Decizia penală nr. 644/2013. Vătămare corporală gravă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.644/R/2013
Ședința publică din 13 mai 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: M. Ș., judecător
ECĂTORI: ANA C.
M.
G.: M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR - VIOLETA TRĂISTARU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpatul M.
V. și partea civilă D. I. împotriva sentinței penale nr.11 din 24 ianuarie 2013 a J. ecătoriei Dragomirești, pronunțată în dosar nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art.182 al.2 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul M. V., av. Comănoiu M. I. și av.Bocșa M.
, în substituirea apărătorului ales al inculpatului av.S. D., toți avocați din cadrul Baroului C., cu delegații la dosar și apărătorul părții civile D. I.
, av. Ban Stefania R. din cadrul Baroului Maramureș, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul M. V. și partea civilă D. I. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.
Apărătorul inculpatului M. V. , în temeiul art.385/15 pct.2 lit.b C.pr.pen., solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate în ceea ce privește latura penală și achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C.pr.pen., respectiv fapta nu a fost săvârșită de către inculpat.
În susținerea recursului solicită a se avea în vedere și prevederile art.122 al.1 lit.c C.pen., privind prescripția răspunderii penale pentru infracțiunea, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, având în vedere că fapta a fost săvârșită la data de_, iar termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit la data de_, astfel că se impune a se constata încetarea procesului penal.
De asemenea, solicită a se avea în vedere că în cauză nu există nici o probă directă, care să conducă la concluzia că inculpatul ar fi persoana care a săvârșit infracțiunea.
În ceea ce privește latura civilă, apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că această cerere de constituire de parte civilă a fost tardiv formulată.
Referitor la schimbarea încadrării juridice a faptei, apreciază că instanța de fond în mod corect a apreciat că nu se impune schimbarea încadrării juridice.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului declarat de inculpat și respingerea recursului declarat de partea vătămată.
Apărătorul părții civile D. I. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, admițând schimbarea încadrării juridice astfel cum a fost solicitată din infracțiunea de vătămare corporală gravă în tentativă la infracțiunea de omor calificat.
Apreciază că raționamentul prin care instanța de fond a ajuns la a respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei deduse judecății este greșit.
Solicită a se avea în vedere că din probele administrate, rezultă că toate cele patru lovituri aplicate de inculpat au pus în pericol viața părții vătămate. Mai mult, după aplicarea loviturilor, inculpatul a abandonat partea vătămată, astfel că, deși nu a urmărit, inculpatul a acceptat posibilitatea producerii decesului acesteia.
De asemenea, apreciază că în mod greșit prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante pe baza cărora a scăzut
limitele de pedeapsă la mai puțin de jumătate din minimul special prevăzut de lege, deși se menționează că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii.
În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul M. V., solicită admiterea acestuia și a se dispune rejudecarea cauzei de către Tribunalul Maramureș.
Referitor la prescripția invocată, susține că termenul de prescripție nu este împlinit.
Reprezentantul M. ui P. solicită respingerea ambelor recursuri declarate în cauză pentru următoarele argumente:
În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul M. V., consideră că nu sunt îndeplinite condițiile referitoare la intervenția prescripției răspunderii penale, astfel încât nu se impune a se dispune admiterea recursului și încetarea procesului penal. Este real că termenul de prescripție conform art.122 C.pen. este de 8 ani. Întrucât prescripția este vădit întreruptă prin curgerea procesului penal, operează dispozițiile art.124 C.pen. privind prescripția specială, al cărei termen nu s-a împlinit în cauză.
Prin urmare, raportat la aceste dispoziții legale și la încadrarea juridică a faptei, această solicitare nu este întemeiată.
Pe fondul cauzei, apreciază că recursul este nefondat deoarece toate aserțiunile din cuprinsul hotărârii atacate sunt corespunzătoare materialului probator administrat în cauză, atât în ceea ce privește latura penală, cât și în ceea ce privește latura civilă.
Cu privire la vinovăția inculpatului, apreciază că nu există dubii, deoarece lipsa martorilor oculari nu înlătură vinovăția unei persoane, cât timp există alte probe directe și indirecte raportat la leziunile suferite de victimă, care să poată conduce instanța, dincolo de orice îndoială rezonabilă, la concluzia existenței vinovăției inculpatului.
Prin urmare, solicită a se constata că starea de fapt a fost determinată de instanță cu acuratețe juridică din perspectiva art.63 C.pr.pen., și din perspectiva interpretării în final a materialului probator, pedeapsa a fost determinată prin încadrarea juridică corectă, iar sancțiunea aplicată este judicioasă.
