Decizia penală nr. 1206/2013. Mentinere arest preventiv

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a1

DECIZIA PENALĂ NR.1206/R/2013

Ședința publică din 24 septembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE	: I.	M.	, judecător
JUDECĂTORI	: V.	V.	A.
	: L.	H.
GREFIER	: L.	C.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR - VIOLETA TRĂISTARU

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul D. SS S.

, împotriva încheierii penale din data de_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._ , prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fiind trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 432/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. , pentru complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 26 C.pen. rap. la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen; evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen; complicitate la tentativă la infracțiunea de stabilire, cu rea credință, a cuantumului TVA de rambursat, prev. de art. 26 C.pen. rap. la art. 20 C.pen. rap. la art. 8 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 241/2005; spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, republicată (art. 23 alin. 1 lit. a în numerotarea anterioară a legii), cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., în concurs real și ideal, conf. art. 33 lit. a și b C.pen.;

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul D. SS S.

, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.Jucan Tudor Horea, fără delegație avocațială depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că înțelege bine limba română întrucât din anul 1994 se află în România și că-și menține recursul declarat în cauză.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună în principal, punerea de îndată în libertate a inculpatului iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara. Astfel, apreciază că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă în prezent, nefiind întrunite condițiile prev.de art.143 și art.148 lit.a,b,d și f C.pr.pen. Solicită a se avea în vedere că acest dosar nu-l privește în integralitatea sa pe inculpat. În afară de declarația inculpatului H. M., la dosar nu există alte probe sau indicii din care să rezulte că acesta se face vinovat de săvârșirea faptei, ori, această declarație ar trebui coroborată și cu alte probe din dosar. Solicită a se observa că inculpatul H. și inculpatul D. SS S. au fost asociați și

administratori la o firmă iar inculpatul H. i-a cesionat 50% din părțile sociale, solicitând la Tribunalul Specializat C. să se dispună încetarea calității sale de administrator. Acest inculpat, deși s-a retras din societate și a fost despăgubit, a solicitat ca un bun al firmei să-i fie încredințat, fiind vorba despre un autoturism. Referitor la temeiul de arestare, prev.de art.148 lit.a C.pr.pen., consideră că acesta nu subzistă. Împotriva inculpatului s-a început urmărirea penală la data de_ și așa cum rezultă din copia pașaportului, inculpatul a părăsit teritoriul României în data de_ iar înainte de această dată nu a fost citat de către organele de poliție. După ce a aflat de demersurile judiciare împotriva sa, inculpatul a decis să se întoarcă în țară pentru a se apăra. Din păcate, tatăl inculpatului s-a îmbolnăvit grav iar la data de_ acesta a decedat și imediat după aceea a început demersurile pentru a se întoarce în țară. Acest lucru nu a fost posibil imediat deoarece pașaportul și permisul de ședere în România au

expirat și imediat ce i-a fost eliberat titlu de călătorie,s-a întors în țară.

Referitor la temeiul de arestare prev.de art.148 lit.b C.pr.pen., și acesta este neîntemeiat deoarece nu a știut de actele de cercetare și nu i-a cerut nicciodată inculpatului H. să nu declare adevărul.

Referitor la temeiul de arestare prev.de art.148 lit.c C.pr.pen., solicită a se avea în vedere că inculpatul nu a mai săvârșit altă faptă.

Referitor la temeiul de arestare prev.de art.148 lit.d C.pr.pen., acesta nu subzistă deoarece inculpatul nu a săvârșit și nu a fost acuzat anterior datei de_ . Susținerea acuzării în sensul că ar fi comis o nouă infracțiune este neadevărată deoarece nu a știut de plângerea penallă a DGFP iar cel mai important lucru omis de organele judiciare este faptul că plângerea respectivă nu a fost formulată împotriva inculpatului.

Referitor la temeiul de arestare prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., consideră că nici acesta nu subzistă. Instanța trebuie să reflecte asupra elementelor ce țin de persoana inculpatului și doar în secundar de gravitatea faptei. În acest sens, trebuie observat că inculpatul este la prima confruntare cu legea penală și nu a mai fost acuzat de comiterea unei alte fapte. Așa cum prevede art.136 C.pr.pen., o măsură preventivă poate fi luată doar în scopul de a se asigura buna desfășurare a procesului penal nu pentru a descuraja alte persoane să comită fapte penale. În cazul de față, inculpatul a revenit benevol în țară tocmai pentru a se apăra de acuzațiile care i se aduc.

