Decizia penală nr. 119/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.119/R/2013
Ședința publică din 28 ianuarie 2013 Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: ANA C., judecător
JUDECĂTORI: L. M.
M. Ș.
G.: M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul D. M. împotriva sentinței penale nr.2068 din 26 septembrie 2012 a Judecătoriei B.
M., pronunțată în dosar nr._, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.86 al.1 din OUG nr.195/2002 republicată.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul D. M., av.Ancheș D., din cadrul Baroului C.
, cu delegație la dosar și apărătorul ales al inculpatului, av. B. Emil, din cadrul Baroului Maramureș, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul D.
M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, părătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul D. M., solicită a se constata că mandatul său a încetat prin prezența apărătorului ales al inculpatului și a se acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul D. M., arată că își menține recursul formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul ales al inculpatului D. M. , solicită în principal admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza a se dispune achitarea inculpatului în baza art.18/1 C.pen., întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În subsidiar, reținând poziția procesuală de recunoaștere a inculpatului coroborat cu dispozițiile art.72 și urm. C.pen., solicită aplicarea unei pedepse coborâte mult sub minimul special prevăzut de lege, dându-se
o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului.
În susținerea recursului arată că inculpatul are abilitățile necesare în a conduce un autoturism, iar raportat la împrejurarea că nu a produs nici o pagubă materială și nu a pus în pericol viața și integritatea vreunei persoane, apreciază că fapta acestuia nu se poate încadra într-o infracțiune.
De asemenea, solicită a se avea în vedere că deși inculpatul a fost condamnat în anul 2004, în prezent are întemeiată o familie cu trei copii minori în întreținere.
În subsidiar, dându-se o mai mare eficiență circumstanțe atenuante ale inculpatului, solicită reducerea pedepsei aplicate.
Depune la dosar concluzii scrise care solicită a fi avute în vedere la soluționarea recursului.
Reprezentantul M. ui P. consideră că recursul este fondat însă, pentru împrejurările arătate principal în subsidiarul solicitărilor recurentului. Astfel, pentru considerentele arătate apreciază că prima instanță a aplicat o sancțiune care este mult prea drastică raportat la circumstanțele faptei și pericolul social concret al acesteia. Nu opinează în reținerea de circumstanțe atenuante, întrucât acestea nu pot avea efectul arătat de legiuitor, cu atât mai mult cu cât, intră în conflict juridic cu circumstanțe de natură agravantă.
Având însă în vedere circumstanțele concrete ale comiterii faptei, elementele legate de recidivă, corect arătate și de apărare, faptul că aceasta nu este caracterizată prin comiterea unor fapte similare și nu în ultimul rând, motivația faptei comisă în prezentul dosar care este dovedită, alături de aplicarea disp.art.320/1 C.pr.pen., apreciază că se poate proceda la o reducere a pedepsei înspre minimul special aplicat ca urmare a dispozițiilor art.320/1 C.pr.pen.
Nu consideră că fapta este lipsită de pericol social specific unei infracțiuni, datorită textului elementelor de natură reală și a tuturor circumstanțelor coroborate care nu conduc la această concluzie.
Inculpatul D. M. , având ultimul cuvânt, susține că regretă fapta comisă.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 2068 din din 26 septembrie 2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B. M. a fost condamnat inculpatul D. M.
- fiul lui A. și M., născut la data de_ în B. M., jud. Maramureș, cetățean român, studii 4 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație și fără loc de muncă, căsătorit, dom. în B. M., str. G., nr. 8, jud. Maramureș, recidivist, - pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prev. de art. 86 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, și art. 3201Cod procedură penală, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Cu consecințele prev. de art. 71, 64 lit. a teza II Cod penal.
În temeiul art.191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare în favoarea statului în sumă de 150 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, din_ - dosar nr.3390/P/2011, a fost trimis în judecată inculpatul D. M.
, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Inculpatul, prin declarația depusă de apărătorul ales, a recunoscut comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată prin actul de inculpare, solicitând aplicarea disp. art. 3201Cod procedură penală.
Trecând la soluționarea cauzei, instanța reține în fapt următoarele:
În data de_, în jurul orei 00:32, un echipaj al Biroului Rutier din cadrul poliției Municipiului B. M., în timpul exercitării atribuțiilor de supraveghere și control al traficului rutier, au oprit regulamentar, pe str. V. Alecsandri din Municipiul B. M., autoturismul marca Peugeot 106, cu nr. de circulație provizorie MM - 0., la volan, aflându-se inculpatul D. M.
