Decizia penală nr. 163/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 163/R/2013
Ședința publică de la 19 Aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE R. M.
Judecător L. -A. C. Judecător S. T. Grefier L. B.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații recurenți L.
I. R. și P. D. V. împotriva încheierii penale fără număr din data de_ pronunțată de Judecătoria Turda, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: inculptul L. I. R. - complicitate la furt calificat, fapta prev si ped de art. 26 rap. la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit a, g si i din Codul Penal cu aplicarea art. 37 lit a din Codul Penal și inculptul P. D. V. - furt calificat, fapta prev si ped de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit a, g si i din Codul Penal și
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent P.
D. V., în stare de arest preventiv, asistat de apătorul desemnat din oficiu, av.Iuga A.
I., cu delegație avocațială depusă la dosar și inculpatul recurent L. I. R., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av.Jiman Mara R., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă T. ul cluj este reprezentat prin procuror D. Măciucă Prodan.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la întrebare instanței, inculpații recurenți
L. I. R. și P. D. V., arată că își mențin recursurile formulate în cauză și sunt de acord să fie asistați de către apărătorii desemnați din oficiu.
Instanța întreabă participanții dacă sunt cereri de formulat sau excepții de ridicat.
Atât reprezentanta Parchetului cât și apărătorii inculpaților recurenți arată că nu au cereri sau excepții de formulat.
Instanța din oficiu invocă excepția tardivității recursului formulat de către inculpatul recurent P. D. V. .
Apărătorul inculpatului recurent, precizează faptul că inculpatul a declarat recurs oral în sala de judecată însă acest aspect nu s-a consemnat în încheierea de ședință, apoi a declarat în scris. Solicită a se verifica acest aspect în caietul grefierului.
La întrebarea instanței, inculpatul recurent P. D. V., arată că, după pronunțarea din sala de judecată, și-a exprimat dorința de a declara recurs împotriva încheierii de menținere a măsurii arestării preventive, avocatului care l-a asistat la instanța de fond.
Față de aspectele legate de tardivitatea recursului și față de susținerile inculpatului-recurent, instanța acordă cuvântul părților.
Reprezentanta Parchetului solicita a se constata că recursul a fost declarat tardiv de către inculpat. Cu privire la cererea apărătorului inculpatului-recurent P. D.
V., arată că nu se opune a se solicita relații de la Judecătoria Turda pentru a se verifica susținerile inculpatului.
Apărătorul inculpatului P. D. V., solicită să fie întrebat inculpatul când a declarat recurs, cum a ajuns să declare recurs.
La întrebarea instanței inculpatul-recurent P. D. V. arată că a doua zi după pronunțarea hotărârii prin care s-a menținut măsura arestului preventiv, a formulat recurs și în scris și l-a depus la poșta penitenciar.
Deliberând, instanța respinge cererea de solicitare a relațiilor la Judecătoria Turda pe acest aspect având în vedere că inculpatul a comunicat doar avocatului său că dorește să declare recurs nu și instanței și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatului L. I. R. solicită admiterea recursului, casarea încheirii penale atacate și rejudecând cauza, revocarea măsurii arestului preventiv cu consecința punerii în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai puțin restrictivă de drepturi, cum ar fi cea prev. de art.145-145 ind.1 Cod procedură penală, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Solicită a constata că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat nu mai subzistă și nu există temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri. Din materialul probator existent nu rezultă faptul că inculpat se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa. Solicită a se avea în vedere scopul măsurii preventive, care se poate realiza și prin luarea față de inculpat a unei alte măsuri mai puțin restrictivă, neprivativă de libertate. Totodată solicită acordarea onorariului avocațial din FMJ.