Susține că prin lăsarea în libertate a inculpatului nu este împiedicată buna desfășurare a procesului penal, în cauză fiind finalizată urmărirea penală, ca urmare nu are posibilitatea de a distruge sau altera mijloacele de probă.

Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii instanței de fond pentru considerentele arătate în motivarea acesteia. Astfel, aspectele legate de existența temeiurilor de arestare se bucură de autoritate de lucru judecat. Pe de altă parte, în mod corect a interpretat prima instanță temeiul referitor la sustragerea inculpatului de la cercetarea penală precum și cu privire la pericolul social pentru ordinea publică pe care acesta l-ar reprezenta dacă ar fi cercetat în stare de libertate. Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursului considerând că nu se justifică punerea în libertate a inculpatului. Cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Apărătorul inculpatului, în replică, arată că de la momentul luării măsurii arestării preventive, respectiv august 2012, temeiurile acesteia s-au schimbat prin trecerea unei perioade considerabile de timp.

Inculpatul D. SS S., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său.

C U R T E A

Prin încheierea penală din 18 septembrie 2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._ /a1, în temeiul art.300/2 rap. la art. 160/b al.1,3 C.pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventivă luată față de inculpatul D. SS S. ( fiul lui S. și Adela, născ.la _

, deținut în Penitenciarul Gherla), măsură pe care a menținut-o.

Deliberând asupra solicitării organului de urmărire penală în sensul constatării și menținerii stării de arest preventiv față de inculpatul D. SS

S., instanța a reținut următoarele:

Prin sesizarea emisă în dosarul de urmărire penală 432/P/2011, înregistrată la Tribunalul Cluj la data de_, sub numărul unic de dosar _

, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. a propus, în conformitate cu prev. art. 149¹ Cod Procedură Penală, luarea măsurii arestării preventive, în lipsă, față de inculpații T. V., fiul lui Aurel și Rafila, născut la data de_ în C. T., jud. C., dom. în C. T., str. Fluturilor nr. 4, jud. C., CNP 1., posesor al C.I. seria KX nr. 5., eliberată de SPCLEP C. T., la data de_, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală în formă

continuată prev. de art. 9 al. 1 lit. c din L. 241/2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 al. 1 lit. c din L.

241/2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, tentativă la obținere fără drept a unor sume de bani cu titlu de rambursări TVA de la bugetul general consolidat prev. de art. 20 Cod Penal rap. la art. 8 al. 1, 2, 3 din Ll 241/2005, șantaj, prev. de art. 194 al. 1 Cod Penal, șantaj prev. de art. 194 al. 1 Cod Penal, tăinuire prev. de art. 221 al. 1 Cod Penal, favorizarea infractorului prev. de art. 264 al. 1 Cod Penal și spălare de bani prev. de art. 23 al.1 lit. a din L. 656/2002, cu

aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod Penal, și D. SS S., fiul lui S. și Adela, născut la data de_ în Nablus

- Palestina, cu reședința în C. -N., str. C. B. nr. 56, ap. 41, jud. C., posesor al pașaportului electronic nr. 1542580 emis de O.R.I. la data de_, CNP 7., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 26 Cod Penal rap. la art. 9 al. 1 lit. c din L. 241/2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, complicitate la tentativă la obținere fără drept a unor sume de bani cu titlu de rambursări TVA de la bugetul general consolidat prev. de art. 26 Cod Penal rap. la art. 20 Cod Penal rap. la art. 8 al. 1, 2, 3 din L. 241/2005 și spălare de bani prev. de art. 23 al.1 lit. a din L. 656/2002, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, pe o perioadă de 30 de zile.

În ceea ce-l privește pe inculpatul DS s-a reținut că, l-ar fi ajutat pe inculpatul T. V., cu intenție, în mod repetat, prin punerea la dispoziție a unor facturi false, în scopul evidențierii unor cheltuieli și operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale și de asemenea că l-ar fi ajutat pe același inculpat T. V., prin punerea la dispoziție a unor facturi fictive, pentru ca pe baza lor, și prin stabilirea cu rea-credință a valorii TVA de către acest din urmă inculpat, să încerce să obțină, fără drept, rambursarea TVA în cuantum de 772.196 lei. De asemenea, s-a arătat că inculpatul DS