Din această perspectivă, solicită respingerea și a recursului declarat de partea civilă, considerând că instanța în mod corect nu a procedat la schimbarea încadrării juridice în tentativă la infracțiunea de omor, întrucât argumentele specifice speței nu conduc la această concluzie din perspectiva dovedirii rezonabile a intenției făptuitorului sub aspectul disp.art.19 C.pen.
Consideră că, deși este cert și obiectiv faptul că victima - parte civilă a fost lovită, cauzându-i-se leziuni corporale substanțiale care i-au pus în primejdie viața, din perspectivele celorlalte criterii, care fac diferența între infracțiunile contra vieții și infracțiunea prev. de art.182 C.pen., aserțiunile instanței sunt judicioase, astfel că încadrarea juridică a fost stabilită corect. Are în vedere faptul că în această cauză, aplicarea loviturilor de către agresor s-a făcut pe timp de noapte, în condițiile în care nu putem deduce în nici un fel, care a fost mecanismul exact de lovire.
Prin urmare, apreciază că este rezonabilă juridic ipoteza reținută de instanță din perspectiva laturii subiective, aceea a faptului că se poate deduce cu certitudine doar intenția inculpatului de a aplica lovituri în scop de corecție a părții vătămate, fără a exista vreo certitudine că inculpatul a acceptat sau a luat în considerare ipoteza decesului victimei.
Raportat la aceste împrejurări concrete ale speței, consideră că încadrarea juridică este corectă, sens în care solicită a fi menținută.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.11 din 24 ianuarie 2013 a J. ecătoriei Dragomirești, pronunțată în dosar nr._, în temeiul art. 334 C.pr.penală, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice pentru infracțiunea pentru care inculpatul M. V. a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul din_ din dos. nr. 312/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești, din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. și ped. de art.182 alin.2 C.pen. în infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. și ped. de art.20 raportat la art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.i C.pen., sau reținerea prevederilor art. art.73 lit.b C.pen.
În temeiul art.345 al.2.c.p.p. s-a dispus condamnarea inculpatului M.V., fiul lui I. și I., născut la_ în comuna B. Vodă, județul Maramureș, cetățenia română, studii 8 clase, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, fără antecedente penale, cu domiciliu în comuna B. Vodă, nr.414, județul Maramureș, posesor al C.I. seria MM, nr.3., CNP.1.
, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. și ped. de art.182 alin.2 C.pen., cu aplicarea art. 74, lit. a), raportat la art. 76, lit. d) Cod penal la pedeapsa închisorii de un an.
În temeiul art.81 și 82 C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani.
S-a făcut aplicarea art.71 și 64 lit. a), teza a II-a din Codul penal și, respectiv, art.71 al.5 c.p. și art.83 c.p. combinat cu art.359 C.pr.p.
În temeiul art.359 C.pr.penală, s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83 C.p.
În temeiul art.15 alin. 2 C.pr.penală, s-a respins ca tardivă cererea de constituire ca parte civilă a părții vătămate D. I. - domiciliat în B. Vodă nr. 421, jud. Maramureș.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești din 19 iunie 2012 s-a pus in mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului M. V. - pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.2 Cod penal.
În actul de sesizare a instanței se reține, în fapt, că în seara zilei de_, în localul S.C. Sfatcom S.R.L. din B. Vodă, în jurul orelor 21.30- 22.00, între partea vătămată D. loan și inculpatul M. V. a existat un
conflict spontan, aceștia înjurându-se si îmbrâncindu-se reciproc, ocazie cu care partea vătămată i-a aplicat inculpatului o lovitură cu palma peste față.
Între cei doi a intervenit martorul Bizău Cristian Mitică pentru a aplana conflictul, iar la scurt timp inculpatul a părăsit localul, spunându-i la plecare părții vătămate pe un ton amenințător "Lasă că mai vorbim noi !".
Imediat au ieșit din local atât partea vătămată, cât si martorul Bizau Cristian Mitica, îndreptându-se către domiciliile lor situate pe Ulița Taurilor din com. B. Vodă.
Întrucât inculpatul locuiește pe aceeași stradă cu partea vătămată și martorul Bizau Cristian Mitică, în drumul lor cei doi l-au ajuns pe acesta din urmă si s-au deplasat împreună pe traseul Ulița Bocicoelului - Ulița Fabricii
- Ulița Taurilor. (așa cum rezultă din schița de fila 14 din dos de urmărire penală).
