Decizia penală nr. 305/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
DECIZIA PENALĂ Nr. 305/R/2013
Ședința publică de la 21 Noiembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: L. M. V. JUDECĂTOR: G. A. JUDECĂTOR: B. D.
GREFIER: N. L.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, reprezentat prin
P. IONELIA, procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de inculpații recurenți M. N. și U. I. , împotriva Încheierii penale nr. 1871 din 18 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar penal nr._, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.p.p.).
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă recurenții M. N. și U. I., aflați în stare de arest preventiv, ambii asist. de av. Chiorean Septimiu, apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
La interpelarea președintelui completului de judecată, recurenții arată că își mențin recursul declarat.
Apărătorul recurenților și reprezentanta parchetului arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri de formulat, instanța declară cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Av. Chiorean Septimiu solicită admiterea recursului formulat, cu consecința casării hotărârii atacate și, rejudecând, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. În motivare, arată că, în opinia sa, instanța de fond a făcut o analiză pur formală a cererii inculpatului, răspunzând în doar 3-4 alineate solicitărilor lor. Arată că prima instanță și-a argumentat motivarea pe împrejurarea că simpla îndeplinire a condițiilor de admisibilitate în principiu nu atrage, automat, admiterea cererii pe fond. Învederează că niciodată nu a susținut acest fapt și nu înțelege motivul pentru care s-a adus acest argument. În continuare, arată că prima instanță a statuat că nu se pune problema lăsării în libertate a inculpaților, raportat la faptul că starea conflictuală încă subzistă. Arată că, în opinia sa, este ciudat că, deși unii participanți la altercație dețin certificate medico-legale, nu s-au formulat plângeri penale pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe. Așa fiind, nu înțelege cum subzistă starea conflictuală despre care s-a făcut vorbire.
În continuare, învederează faptul că, în motivarea hotărârii primei instanțe, se mai arată că nu există probe cum că, dacă ar fi lăsați în libertate, inculpații ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, însă sarcina probei este inversă, în sensul că parchetul trebuie să probeze că există probe că lăsarea acestora în libertate ar prejudicia bunul mers al procesului penal. Mai arată că, în dosarul de urmărire
penală, actele care urmează să se facă nu presupun neapărat prezența inculpaților, însă dacă aceasta va fi necesară, se angajează să se prezinte ori de câte ori va fi nevoie. Arată că instanța de fond mai statuează că lăsarea inculpaților în libertate ar crea un impact negativ asupra opiniei publice din zona în care s-a comis infracțiunea, însă chiar privarea lor de libertate creează acest impact negativ, dat fiind că recurenții din prezenta cauză au fost singurii care nu s-au implicat, fiind agresați în propria curte și în propria casă, însă au fost arestați împreună cu grupul. Mai arată că inculpatul M. N. a fost agresat în bar, fără ca acesta să răspundă, însă atacului. S-a deplasat spre casă, de unde a sunat la nr. de urgență 112. Înainte de apariția echipajului de poliție, atât el, cât și bunicul său, care încerca să "calmeze spiritele";, au fost agresați de către 7 indivizi înarmați cu pari rupți dintr-un gard, bunicul inculpatului pierzându-și cunoștința. În legătură cu acest aspect, se întreabă dacă parchetul nu ar fi trebuit să se autosesizeze cu privire la săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor. Cei 7 atacatori au sărit gardul casei, au spart ușa acesteia și au pătruns în casă, moment în care, din fericire, a ajuns la locul conflictului și lucrătorii de poliție.
În ceea ce privește împrejurarea că opinia publică ar fi oripilată de incident, arată că opinia publică este, de fapt, oripilată de împrejurarea că persoanele care nu s- au implicat activ în altercație sunt arestate și de faptul că poți fi atacat în propria casă.
Arată că, mai mult, inculpatului M. N. îi lipsesc câteva degete de la una din mâini și opinează că o persoană aflată în această situație cu greu ar putea să participe la o bătaie. Mai susține că privarea de libertate a inculpaților aduce un grav prejudiciu financiar și moral familiilor lor, rămase fără nici un sprijin.
