Decizia penală nr. 1198/2013. Furt calificat
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1198/R/2013
Ședința publică din 24 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : I. | M. | , judecător |
JUDECĂTORI | : V. | V. | A. |
: L. | H. | ||
GREFIER | : L. | C. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR - VIOLETA TRĂISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău, împotriva sentinței penale nr.154/_ a Judecătoriei Z., pronunțată în dosar nr._ , privind pe inculpatul M. M., trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, din Dosar nr.1505/P/2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în
judecată a inculpatului M. M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e) și g) Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.P. A. M., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul M. M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul Parchetului, susține recursul declarat, solicitând admiterea lui, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună înlăturarea circumstanțelor atenuante prev.de art.74 și art.76 C.penal. Apreciază că fapta a fost comisă de inculpat conform actului de sesizare astfel că încadrarea juridică corectă este cea reținută prin rechizitoriu iar mențiunea instanței de fond cu referire la " forma continuată "; a infracțiunii, este doar o eraore materială care nu poate duce la casarea hotărârii. Totodată, nu solicită modificarea modalității de executare a pedpesie, apreciind că soluția instanței de fond este corectă.
Apărătorul inculpatului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate. Cu onorar din FMJ.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 154 din data de 17 aprilie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Z., în baza art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.e) și g) Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.2 și art.76 alin.1 lit.d) Cod penal, a fost condamnat inculpatul M. M., fiul lui T. și L., născut la data de_ în municipiul Z., jud.Sălaj, cetățean român, studii gimnaziale, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar neîndeplinit, cunoscut cu antecedente penale, domiciliat în municipiul Z., str.Gh.L., nr.16, jud.Sălaj, CNP 1., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.
S-a luat act că partea vătămată P. J. -G., cu domiciliul în municipiul Z.
, A. N., nr.16, jud.Sălaj nu s-a constituit parte civilă în cauză, întrucât prejudiciul cauzat a fost recuperat.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul M.
M. la plata sumei de 900 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 alin.1 Cod procedură penală, suma de 200 lei a fost avansată din fondul M. ui Justiției către Baroul de Avocați Sălaj pentru apărătorul din oficiu, av.Sas Garofița.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul din data de_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, din Dosar nr.1505/P/2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M. M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e) și g) Cod penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de_ sub nr._ .
În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că învinuitul M. M. a sustras, în noaptea de_, în loc public, bani și bunuri de la partea vătămată P. J. -G., în valoare totală de 366 lei.
Pentru dovedirea situației de fapt expusă în rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă: declarația învinuitului M. M. (f.13, 14), declarațiile părții vătămate P. J. G. (f.7, 8-9, 10-11), declarațiile martorului Rațiu Alin Augustin (f.20, 21), declarațiile martorului A. C. (f.22, 23), declarația martorei Bora E. (f.28), dovadă predare-primire bunuri (f.24-25), raport de expertiză medico-legală psihiatrică (f.16), adeverință medicală nr.951/_ (f.18), fișa cazier judiciar a învinuitului (f.15).
În faza de urmărire penală partea vătămată P. J. G. nu s-a constituit ca parte civilă în cauză, deoarece prejudiciul cauzat a fost integral recuperat (f.9).
Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul nu a fost prezent la niciunul dintre termenele de judecată acordate în cauză, fiind citat și cu mandat de aducere și prin afușare la C. Local Z., însă acesta nu a putut fi găsit.
La termenul de judecată din data de_ au fost audiați martorii Rațiu Alin Augustin și Bora E., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei la filele 83-84, fiind omisă audierea martorului A. C. ca urmare a imposibilității obiective de audiere a sa, procedându-se și în conformitate cu prevederile art.327 alin.3 Cod procedură penală și dându-se citire declarației acestuia din faza de urmărire penală.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea stare de fapt:
În data de_, partea vătămată P. J. -G. a încasat salariul de 500 de lei, din care a cheltuit aproximativ 100 de lei în zona Gării CFR, consumând băuturi alcoolice. În jurul orelor 19:00-20:00, având asupra sa restul de 400 lei
(în cupiuri de 1x100, 2x50 și 20x10 lei), telefonul mobil marca Samsung și o pereche de căști la acesta, s-a deplasat cu un autobuz în oraș, unde a mai consumat băuturi alcoolice la localul Imbiss, împreună cu martorul A. C.
