Decizia penală nr. 847/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.847/R/2013
Ședința publică din 12 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. G., judecător
JUDECĂTORI: DP
SS
G.: DS
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror: DANILA SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul G. E. L. împotriva sentinței penale nr.384 din 14 februarie 2013 a Judecătoriei Baia-Mare, pronunțată în dosarul nr._ , inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste 0,80 g/l alcool pur, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av.I. Blăjan, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se prezintă apărătorul din oficiu al inculpatului, av.Brebenaru Tudor, care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, în principal, achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 C.pr.pen. și art.18/1 C.pen., având în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care a fost comisă, urmarea produsă și persoana inculpatului. În subsidiar, solicită să se dea o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului și având în vedere criteriile de individualizare prev.de art.72 C.pen. să se reducă pedeapsa până la minimul special prevăzut de lege. Solicită să se aibă în vedere concluziile depuse în scris la dosar.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, apreciind că pedeapsa aplicată este pe măsura gravității faptei comise. Solicită să se aibă în vedere că inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism având o alcoolemie de 2,10 g%o și a fost condamnat anterior pentru același gen de fapte.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă sincer comiterea faptei.
C U R T E A
Asupra recursului de față,
Prin sentința penală nr. 384 din 14 februarie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Baia-Mare, în temeiul art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul G. E. L. având CNP 1., fiul lui I. și D., născut la data de_ în loc. Valea Chioarului, jud. Maramureș, cetățean român, studii liceale, căsătorit, mecanic auto, domiciliat în loc. Valea Chioarului, sat V., nr. 135, jud. Maramureș, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de: conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 74 lit. c Cod penal, rap. la art. 76 lit. d Cod penal, la pedeapsa de 10 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a Cod penal.
În baza art. 83 Cod penal, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 75/_ a Judecătoriei Șomcuta Mare, definitivă la_, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz recoltare probe biologice, prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, pedeapsă care va fi executată în întregime, alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute
pedeapsa cumulată rezultantă a închisorii de 1 an și 2 luni, cu aplicarea art. 71,
64 lit. a teza a II-a Cod penal.
În temeiul art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare în favoarea statului în sumă de 700 lei, din care din care suma de 100 lei reprezentând onorariu parțial al apărătorului din oficiu av. Traisztă Apollonia M. .
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr. 5128/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare a fost trimis în
judecată inculpatul G. E. L. cu datele personale menționate în dispozitivul sentinței, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, reținându-se în sarcina sa faptul că la data de_ a condus un autoturism pe drumuri publice, având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, recunoașterea sa coroborându-se cu probele de la dosar, respectiv: procesul verbal de constatare a infracțiunii, procesul verbal de prelevare a probelor biologice de sânge și buletin de examinare clinică însoțitor, dovadă privind testarea cu aparatule etilotest, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1. din_ emis de Serviciul Medico-Legal
J. ețean Maramureș, declarația martorei Balmoș D. A. .
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială fiind audiat martorul propus de acuzare și însușit de inculpat.
Trecând la soluționarea cauzei, în baza probatoriului administrat în cauză, instanța a reținut în fapt următoarele:
La data de_, în jurul orei 14:00, inculpatul G. E. L. a participat la un parastas organizat pe raza localității Valea Chioarului jud. Maramureș, împrejurare în care a consumat țuică fără aport alimentar. În cursul aceleiași zile, în jurul orei 21:00 inculpatul s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_ la barul amplasat în incinta stației Peco de pe raza localității Valea Chioarului. Aici inculpatul a consumat bere cu alcool și votcă, până în jurul orei 01:40, când a plecat cu autoturismul spre domiciliul său situat în satul V. .
În data de_ ora 01:45, în timp ce conducea autoturismul susmenționat pe drumul național nr. 1 C în localitatea Valea Chioarului, îndreptându-se spre satul V., la intersecția cu drumul comunal nr. 63,
inculpatul a fot oprit pentru control de către organele de poliție din cadrul Secției nr. 8 Poliție Rurală Șomcuta Mare. La controlul efectuat i s-a cerut inculpatului să se supună testării cu aparatul etiotest în vederea determinării concentrației alcoolice în aerul expirat, însă acesta a refuzat. În aceste condiții organele de poliție l-au condus pe inculpat l Centrul de Permanență Șomcuta Mare, în vederea recoltării probelor biologice de sânge pentru determinarea alcoolemiei.
La Centrul de Permanență, inculpatul a acceptat să fie testat cu aparatul etilotest, care a indicat o valoare de1,23 mg/l alcool pur în aerul expirat, la ora 02:28. Ulterior inculpatului i-au fost recoltate două probe biologice de sânge.
