmează să readministreze probele, cu respectarea principiilor prevăzute de art. 289 Cod procedură penală.
În ceea ce privește art. 148 lit. f Cod procedură penală, în baza căruia a fost luată măsura arestului preventiv, prelungită și, ulterior, menținută, respectiv pericolul social pentru ordinea publică, consideră că în prezent aceasta nu există.
Totodată, apreciază și că termenul rezonabil al măsurii preventive a fost depășit în speță, inculpatul fiind arestat din data de 13 octombrie 2012. Astfel, susține că în prezent nu există probe concrete legate de pericolul social pentru ordinea publică, deși ar trebui. Mai arată că ecoul social al faptei scade o dată cu trecere timpul, fiind evident că după o perioadă de peste un an de zile, pericolul social concret și termenul rezonabil pot fi puse în discuție.
De asemenea, în concordanță și cu practica C.E.D.O., având în vedere durata măsurii, apreciază că instanța trebuia să arate motivul pentru care o altă măsură neprivativă de libertate nu poate fi luată față de inculpat, aspect care nu este motivat prin încheierea prin care s-a dispus menținerea arestului preventiv.
Pentru considerentele expuse, solicită admiterea recursului în sensul revocării măsurii și, în subsidiar, în sensul înlocuirii cu o măsură neprivativă de libertate.
Reprezentanta M. ui P. consideră încheierea Tribunalului B. -N. din data de 6 septembrie 2013 ca fiind legală și temeinică și solicită respingerea cererii pentru punerea în libertate a inculpatului.
Susține că inculpatul este cercetat pentru două infracțiuni grave de viol și incest, victimă fiind fiica sa în vârstă de 8 ani. Astfel, apreciază ca fiind necesară privarea de libertate, în continuare, a inculpatului datorită pericolului influențării martorilor care au fost audiați sau a celor care urmează a fi audiați. În acest sens amintește specificul probațiunii în cauzele de acest gen, dar și faptul că există
pericolul comiterii în continuare a infracțiunilor de acest gen, cu precizarea că minora, fiind efectiv traumatizată, a fost deja scoasă din mediul familial și, în prezent, se află internată la Centru de minori pentru copii în plasament din N. . În concluzie, apreciază că nu se impune ca inculpatul să revină în familie și solicită respingerea recursului.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 6 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr._, în baza art 300/ 2 Cod proc. pen. raportat la art. 160/ b Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpatul I. F. L., trimis în judecată pentru comiterea, în concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal, a infracțiunilor de viol prev. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. b/1, alin. 3 Cod penal, art. 41 alin. 2 Cod penal și incest, prev. de art. 203 Cod penal, art. 41 alin. 2 Cod penal și, reținând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, menține arestarea preventivă a inculpatului.
Pentru a pronunța această soluție instanța examinând legalitatea și temeinicia arestării preventive luată față de inculpatul I. L. F. conform dispozițiilor art. 300 ind. 2, raportat la art. 160 ind. b Cod procedură penală, a constatat că subzistă și în prezent temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri.
În concret, din analiza actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală, instanța a constatat că există probe și indicii temeinice în sensul disp. art. 143 Cod procedură penală de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este trimis în judecată în modalitatea descrisă în actul de sesizare. Sunt relevante în acest sens:
declarațiile inculpatului (f.34-41), declarațiile părții vătămate (f.20-22), declarațiile mamei părții vătămate (f.24-29), Raportul de constatare medico-legală nr. 2586/II/c/41 din_ emis de Serviciul J. de Medicină Legală B. -
N. (f.32), declarațiile martorilor Strâmbu Grigore (f.42), A. A. Alisa (f.43- 44), Sîngeorzan Teodor (f.45-46(, Dărăban E. (f.47-52), I. V. (f.53-56), Dărăban Ionel (f.57), Cernestean I. (f.58), Panes M. a-Alexandra (f.59-60), Jarda Maxim ( f.61), Jarda A. (f.64-70), procesele verbale de conducere în teren - reconstituire (f.71-72).
În privința inculpatului sunt incidente dispozițiilor art. 148 lit. "f"; Cod procedură penală, întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile de viol prev. de art. 197 alin.1, alin.2 lit. "b/1";, alin. 3 și incest prev. de art. 203 Cod penal, sunt mai mari de 4 ani închisoare și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Acest din urmă aspect rezultă cu prisosință din natura și gravitatea infracțiunilor pentru care inculpatul este trimis în judecată, circumstanțele în care au fost săvârșite dar și din faptul că victima acestor infracțiuni a fost fiica sa minoră, în vârstă de 8 ani, a cărei stare de sănătate fizică și psihică a fost grav afectată.