. Aici s-a întâlnit și cu inculpatul M. M., pe care îl știa din vedere și căruia obișnuia să îi plătească băutura. În jurul orei 24:00, inculpatul și partea vătămată au ajuns în cazinoul situat lângă magazinul cu piese auto "Nazareth";. Acest aspect este confirmat atât prin declarațiile celor doi, cât și cele ale martorului Rațiu Alin-Augustin, care era barman și era de serviciu în cazinou. Aici partea vătămată a mai comandat de băut, schimbând bancnota de 100 de lei, primind ca rest una de 50 și 3 bancnote de 10 lei. La un moment dat, din cauza faptului că erau gălăgioși, martorul Rațiu Alin-Augustin le-a cerut celor doi să părăsească localul. Cei doi au ieșit din bar, iar inculpatul a dus-o pe partea vătămată, care era într-o stare avansată de ebrietate, spre spatele blocului și a așezat-o pe scările de intrare în bloc. În timp ce o dus-o pe partea vătămată spre scări, inculpatul i-a luat din buzunarul de la piept al salopetei suma de 351 lei, iar din buzunarul din dreapta căștile de la telefonul mobil. La scurt timp după aceasta, în zonă a ajuns o patrulă de poliție care i-a văzut pe cei doi. Au efectuat un control corporal al inculpatului și au găsit asupra acestuia suma de 351 lei și căștile de la telefonul mobil marca Samsung. Banii erau în cupiuri de 3x50, 20x10 și 1x1 lei, adică exact suma pe care partea vătămată a declarat că i-a dispărut și în cupiuri similare (f.24-26). Apoi partea vătămată a fost transportată cu ambulanța la spital deoarece era în stare avansată de ebrietate.
În faza de urmărire penală, inculpatul nu a recunoscut inițial săvârșirea fapte, imediat după ce a fost depistat declarând că banii găsiți asupra sa îi aparțin, că 300 de lei ar fi primit de la administratorul fast-food-ului "Imbiss";, pentru a lua varză, și că a mai primit 200 de lei de la o persoană pentru ceva lucrări efectuate. Aceste afirmații sunt contrazise de declarațiile martorei Bora E. (f.28, 84), care a negat că i-ar fi dat o sumă atât de mare la acel moment
inculpatului. În aceste condiții este evident că suma de 351 de lei provenea din altă sursă, fiind exact suma de bani și în cupiurile sustrasă de la partea vătămată. Ulterior, prin declarația din_, acesta revine și recunoaște că suma de 351 lei îi aparținea inculpatului (f.13), însă banii și căștile de la telefon ar fi căzut din buzunarul părții vătămate și că el i-a ridicat și ar fi vrut să i le restituie dar nu a apucat până la momentul depistării de către organele de poliție. Nici aceste declarații nu pot fi reținute ca sincere, deoarece așa cum rezultă din declarațiile părții vătămate, banii erau în buzunarul de la piept, iar căștile în buzunarul lateral dreapta, prin urmare nu există nicio justificare ca toate aceste bunuri să cadă în momentul în care partea vătămată se apleacă. Pe de altă parte, bunurile au fost găsite asupra inculpatului la controlul corporal al acestuia, nu le-a prezentat de bunăvoie polițiștilor, cum se impunea dacă vroia să restituie aceste bunuri părții vătămate care era lângă el. Mai mult, fiind întrebat la fața locului, a afirmat ca banii îi aparțin, inventând pe loc o poveste prin care să îi justifice, iar despre căștile de telefon a afirmat că le-a găsit. Această variantă a susținut-o atât la fața locului, fiind consemnată în procesul-verbal de constatare (f.26), cât și ulterior, în cuprinsul procesului-verbal de audiere (f.14).
Probele administrate în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor audiați, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, precum și procesul-verbal de cercetare la fața locului se coroborează între ele și dovedesc fără dubiu vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de
furt calificat reținută în sarcina sa.
În drept, fapta inculpatului M. M. care, în noaptea de_, a sustras suma de 351 lei și căști audio în valoare de 15 lei de la partea vătămată
P. J. G., în scopul însușirii pe nedrept a acestora a întrunit elementele
constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.e) și g) Cod penal.
Fapta săvârșită de inculpat este un furt calificat în condițiile art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e) și g) Cod penal. Forma agravată a infracțiunii există întrucât infracțiunea a fost săvârșită pe timp de noapte și în loc public.
Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că infracțiunea de furt calificat a fost săvârșită de inculpat prin acțiunea de luare a bunurilor din posesia părților vătămate, fără consimțământul acestora. Infracțiunea s-a consumat în momentul ieșirii bunurilor din patrimoniul părților vătămate și trecerea lor în stăpânirea inculpatului. Urmarea imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin prejudiciul cauzat părților vătămate, constând în ieșirea din patrimoniul acestora a bunurilor sustrase și, corelativ, aproprierea acestora de către inculpat. Legătura de cauzalitate dintre acțiunea de sustragere și prejudiciul cauzat părților vătămate rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.
Sub aspectul laturii subiective inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. A avut reprezentarea faptei lui, a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui.
Din analiza fișei de cazier a inculpatului rezultă că acesta are antecedente penale, fiind condamnat la o pedeapsă cu închisoarea pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în timpul minorității, ulterior fiindu-i aplicate trei sancțiuni administrative pentru același gen de fapte.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e) și g) Cod penal.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere disp.art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.
În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.181alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
Față de aceste criterii instanța a reținut că fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad mediu de pericol social abstract și concret, inculpatul a săvârșit fapta prin efracție, ceea ce arată o periculozitate mai crescută a faptei și a inculpatului.
