Decizia penală nr. 26/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ /a1 Operator date 2516
DECIZIA PENALĂ NR.26
Ședința publică din 26 aprilie 2013 Completul compus din:
Președinte: T. C., judecător
: M. S., judecător
: P. A., judecător
: B. M., grefier
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj este reprezentat de Stana Pompilia, procuror.
S-a luat în examinare recursul formulat de inculpatul recurent G. N.
D., în prezent deținut în Arestul Inspectoratului de Poliție al Jud. S., împotriva încheierii penale din_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Z., pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză au răspuns inculpatul recurent G. N.
D., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu av. Szeker M. în substituirea apărătorului titular av. Demjen Attila (delegație f.12).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut un scurt referat al cauzei de către grefierul de ședință, după
care;
Întrebat fiind inculpatul recurent G. N. D., acesta declară că își
menține recursul formulat împotriva încheierii prin care s-a menținut măsura arestării preventive față de el iar motivul recursului este faptul că dorește să fie judecat în stare de libertate.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța, în baza dispozițiilor art.38513Cod procedură penală, acordă părților cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătoarea inculpatului G. N. D., av. Szeker M., solicită admiterea recursului formulat de inculpatul recurent G. N. D. apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a acestuia, respectiv prevederile art.148 lit.d și f Cod procedură penală, nu mai subzistă în prezent, buna desfășurarea a procesului penal putându-se realiza și cu inculpatul în stare de libertate. Arată că regula în materie penală este judecarea inculpatului în stare de libertate iar măsura arestării preventive este doar o excepție. Solicită instanței a avea în vedere că inculpatul recurent G.
N. D. este minor. Solicită acordarea onorariului pentru apărarea din oficiu a inculpatului recurent pentru apărătorul titular.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului inculpatului recurent G. N. D. ca nefondat, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a acestuia nu s-au schimbat. Apreciază că inculpatul a săvârșit fapte grave - tâlhărie, violare de domiciliu - prezentând un real pericol pentru ordinea publică. Apreciază că pentru bunul mers al procesului penal în cauză se impune judecarea inculpatului recurent
G. N. D. în stare de arest preventiv.
Inculpatul recurent G. N. D., având cuvântul, solicită judecarea sa în stare de libertate luându-și totodată angajamentul că se va prezenta în fața instanței de judecată ori de câte ori va fi chemat.
T R I B U N A L U L ,
Prin încheierea penală din_, pronunțată în dosarul nr._ al Juds-a constatat că în mod legal și temeinic s-a dispus față de inculpatul G.
N. -D. măsura arestării preventive.
În baza art.3001alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului G. N. D., fiul lui N. și I., născut la data de_ în localitatea Z., jud.S., cetățean român, studii-6 clase, stagiul militar neîndeplinit, necăsătorit, elev, fără antecedente penale, CNP 1., cu domiciliul în Z., str.Viitorului, nr.15, bl.DM-11, sc.A, ap.1, jud.S., în prezent deținut în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului S., măsură dispusă prin Încheierea penală nr.21/A din data de_ a Judecătoriei Z., pronunțată în Dosar nr._ și pusă în executare prin mandatul de arestare preventivă nr.18/J/_ .
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din data de 19 aprilie 2013, din Dosar nr.898/P/2013, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul G. N. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și alin.21lit.a) și c) Cod penal, cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal și violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal.
S-a reținut prin rechizitoriu că în data de_, în jurul orei 01:00, pe timp de noapte și însoțit de minora Groza E., inculpatul a pătruns fără drept în locuința părții vătămate C. N., unde a exercitat violențe asupra acestuia, pentru ca făptuitoarea minoră Groza E. să sustragă telefonul mobil al părții vătămate.
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă de către Judecătoria Zalău, la data de_, prin încheierea penală de la acea dată, nr.21/A din Dosar nr._, pe o durată de 20 de zile, de la data de_ până la data de_ inclusiv.
Temeiurile avute în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării preventive a inculpatului au fost cele prevăzute de art.148 alin.1 lit.d) și f) Cod procedură penală.
Instanța a reținut că în data de_, în jurul orei 01:00, inculpatul G.