La intrarea pe Ulița Taurilor, cei trei s-au despărțit, partea vătămată a luat-o spre stânga, la domiciliul său de la nr.421, în timp ce martorul Bizau Cristian Mitica si inculpatul M. V. la dreapta (fila 14).
Apoi, martorul Bizau Cristian Mitica s-a despărțit de inculpat, oprindu-se la domiciliul său de la nr.408.
Se reține că în momentele imediat următoare, inculpatul s-a întors din drumul său spre casă, până în dreptul imobilului de la nr.421 aparținând părții vătămate, de unde a chemat-o până la el pentru a discuta. Partea vătămată a ieșit din curte, iar cei doi s-au deplasat câteva zeci de metri, până în dreptul imobilului de la nr.423 aparținând martorului M. V., unde inculpatul i-a aplicat fără nicio justificare părții vătămate mai multe lovituri cu un corp dur - probabil piatră - în partea dreaptă a capului, provocându-i căderea.
Partea vătămată D. I. și-a pierdut pe moment cunoștința, iar după ce și-a revenit, s-a deplasat cu greu până la domiciliul său unde soția sa l-a observat că este plin de sânge și nu poate sa vorbească, iar în jurul orelor 00.00, 1-a dus la Centrul Medical de Permanență D., ulterior fiind
internat la Spitalul J. ețean Baia Mare în perioada 22.03 -_ .
Părții vătămate i s-a emis certificatul medico-legal nr.338/_, din concluziile căruia rezultă că leziunile traumatice pot data din data de_, s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, necesită pentru vindecare 45-50 zile de îngrijiri medicale și au pus in primejdie viața părții vătămate. (filele 54-55)
Prin ordonanța din data de_ s-a dispus efectuarea in cauză a unei expertize medico-legale, concluziile acestei lucrări fiind similare cu cele ale certificatului medico-legal amintit mai sus, în sensul ca fiecare din leziunile craniocerebrale suferite au pus în primejdie viața părții vătămate (filele 56-62).
În Rechizitoriu se reține că inculpatul M. V. a avut o poziție nesinceră, negând săvârșirea faptei pe tot parcursul urmăririi penale (filele 107-108, 111-114).
Însă afirmațiile inculpatului sunt contrazise de cele ale părții vătămate și ale martorilor (filele 78 verso, 83 verso, 86 verso).
Se mai reține că aspectele învederate de către partea vătămată sunt conforme cu concluziile cercetărilor la fața locului efectuate la datele de 22 si_, dar și cu concluziile constatării tehnico-stiintifice, inculpatul, partea vătămată si martorul Bizau Cristian Mitica fiind testați cu tehnica poligraf (filele 91-105).
În drept, se reține că fapta inculpatului M. V. care, la data de _
, i-a aplicat părții vătămate D. loan lovituri cu un corp dur in zona capului, provocându-i leziuni traumatice, pentru a căror vindecare au fost necesare 45-50 zile de îngrijiri medicale si care i-au pus in primejdie viata, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporala gravă, prevăzută si pedepsită de dispozițiile art.182 alin.2 Cod penal.
Se mai reține că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă pe parcursul urmăririi penale.
În probațiune, se arată că faptele reținute în sarcina inculpatului se probează cu procesul-verbal de consemnare a denunțului oral (fila 11); procesele-verbale de cercetare la fata locului (filele 12-23); procesele-verbale de conducere in teren (filele 24-40); procesele-verbale de efectuare a unor experimente judiciare (filele 41-42); procesul-verbal de confruntare (filele 88- 89); rapoartele de constatare tehnico-științifică poligraf (filele 91-105); declarațiile părții vătămate (filele 43-51); declarațiile martorilor (filele 63-73, 75-78, 81-86); declarațiile inculpatului (filele 107-108, 111-114), precum si declarația dată de acesta cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, consemnata in procesul-verbal Seria B nr.00753205/_ (fila 115)
În faza de judecată, inculpatul și-a menținut poziția de nerecunoaștere, așa cum rezultă din declarația acestuia de la f.91, cât și la ultimul cuvânt, când a arătat că nu se consideră vinovat de
săvârșirea infracțiunii.
În fața instanței au fost reaudiați partea vătămată D. I. (f.90), inculpatul M. V. (f. 91) și martorii propuși prin Rechizitoriu.
La termenul de judecată din data de_, instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice solicitate de reprezentanta părții vătămate din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. și ped. de art.182 alin.2 C.pen. în infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. și ped. de art.20 raportat la art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.i C.pen.