. În autovehicul se mai afla martora Rostaș R. L. .
Inculpatul a prezentat organelor constatatoare actele autoturismului și cartea sa de identitate, însă a arătat că nu are permis de conducere.
Procedând la verificarea în baza de date a deținătorilor de permise de conducere auto, organele de poliție au constatat că inculpatul nu posedă permis de conducere (filele 4 și 8 dos. urm. pen.).
Din comunicarea Instituției Prefectului J. ețean Maramureș nr. 1. din_ ( fila 9 dos. urm. pen.), se confirmă faptul că inculpatul D. M.
, nu figurează cu permis de conducere.
În apărare, inculpatul a arătat că a condus autoturismul până la o farmacie, întru-cât concubina sa, însărcinată la acea dată, în luna a VIII-a, avea nevoie de medicamente.
Precizează, de asemenea, că a efectuat școala de șoferi în vederea obținerii permisului de conducere, în cursul anului 2008.
Fapta și vinovăția inculpatului rezultă din probele administrate în cursul procesului penal, respectiv: procesul verbal de constatare și declarația martorului asistent ( filele 4, 10, 11 dos. urm. pen.), declarația martorului Rostaș R. L. ( filele 12, 13 dos. urm. pen.), comunicarea Serviciului Rutier Maramureș ( fila 8 dos. urm. pen.), comunicarea Instituției Prefectului J. ețului Maramureș ( fila 9 dos. urm. pen.), toate coroborate cu declarația olografă a inculpatului (filele 15-16, 18 dos. urm. pen.) și declarația inculpatului dată în limba franceză și tradusă, depusă de apărătorul acestuia, la termenul din_ (filele 11 - 12 dos. inst.), din care rezultă recunoașterea faptei.
În drept, s-a stabilit că fapta inculpatului D. M. care, în data de_, a condus pe drumurile publice, respectiv pe str. V. Alecsandri din Municipiul B. M., autoturismul marca Peugeot 106, cu nr. de circulație provizorie MM - 0., fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere,
prev. de art. 86 al.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal .
Având în vedere dispozițiile art. 3201Cod procedură penală introdus prin Legea nr. 202/2010 și constatând că inculpatul la termenul din_, prin apărătorul său, a depus o declarație din care rezultă că recunoaște fapta și se prevalează de disp. art. 3201Cod procedură penală, instanța a dat eficiență dispozițiilor art.3201al. 7 Cod procedură penală, astfel că, l-a condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art.37 lit. b Cod penal. Primul termen al recidivei îl constituie pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 76/_ a Judecătoriei B. M., definitivă prin Decizia penală nr.107/A/_ a T. ului Maramureș. A fost arestat la data de_ și liberat condiționat la data de_, cu un rest de executat de 706 zile, la data comiterii prezentei fapte, pedeapsa fiind considerată executată.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, rezultând din împrejurările concrete în care a fost comisă, precum și elementele ce caracterizează persoana inculpatului.
Astfel, s-a avut în vedere că inculpatul este recidivist, suferind anterior multiple condamnări la pedepse privative de libertate, pentru fapte îndreptate atât împotriva patrimoniului cât și împotriva persoanei ( furt calificat, perversiune sexuală, viol, lipsire de libertate, tâlhărie, complicitate la furt calificat).
Mai mult, în anul 1998 a comis o faptă similară celei din prezentul dosar, însă pedeapsa a fost grațiată conform Legii nr. 137/1997.
În temeiul art. 71 Cod penal, pe durata executării pedepsei, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II din Codul penal, apreciind, în raport de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite precum și de persoana inculpatului, că este incompatibil să-și exercite drepturile arătate mai sus.
Împotriva sentinței, în termen legal a declarat recurs inculpatul D. M., solicitând casarea acesteia și, rejudecând, în principal, achitarea sa, în temeiul art.10 lit.b/1 C.pr.pen. pentru comiterea infracțiunii deduse judecății și, aplicarea unei amenzi administrative; iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate de prima instanță, sub minimul special prevăzut de lege, urmare a reținerii dispoz. art.320/1 C.pr.pen.