N. D. s-a întâlnit cu făptuitoarea Groza E. și numita Groza A. . La propunerea făptuitoarei Groza E., inculpatul a fost de acord să meargă cu aceasta la un bărbat pentru a cere bani. Cei doi s-au deplasat pe strada Meteorologiei și au intrat în scara blocului GD5, sc.A, unde la parter se află
locuința persoanei vătămate C. N. . Aici au întâlnit-o pe partea vătămată
N., căreia făptuitoarea Groza E. i-a cerut bani. Partea vătămată a refuzat solicitarea făptuitoarei și i-a cerut acesteia să plece. Făptuitoarea a băgat mâna în buzunarul părții vătămate de unde a scos o bancnotă, iar partea vătămată a prins-o de mână pentru a-și recupera banii. În acest moment inculpatul a intervenit și a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul în gură. Partea vătămată a intrat în apartament și a încercat să închidă ușa însă făptuitoarea și inculpatul au împins ușa și au pătruns în apartament. Partea
vătămată a fugit într-o cameră a apartamentului însă a fost urmată de cei doi agresori care au sărit pe ea și au lovit-o în zona pieptului, iar făptuitoarea Groza E. i-a sustras părții vătămate telefonul mobil marca Samsung pe care aceasta îl avea asupra sa. În urma altercației ce a avut loc în locuința părții vătămate C. N., făptuitoarei Groza E. i-a căzut de pe cap o șapcă de culoare albă cu cozoroc, obiect ce a fost găsit cu ocazia cercetării locului faptei. În urma agresiunii, partea vătămată C. N. a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, leziuni care necesită 5-6 zile de îngrijiri medicale. Leziunile traumatice suferite nu au pus în primejdie viața victimei și pot data din data de_, astfel cum rezultă din raportul de constatare medico-legală nr.468/II/a/9 din_ . După ce au sustras telefonul mobil, agresorii au fugit în zona Astralis a municipiului Z., unde s- au ascuns într-o scară de bloc, iar apoi s-au despărțit. Conform procesului- verbal încheiat la data de_ organele de poliție i-au identificat pe cei doi agresori pe raza municipiului Z. la scurt timp. Asupra făptuitoarei a fost găsit telefonul mobil luat din posesia părții vătămate, telefon ce i-a fost restituit acesteia pe bază de dovadă.
Potrivit art.3001alin.1 Cod procedură penală, "după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive";, iar conform art.3001alin.3 Cod procedură penală, "când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.";
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de temeiurile de drept avute în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării preventive, instanța a constatat că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv cele ale art.143 Cod procedură penală și art.148 lit.d) și f) Cod procedură penală, corespunzând și scopului prevăzut de art.136 Cod procedură penală, constând în buna desfășurare a procesului penal.
În acest sens, instanța a apreciat că la momentul dispunerii măsurii arestării preventive au existat indicii temeinice, în sensul art.143 alin.3 Cod procedură penală, indicii din care rezultă presupunerea că inculpatul G. N.
, față de care se efectuează cercetarea, a săvârșit faptele, avându-se în vedere declarațiile inculpatului G. N. D., declarația părții vătămate C.
N., declarația făptuitoarei Groza E. V., precum și procesul-verbal de recunoaștere, certificatele medico-legale privind pe inculpat și partea vătămată. Au fost îndeplinite cumulativ și condițiile prevăzute de art.148 lit.d) și f)
Cod procedură penală.
Astfel, referitor la temeiul prevăzut de art.148 alin.1 lit.d) Cod procedură penală, acesta subzistă întrucât inculpatul a comis fapta după ce în mod definitiv inculpatul a fost condamnat de 4 ori pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat.
Cât privește pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului pentru ordinea publică, instanța a reținut că în lipsa unei definiții legale a acestei noțiuni, sunt avute în vedere atât gradul de pericol social concret al faptei, decurgând din modalitatea de săvârșire a acesteia, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv perseverența infracțională a acestuia, care, a fost liberat condiționat din penitenciar la data de_, având un rest de pedeapsă neexecutat de 535 zile, iar la aproximativ 2 săptămâni de la liberare a săvârșit din nou, cu intenție, două infracțiuni grave.
În ceea ce privește temeiul prevăzut de art.148 lit.f) Cod procedură penală, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, este îndeplinită prima condiție prevăzută de art.148 alin.1 lit.f) Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege este pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, infracțiunea de violare de domiciliu fiind pedepsită de lege cu închisoarea de la 3 la 10 ani, iar cea de tâlhărie cu închisoarea de la 7 la 20 de ani.
Cât privește pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului pentru ordinea publică, instanța a reținut că în lipsa unei definiții legale a acestei noțiuni, sunt avute în vedere atât gradul de pericol social concret al faptei, decurgând din modalitatea de săvârșire a acesteia, cât și circumstanțele personale ale inculpatului.
Astfel acesta a lovit, pe timp de noapte, într-un loc izolat, respectiv într-o scară de bloc, iar apoi într-o locuință, o persoană mult mai în vârstă decât el, doborând-o la pământ, producându-i prin aceasta leziuni care au necesitat pentru vindecare un nr. de 5-6 zile de îngrijiri medicale; chiar dacă inculpatul nu a sustras personal bunuri, acesta a exercitat actele de violență pentru a asigura păstrarea bunurilor de către făptuitoarea Groza E. .