Raportat la poziția de recunoaștere a părții vătămate că i-a aplicat inculpatului o palmă, s-a mai pus în discuția părților și reținerea prevederilor art. art.73 lit.b C.pen.
La termenul din_ reprezentanta inculpatului a solicitat încuviințarea probei cu expertiza psihiatrică, pentru a se constata dacă inculpatul în momentul săvârșirii infracțiunii a avut discernământ, precum și dacă în prezent are sau nu discernământ, raportat la actele medicale
depuse și la faptul că mama acestuia a fost cunoscută ca o persoană cu grave probleme psihiatrice.
Instanța, raportat la faptul că fapta s-a petrecut în 2005, la poziția inculpatului care, chiar dacă nu a recunoscut efectiv că a lovit partea vătămată, nu a invocat în apărare probleme psihice, la faptul că proba s-a solicitat la al șaselea termen de judecată, a respins proba cu expertiza psihiatrică.
Reprezentanta părții vătămate a solicitat reaudierea martorilor audiați în lipsa părții vătămate și a inculpatului la termenul din_, însă
instanța a respins și această solicitare, apreciind că nu s-a produs nicio vătămare a drepturilor procesuale ale părților, deoarece martorii s-au audiat la al treilea termen de judecată, când s-a constatat regularitatea și când inculpatul a fost reprezentat de avocatul ales. În plus, instanța consideră că neregularitatea respectivă ar fi trebuit invocată la termenul următor, iar nu după trei termene de judecată.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul din 19 iunie 2012 inculpatul M. V. a fost trimis în judecată, reținându-se că fapta acestuia, care la data de_ i-a aplicat părții vătămate D. loan lovituri cu un corp dur in zona capului, provocându-i leziuni traumatice, pentru a căror vindecare au fost necesare 45-50 zile de îngrijiri medicale si care i-au pus in primejdie viata, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută si pedepsită de dispozițiile art.182 alin.2 Cod penal.
Chiar dacă inculpatul nu a recunoscut fapta și nu au existat martori oculari care să vadă exact momentul în care acesta a lovit-o pe partea vătămată, fapta a fost dovedită, atât cu probele administrate în faza de urmărire penală, cât și cu cele administrate în fața instanței.
Față de susținerea inculpatului că nu a fost ridicată si conservată ca probă, piatra cu care se presupune că ar fi fost lovită partea vătămată, care avea pete de sânge si fire de păr și nu au fost verificate amprentele de pe aceasta pentru a se putea stabili dacă ele aparțin sau nu inculpatului, instanța a constatat că aceste probe nu au fost solicitate de către inculpat, ci au fost amintite prima dată în concluziile scrise. În plus, instanța a considerat că vinovăția acestuia rezultă din celelalte probe administrate în cauză.
Inculpatul nu a contestat că în seara de_, în jurul orelor 21.30- 22.00, a avut un conflict cu partea vătămată în localul S.C. Sfatcom S.R.L. din B. Vodă, aceștia înjurându-se si îmbrâncindu-se reciproc, ocazie cu care partea vătămată i-a aplicat inculpatului M. V. o lovitură cu palma peste față, aspect recunoscut de către aceasta.
Inculpatul a recunoscut că a plecat împreună cu partea vătămată din local, fiind însoțiți și de către Bizău Cristian, până în fața fabricii, de unde împreună cu Bizău Cristian a luat-o în dreapta, către casa lor, iar partea vătămată a luat-o în stânga către casa lui.
Însă, inculpatul susține că nu s-au mai întâlnit în acea seară deoarece trebuia să se trezească a doua zi la ora 5.00 pentru a merge la soția, care era internată în spital în altă localitate.
Deoarece în dimineața zilei următoare, pe la orele 5.00-6.00 a venit poliția la casa lui, aducându-i la cunoștință faptul că D. Ion a fost bătut, a arătat că nu a mai plecat din localitate în ziua respectivă.
Chiar dacă de la momentul incidentului, din 21 martie 2005 și până la audierile din fața instanței, în 2012-2013 au trecut mai mulți ani și martorii audiați nu și-au mai amintit exact ce s-a întâmplat, martorul M. A., care a fost în seara respectivă în localul unde a avut loc incidentul a arătat că în acea seară, după ce D. I. l-a lovit pe M. V., văzându-i pe cei doi nervoși și în stare de ebrietate, s-a gândit că s-ar putea să se bată.
Este adevărat că o persoană nu poate fi condamnată doar pe baza unor simple supoziții, însă în momentul în care integritatea corporală a unei persoane este afectată, fiindu-i chiar pusă viața în pericol, chiar dacă la momentul producerii leziunilor descrise în certificatul medico-legal nu au existat martori oculari, trebuie găsită și pedepsită persoana vinovată.