, în mod repetat, cu scopul de a ascunde proveniența sumelor de bani obținute prin evaziune fiscală, pentru a disimula originea infracțională a acestor sume, ar fi conceput și executat un circuit financiar complex, prin conturile bancare ale firmelor pe care le-ar fi controlat, transferând sume mari de bani din conturile firmelor pretins beneficiare, în conturile firmelor pretins furnizoare ale serviciilor și mărfurilor, după care sumele respective de bani erau revirate în alte conturi bancare ce ar fi fost aflate la dispoziția sa, sau erau retrase de către

acesta, sau de inculpatul T. V. . Sesizarea a fost admisă și s-a dispus arestarea preventivă a acestui inculpat, în lipsă, iar în data de

Făcând o analiză succintă a condițiilor legale ce trebuie respectate pentru menținerea măsurii arestării preventive, fără a prejudicia fondul cauzei și a aduce atingere prezumției de nevinovăție consacrată de art.66 al.1 Cod Procedură Penală, instanța a constatat că în cauză există indicii temeinice care formează presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care a fost

începută urmărirea penală și pusă în mișcare acțiunea penală față de persoana lui.

Astfel, aceste indicii se materializează în chiar mijloacele de probă ce urmează să fie evidențiate, și anume, declarațiile celorlalți învinuiți cercetați în cauză, și anume T. D., C. V., P. S. R., H. M. I., înscrisuri

întocmite de organele fiscale, înscrisuri puse la dispoziție de unități bancare, facturi fiscale, declarații de martori, amintind aici declarațiile martorilor B. C.

R., R. Romeo M., E. A. V., Tecar Iosif, Lador G., E. O. L., etc., procese verbale de percheziție domiciliară, acte constitutive ale unor societăți comerciale.

Prin urmare în cauză există date și chiar probe din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi comis faptele pentru care sunt cercetați. Potrivit practicii CEDO, există suspiciuni rezonabile de comitere a unor fapte penale, atunci când există date sau informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit fapte prevăzute de legea penală.

În cauză se menține temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. a Cod Procedură Penală, în condițiile în care inculpatul, în mod absolut suspect, a plecat de la domiciliu, fără să se cunoască unde anume se află. Este real că inculpatului nu i s-a adus la cunoștință în mod oficial învinuirile ce i se aduc, însă nu era străin de faptul că activitatea lui făcea obiectul unor cercetări de natură penală, ori este mai presus de orice dispută și discuție de specialitate, că o persoană de bună credință nu dispare de la domiciliu, când știe că față de sine se desfășoară anumite cercetări, fiind firesc să afle cât mai repede cu putință deznodământul acestora, mai ales atunci când se consideră nevinovată, așa cum susține inculpatul. De altfel, din declarațiile învinuitului H. M. I., reiese că

inculpatul D. se afla în țară, și la domiciliul lui, în seara zilei de_ .

În cauză s-a menținut și temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. b Cod Procedură Penală, deoarece din declarațiile inculpatului H. M. I. reiese că acest inculpat a făcut presiuni asupra sa, încercând să-l influențeze și să-l determine să nu spună adevărul în fața organelor de poliție, să dea declarații mincinoase și să ascundă contribuția celorlalți învinuiți din cauză la săvârșirea infracțiunilor cercetate.

De asemenea s-a menținut și temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. d Cod Procedură Penală, întrucât inculpatul a săvârșit, cu intenție, noi acte infracționale, după ce, deja, D. C. formulase plângerea penală nr. 134/_

, iar că el cunoștea că se desfășoară o anchetă penală, iar din declarațiile inculpatului H. M. I., care arată că inculpatul a aflat că în data de_ el urma să fie audiat ca martor, dându-i explicații concrete în legătură cu ce anume trebuie să declare.

Dacă în privința primei teze a literei f a art. 148 Cod Procedură Penală, nu există discuții, instanța a apreciat că și teza a doua a acestui text de lege se păstrează în cauză. Astfel, lăsarea în libertate a inculpatului ar crea un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul că ar provoca un sentiment de insecuritate în comunitate, convingerea unei lipse nejustificate de reacție a organelor judiciare în fața unor asemenea acte infracționale, în condițiile în care

au fost săvârșite mai multe infracțiuni, după o temeinică pregătire, utilizând moduri de operare complexe și laborioase, denotând astfel o periculozitate și o temeritate ieșite din comun. Nu putem să nu observăm de asemenea perseverența infracțională, pentru că timp de mai mulți ani, a pus la cale și dus la îndeplinire, acte infracționale extrem de numeroase, cauzând un prejudiciu însemnat bugetului de stat.