Potrivit Buletinului de analiză toxicologică nr. 1. din data de_ întocmit de Serviciul Medico - Legal J. ețean Maramureș, inculpatul a avut o alcoolemie de 2,10 g/l alcool pur în prima probă de sânge recoltată la ora 02:35 și de 2,00 g/l alcool pur în cea de-a doua probă, recoltată la ora 03:35.
În cursul cercetărilor penale inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii și nu a contestat valorile alcoolemiei.
Vinovăția inculpatului este dovedită, cu probele - înscrisuri și declarații martori, administrate în faza de urmărire penală, aceasta fiind recunoscută de altfel și de către inculpat cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală precum și în fața instanței, cu ocazia audierii inculpatului și a martorei.
În drept, fapta comisă de inculpatul G. E. L., în modalitatea descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev. de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, faptă pentru care instanța aplică acestuia pedeapsa de 10 luni închisoare.
În ceea ce privește latura obiectivă, instanța a reținut că probele administrate în cauză evidențiază realizarea elementului material specific infracțiunii, constând într-o acțiune de conducere a autoturismului pe drum public, în înțelesul art. 6 pct. 14 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, - drum public însemnând "orice cale de comunicație terestră (…) special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice"; -, având o îmbibație alcoolică peste limita legală.
Săvârșirea acestei infracțiuni are ca urmare imediată o stare de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de dispozițiile care stabilesc regimul circulației pe drumurile publice, iar legătura de cauzalitate rezultă, din însăși materialitatea faptei, ex re.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod penal - intenție directă, acesta având reprezentarea faptei sale și a consecințelor acesteia, prevăzând rezultatul socialmente periculos, care apare ca inevitabil din momentul începerii săvârșirii acțiunii ce constituie elementul material, și urmărind producerea acestui rezultat. Vinovăția inculpatului a rezultat din declarațiile sale care sunt coroborate, pe deplin, cu ansamblul probator administrat în cauză, conform art. 69 Cod procedură penală.
Iar pedeapsa aplicată inculpatului - 10 luni închisoare față de limitele prevăzute de lege cuprinse între 1 an și 5 ani, este apreciată de instanță că asigură realizarea scopurilor prev. de art. 52 Cod penal.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1 și art. 52 Cod penal.
În conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, instanța a avut în vedere, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. ul de pericol social al faptei comise a fost apreciat
în baza art. 181alin. 2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social concret ridicat, însă, va avea în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. Astfel, așa cum se desprinde din fisa de cazier judiciar, inculpatul are antecedente penale (fila 20 d.u.p.), având însă o singură condamnare și dând dovadă de un comportament bun anterior comiterii faptei. Din declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale și al judecății rezultă că acesta în mod sincer regretă săvârșirea faptei.
De asemenea, instanța a avut în vedere atitudinea procesuală sinceră a inculpatului care, în declarațiile sale din faza de urmărire penală și din cursul judecății, a recunoscut săvârșirea faptei și a declarat că regretă comiterea acesteia.
Numai că, inculpatului i s-a putut reține doar circumstanța atenuantă judiciare prev. de art. 74 lit. c Cod penal, căreia urmează ca instanța i-a dat eficiență conform disp. art. 76 lit. d Cod penal, prin coborârea pedepsei sub minimul special al pedepsei de 1 an închisoare prev. de legea specială, pentru
infracțiunea săvârșită de inculpat.
Instanța nu a reținut apărările apărătorului ales al inculpatului respectiv a solicitării de achitare a inculpatului în temeiul art. 18 ind. 1 Cod penal, raportat la lipsa pericolului social al faptei săvârșite de inculpat, prin prisma faptului că acesta nu a condus o distanță mare, coroborat cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, deoarece:
Privitor la pericolul social al faptei reținute ca fiind săvârșită de inculpat, dovedită de altfel prin probele aflate la dosarul de urmărire penală, coroborat că faptul că însăși inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, confirmată chiar și de martorul audiat în cauză, acest pericol - generic și abstract, este determinat însăși de actul de încriminare, infracțiunea săvârșită de inculpat, fiind în mod cert una de pericol și nu poate fi analizată eventual funcție de producerea unui rezultat.
Inculpatul aflându-se sub influența băuturilor alcoolice după ce conform depozițiilor a participat anterior la o înmormântare (despre care nu s-a invocat cu nicio ocazie, așa cum nici nu s-a dovedit că ar fi fost a unei persoane apropiate), a înțeles totuși să conducă un autoturism pe drumurile publice, până la un local public.
