Decizia penală nr. 316/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 316/R/2013
Ședința publică de la 18 Septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE I. N. B.
Judecător A. -L. I. Judecător R. M. Grefier L. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul recurentul S.
I. împotriva încheierii penale nr.382 din data de_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Turda, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.p.p.) .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent S.
I., aflat în stare de arest, asistat de apărătorul ales, av.Alb Traian, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Ministerul Public - Parchetul de pe Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror G. Prunean.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care la întrebarea instanței inculpatul recurent S. I., arată că își menține recursul promovat în cauză.
Instanța întreabă participanții dacă sunt alte cereri de formulat sau excepții de ridicat.
Apărătorul ales al inculpatului-recurent, învederează instanței faptul că dosarul de urmărire penală nu conține toate înscrisurile, întrucât a depus la Parchet înscrisuri cum că a reziliat toate contractele, inculpatul recurent a recuperat toate sumele de bani în valoare de 393.000 lei, prejudiciul cauzat părților civile fiind recuperat în totalitate, părțile civile arătând că nu mai au nici un fel de pretenție de la inculpat. De asemenea, la dosar nu există dovada percheziției domiciliare prin care s-au ridicat de la domiciliul inculpatului o serie de înscrisuri, un colet care conține cinci bibliorafturi cu înscrisuri. Depune la dosar, înscrisurile la care a făcut referire, în original, urmând a fi certificate.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat instanța acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului recurent susține recursul formulat în cauză, solicită admiterea acestuia, raportat la motivele sentinței anterioare apreciază că cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar este întemeiată, având în vedere că urmărirea penală este finalizată, nu au existat probe directe de influențare
a martorilor, a recuperat în totalitate prejudiciul cauzat părților civile. Consideră că în acest moment procesul pericolul concret pentru ordinea publică nu mai este de actualitate, în timp acesta s-a diminuat, la dosar nu există dovezi că odată lăsat în libertate inculpatul ar perturba în vreun fel bunul mers al procesului penal.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpatul recurent S. I., ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în procedura recursului. Solicită menținerea hotărârii atacate, ca fiind legală și temeinică, prima instanță în mod corect a respins cererea inculpatului raportat la datele existente la dosar. Mai arată că, este lăudabilă împrejurarea că inculpatul a recuperat prejudiciul cauzat părților vătămate, însă acest aspect urmează a fi avut în vedere de către instanța de fond la individualizarea unei eventuale pedepse.
Inculpatul recurent S. I., având ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă comiterea faptelor și solicită admiterea recursului cu consecința admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
T R I B U N A L U L
Prin Încheierea penală nr. 382/_ a Judecătoriei Turda, conform art. 160 ind. 8 a alin. 6 C pr. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S. I., fiul lui I. și M.
, născut în_, în localitatea Ceanu Mare, jud. Cluj, dom. în loc. Câmpia Turzii, str. Dr. Ion R., nr. 40, jud. Cluj, C.N.P 1., cercetat pentru săvârșirea a unor infracțiuni de șantaj și de cămătărie, fapte prev. și ped. de art. 194 alin. 1 din Codul Penal și art. 3 alin. 1 din Legea 216/2011, cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal.
În baza art. 192 alin. 2 C pr. pen., a fost obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată în data de_, cu nr._ la Judecătoria Turda, inculpatul S.
I. a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, arătând că nu reprezintă o amenințare pentru ordinea publică, nu exista indicii ca ar încerca să influențeze vreo persoană participantă la procesul penal ori să distrugă probe ori să comită o nouă infracțiune, a avut un comportament bun în societate și familie.
A arătat că a luat la cunoștință de cazurile de revocare a liberării sub control judiciar, conform art. 160 ind. 10 C pr. pen.
A invocat prev. art. 160 ind. 2 C pr. pen.
S-a atașat dos. nr. 1176/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda. (copie)
În ședința publică din data de_, inculpatul și-a însușit cererea formulată prin avocat, conform art. 160 ind. 7 alin 2 C pr.pen.
Conform art. 160 ind. 8 C pr. pen. cererea a fost admisă în principiu, fiind îndeplinite condițiile stabilite prin art. 160 ind. 2 alin. 1 C pr. pen, prezentele infracțiuni intenționate fiind sancționate cu pedeapsa mai mică de 18 ani închisoare.
A fost audiat inculpatul (care nu a dorit să dea declarații), au fost ascultați apărătorul acestuia și procurorul.
Inculpatul a prezentat înscrisuri de predare a unor sume de bani la organele de cercetare penală pentru despăgubirea părților vătămate, precum și mai multe declarații conținând voința sa de reziliere a contractelor de împrumut.