În cazul de față, singura persoană bănuită de producerea leziunilor a fost inculpatul, datorită relațiilor apropiate dintre membrii comunității satului, a faptului că a existat un conflict deschis între el și partea vătămată chiar în seara respectivă, pe fondul consumului de alcool, a intervalului scurt de timp scurs, între momentul conflictului deschis cu inculpatul, al
despărțirii celor doi în prezența martorului Bizau Cristian și apoi momentul producerii leziunilor, părțile au avut acel conflict în local în jurul orelor 22.00, la aproximativ două-trei minute după ce i-a dat palma inculpatului
V., D. I. a plecat către casă împreună cu martorul Bizău Cristian, în urma inculpatului, pe care l-au ajuns din urmă și au mers toți trei
împreună către casă pentru o scurtă perioadă de timp, despărțindu-se în jurul orelor 22.30, iar soția lui D. I. a arătat că l-a văzut pe soțul ei lovit în jurul orelor 23.00 ( dec. f.115), iar martora Timiș M. -Firuța și actele medicale au confirmat că partea vătămată a venit la Centrul de Permanență Dragomirești aproximativ la miezul nopții.
În cauză s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice, inculpatul, partea vătămata si martorul Bizau Cristian Mitica fiind testați cu tehnica poligraf(filele 91-105 din dosarul de urmărire penală).
Din concluziile acestuia rezultă că M. V. a avut un comportament simulat atunci când nu a recunoscut săvârșirea faptei, în timp ce partea vătămată D. I. și martorul Bizau Cristian Mitica au răspuns sincer la
întrebările puse.
Este adevărat că expertiza tehnico-științifică - poligraful, singură nu poate duce la condamnarea unei persoane deoarece trebuie coroborată cu celelalte mijloace de probă.
În cauză s-au administrat și alte mijloace de probă prevăzute de procedura penală, respectiv cercetare la fata locului, s-au efectuat experimente judiciare; s-a procedat la confruntarea inculpatului cu martorul Bizău Cristian (filele 88-89); declarațiile părții vătămate (filele 43-51); declarațiile martorilor (filele 63-73, 75-78, 81-86); declarațiile inculpatului (filele 107-108, 111-114), precum si declarația dată de acesta cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală din data de_ (fila 115).
Între susținerile inculpatului din data de 24 martie 2005, cu ocazia confruntării cu martorul Bizău Cristian, în care arată că a mers singur până acasă după ce a ieșit din alimentară și declarația dată în fața instanței, în care a arătat că a plecat împreună cu partea vătămată și Bizău Cristian din local, până în fața fabricii, de unde el împreună cu Bizău Cristian a luat-o în dreapta, către casa lui și a lui Bizău Cristian, iar partea vătămată a luat-o în stânga către casa lui, există evidente contradicții. De asemenea, există contradicții între declarațiile inculpatului care a arătat că în acea zi nu a consumat deloc alcool și între declarațiile aceluiași martor și a lui M. A., din care rezultă că inculpatul era vizibil sub influența băuturilor alcoolice în acea zi, sunt diferențe semnificative.
Martorul Bizău Cristian a declarat de mai multe ori, inclusiv în suplimentul de declarație de la f. 68 din dosarul de urmărire penală că "D.
I. era băut în seara respectivă, iar M. V. era mai băut decât acesta";. Chiar și partea vătămată a admis în declarații că amândoi erau băuți în acea zi.
De asemenea, și din actele medicale depuse în fața instanței rezultă că inculpatul a fost internat de mai multe ori la secția de psihiatrie a Spitalului Municipal Sighet pentru consum de alcool.
Chiar dacă aceste aspecte nu se referă strict la fapta de lovire, pot contura o părere cu privire la sinceritatea inculpatului, putând duce la concluzia că poziția acestuia, în ansamblu, este una nesinceră.
Față de ansamblul probator administrat în cauză, instanța și-a făcut convingerea că inculpatul este autorul faptei reținute în sarcina sa.
Reprezentanta părții vătămate a solicitat, în temeiul art.334 C.pr.penală, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.2 C.pen. în infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. și ped. de art.20 raportat la art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.i C.pen. și declinarea competenței în favoarea Tribunalului Maramureș.