Apoi, pe timp de noapte - în jurul orelor 01:45 a decis fără să solicite ajutorul altei persoane, să de deplaseze înspre domiciliul său, pe o distanță aproximativă de 4-5 km.
Așa fiind, întrucât inculpatul nu domiciliază la o distanță relativ redusă de local, coroborat cu limita de alcoolemie - 2,10 și 2 grame alcool/1000 mg sânge, noaptea când acuitatea vizuală și nivelul de reacție fiziologică sunt mult diminuate, fiind oprit doar de lucrătorii de poliție cu ocazia controlului efectuat, nu poate determina concluzia unei lipse de pericol social așa cum este aceasta reglementată de prev. art. 18 ind. 1 Cod penal, rap. la disp. art. 18 din același act normativ, și pe cale de consecință achitarea inculpatului/înlocuirea răspunderii penale cu o sancțiune administrativă.
Iar înscrisurile depuse în apărare și pentru susținerea unei concluzii în sensul înlocuirii răspunderii penale, de către apărătorul ales al inculpatului, nu pot fi reținute cu consecința urmărită.
Instanța nu a putut reține nici apărările inculpatului privitoare la împrejurarea că nu a săvârșit fapte de natură penală după pronunțarea hotărârii anterioare de condamnare, până spre aproape împlinirea termenului de
încercare, având în vedere că fapta ce face obiectul cauze, a fost săvârșită cu aproximativ 4 luni înainte de acest termen.
La individualizarea și dozarea pedepselor ce s-a aplicat inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, nivelul alcoolemiei necontestate, în favoarea inculpatului limita minimă fiind redusă urmare a reținerii circumstanței atenuante a recunoașterii săvârșirii faptei, fără însă ca în cauză să fie incidente dispozițiile procedurii abreviate prev. de art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, de care inculpatul prezent la primul termen de judecată, în prezența apărătorului ales, nu a înțeles să uziteze.
Separat de acestea, instanța a constatat că inculpatul a săvârșit faptele care fac obiectul prezentei cauze, în cursul termenului de încercare stabilit pentru săvârșirea unei infracțiuni aproximativ de aceeași natură, respectiv a infracțiunii de refuz recoltare probe biologice, prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de 4 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, conform Sentinței penale nr. 75/_ a Judecătoriei Șomcuta Mare, definitivă la_ .
Așa fiind, față de data săvârșirii infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, din data de_, s-a constatat că aceasta este în cursul termenului de încercare stabilit prin hotărârea penale mai sus precizată, calculat de la data de_, iar săvârșirea unor noi infracțiuni în cursul termenului de încercare atrage atât revocarea suspendării condiționate cât și executarea cumulativă a pedepsei anterioare și a pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre.
Potrivit art. 83 Cod penal, revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii este obligatorie, conform art. 83 alin. 1 Cod penal, dacă în cursul termenului de incercare cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune intenționată pentru care s-a pronunțat o hotărâre de condamnare.
Iar când se revoca suspendarea condiționată, instanța dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Pentru acest motiv, ținând cont de dispozițiile legale incidente precum și de Decizia ÎCCJ nr. 1/2011 pronunțată în recurs în interesul legii, în baza art. 83 Cod penal, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 75/_ a Judecătoriei Șomcuta Mare, definitivă la_, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz recoltare probe biologice, prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, pedeapsă care va fi executată în întregime, alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca incu lpatul să execute pedeapsa cumula tă
rezultantă a închiso rii de 1 an și 2 luni, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a I I -a
Cod penal, în regim de detenție.
Întrucât inculpatul prin faptele sale a adus atingere valorilor sociale apărate de legea penală, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a din Codul penal, pe perioada prev. de art. 71 alin. 2 Cod penal, în sensul interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, întrucât acesta este incompatibil cu o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni.
Văzând și dispozițiile art. 191 Cod procedură penală, inculpatul fiind în culpă infracțională și procesuală, a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care cele reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu, ce va fi avansat din fondurile M. ui Justiției, conform prev. art. 189 Cod procedură penală, potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul G. E. L.
solicitând în principal, admiterea căii de atac promovate, casarea sentinței
judecătoriei și rejudecând dosarul, a i se aplica o sancțiune administrativă în urma constatării împrejurării că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni conform art 181Cod penal, iar în subsidiar, dacă se va trece peste această apărare, apreciază că și o pedeapsă mai redusă va contribui la reeducarea sa, conform art 72 Cod penal.