Analizând materialul probator al cauzei, instanța de fond a reținut că în dos. nr._ al Judecătoriei Turda, prin încheierea penală nr. 66/_ s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului S. I., pentru 29 de zile, începând cu data de_, pana la_, inclusiv. În data de_, măsura preventivă a fost prelungită cu 30 de zile, începând cu_, încheierea penală din_, dos_ al Judecătoriei Turda.
Au fost avute în vedere prevederile art. 148 lit. f C pr. pen., împrejurarea ca pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunile de șantaj, prev. de art. 194 C pen, cămătărie, prev. de art. 3 alin 1 legea 216/2011 este mai mare de 4 ani închisoare, iar inculpatul prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
În aprecierea pericolului social concret al inculpatului s-au avut în vedere atât faptele concrete, cât și persoana inculpatului. S-a ținut seama de numărul mare de acte materiale (împrumuturi cu dobânda foarte mare), modalitatea de comitere (amenințare, acte juridice încheiate prin interpuși), sumele mari de bani implicate (18.000 lei, 20.000 lei, 16.000 lei - filele 61, 109, 124, 128)., de natura infracțiunii de șantaj, care aduce atingere libertății morale a persoanei, care este lipsită de libertatea de a acționa după bunul plac, a infracțiunii de cămătărie care reprezintă o activitate desfășurată în afara normelor legale stabilite pentru activitățile financiare, cu efecte negative atât asupra persoanelor implicate (victime), cât și asupra raporturilor fiscale cu statul, de atitudinea inculpatului - de nercunoastere a faptelor sale (admițând că e posibil să fi ridicat vocea), de antecedenta penală a inculpatului. S-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului, văzând și rezonanța pe care o pot avea în societate infracțiunile de această natură, ar afecta climatul social firesc, în care să fie asigurată existența și menținerea unei stări de siguranță și securitate, de liniște a cetățenilor și de respectare a drepturilor acestora, ar duce la propagarea unei atitudini de încălcare a normelor penale fie de către inculpat (care, prin numărul mare de acte materiale, dovedește existența unui mod de viata legat de astfel de fapte), fie de către alte persoane care ar fi încurajate să desfășoare activități similare.
Analizând cererea formulate în data de_ de către avocatul ales, însușită de către inculpat, instanța de fond a constatat că temeiurile avute în vedere de către instanța care a dispus și prelungit măsura arestării preventive se mențin (pedeapsa este în continuare mai mare de 4 ani, iar antecedența personală a inculpatului nu s- a modificat).
Întrucât dispozițiile codului de procedură penală nu prevăd criterii care să fie avute în vedere la aprecierea temeiniciei cererii de berare provizorie sub control judiciar, instanța are în vedere decizia CEDO în cauza N contra Austriei, prin care s-a stabilit că la menținerea unei persoane în stare de arest preventiv, instanța trebuie să se raporteze atât la gravitatea faptelor (rezultatul infracțiunii, pedeapsa care i-ar putea fi aplicată în cazul unei soluții de condamnare), cât și la alte circumstanțe, în special la cele privind caracterul persoanei în cauză, la moralitatea
sa, la domiciliu, profesie, resurse materiale, legături cu familia, antecedenta penală. Aceleași aspecte au fost reluate în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia nr. 1096/2009).
Instanța este obligată, de asemenea, să analizeze dacă buna desfășurare a procesului penal impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, precum și dacă punerea în libertate a acestuia, chiar dublată de anumite obligații impuse inculpatului, duc la o reală tulburare a ordinii și liniștii publice.
Se poate avea în vedere, totodată, dacă exista date din care să rezulte necesitatea împiedicării inculpatului de a comite noi infracțiuni, ori de a încerca sa zădărnicească aflarea adevărului (influențare martori, alterare, distrugere mijloace de probă).
Astfel, este necesar a se ține seama de circumstanțele reale de comitere a infracțiunii, de cele personale ale inculpatului.
Se au în vedere infracțiunile pentru care este cercetat penal inculpatul - (infracțiuni care aduc atingere libertății morale a persoanelor, care duc la determinarea acestora să aibă comportamente în afara voinței lor reale, ori relațiilor economice și stabilității activității comerciale financiare).
Din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale reiese că inculpatul acorda împrumuturi cu dobânzi de 50% lunar ori chiar mai ridicate (procesul verbal de investigare fila 12 dosar u.p) - inculpatul stabilea după bunul său plac dobânzile pentru sumele împrumutate ( convorbirile telefonice dintre inculpat și partea vătămată Rus Dan -. 315, 331-332 dosar u.p.), agendele găsite la domiciliul inculpatului cu ocazie percheziției (f. 155-171 dosar u.p, f. 56 dosar u.p., f 315, 331-332 dosar u.p ), iar pentru obținerea restituirii banilor împrumutați, inculpatul purta discuții telefonice cu persoanele cărora le împrumutase sume de bani și "poate"; a folosit un ton mai ridicat al vocii, fiind posibil să înjure, ori să amenințe.( partea vătămata R. să-i aducă banii pentru că altfel îl va bate - f. 204- 209 dosar u.p., 211, 213). Aceeași atitudine a inculpatului rezultă din declarațiile învinuitei Gal E. .