Este de precizat că au fost acordate mai multe termene pentru ca inculpatul să se hotărască asupra aplicării în privința sa a procedurii prev. de art. 320/1 Cod procedură penală, însă în cele din urmă, întrucât nu a exprimat o poziție tranșantă, luând în considerare și solicitarea apărătorului său, s-a dispus începerea cercetării judecătorești și judecarea cauzei conform procedurii de drept comun. Prin declarațiile date în ședința din_ și din data de_, în fața instanței inculpatul a negat săvârșirea faptei. Lăsarea inculpatului în libertate în
acest stadiu procesual ar împiedica buna desfășurare a procesului penal, existând riscul real ca acesta să influențeze membrii familiei sale în declarațiile pe care le vor da în faza de cercetare judecătorească în scopul de a evita răspunderea penală sau cel puțin pentru a-și ușura situația. De asemenea, întoarcerea inculpatului la domiciliu, în momentul de față nu este oportună și ar crea un mediu familial traumatizant îndeosebi pentru partea vătămată și surorile ei, în contextul în care din probele dosarului rezultă că acesta prezintă o distorsionare a sentimentelor paterne și astfel există riscul să persevereze infracțional prin comiterea aceluiași gen de fapte față de copii săi sau față de alte persoane. În consecință, instanța nu a însușit cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
De altfel, aceasta solicitare a inculpatului a fost examinată de instanța de control judiciar cu ocazia soluționării recursului declarat împotriva Încheierii din data de 15 iulie 2013, Curtea de Apel C. statuând prin Decizia penala nr. 1003/R/2013 din data de 31 iulie 2013 că nu se justifică judecarea acestuia în stare de libertate în condițiile în care sunt îndeplinite cerințele art. 143 și 148 lit f C. pr. pen. Ulterior pronunțării Deciziei penale nr. 1003/R/_ a Curții de Apel C. nu au intervenit elemente noi de natură să justifice judecarea inculpatului în stare de libertate.
Așa fiind, apreciind că subzistă și în prezent temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului I. L. F. și că acestea impun în continuare privarea sa de libertate, în baza art. 300/ 2 raportat la art. 160/ b Cod procedură penală, instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul I. F. L. și, reținând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, a menținut arestarea preventivă în privința acestuia.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, conform dispozițiilor art.
192 alin. 3 Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal recurs inculpatul, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, susținut de apărătorul din oficiu al inculpatului întrucât din motive medicale acesta nu a putut fi transportat la
instanța de recurs, fiind astfel îndeplinite cerințele art.140 ind.3 alin.3 C.p.p., s-a învederat faptul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu mai subzistă, că pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat cu atât mai mult cu cât inculpatul este arestat încă din_, de aproape un an, astfel că, în opinia sa s-a încălcat termenul rezonabil așa cum a fost acesta definit în jurisprudența CEDO.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Din probele administrate până în prezent în cauză, cele care au stat la baza trimiterii în judecată a inculpatului prin rechizitoriu Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -N. întocmit la data de_, precum și cele administrate nemijlocit în cursul cercetării judecătorești, demarate în cauză, rezultă existența indiciilor temeinice în sensul art.68 ind.1 C.p.p. care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul infracțiunilor grave pentru care este trimis în judecată și cercetat și anume că în cursul anului 2011, acesta ar fi întreținut relații sexuale cu fiica sa minoră în vârstă de 8 ani și 4 luni, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-și exprima voința.
Constatăm, raportat la natura și gravitatea deosebită a faptei presupusă a fi comisă de către inculpat, precum și la împrejurarea că partea vătămată este fiica inculpatului, că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă în continuare, pericolul pentru ordinea publică, pe care l-ar reprezenta punerea în libertate a inculpatului nu s-a diminuat prin trecerea timpului.
Mai mult, apreciem, în consens cu instanța de fond că, lăsarea inculpatului în libertate a inculpatului în acest stadiu procesual ar împiedica buna desfășurare a procesului penal, existând riscul real ca acesta să influențeze membrii familiei sale în declarațiile pe care le vor da în faza de cercetare judecătorească în scopul de a evita răspunderea penală sau cel puțin pentru a-și ușura situația. De asemenea, întoarcerea inculpatului la domiciliu, în momentul de față nu este oportună și ar crea un mediu familial traumatizant îndeosebi pentru partea vătămată și surorile ei, în contextul în care din probele dosarului rezultă că acesta prezintă o distorsionare a sentimentelor paterne și astfel există riscul să persevereze infracțional prin comiterea aceluiași gen de fapte față de copii săi sau față de alte persoane.
În ceea ce privește termenul rezonabil, Curtea apreciază că după o perioadă de 11 luni de la luarea măsurii arestării preventive, detenția provizorie nu se poate transforma într-o pedeapsă, nefiind încălcate cerințele legislației europene sub acest aspect.
Durata arestării preventive nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.140 C.proc.pen., referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.
Potrivit art.6 alin.1 din Convenția Europeană, orice persoană învinuită de săvârșirea unei infracțiuni are dreptul să obțină, într-un termen rezonabil, o "decizie definitivă"; cu privire la temeinicia și legalitatea acuzației ce i se aduce. Instanța europeană a făcut sublinierea, de principiu, că scopul acestui text al Convenției este ca persoanele aflate în această situație "să nu rămână multă vreme, nejustificat, sub o asemenea acuzație";. ( cauza Eckle c.Germaniei din 27 iunie 1968).
Ori, în speța de față, autoritățile naționale au arătat o diligență specială în conducerea procedurilor, neputându-li-se imputa nimic cu atât mai mult cu cât urmărirea penală a fost începută la data de_ și finalizată prin întocmirea rechizitoriului la data de_, după care a fost demarată cercetarea
judecătorească, audiate părțile și o mare parte din martorii încuviințați, instanța de fond acordând termen pentru data de_ în vederea audierii și martorilor rămași neaudiați.
Așa fiind, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, curtea în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat.
Va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Nuț Corneliu Tudor.
Va obliga pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I. F. L. (fiul lui
D. și Dochia, născut la data de_, în N. ) împotriva încheierii penale f. nr. din 6 septembrie 2013 a Tribunalului B. N. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Nuț Corneliu Tudor.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 septembrie 2013 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
M. R. | M. | B. | A. D. L. |
GREFIER
L. A. S.
Red.M.R./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond. Lazăr V.
← Decizia penală nr. 183/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 466/2013. Mentinere arest preventiv → |
---|