Chiar dacă partea vătămată a fost lovită de mai multe ori în zona capului, față de împrejurările comiterii faptei, în apropierea casei celor doi, de obiectul cu care a fost lovită, respectiv o piatră, atitudinea subiectivă a inculpatului, care este evident că nu a dorit, la momentul agresiunii, suprimarea vieții părții vătămate, instanța a apreciat că încadrarea dată faptei în Rechizitoriu este corectă și punerea vieții părții vătămate în pericol din partea inculpatului, nu a fost intenționată.
Pentru a fi în prezența tentativei la infracțiunea de omor, trebuie ca inculpatul să fi dorit și urmărit moartea părții vătămate, însă urmarea periculoasă să nu se producă din motive obiective, însă nu este cazul de față.
Cu privire la reținerea scuzei provocării prevăzute de disp. art.73 lit.b C.pen., instanța a apreciat că, chiar dacă partea vătămată a recunoscut că i- a dat o palmă inculpatului, având în vedere că a trecut cel puțin o oră între acel moment din local și momentul săvârșirii infracțiunii, care s-a petrecut ulterior, în apropiere de casa părții vătămate, nu se impune reținerea acelei circumstanțe.
Infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută la aliniatul 2 teza ult. a art.182 C.pen. se pedepsește cu închisoare de la 2 ani la 10 ani.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, instanța a ținut seama de dispozițiile art. 72 Cod penal, de gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite și de circumstanțele care caracterizează persoana inculpatului. Acesta s-a prezentat în fața organelor judiciare și în fața instanței, însă nu a avut o comportare sinceră, respectiv lipsa antecedentelor penale, astfel că instanța a rețiut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. d) C.penal.
În consecință, instanța a stabilit pedeapsa la un an închisoare.
Instanța a da eficiență lipsei antecedentelor penale ale inculpatului prin aplicarea dispozițiilor art. 81 C. penal privind suspendarea condiționată a pedepsei fără executarea acesteia, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei sancțiuni neprivative de libertate.
În temeiul art.81 și 82 C.pen., instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani.
S-a făcut aplicarea dispoz. art. 359 C.pr.penală rap. la art. 83 Cod penal, art.71 raportat la 64 lit. a) teza a II-a C.pen. și, respectiv, art.71 al.5 C.p.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța a constatat că partea vătămată D. I. nu s-a prezentat la primul termen de judecată, deși a semnat personal de primirea citației (f. 13), așa cum rezultă din Încheierea din data de_ (f. 18); nu s-a prezentat nici la termenul din data de_ (f. 29).
Deși a fost din nou citat pentru termenul din_ și a semnat personal de primirea citației (f.30), partea vătămată D. I. nu s-a prezentat în fața instanței.
Din 2005, de când s-a săvârșit fapta și până în_, partea vătămată avea destul timp să se constituie parte civilă.
La termenul din_ (al treilea termen de judecată) s-a prezentat apărătorul ales al inculpatului, av. D. Ștețco, care a arătat că inculpatul este în imposibilitate de a se prezenta la instanță și a depus un bilet de ieșire din spital din anul 2010 (f.40,41). La același termen s-a dat citire actului de sesizare al instanței și s-a procedat la audierea martorilor prezenți.
Abia la următorul termen din data de_ s-a prezentat partea vătămată, iar la termenul din data de_ aceasta a fost asistată și de un apărător ales.
Este adevărat că la data de_, când s-a dat citire actului de sesizare, partea vătămată s-a internat în spital, însă a semnat de primirea citației la data de_ și instanța apreciază că oricum, și de la acel termen și de când a primit prima dată citația, avea timp suficient pentru angajarea unui apărător, sau pregătirea apărării în cauză și formularea pretențiilor civile. Termenele prevăzute de Codul de procedură penală sunt de decădere, iar instanța nu poate trece peste acestea.
Oricum, nimic nu împiedică partea vătămată să se adreseze separat instanței civile pentru despăgubirile pretins săvârșite în urma infracțiunii, potrivit art. 19 C.pr.penală.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs inculpatul
M. V. și partea civilă D. I. .
Partea civilă D. I. a solicitat casarea hotărârii atacate și, rejudecând, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.2 C.pen. în infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. și ped. de art.20 raportat la art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.i C.pen. și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Maramureș, iar în subsidiar, dacă nu se impune schimbarea încadrării juridice, majorarea pedepsei aplicate
inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă și admiterea acțiunii civile formulate în cauză.
În motivarea recursului, s-a arătat, în primul rând că în mod greșit instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei deduse judecății, raționamentul în acest sens nefiind convingător.