În continuare, arată că cei doi inculpați sunt unicii întreținători ai familiilor lor,
M. N. fiind tatăl a doi copii minori iar U. I. având un copil minor, niciunul nu are un loc de muncă, prestând doar munci ocazionale, prin sat ori la pădure. În consecință, opinează că nu se impune privarea lor de libertate și solicită admiterea recursului și punerea lor în libertate.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursurilor, ca nefondate, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului. Arată că prima instanță în mod corect a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă încă, existând probe că inculpații sunt autorii infracțiunii pentru care sunt cercetați. De asemenea, urmărirea penală se află în fază incipientă, inculpații sunt recidiviști și există temerea că, odată puși în libertate, ar putea încerca influențarea unor martori, sustragerea de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei ori chiar ar putea comite noi infracțiuni. Consideră că, în acest moment procesual, punerea în libertate a inculpaților nu este oportună.
Având ultimul cuvânt, recurentul M. N. arată că este nevinovat.
Având ultimul cuvânt, recurentul U. I. arată că nu are cine să aibă grijă de familia sa și că nu se consideră un pericol pentru ordinea publică. Se obligă să se prezinte ori de câte ori este chemat, în cazul în care va fi pus în libertate.
Cauza a rămas în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin Încheierea penală nr. 1871 din 18 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar penal nr._, în baza art.160/8a alin.6 C.p.p. s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petenții M. N., fiul lui Valentin și A., născut la data de_ în mun. Bistrița, jud. Bistrița Năsăud, domiciliat în comuna Livezile, sat Cușma, nr. 170, jud. Bistrița Năsăud, CNP 1. și U. I., fiul lui I. și A., născut la data de_ în mun. Bistrița, jud. Bistrița Năsăud, domiciliat în comuna Livezile, sat Cușma, nr. 174, jud. Bistrița Năsăud, CNP 1., cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, aflați în Arestul IPJ B-N și față de care s-au luat măsura arestării preventive de către Judecătoria Bistrița prin Încheierea penală nr. 37/CC/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Bistrița.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. a fost obligat fiecare petent la plata sumei de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub dosar nr._ al Judecătoriei Bistrița, petenții-inculpați M. N. și U. I., aflați în stare de arest preventiv, au solicitat punerea în libertate provizorie sub control judiciar, arătând că, prin Încheierea penală nr. 37/CC/2013, s-a luat măsura arestării preventive pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de_ .
În motivarea cererii, petentul U. I. a arătat că este o persoană tânără, in vârsta de 21 ani, cunoscut in societate ca o persoana liniștita, respectuoasa, de bun simt, de caracter; nu reprezintă un pericol pentru ordinea publică și pentru semenii săi. Pentru a putea spune că reprezintă un pericol pentru semenii săi, trebuie demonstrat cu date sau indicii și nu este suficient să se afirme acest aspect; simpla cercetare nu echivalează cu o prezumție absoluta că reprezintă un pericol pentru societate, iar lăsat in libertate ar avea oportunitatea să se reintegreze în societate. A mai arătat că, în urma loviturilor primite, a suferit vătămări corporale care necesită îngrijiri medicale, repaus, etc. A mai menționat că, așa cum este vizibil și cu ochiul liber, a suferit multiple leziuni la cap si peste corp. Locuiește împreună cu concubina si au un copil minor in vârsta de 1 an si 4 luni. Înainte să fie arestat preventiv, muncea în localitate, zilier sau la pădure si era singurul întreținător al familiei. In contextul in care este arestat preventiv familia sa este privată de singura sursa de venit si se afla intr-o situație deosebit de dificilă.
Petentul M. N. a arătat că este o persoană tânără, în vârsta de 26 ani si este perceput la nivelul localității ca un cetățean normal, ca o persoană liniștită, respectuoasă, de bun simț, de caracter; nu reprezintă un pericol pentru ordinea publică și pentru semenii săi. Pentru a putea spune că reprezintă un pericol pentru semenii săi, trebuie demonstrat cu date sau indicii si nu este suficient a se afirma acest aspect; simpla cercetare nu echivalează cu o prezumție absolută că reprezintă un pericol pentru societate, iar lăsat în libertate ar avea oportunitatea să se reintegreze in societate. Mai arată că locuiește în Cușma la nr. administrativ 115 împreună cu numita Bucur I., împreuna cu care are doi copii minori, in vârsta de 4 ani (M. Nicușor M. ), respectiv 2 ani (M. Andra M. ). Este singura persoană care aduce venituri în casă in contextul in care concubina nu are loc de munca și se ocupă efectiv
de creșterea si educarea copiilor, el muncind ca ziler, precum si la pădure. Având in vedere lipsa acută a resurselor materiale, situația deosebit de grea financiară in care se află familia sa, precum si apropierea iernii, având in vedere ca este singurul care ii poate ajuta, apreciază că privarea sa de libertate are consecințe grave nu numai asupra persoanei sale, ci și asupra membrilor familiei. De asemenea, petentul menționează că posedă certificat de handicap grad mediu, sens în care din naștere are o afecțiune ortopedică gravă, fapt care conduce la situația în care aproape nu își poate folosi una dintre mâini.