În motivarea recursului, s-a arătat că raportat la împrejurările concrete în care s-a comis fapta și persoana inculpatului, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni
Astfel, inculpatul a urmat cursurile școlii de șoferi, având deci abilitățile și cunoștințele necesare pentru a manevra autoturismul, nu a produs nici un incident rutier și, a condus pe o distanță mică .
Apoi, din anul 2004 inculpatul nu a mai comis nicio infracțiune, iar condamnările anterioare sunt pentru alt gen de fapte decât cea din prezentul dosar.
În ceea ce privește solicitarea subsidiară, s-a arătat că, se poate da o eficiență mai mare poziției procesuale sincere a inculpatului, care a manifestat regret și s-a prezentat în fața organelor judiciare, astfel că pot fi
reținute în favoarea sa și alte circumstanțe atenuante decât cele expres prevăzute de lege.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată fondat în parte, recursul declarat în cauză, pentru considerentele și în limitele ce vor fi arătate în continuare.
În cauză, judecata a avut loc în procedura simplificată prev. de art.320/1 C.pr.pen., inculpatul recunoscând comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, așa cum a fost reținută în actul de sesizare, solicitând judecarea sa în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Așa fiind, raportat și la motivele de recurs, instanța de control judiciar se va limita doar la analiza individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului.
Sub acest aspect, se constată că instanța fondului, în mod corect a avut în vedere, în procesul individualizării pedepsei, chiar dacă nu le-a menționat expres și analizat punctual, criteriile prev. de art.72 C.pen., respectiv: gradul de pericol social concret al faptei comise - relativ ridicat, raportat la natura infracțiunii comise, importanța relațiilor sociale lezate - relații privind buna desfășurare a circulației pe drumurile publice; limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă (pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani - reduse cu 1/3 urmare a aplicării dispoz. art.320/1 alin.7 C.pr.pen., deci pedeapsa de la 8 luni la 3 ani și 4 luni închisoare); persoana inculpatului - cu o atitudine procesuală corespunzătoare, recunoscând și regretând fapta, dar cu antecedente penale, recidivist postexecutoriu.
S-a aplicat astfel, o pedeapsă în limite legale, dar cu mult peste minimul redus cu 1/3, considerându-se că doar acest cuantum - de 2 ani închisoare - ar fi în măsură să asigure scopul prev. de art.52 C.pen.
În cauză, după cum se observă, raportat la antecedența penală a inculpatului, nu se impune a se da o eficiență mai mare decât cea reclamată de dispoz. art.320/1 C.pr.pen. împrejurării că inculpatul a fost sincer și a recunoscut fapta și, nici nu se identifică alte împrejurări care să poată fi valorificate ca circumstanțe atenuante, pentru a coborî pedeapsa sub minimul special, cu atât mai mult, cu cât, acestea, dacă ar exista, ar intra în concurs cu cauze de agravare a răspunderii penale incidente în speță - starea de recidivă.
Cu toate acestea, dacă se au în vedere limitele de pedeapsă, urmare a reținerii dispoz. art.320/1 C.pr.pen., dar și pericolul social al faptei, în concret, se constată totuși că pedeapsa aplicată, cu mult peste minimul special redus, este una prea aspră, care tinde, practic, să anihileze efectul procedurii simplificate la care s-a apelat și, în nici un caz, chiar și în prezența stării de recidivă, să realizeze, într-o măsură mai mare scopul prev. de art.52 C.pen.
Pe de altă parte, nu poate fi primită susținerea recurentului, în sensul că fapta ar fi lipsită de importanță, neprezentând gradul de pericol social al infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și, în consecință, se poate
dispune achitarea sa în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b/1 C.pr.pen.
Astfel, potrivit art.18/1 alin.2 C.pen., la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei fapte, se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Numai dacă, prin coroborarea tuturor acestor elemente, instanța își formează convingerea certă că s-a adus o atingere minimă valorilor apărate de lege și prin conținutul ei concret, fapta este în mod vădit lipsită de importanță, stabilește că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și dispune în consecință.
În speță, instanța, în mod întemeiat, nu poate ajunge la o astfel de convingere, pentru următoarele considerente:
Nu se poate vorbi în cauză de un anumit mod sau mijloc de săvârșire a faptei, infracțiunea în discuție neputând a se comite altfel, decât prin acțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumuri publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În privința scopului urmărit, de asemenea, nu se poate reține în concret vreo împrejurarea specială, de regulă, o astfel de infracțiune nu se comite într-un scop anume.