Inculpatul, alături de ceilalți coinculpați, se pare că a dezvoltat un adevărat mod de viață din fraudarea bugetului de stat, atrăgând în activitățile infracționale un număr mare de persoane, angrenând în circuitul de documente false o multitudine de societăți comerciale, în scopul îngreunării aflării adevărului și a prinderii tuturor participanților. Astfel lăsarea în libertate a inculpatului este, în mod cert de natură să afecteze în mod grav sentimentul de încredere și securitate publică, ar afecta iremediabil noțiunea de bună-credință cu care orice comerciant trebuie să își desfășoare activitatea, atât în raport de ceilalți participanți la raporturile de drept comercial cât și față de stat, față de care au datoria achitării tuturor obligațiilor fiscale. Nu este lipsit de relevanță nici aspectul că politica penală a statului s-a modificat în raport de genul de infracțiuni urmărite în dosarul de față, fiind necesare măsuri ferme și prompte față de toate persoanele care eludează normele fiscale, evaziunea fiscală fiind un flagel al ultimilor ani, care trebuie eradicat prin acțiuni eficiente. O lipsă nejustificată de reacție a organelor judiciare ar putea fi echivalată cu o autentică încurajare a altor persoane pentru a săvârși activități similare.

În aceste condiții, pentru motivele detaliate mai sus, în temeiul art.300/2 rap.la art.160/b al.1,3 C.pr.pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventivă luată față de inculpatul D. SS S. ( fiul lui S. și Adela, născ.la_, deținut în Penitenciarul Gherla), măsură ce a fost menținută.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul D. SS

S. , solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună în principal, punerea de îndată în libertate iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara. Astfel, apreciază că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă în prezent, nefiind întrunite condițiile prev.de art.143 și art.148 lit.a,b,d și f C.pr.pen. Solicită a se avea în vedere că acest dosar nu-l privește în integralitatea sa pe inculpat. În afară de declarația inculpatului H. M., la dosar nu există alte probe sau indicii din care să rezulte că acesta se face vinovat de săvârșirea faptei, ori, această declarație ar trebui coroborată și cu alte probe din dosar. Solicită a se observa că inculpatul H. și inculpatul D. SS S. au fost asociați și administratori la o firmă iar inculpatul H. i-a cesionat 50% din părțile sociale, solicitând la Tribunalul Specializat C. să se dispună încetarea calității sale de administrator. Acest inculpat, deși s-a retras din societate și a fost despăgubit, a solicitat ca un bun al firmei să-i fie încredințat, fiind vorba despre un autoturism.

Referitor la temeiul de arestare, prev.de art.148 lit.a C.pr.pen., consideră că acesta nu subzistă. Împotriva inculpatului s-a început urmărirea penală la data de_ și așa cum rezultă din copia pașaportului, inculpatul a părăsit teritoriul României în data de_ iar înainte de această dată nu a fost citat de către organele de poliție. După ce a aflat de demersurile judiciare împotriva sa, inculpatul a decis să se întoarcă în țară pentru a se apăra. Din păcate, tatăl inculpatului s-a îmbolnăvit grav iar la data de_ acesta a decedat și imediat după aceea a început demersurile pentru a se întoarce în țară. Acest lucru nu a

fost posibil imediat deoarece pașaportul și permisul de ședere în România au expirat și imediat ce i-a fost eliberat titlu de călătorie,s-a întors în țară.

Referitor la temeiul de arestare prev.de art.148 lit.c C.pr.pen., solicită a se avea în vedere că inculpatul nu a mai săvârșit altă faptă.