Examinând cererea petenților-inculpați, prin prisma motivelor invocate de aceștia, precum și a dispozițiilor legale în materie, analizând actele și lucrările dosarelor 3123/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița și_ al Judecătoriei Bistrița, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
Împotriva inculpaților M. N. și U. I. s-a dispus începerea urmăririi penale și s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinei publice prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, constând în aceea că:
În data de_, în jurul orelor 17.30, pe fondul unei stări conflictuale anterioare, au provocat și participat efectiv la un scandal care a avut loc în com. Livezile, în stradă, în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a persoanelor implicate, respectiv a unui număr de 9 persoane. Lăcătuș Viorel a distrus ușa de acces în locuința părții vătămate U. V. (fiul), din loc. Cușma, nr. 115, jud. Bistrița- Năsăud, cauzând un prejudiciu în valoare de 300 lei, nerecuperat. Prin toate aceste acțiuni, învinuiții au produs tulburarea liniștii și ordinii publice, precum și indignarea cetățenilor care au asistat la aceste gesturi violente comise în public.
Prin încheierea penală nr. 37/CC/2013 a Judecătoriei Bistrița, instanța a dispus luarea măsurii arestului preventiv față de inculpații M. N. și U. I., pe o durată de 29 zile, începând cu data de_, și până la data de_, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinei publice prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal.
Instanța a apreciat că sunt întrunite condițiile prev de art. 143 Cod procedură penală, în sensul existenței de probe și indicii temeinice privind comiterea de către inculpați a faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva lor, că este incident cazul prev. de art 148 al.1 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă de către inculpați, fiind închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în liberate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere împrejurările, circumstanțele concrete în care s-a derulat activitatea infracțională.
Din analiza prevederilor art.160² C.pr.pen., prima instanță a apreciat că rezultă faptul că liberarea sub control judiciar se poate acorda de instanță în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul celor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave, luându-se în considerare și
încrederea pe care o poate oferi inculpatul că, lăsat în libertate nu va săvârși și alte infracțiuni.
Acordarea liberării sub control judiciar nu este un drept absolut și nici formal al inculpatului, fapt ce rezultă din dispozițiile art.160¹ alin.1 C.proc.pen., care precizează că aceasta poate fi acordată de către instanță, ceea ce implică dreptul de apreciere al judecătorului asupra cererii, în raport cu probele administrate în cauză. Îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii nu conduce automat la admiterea unei astfel de cereri întrucât, pe lângă vocația legală a inculpatului de a formula oricând, în cursul procesului penal, o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, se examinează și temeinicia unei astfel de cereri, prin existența gradului de pericol social al faptei și al pericolului concret pe care l-ar prezenta punerea în libertate a făptuitorului.
Ca atare, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă, întrucât există probe și indicii temeinice privind comiterea de către inculpați a faptei de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinei publice prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, iar pericolul social concret al faptei este unul ridicat.
Totodată, prima instanță a apreciat că nu se justifică punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpaților M. N. și U. I., întrucât aceștia nu oferă garanții suficiente că, lăsați în libertate, nu vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea de martori ce urmează a fi audiați, și nu vor săvârși alte fapte penale în condițiile în care starea conflictuală în cadrul căreia s-au comis faptele încă este prezentă.
De asemenea, instanța de fond a considerat că lăsarea inculpaților în libertate, sub control judiciar, nu este oportună și raportat la pericolul social concret al faptei, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, care a cauzat o vătămare a relațiilor sociale ocrotite, cu impact asupra opiniei publice, astfel încât liberarea inculpaților, chiar sub control judiciar, ar fi de natură să creeze o puternică stare de neîncredere în actul de justiție și în capacitatea autorităților publice de a asigura cetățenilor un climat de siguranță socială. La aprecierea pericolului social concret pe care îl prezintă petenții, s-a avut în vedere și faptul că M. N. a comis fapta de ultraj pentru care este cercetat în cursul termenului de încercare al pedepsei de 2 ani închisoare suspendată condiționat prin sentința penală nr. 1508/_ a Judecătoriei Bistrița, iar
U. I. a săvârșit fapta în termenul de liberare condiționată, acesta fiind eliberat din pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală 703/2012 a Judecătoriei Bistrița, la data de_, cu un rest rămas de executat de 234 zile închisoare.