Relativ la împrejurările în care fapta a fost comisă, instanța nu identifică vreuna specifică, particulară, care să justifice în vreun fel decizia inculpatului de a se urca la volan, știind că nu posedă permis de conducere.
Împrejurarea că inculpatul a fost nevoit să procedeze astfel, pentru a ajunge la farmacie să cumpere medicamente concubinei sale, care era însărcinată - nu prezintă relevanță sub aspectul existenței faptei, dar nici sub aspectul atenuării răspunderii penale și, nu poate fi valorificată nici ca circumstanță atenuantă, atât timp cât nu s-a dovedit existența unei stări, situații de extremă urgență, care să nu poată fi înlăturată altfel, decât prin comiterea infracțiunii.
Aceeași este și situația celorlalte împrejurări invocate în apărare - că inculpatul a urmat cursurile școlii de șoferi, având deci abilitățile și cunoștințele necesare pentru a manevra autoturismul, nu a produs nici un incident rutier și, a condus pe o distanță mică - fără relevanță juridică sub aspectul existenței faptei sau vinovăției inculpatului ori a atenuării răspunderii penale.
În ceea ce privește urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce - teoretic, acest element nu își are locul în această analiză, având în vedere că infracțiunea comisă este una de pericol, a cărei urmare socialmente periculoasă se realizează ex re, prin însăși comiterea acțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective a infracțiunii - acțiunea de conducere fără permis.
Cât privește persoana și conduita inculpatului - s-au avut în vedere toate elementele în circumstanțiere, ce s-au relevat din actele dosarului, (starea de recidivă, prezentarea în fața organelor judiciare, atitudinea sinceră a inculpatului). Nu poate fi ignorat însă, la acest capitol, pentru evaluarea pericolului social al infracțiunii împrejurarea că inculpatul este recidivist,
dar și multitudinea de condamnări anterioare pentru o gamă largă de fapte penale.
Curtea constată în concluzie că, doar o parte din elementele favorabile ce țin de persoana inculpatului, necoroborate cu cele ținând de ceilalți factori de apreciere a gradului de pericol social al unei infracțiuni - singure, nu pot fundamenta aprecierea că, fapta inculpatului este în mod vădit lipsită de importanță.
Elementele favorabile inculpatului au fost valorificate prin reținerea dipoz. art.320/1 C.pr.pen. și reducerea limitelor de pedeapsă, între care s-a stabilit sancțiunea.
Nu se justifică a se da o eficiență mai mare și, cu atât mai mult, a legitima lipsa gradului de pericol social al infracțiunii - unor elemente favorabile inculpatului - atitudinea sinceră, de recunoaștere a faptei - elemente care, practic, sunt rezultatul unei atitudini firești, normale, ale unei persoane de bună credință și, nicidecum, nu trebuie să se facă un titlu de glorie dintr-o astfel de atitudine.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală se va admite recursul inculpatului D. M., va fi casată hotărârea atacată doar sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului și rejudecând în aceste limite, se va reduce pedeapsa aplicată acestuia pentru comiterea infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, art.320/1 Cod procedură penală, de la 2 ani la 1 an închisoare.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va avansa din FMJ în favoarea av.Ancheș D. Ionela.
Văzând și dispoz. art.192 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală admite recursul declarat de către inculpatul D. M. , fiul lui A. și M., născut la _
, domiciliat în B. M., strada G. nr.8 - împotriva sentinței penale nr. 2068 din 26 septembrie 2012 Judecătoriei B. M., pe care o casează în parte, doar sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului și, rejudecând în aceste limite:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului D. M. pentru comiterea infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, art.320/1 Cod procedură penală, de la 2 ani la 1 an închisoare.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza art.189 Cod procedură penală stabilește în favoarea Baroului
C. suma de 50 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va avansa din F MJ în favoarea av.Ancheș D. Ionela.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
ANA C. | L. | M. | M. | Ș. |
G.
M. B.
Red.A.C./Tehnored. A.C. 3 ex./_
J. . fond: M. C.S.
| ← Decizia penală nr. 1086/2013. Infractiuni rutiere-circulația... | Decizia penală nr. 99/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe... → |
|---|