Curtea examinând recursul promovat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Alcoolemia de 2,10 gr.%o deși este suficientă prin ea însăși pentru condamnarea inculpatului, poate fi interpretată într-un context mai larg întrucât pericolul social nu rezultă doar din expunerea pur și simplu a cifrelor ce exprimă alcoolemia, ci din faptul că aceasta duce, când este cazul, la o stare virtual periculoasă prin ea însăși, motiv pentru care legiuitorul a și prevăzut ca infracțiune distinctă o faptă nu doar probată prin cifre, ci constatată clinic, în teza a II-a a textului incriminator.
Desigur că în situația când starea exprimată cifric este însoțită și de o evidentă situație sanitară alterată, constatabilă clinic, nu mai este loc de interpretarea împrejurării, că respectiva stare ar fi lipsită de pericol social. Dar, în speță tocmai datorită constatării urmărilor clinice, se poate aprecia ca prezentând pericol social fapta comisă de inculpat.
Astfel, în aprecierea gradului de pericol social concret, nu se poate face abstracție de circumstanțele reale în care s-a comis fapta.
Acțiunea de conducere a unui autovehicul pe un drum public, de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, sau aflată în stare de ebrietate, are întotdeauna ca rezultat o stare de pericol pentru securitatea circulației rutiere, care constituie obiectul ocrotirii penale. Acest pericol este inseparabil legat de materialitatea faptei, indiferent de împrejurările în care s-ar comite aceasta.
Este vorba, deci, de un pericol abstract, implicat în mod necesar de săvârșirea acțiunii constitutive, și nu concret, cum ar rezulta, în fiecare caz în parte, din circumstanțele în care a avut loc săvârșirea faptei și din urmările produse ori care s-ar fi putut produce pentru persoane sau bunuri.
Fiind implicat în mod necesar de elementul material al infracțiunii, rezultatul - starea de pericol pentru traficul rutier - nu trebuie dovedit; el există în aceeași măsură în care există și acțiunea constitutivă a faptei penale.
Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu o îmbibație alcoolică peste limita legală, are ca rezultat o stare de pericol pentru siguranța circulației rutiere. Această urmare este inerentă elementului material al infracțiunii și se produce în momentul în care punerea în mișcare și deplasarea autovehiculului dobândește semnificația unei "conduceri"; pe drumurile publice a acestuia. În acel moment are loc și consumarea infracțiunii.
Instanța apreciază că mobilul sau scopul ce stă la baza comiterii faptei este indiferent pentru existența infracțiunii, dar el poate constitui un element de apreciere în operația de individualizare judiciară a sancțiunii.
Sub aspectul circumstanțelor personale, se constată că inculpatul a dat dovadă de sinceritate .
În fine, infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,10 gr.%o, este o infracțiune de pericol, acest pericol constând tocmai în aceea că legea a stabilit că, a conduce un autovehicul cu o alcoolemie de o anumită valoare, constituie infracțiune și nu contravenție. Pericolul unei astfel de fapte este obiectiv, legal, și efectiv. Așa încât, a considera că o astfel de faptă este lipsită de pericolul social al unei infracțiuni, ar însemna că se adaugă la lege, scoțându-se din sfera penalului ceea ce însăși legea stabilește a fi infracțiune.
Considerarea lipsei de pericol social al unei infracțiuni poate fi reținută numai în cazul infracțiunilor de rezultat, situație în care pericolul social are o arie mai vastă, cu elemente multiple de apreciere a acestuia. Aceasta, spre deosebire de infracțiunile de pericol, ca și în speță, când acest pericol există fără dubiu.
În concluzie, atâta vreme cât inculpatul a condus autoturismul având în sânge o îmbibație alcoolică cu mult peste limita legală respectiv 2,10 gr%o, pe drumurile publice, pe timp de noapte, ar fi greșită aprecierea instanței de recurs că fapta comisă nu ar prezenta pericolul social al unei infracțiuni, iar soluția de aplicare a unei sancțiuni administrative ar fi netemeinică, nepunând în evidență periculozitatea deosebită a infracțiunii și a inculpatului, potențată de antecedentele penale ale acestuia, care în anul 2009 a fost condamnat tot pentru o infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice, aceea de refuz de recoltare a probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Referitor la aplicarea art.18/1 C.pen. curtea reține că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă precum și de persoana și conduita infractorului.
Atunci când se apreciază dacă fapta săvârșită prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracțiuni, trebuie să se aibă în vedere, printre altele, dacă urmările faptei sunt reduse.