Pentru toate aceste considerente, prima instanță a apreciat că se impune, în continuare, privarea de libertate a inculpaților, astfel că a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de aceștia potrivit art. 160/8a alin 6 C.pr.penală.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare petent să plătească, în favoarea statului, suma de câte 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termenul legal, recurenții M.
N. și U. I. .
Recursul declarat nu a fost motivat în scris.
Cu ocazia dezbaterilor, prin avocatul ales, inculpații au solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și, rejudecând, admiterea cererii de liberare
provizorie sub control judiciar, în esență cu motivarea că îndeplinesc condițiile legale pentru a beneficia de această instituție.
Inculpații au menționat că nu există probe în sensul că, lăsați în libertate, vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului și că cercetarea lor în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Aceștia au relevat că, deși unii dintre participanții la altercație dețin certificate medico-legale, niciunul dintre aceștia nu a formulat plângere penală.
În fine, inculpații au susținut că sunt unicii întreținători ai familiilor lor, că au copii minori în întreținere și că își asigură existența muncind ocazional "prin sat ori la pădure";.
Recursul declarat de inculpați este nefondat și urmează a fi respins cu motivarea de mai jos.
Inculpații recurenți M. N. și U. I., precum și coinculpații Lăcătuș Viorel, U. Petru și U. Emil au fost arestați preventiv prin Încheierea penală nr. 37 din 09 noiembrie 2013 a Judecătoriei Bistrița, pronunțată în dosar nr._, fiecare pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal (starea de recidivă reținându-se doar în sarcina recurenților).
Instanța care a dispus luarea măsurii arestării preventive a reținut că la dosar există probe și indicii temeinice, în sensul prevederilor art. 143 Cod procedură penală, că inculpații au comis infracțiunea pentru care sunt cercetați, fapta constând în aceea că, în ziua de_, în jurul orelor 17,30, pe fondul unei stări conflictuale anterioare, au provocat și participat efectiv la un scandal care a avut loc în com. Livezile, în stradă, în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a persoanelor implicate, respectiv a unui număr de 9 persoane. În cadrul acelei altercații, inculpatul Lăcătuș Viorel a distrus ușa de acces în locuința părții vătămate U. V. (fiul) din localitatea Cușma nr. 115, jud. Bistrița-Năsăud, cauzând un prejudiciu în valoare de 300 lei nerecuperat. În fine, s-a reținut că, prin acțiunile comise, inculpații au produs tulburarea liniștii și ordinii publice, precum și indignarea cetățenilor, care au asistat la acele gesturi violente comise în public.
Instanța care a dispus luarea măsurii arestării preventive a apreciat că inculpații se găsesc în situația prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală. Cu acea ocazie s-a subliniat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect reținut prin raportare la modul, mijloacele și împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, la obiectele folosite la comiterea ei, menționându-se că inculpatul M. N. ținea în mâini, pe parcursul altercației, o secure, dar și față de numărul mare al persoanelor implicate, ceea ce a justificat intervenția unui număr de
21 de polițiști pentru aplanarea conflictului și folosirea a 5 ambulanțe pentru transportul celor răniți.
Încheierea penală nr. 37/CC/2013 a Judecătoriei Bistrița, prin care s-a luat măsura arestării preventive, a rămas definitivă la data de_, prin neexercitarea căii de atac.
Ulterior, inculpații M. N. și U. I. au formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar, pentru motivele expuse pe larg în considerentele prezentei decizii, cererea fiind respinsă ca neîntemeiată prin încheierea recurată.
Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de cei doi inculpați, tribunalul constată, asemenea primei instanțe, că formal, condițiile prev. de art. 160 ind. 2 alin. 1 Cod procedură penală sunt îndeplinite. Însă, având în vedere
natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților, precum și împrejurarea că subzistă în continuare temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, tribunalul apreciază că nu se justifică punerea acestora în libertate provizorie sub control judiciar.
Tribunalul consideră că aplicarea acestei instituții este admisibilă în cazul infracțiunilor de natura celor care fac obiectul dosarului, doar în situația în care inculpații oferă garanții suficiente că, lăsați în libertate, nu vor împiedica buna desfășurare a procesului penal și nu vor săvârși alte fapte penale.