Referitor la persoana inculpatului instanța a reținut că acesta este în vârstă de 36 de ani, are antecedente penale pentru fapte similare, care însă nu atrag starea de recidivă, iar pe parcursul urmăririi penale a avut o atitudine nesinceră, nerecunoscând săvârșirea faptei. Totodată, instanța a avut în vedere împrejurarea că inculpatul este încadrat în grad de handicap, i s-a efectuat o expertiză medico-legală psihiatrică, care a concluzionat că acesta prezintă intelect la limită, utilizare nocivă de alcool, dar că are discernământul general și al faptei păstrat (f.16), problemele sale medicale fiind confirmate și de către martora Bora
E., astfel că acestea au fost considerate circumstanțe atenuante judiciare conform art.74 alin.2 Cod penal, urmând a fi coborâtă pedeapsa aplicată inculpatului sub minimul special de 3 ani prevăzut de lege.
Față de circumstanțele reale și personale ale cauzei având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat a fost de natură să
asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
Cât privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal și lit.b) Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii aplicate prin aceasta.
Având în vedere prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și jurisprudența națională dezvoltată pe marginea acestui articol, instanța a apreciat că o instituire a unei interdicții pentru inculpat de a vota în cadrul alegerilor ar constitui o măsură disproporționată față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului. Pornind de la faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța apreciază că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. c), d) și e) Cod penal. La stabilirea pedepsei accesorii, instanța a avut în vedere decizia nr.74/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție dată în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza I-lit.c) nu se va face automat și va fi supusă aprecierii instanței, în funcție de criteriile prevăzute de art.71 alin.3 Cod penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.
Instanța a constatat că au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. l Cod Penal, respectiv: pedeapsa aplicată inculpatului este de 1 an, așadar o pedeapsă mai mică de 3 ani închisoare; inculpatul are antecedente penale, dar acestea se circumscriu prevederilor art.38 alin.2 Cod penal, iar experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, sunt apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art.81 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, conform art.82 Cod penal.
Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, în baza art.71 alin.5 Cod Penal, instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 359 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că partea vătămată P. J. G. nu s-au constituit ca părți civile în cauză, întrucât prejudiciul cauzat a fost integral recuperat, astfel că instanța urmează să ia act de această poziție.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul M.
M. la plata sumei de 900 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului, av.Sas Garofița a fost avansată din fondul M. ui Justiției către Baroul de Avocați Sălaj, conform art.189 alin.1 Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău, solicitând casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună înlăturarea circumstanțelor atenuante prev.de art.74 și art.76 C.penal. apreciind că raportat la împrejurările în care fapta a fost comisă nu se impunea reținerea acestor circumstanțe.
Analizând recursul formulat,pe baza actelor și lucrărilor dosarului,Curtea reține următoarele:
Pe baza probatoriului administrat în cauză,prima instanță a reținut o stare de fapt corectă,corespunzătoare adevărului,din care a reieșit vinovăția
inculpatului în săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e) și g) Cod penal.
În concret ,fapta inculpatului a constat în aceea că, în noaptea de _
, a sustras suma de 351 lei și niște căști audio în valoare de 15 lei de la partea vătămată P. J. G., în scopul însușirii pe nedrept a acestora .
Trecând apoi la sancționarea inculpatului ,instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale prev. de art.72 C.pen. ,respectiv atât circumstanțele reale ale cauzei, cât și circumstanțele personale ale inculpatului.
Raportat la circumstanțele atenuante aplicate de prima instanță, acestea au fost reținute în mod just ,având în vedere persoana inculpatului, respectiv împrejurarea că acesta este încadrat în grad de handicap, i s-a efectuat o expertiză medico-legală psihiatrică, care a concluzionat că prezintă intelect la
limită, utilizare nocivă de alcool, dar că are discernământul general și al faptei păstrat (f.16), problemele sale medicale fiind confirmate și de către martora Bora
E., astfel că acestea au fost considerate circumstanțe atenuante judiciare conform art.74 alin.2 Cod penal, coborând astfel pedeapsa aplicată sub minimul special de 3 ani prevăzut de lege.
Față de toate acestea ,Curtea apreciază că prima instanță, analizând temeinic și argumentând judicios toate aspectele care au fost avute în vedere la stabilirea pedepsei,a realizat o judicioasă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului,atât în ceea ce privește cuantumul acesteia cât și a modalității de executare, neimpunându-se modificarea acesteia,iar pedeapsa va fi în măsură să contribuie la reeducarea acestuia și la prevenirea săvârșirii pe viitor de noi fapte antisociale.
Prin urmare,în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău împotriva sentintei penale nr. 154 din 17 aprilie 2013 a Judecătoriei Z. .
Va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău împotriva sentintei penale nr. 154 din 17 aprilie 2013 a Judecătoriei Z. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. M. V. V. A. L. H.
GREFIER,
L. C.
Dact.I.M./Dact.S.M 3 ex./_
Jud.fond. M. C. Ș.
| ← Decizia penală nr. 1645/2013. Furt calificat | Decizia penală nr. 815/2013. Furt calificat → |
|---|