De altfel, sancțiunea aplicată, penală sau cu caracter administrativ, își poate îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, numai în măsura în care corespunde gravității faptei, potențialului de pericol social pe care-l prezintă în mod real, persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența măsurii luate față de el.
În speță, fapta inculpatului nu întrunește condițiile cerute de art.18/1 C.pen.
Astfel, în aprecierea gradului de pericol social concret, nu se poate face abstracție de circumstanțele reale în care s-a comis fapta.
Or, din probe rezultă că inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul personal în timp ce avea în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
Sub aspectul circumstanțelor personale, se constată că inculpatul a dat dovadă de sinceritate, însă posedă antecedente penale, fiind condamnat în anul 2009 pentru infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice (refuză recoltarea probelor biologice).
Cu toate acestea, față de împrejurarea că inculpatul prin atitudinea sa a creat o stare de pericol pentru traficul rutier, justifică concluzia că fapta sa prezintă pericolul social al unei infracțiuni, concluzii în care primul motiv de recurs nu poate fi primit.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Sub aspectul individualizării pedepselor în speță, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 C.pen., ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptelor comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii lor, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine sinceră cu privire la fapta comisă, deși posedă antecedente penale, așa cum rezultă din fișa de cazier.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta
asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție al făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, art. - 52 alin.1 -, potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni";.
Dar, firește, în lumina criteriilor prevăzute de art.72 C.pen., gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorului.
Curtea examinând modul în care instanța de fond a analizat critica privind individualizarea pedepsei principale aplicată recurentului G. E. L., constată că a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea, fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare privative de libertate, prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni.
Curtea, în baza propriei analize, față de critica formulată în sensul reducerii cuantumului pedepsei consideră că nu se impune a se da curs celor susținute, deoarece nu s-ar putea da eficiență într-un mod prioritar circumstanțelor personale, în raport cu celelalte, față de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor.
Curtea consideră că pedeapsa principală rezultantă de 1 an și 2 luni închisoare, cu executare prin privare de libertate, reprezintă o pedeapsă proporțională, atât cu gravitatea efectivă a faptei comise de recurent, concretizată
prin modul în care acesta a acționat, prin pilotarea autoturismului personal pe drumurile publice cu o alcoolemie de 2,10 gr000/l, și ea reliefează periculozitatea excesivă a modului de operare al recurentului, cât și profilul socio-moral și de personalitate a inculpatului, a cărui atitudine în societate și procesuală în cauză, este parțial pozitivă. Nu este de omis faptul că prezenta infracțiune inculpatul a comis-o în termenul de încercare al pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală 75/9 decembrie 2009 a Judecătoriei Șomcuta-Mare, nesocotind clemența acordată de magistrați, astfel că acea sancțiune se va revoca și va fi executată alăturat de pedeapsa de 10 luni aplicată prin sentința recurată, în final recurentul urmând să execute 1 an și 2 luni închisoare în detenție.
Față de modul concret de săvârșire a faptei, cuantumul pedepsei principale de 1 an și 2 luni închisoare, asigură realizarea concretă a scopurilor pedepsei, iar executarea sa, prin privare de libertate, va da posibilitate inculpatului, ca prin programele educaționale desfășurate și în mediu închis, cu valorificarea aptitudinilor acestuia, să conducă, chiar și prin restrângerea libertății presupusă de o asemenea modalitate de executare la conștientizarea consecințelor faptei sale, în vederea unei reinserții sociale reale a acestuia.
Cuantumul sancțiunii nu se impune a fi redus față de gravitatea faptei comise, consecințele acesteia, rezonanța în comunitate și a reacției pe care
societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni, așa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art.3859pct.14 C.pr.pen.
În raport cu cele menționate, sentința instanței de fond este legală și temeinică sub toate aspectele și verificându-se hotărârea atacată, instanța nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art.3859alin.3 C.proc.pen.
Așa fiind, pentru motivele ce preced, recursul inculpatului se va respinge ca nefondat în baza art.38515pct.1 lit.b C.proc.pen.
Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Brebenaru T., conform art 189 Cod procedură penală.
Recurentul va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial, conform art 192 alin 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G. E. L., domiciliat în V., nr. 135, jud. Maramureș, CNP 1. împotriva sentintei penale nr. 384 din 14 februarie 2013 a Judecătoriei Baia Mare.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Brebenaru T.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 iunie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
V. G. | D. | P. | , SS |
G.
DS
Red.D.P./M.N.
2 ex./_
J. .fond.-I. B.
| ← Decizia penală nr. 84/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe... | Decizia penală nr. 1086/2013. Infractiuni rutiere-circulația... → |
|---|