Din înscrisurile prezentate în fața instanței de judecată rezultă dorința inculpatului de a repara prejudiciul civil cauzat, prin restituirea sumelor de bani încasate necuvenit.
Se ține seama de durata arestului preventiv al inculpatului ( o lună de zile), de persoana inculpatului, care deși este o persoană educată, tânără, sănătoasă, cu un loc de muncă, e posibil să fi intrat în sfera ilicitului penal prezintă antecedente penale (chiar daca se afla sub impreiul reabilitării).
Văzând însă împrejurarea că dosarul de urmărire penală nu este finalizat, văzând aspectele evidențiate anterior referitoare la modalitatea de comitere a infracțiunii, la conținutul concret al acesteia, instanța de fond a apreciat că, văzând repetabilitatea actelor materiale evidențiate, este posibilă continuarea activității infracționale de către inculpat.
Totodată se apreciază că buna desfășurare a procesului penal ar fi tulburată, prin cercetarea inculpatului în stare de liberare provizorie, opinia publică percepând doar că organele îndrituite să ia măsuri ferme și eficiente în acest sens, permit posibilitatea continuării acestor activități, ceea ce este de natură a atrage perturbații la nivelul disciplinei publice și a respectului față de lege.
Ca urmare, s-a apreciat că nu este oportună liberarea provizorie a inculpatului sub control judiciar.
Conform art. 160 ind. 8 a alin. 6 C pr. pen., instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S. I. .
În baza art. 192 alin 2 C pr. pen., a fost obligat inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu ocazia pronunțării hotărârii de mai sus, inculpatul S. I. a declarat verbal recurs.
Analizând hotărârea atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul constată că, recursul declarat în cauză este nefondat.
Astfel, tribunalul apreciază că, deși în cauză sunt îndeplinite în parte, condițiile pentru admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, respectiv cele prev. de art.160/2 al.1 și 2 teza a II-a C.p.p., pe de o parte că, nu este îndeplinită în speță condiția prev. de art.160/2 al.2 teza I C.p.p. pentru admisibilitatea cererii, respectiv cea referitoare la existența unor date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească noi infracțiuni, iar pe de altă parte că, cererea este neîntemeiată, lăsarea inculpatului în libertate prezentând în continuare un pericol concret pentru ordinea publică (inclusiv prin prisma existenței riscului săvârșirii unor infracțiuni similare de către inculpat), probele în acest sens rezultând, în principal, din gradul de pericol social concret, foarte ridicat al faptelor comise - șantaj și cămătărie, numărul mare al acestora, modalitatea de comitere a faptelor (mai multe acte materiale, față de mai multe persoane, prin proferarea de amenințări), cuantumul ridicat al prejudiciului creat (chiar dacă este în cea mai mare parte recuperat de către inculpat) și consecințele faptelor asupra stării materiale și personale a părților vătămate, respectiv rezonanța socială a faptelor comise.
De asemenea, la aprecierea riscului de a comite noi infracțiuni și, implicit, al pericolului social concret pe care îl prezintă lăsarea inculpatului în stare de libertate, relevanță o prezintă datele referitoare la persoana sa, care nu este la prima confruntare cu legea penală, fiind condamnat în trecut și pentru comiterea altor infracțiuni (fals și participație improprie la tentativă de înșelăciune) și care, contrar propriilor susțineri, a adoptat drept mod de viață împrumuturile cu cămătărie și recuperarea banilor prin violență și șantaj - interceptările autorizate a convorbirilor telefonice purtate de inculpat fiind relevante în acest sens, aspecte ce denotă perseverența infracțională și periculozitatea deosebită a acestuia.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza art. 385/15 pct.1 lit.b C.p.p., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. I., împotriva Încheierii penale nr. 382/_ a Judecătoriei Turda.
În baza art. 192 al. 2 C.p.p., va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs în sumă de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art. 385/15 pct.1 lit.b C.p.p., respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. I. , fiul lui I. și M., ns. la_ în com. Ceanu Mare, jud. Cluj, CNP 1., deținut în prezent în Arestul IPJ Cluj împotriva Încheierii penale nr. 382/_ a Judecătoriei Turda.
În baza art. 192 al. 2 C.p.p., obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||||
I. | N. B. | A. | -L. | I. | R. | M. |
GREFIER
L. B.
Red. 3 ex./I.N.B./D.M.
_
Jud.fond: C. P.
| ← Decizia penală nr. 305/2013. Cerere de liberare provizorie sub... | Decizia penală nr. 108/2013. Cerere de liberare provizorie sub... → |
|---|