Raportat la persoana inculpatului, instanța a reținut că acesta este în vârstă de 17 ani, a urmat doar 6 clase, nu are o ocupație sau un loc de muncă și a debutat în mediul infracțional de timpuriu, până la această vârstă suferind
4 condamnări la pedeapsa închisorii și o sancțiune administrativă pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. Se observă, analizând fișa de cazier a inculpatului, că activitatea infracțională a acestuia a escaladat treptat, acesta trecând de la fapte săvârșite împotriva patrimoniului, lipsite de violență, la fapte de tâlhărie pe timp de noapte și în locuință. Din perseverența sa infracțională, premeditarea faptelor, modul de operare, instanța apreciază că săvârșirea de fapte îndreptate împotriva patrimoniului și persoanelor este modul în care inculpatul înțelege să își procure mijloacele de existență, pedepsele aplicate anterior nu și-au atins scopul de reeducare a inculpatului, în acest context lăsarea sa în libertate prezintă un pericol real pentru ordinea socială și relațiile sociale ocrotite de normele legale.
Instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar genera un sentiment de insecuritate în rândul comunității locale, având în vedere rezonanța faptei săvârșite prin prisma modului și mijloacelor folosite și a perseverenței infracționale a inculpatului.
În conformitate cu disp.art.3001alin.3 Cod procedură penală, în baza actelor dosarului, pentru considerentele avute în vedere atât la momentul dispunerii măsurii arestării preventive a inculpatului, cât și pentru considerentele de mai sus, vizând analiza legalității și temeiniciei arestării preventive, instanța a constatat că se mențin temeiurile de drept prevăzute de art.148 alin.1 lit.d) și f) Cod procedură penală.
De asemenea, s-a apreciat că subzistența acestor temeiuri impune în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru realizarea scopului avut în vedere la dispunerea acestei măsuri, scop constând, potrivit art.136 alin.1 Cod procedură penală, în asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, astfel încât s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului
G. N. -D. .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul G. N. -D. solicitând admiterea recursului și judecarea în stare de libertate.
În motivele de recurs formulate a arătat că faptele comise nu prezintă un grad de pericol social ridicat care să justifice menținerea măsurii arestării preventive.
Examinând motivele de recurs invocate, tribunalul a reținut că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente :
Potrivit dispozițiilor art.300/2 Cod procedură penală în cauzele în care inculpatul este arestat preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice din oficiu, în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit dispozițiilor art.160/b Cod procedură penală.
Conform art.160 /b alin.3 Cod procedură penală când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Prin încheierea atacată instanța de fond, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menținerea măsurii arestării preventive.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și alin.21lit.a) și c) Cod penal, cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal și violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a).
În fapt s-a reținut că în data de_, în jurul orei 01:00, pe timp de noapte și însoțit de minoră Groza E., inculpatul a pătruns fără drept în locuința părții vătămate C. N., unde a exercitat violențe asupra acestuia, pentru că făptuitoarea minoră Groza E. să sustragă telefonul mobil al părții vătămate.
Referitor la măsura arestării preventive luată prin încheierea penală nr.21/A, pe o durată de 20 de zile și menținută de către judecătorie în prezenta cauză, se reține, că potrivit dispozițiilor art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ,,se exceptează de la dreptul de a nu putea fi lipsit de libertate și cel care a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fata autorităților judiciare competente, sau când există motive verosimile de a bănui că a comis o infracțiune ori când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia,,.
Pe de altă parte, art.20 din Constituția României prevede că dispozițiile constituționale vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu pactele și tratatele la care România este parte, iar dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.
În raport cu aceste reglementări internaționale, privarea de libertate trebuie să se realizeze numai în formele și în procedura prevăzută de legislația internă.
Instanța de fond a procedat, în mod corect la verificarea temeiurilor de arestare, dacă acestea s-au schimbat sau dacă subzistă și în prezent, constatând că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin în continuare, motiv pentru care s-a menținut și măsura arestării preventive.
T. a constatat că, raportat la modul de concepere a activității infracționale, a perseverenței infracționale a inculpatului, a împrejurărilor cauzei, a scopului urmărit (de deposedare a părții vătămate prin violență), de urmările acesteia, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol social
concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în bună desfășurare a actului de justiție.
Pe de altă parte, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorului impresia că poate persista în sfidarea legii.
Pentru aceste considerente în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive, În numele Legii Decide:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G. N. D., împotriva încheierii penale din_ a Judecătoriei Z. .
Obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocațial din oficiu va fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați S. .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, la sediul instanței, azi, 26 aprilie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||
T. | C. | M. | S. P. A. | B. M. |
plecată la Curtea de A. Alba semnează președ. completului de jud.
Red.TC/_
Dact.BM/_ Ex.3
Jud. fond/ Ș. M.C.
| ← Decizia penală nr. 1036/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 277/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