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat până în această fază a procedurii și a disp. art.3856alin.3 C.p.p. Curtea constată că acesta este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Instanța fondului a reținut că inculpații T. V. și D. SS S. sunt trimiși în judecată sub aspectul comiterii a două infracțiuni de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.c din Legea 241/2005 cu aplic.art.41 alin.2 C.p., tentative la obținerea fără drept a unor sume de bani cu titlu de rambursări TCA de la bugetul consolidat prev. de art.20 C.p. rap.la art.8 alin.1,2 și 3 din Legea nr.241/2005, două infracțiuni de șantaj prev. de art.194 alin.1 C.p., tăinuire prev. de art.221 alin.1 C.p., favorizarea infractorului prev. de art.264 alin.1 C.p. și spălare de bani prev. de art.23 alin.1 lit.a din Legea 656/2002 cu aplic.art.4 alin.2 C.p. totul cu aplic.art.33 lit.a și b C.p. (inculpatul T. V. ) și respectiv complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art.26 C.p. rap. la art.9 alin.1 lit.c din Legea 241/2005 cu aplic.art.41 alin.2 C.p., complicitate la tentativa la obținere fără drept a unor sume de bani cu titlu de rambursări TVA de la bugetul general consolidat prev. de art.26 C.p. rap. la art.20 C.p.și la art.8 alin.1,2,3 din legea 241/2005 și spălare de bani prev. de art.23 alin.1 lit.a din Legea 656/2002 cu aplic.art.41 alin.2 C.p. totul cu aplic.art.33 lit.a C.p. (inculpatul D. SS S. ).

În esență, sub aspectul stării de fapt s-a reținut în sarcina inculpatului T.

V. că în perioada 2007 - martie 2012 în calitatea sa de administrator al SC V.

T. S. în baza unei rezoluții infracționale unice ar fi evidențiat în actele contabile ale societății și în alte documente legale cheltuieli ce nu ar avea la bază operațiuni reale și alte operațiuni fictive cauzând astfel un prejudiciu total de

4.288.477 lei; că în calitate de administrator al societății V. P. T. S. în mod repetat ar fi dispus înregistrarea în contabilitatea acestei firme facturi fictive emise de către diverși furnizori de mărfuri și servicii evidențiind în contabilitate

cheltuieli fictive în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale; că prin stabilirea cu rea credință a valorii TVA-ului prin decontul nr.8623 din 25 oct.2010 aferente perioadei fiscale 15 iulie 2009-30 sept.2010 ar fi încercat să obțină fără drept o rambursare de TVA în cuantum de 772.196 lei; că la data de 20 nov.2010 l-ar fi amenințat cu moartea pe numitul P. S. R. cu scopul de a-l determina pe acesta să-și mențină declarațiile mincinoase date anterior în fața organelor de poliție și să nu declare adevărul cu privire la două acte infracționale de înșelăciune comise de numitul O. C., ocazie cu care l-ar fi șantajat și pe numitul R. Romeo M. urmărind același folos; că în luna mai 2009 ar fi valorificat o parte din mărfurile obținute în mod fraudulos de la partea vătămată SC PROFILE DISTRITYER S. cunoscând că acestea ar putea proveni din săvârșirea unei infracțiuni și că în cursul lunii noiembrie 2010 prin șantajarea numiților P. S. și R. Romeo ar fi încercat să scape de răspunderea penală pentru activitatea infracțională desfășurată de el și a încercat să-l ajute pe numitul O. C. ca acesta să nu fie tras la răspundere penală pentru activități pretins ilicite, precum și faptul că în mod repetat a conceput și executat un circuit financiar complet cu scopul de ascunde proveniența sumelor de bani obținute prin evaziune fiscală și pentru a disimula originea infracțională a acestor sume.

În sarcina inculpatului D. SS S. s-a reținut că l-ar fi ajutat pe coinculpatul T., cu intenție, în mod repetat și în baza unei rezoluții infracționale unice prin punerea la dispoziție a unor facturi false în scopul evidențierii unor cheltuieli și operațiuni fictive în vederea sustragerii de la obligațiile fiscale și că de asemenea i-ar fi pus la dispoziție facturi fictive pentru ca în baza lor și prin stabilirea cu rea credință a valorii TVA-ului de către inculpatul T. acesta să încerce să obțină fără drept rambursarea TVA în cuantum de 772.196 lei; că în mod repetat ar fi conceput și executat un circuit financiar complet prin conturile bancare ale firmelor pe care le controla în scopul de a ascunde proveniența sumelor de bani obținute prin evaziune fiscală.

Instanța fondului a reținut, în mod legal și temeinic, că declarațiile învinuiților cercetați în cauză respectiv a numiților T. D., C. V., P. S.

R., H. M. I., cele ale martorilor E. A. V., Pecar Iosif, Lador G. ,

B. C., R. Romeo, înscrisurile întocmite de organele financiar fiscale, respectiv rapoartele de inspecție fiscală, scriptele provenind de la unitățile bancare și documentele financiar-contabile ale societăților administrate de către cei 2 inculpați constituie indicii care sunt apte să convingă un observator obiectiv, în sensul practicii CEDO, că inculpatul recurent ar putea fi autorul faptelor pentru care este cercetat în prezentul dosar.