Raportat la leziunile suferite de partea vătămată, obiectul folosit, zonele corpului vizate, intensitatea loviturilor, la împrejurarea că toate cele patru lovituri aplicate de inculpat au pus în pericol viața acesteia, iar după aplicarea loviturilor, inculpatul a abandonat partea vătămată - se poate aprecia că inculpatul, chiar dacă nu a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii decesului părții vătămate
Apoi, pedeapsa aplicată inculpatului nu a fost corect individualizată, sub aspectul cuantumului și modalității de executare, instanța reținând nejustificat în favoarea sa circumstanțe atenuante, deși a avut o atitudine nesinceră.
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată în cauză, instanța a respins-o neîntemeiat, în condițiile în care, într-adevăr, pretențiile civile s-au formulat după citirea actului de sesizare, dar fără ca instanța să aducă la cunoștința părții vătămate, la termenele la care a fost prezentă, că are dreptul să se constituie parte civilă în cauză, conform art.320 alin.1 C.pr.pen.
Inculpatul M. V. a solicitat casarea sentinței atacate sub aspectul laturii penale și achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit.c C.pr.pen. și, totodată, încetarea procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În motivarea recursului s-a arătat că, fapta reținută în sarcina inculpatului se susține că a fost săvârșită la data de_, iar termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit la data de_, conform art.122 al.1 lit.c C.pen..
Apoi, în cauză nu există nici o probă directă, care să dovedească că inculpatul este autorul faptei deduse judecății.
Verif ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată nefondate recursurile formulate în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Fără a relua întreaga motivare a instanței de fond, pe care Curtea și-o însușește, fiind întrutotul de acord, vom arăta în continuare motivele pentru care criticile recurenților sunt nefondate.
Astfel, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, judicios analizate și interpretate, instanța a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că la data de_, inculpatul M. V., după un conflict anterior avut cu partea vătămată D. loan în localul S.C. Sfatcom S.R.L. din B. Vodă, jud. Maramureș, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu un corp dur în zona capului, provocându-i leziuni traumatice, pentru a căror vindecare au fost necesare 45-50 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus in primejdie viața.
Chiar dacă inculpatul a negat constant comiterea faptei, iar martori oculari nu au existat, fapta a fost dovedită cu declarațiile părții vătămate, coroborate cu restul probelor indirecte administrate în cauză, precum și cu inadvertențele și contradicțiile ce rezultă din declarațiile inculpatului.
Astfel, sunt în acest sens - declarațiile martorului Bizău Cristian, concordante cu ale părții vătămate, în sensul că a însoțit părțile până aproape de locuința acestora și s-a despărțit de ele în intervalul orar, în care s-a dovedit că s-a comis fapta, fiind ultima persoană, care i-a văzut împreună înainte de despărțire; declarația martorului M. A., prezent în data respectivă la localul unde s-au întâlnit părțile și care, i-a văzut pe ambii, nervoși și în stare de ebrietate; declarația martorei D. I. , soția părții vătămate, care a arătat că l-a văzut pe soțul ei lovit în jurul orelor 23.00; declarația martorei Timiș M. -Firuța și actele medicale, care au confirmat că partea vătămată a venit la Centrul de Permanență Dragomirești aproximativ la miezul nopții. De asemenea, vin să completeze probatoriul în acest sens, împrejurările indirecte care, prin coroborare, duc la concluzia vinovăției inculpatului - existența unui conflict deschis între inculpat și partea vătămată, chiar în seara respectivă, necontestat de inculpat; intervalul scurt de timp scurs, între momentul conflictului deschis cu inculpatul, al despărțirii celor doi în prezența martorului Bizau Cristian și apoi momentul producerii leziunilor (părțile au avut acel conflict în local în jurul orelor 22.00, la aproximativ două-trei minute după ce i-a dat palma inculpatului
M. V., D. I. a plecat către casă împreună cu martorul Bizău Cristian, în urma inculpatului, pe care l-au ajuns din urmă și au mers toți trei
împreună către casă pentru o scurtă perioadă de timp, despărțindu-se în jurul orelor 22.30); comportamentul simulat al inculpatului, relevat de testul poligraf - care, chiar dacă nu cu titlu de probă, relevă indicii importante cu privire la nesinceritatea inculpatului; contradicțiile și inadvertențele din declarațiile inculpatului - sub aspectul împrejurării că a mers singur până acasă sau însoțit de partea vătămată și martorul Bizău Cristian, că în acea zi nu ar fi consumat deloc alcool.