Aceste cerințe nu sunt îndeplinite în cazul inculpaților M. N. și U. I., care, deși au recunoscut faptele în materialitatea lor, nu oferă garanția că, cercetați în libertate, nu vor continua să comită noi infracțiuni, chiar și în situația în care le-ar fi impuse obligațiile prev. de art. 160 ind. 2 alin. 3 și 3 ind. 1 Cod procedură penală. Pe de altă parte, faptele pentru care sunt cercetați inculpații sunt grave și au o rezonanță negativă în rândul comunității locale, creând un sentiment firesc de dezaprobare din partea opiniei publice, față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează asemenea acuzații sunt cercetate în stare de libertate.
Prin lăsarea în libertate a inculpaților există riscul real ca aceștia să influențeze aflarea adevărului și să comită alte infracțiuni, aspect care rezultă din datele care caracterizează persoana celor în cauză. Sub acest aspect, este de subliniat că inculpatul M. N. este recidivist, fiind condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare condiționată a executării pedepsei prin Sentința penală nr. 1508/_ a Judecătoriei Bistrița, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal iar prin Ordonanța nr. 29/P/2012 din_ a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud s-a dispus în privința sa scoaterea de sub urmărire penală și sancționarea cu amendă administrativă pentru comiterea faptei prev. de art. 321 alin. 2 Cod penal. De asemenea, în privința inculpatului U. I. s-a dispus luarea unei măsuri educative pentru comiterea unei infracțiuni prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, prin Sentința penală nr. 1488/2008 a Judecătoriei Bistrița iar prin Sentința penală nr. 778/2010 a Judecătoriei Bistrița a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei pentru comiterea unei infracțiuni de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal. În fine, acest inculpat s-a aflat în executarea unei pedepse privative de libertate de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 703/2012 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin Decizia penală nr. 1699/R/_ a Curții de Apel C., din care s-a liberat condiționat la data de_ .
Așadar, datele din cazierul judiciar al recurenților, coroborate cu celelalte probe aflate la dosar, relevă înclinația acestora spre acte de violență și justifică cu prisosință concluzia că lăsarea lor în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
Pentru considerentele arătate, tribunalul va respinge ca nefundat, conf. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, recursul declarat de inculpații M. N. și U. I. împotriva Încheierii penale nr. 1871 din_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ .
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpații recurenți vor fi obligați să plătească fiecare în favoarea statului câte 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII DECIDE
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații M. N. și U. I. împotriva Încheierii penale nr. 1871 din 18 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ .
Obligă inculpații recurenți să plătească fiecare în favoarea statului câte 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
L. | M. V. | G. | A. | - B. | D. |
GREFIER,
N. L.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
DOSAR PENAL NR. _
Către,
ARESTUL IPJ BISTRIȚA-NĂSĂUD
În conformitate cu dispozițiile art. 360 alin. ultim Cod procedură penală, vă înaintăm copia Deciziei penale motivate, nr. 305/R/_, pronunțată în dosarul penal nr._, privind pe inculpatul U. I. .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
L. M. V. | N. | L. |
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
DOSAR PENAL NR. _
Către,
ARESTUL IPJ BISTRIȚA-NĂSĂUD
În conformitate cu dispozițiile art. 360 alin. ultim Cod procedură penală, vă înaintăm copia Deciziei penale motivate, nr. 305/R/_, pronunțată în dosarul penal nr._, privind pe inculpatul M. N. .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | ||
L. | M. V. | N. | L. |
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
MINUTA DECIZIEI PENALE Nr. 305/R/2013
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații M. N. și U. I. împotriva Încheierii penale nr. 1871 din 18 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ .
Obligă inculpații recurenți să plătească fiecare în favoarea statului câte 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
L. | M. V. | G. | A. | - B. | D. |
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
COPIA DISPOZITIVULUI DECIZIEI PENALE Nr. 305/R/2013
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații M. N. și U. I. împotriva Încheierii penale nr. 1871 din 18 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ .
Obligă inculpații recurenți să plătească fiecare în favoarea statului câte 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
L. | M. V. | G. | A. - B. | D. |
GREFIER,
N. L.
| ← Decizia penală nr. 1196/2013. Cerere de liberare provizorie sub... | Decizia penală nr. 316/2013. Cerere de liberare provizorie sub... → |
|---|