Așa cum corect a reținut și instanța fondului, instanța europeană, analizând dispozițiile art.5 paragraf I lit.c din CEDO a arătat că existența unor bănuieli legitime plauzibile și verosimile care să justificare arestarea unei persoane presupun existența unor fapte sau a unor informații de natură a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză a putut comite infracțiunea pentru care este arestată. Totuși, ce poate fi considerat plauzibil depinde de circumstanțe în sensul că acest articol nu trebuie aplicat în așa fel încât să fie create dificultăți organelor statului în adoptarea măsurilor adecvate pentru combaterea infracționalității. Ceea ce este esențial este ca substanța garanției cuprinsă în textul discutat, respectiv înlăturarea privărilor de libertate arbitrare și respectarea prezumției de nevinovăție să rămână intactă.

Prin urmare,sunt îndeplinite cerințele art.143 C.p.p. raportat la existența indiciilor de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina acestuia.

S-au mai reținut ca temeiuri ale arestării și disp.art.148 lit.a, d și f C.p.p.

Astfel, împrejurarea că inculpatul și-a părăsit domiciliul fără a încunoștința membri familiei cu privire la locul unde s-ar afla este de natură să ridice serioase bănuieli cu privire la buna sa credință. Chiar dacă în mod formal inculpatului nu i-a fost adusă la cunoștință învinuirea ,acesta avea cunoștință că față de el au fost desfășurate verificări de către organele de inspecție fiscală, verificări care au arătat numeroase nereguli în activitatea desfășurată de societățile pe care le administra și avea reprezentarea faptului că a încălcat dispoziții legale în vigoare.

Depoziția învinuitului H. M. I. de la f.32 din d.u.p relevă incidența temeiului de arestare prev. de art.148 lit.b C.p.p. în sensul că reiese că inculpatul a încercat să-l influențeze și să-l determine să dea declarații mincinoase în fața organelor de poliție. Același învinuit a adus la cunoștința organelor de anchetă faptul că inculpatul avea cunoștință de faptul că față de el se desfășoară o anchetă penală deoarece i-a dat acestuia indicații concrete în legătură cu ce trebuie să declare fiind astfel incident și temeiul de arestare prev. de art.148 lit.d C.p.p.

De asemenea, se apreciază asemenea instanței fondului că în cauza dedusă judecății este incident și temeiul de arestare prev. de art.148 lit.f C.p.p. deoarece infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate în acest moment constituie un pericol concret pentru ordinea publică.

Aceasta raportat la gravitatea deosebită a acuzațiilor formulate față de inculpat, acesta fiind trimis în judecată pentru comiterea unor infracțiuni considerate de legiuitorul român, prin regimul sancționator impus, ca având un grad de pericol social ridicat, din împrejurările în care se susține că au fost comise pretinsele activități infracționale, urmările produse, perioada îndelungată în care se susține că s-au săvârșit activitățile ilicite, precum și atitudinea acestuia față de activitatea organelor judiciare.

Se apreciază raportat la data concrete ale cauzei că lăsarea în libertate a inculpatului ar împiedica buna desfășurare a procesului penal în sensul că acesta ar putea părăsi din nou teritoriul României și că ar putea influența depozițiile martorilor și a celorlalți învinuiți .

În aceste condiții, în conformitate și cu disp.art.136 C.p.p., punând în balanță interesul personal al inculpatului de a fi cercetat în libertate cu interesul general al societății de a fi ocrotite valorile protejate de legea penală, Curtea apreciază că la acest moment interesul general primează.

Pentru toate aceste motive va fi respins în baza disp.385/15 pct.1 lit.b

C.p.p. recursul declarat de către inculpat conform dispozitivului.

Va fi obligat inculpatul conform art.192 alin.2 C.p.p. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat cu prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D. SS S. împotriva încheierii penale f. nr. din 18 septembrie 2013 a Tribunalului C. .

Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24 septembrie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

I. M. V. V. A. L. H.

GREFIER,

L. C.

Dact.I.M./Dact.S.M 3 ex./_

Jud.fond. A. -L. I.

← Decizia penală nr. 442/2013. Mentinere arest preventiv		Decizia penală nr. 1516/2013. Mentinere arest preventiv →

Decizia penală nr. 1206/2013. Mentinere arest preventiv

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1206/2013. Mentinere arest preventiv