Apoi, fapta inculpatului a fost corect încadrată juridic în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.2 C.pen., instanța respingând întemeiat cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. și ped. de art.20 raportat la art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.i C.pen., cu o motivare corespunzătoare arătată în considerente, în sensul că, față de împrejurarea că incidentul a avut loc în apropierea casei celor doi, pe timp de noapte, folosindu-se o piatră, nu se poate susține cu certitudine că inculpatul a văzut clar ce zonă a corpului lovește, a plănuit, în stare de ebrietate fiind, cum să acționeze, nefiind certă astfel, atitudinea subiectivă a inculpatului în sensul intenției de ucidere, chiar dacă loviturile aplicate au pus în primejdie viața părții vătămate.
De asemenea, corect a apreciat instanța că nu sunt incidente în cauză dispoz. art. 73 lit.b C.pen. privind scuza provocării, întrucât, chiar dacă partea vătămată a recunoscut că i-a dat o palmă inculpatului, având în vedere că a trecut cel puțin o oră între acel moment din local și momentul săvârșirii infracțiunii, care s-a petrecut ulterior, în apropiere de casa părții vătămate, nu se poate susține că inculpatul, și în stare de ebrietate fiind, mai era sub stăpânirea unei puternice tulburării provocate de atitudinea părții vătămate, cu o oră în urmă.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea constată că aceasta a fost corect individualizată, ca și cuantum și modalitate de executare, fiind valorificate eficient criteriile prev. de art. 72 Cod penal, avându-se în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite și circumstanțele care caracterizează persoana inculpatului - s-a prezentat în fața organelor judiciare și în fața instanței, însă nu a avut o comportare sinceră, fără antecedentele penale, reținându-se justificat această din urmă împrejurare ca circumstanță atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C.pen. și dându-se eficiență dipoz. art. 76 lit. d) C.penal.
S-a aplicat astfel o pedeapsă în limite legale, în măsură a realiza scopul prev. de art.52 C.pen., chiar și în condițiile suspendării executării pedepsei, fiind îndeplinite în cauză dispoz. de art.81 C.pen.
Curtea constată totodată, că a fost soluționată corect și acțiunea civilă formulată de partea vătămată D. I., respingânu-se ca tardivă.
Împrejurarea că instanța nu a adus la cunoștința părții vătămate, că are dreptul să se constituie parte civilă în cauză, conform art.320 alin.1 C.pr.pen. este o imputabilă însăși părții vătămate, se datorează atitudinii sale procesuale, aceasta lipsind la termenul la care, procedural, instanța putea face acest lucru, înainte de a da citire actului de sesizare. Pe de altă parte, nerespectarea acestei dispoziții procedurale poate atrage, eventual, sancțiunea nulității relative, care însă nu a fost invocată în condițiile și termenele prev. de art.197 C.pr.pen. și, instanța de recurs nu consideră că se impune a fi luată în considerare o astfel de încălcare, nefiind necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
În fine, nu este fondată solicitarea inculpatului de constatare a prescripției răspunderii penale, întrucât termenul prescripției răspunderii penale pentru infracțiunea prev. de art.182 alin.2 C.pen. este de 8 ani, conform art.122 alin.1 lit.c și alin.2 C.pen. ( pedeapsa pentru această infracțiune fiind închisoarea de la 2 al 10 ani) și a început să curgă la data comiterii infracțiunii_ și, s-ar fi împlinit, într-adevăr, în martie 2013, dacă nu ar fi fost întrerupt cursul prescripției prin începerea urmăririi penale la data de 9 mai 2006, inculpatul fiind audiat și la_ cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, fiind incidente deci,
dispoz.art.123 C.pr.pen.; termenul prescripției speciale este de 16 ani, conf. art.124 C.pr.pen. și nu este împlinit în cauză.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată legală și temeinică hotărârea atacată, iar recursurile în cauză urmează a fi respinse ca nefondate, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat Comănoiu I. .
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. vor fi obligați recurenții să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei, fiecare, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de către inculpatul M. V.
, domiciliat în B. Vodă nr. 414 și partea vătămată D. I., domiciliat în B. Vodă nr. 421, împotriva sentinței penale nr. 11 din 24 ianuarie 2013 a J. ecătoriei Dragomirești.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției, reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat Comănoiu I. .
Obligă pe recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei, fiecare, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 mai 2013 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
M. Ș. | ANA C. | L. | M. |
G.
M. B.
Red.A.C./Tehnred.A.C. 3 ex./_
J. . fond: V.E.Gavriș T.
| ← Decizia penală nr. 422/2013. Vătămare corporală gravă | Decizia penală nr. 23/2013. Vătămare corporală gravă → |
|---|