Apărătorul inculpatului P. D. V., în opinia sa nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat, întrucât acesta a recunoscut participarea sa la comiterea faptei, nu este vorba de o nerecunoaștere așa cum se arată în motivare, ci doar de o nuanțare, după descrierea din rechizitoriu inculpatul este autor al faptei însă din declarația acestuia rezultă faptul că este doar complice. Consideră că nimeni nu trebuie să recunoască ceea ce nu a făcut, inculpatul a recunoscut forma participației lui. Raportat la persoana inculpatului, apreciază că nu se impune menținerea stării de arest. În subsidiar, consideră că măsura arestului preventiv poate fi înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu impunerea de obligații pe care inculpatul să le respecte, acestea fiind suficiente pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de către inculpații recurenți Ludișan I. R. și P. D. V., ca nefondate, prima instanță în mod corect a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării și menținerii măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților în cauză sunt îndeplinite cerințele art.143 și art.148 lit.f C.pr.pen., la dosar există indicii și probe care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lor; cu obligarea inculpaților recurenți la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în procedura recursului.
Inculpatul-recurent L. I. R., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului cu consecința judecării lui în stare de libertate.
Inculpatul P. D. V., având ultimul cuvânt, arată că regretă cele întâmplate și nu va mai comite astfel de fapte. Solicită judecarea lui în stare de libertate și se obligă să se prezinte în fața instanței ori de câte ori va fi chemat.
T. UL
Reține că prin încheierea penală f. nr. din data de_, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Turda a constatat în temeiul art. 3002C.pr.pen. legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv, luată față de inculpații P. D. V. și L. I.
R. și a dispus menținerea acesteia, considerând că în continuare există probe și indicii temeinice că inculpații au comis faptele de care sunt acuzați, lăsarea lor în libertate prezentând un pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, aceștia solicitând cercetarea lor în stare de libertate.
Instanța a ridicat din oficiu excepția tardivității recursului declarat de inculpatul
P. D. V. .
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în vigoare, tribunalul constată că recursul inculpatului P. D. V. este tardiv, iar al inculpatului L. I. R. este nefondat.
În ceea ce privește recursul inculpatului P. D. V., instanța constată că pronunțarea încheierii atacate s-a făcut în ședință publică, ocazie cu care inculpații nu au declarat recurs, termenul de promovare a căii de atac de 24 de ore curgând de la pronunțare. Pronunțarea a avut loc în data de_ însă singurul care a declarat recurs în data de_, deci în intervalul de timp de 24 de ore menționat, a fost inculpatul L. .
Recursul inculpatului P. D. V. a fost trimis prin fax de la Penitenciarul Gherla la data de_ când termenul de 24 de ore de la pronunțare expirase, motiv pentru care, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. a C.pr.pen. recursul acestuia va fi respins ca tardiv. Facem precizarea că data specificată pe cererea de recurs de către inculpat nu
are relevanță cât timp se cunoaște faptul că Administrația locului de deținere oferă dată certă recursului, iar data care reiese din înscrisul comunicat prin fax este aceea de _
.
În ceea ce privește recursul celuilalt inculpat, instanța reține că, prin Încheierea penală nr. 9/2013, Judecătoria Turda a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 29 de zile a inculpaților P. D. V. , cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i C.pen și L. I. R. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i C.pen cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen, starea de fapt constând în următoarele: în noaptea de 14/_, în baza unei înțelegeri prealabile învinuitul Nechita Andrei Cornel și inculpatul P. D. V. au pătruns prin escaladare și efracție în locuința părții vătămate M. Soneta din Câmpia Turzii, str. Cucului nr. 7, jud. Cluj de unde au sustras două televizoare tip plasmă de mari dimensiuni (marca LG și Philips) pe care le-au introdus în autoturismul în care îi aștepta inculpatul L. I. R. și le-au transportat la domiciliul inculpatului P. D. V. . În ziua imediat următoare învinuitul Nechita Andrei Cornel l-a contactat telefonic pe L. I. R. solicitându-i să caute clienți interesați să achiziționeze televizoarele, sens în care inculpatul L. I. R. l-a contactat pe martorul I. M. cu care s-a deplasat în Turda, la domiciliul inculpatului
P. D. V., de unde a achiziționat televizorul marca LG contra sumei de 150 Euro. Cel de-al doilea televizor a ajuns la tatăl inculpatului P. D. V. . Temeiurile arestării sunt cele prev. de art. 143 C.pr.pen. - împotriva inculpaților există indicii temeinice că sunt autorii infracțiunilor de care sunt acuzați și art. 148 lit. f C.pr.pen. - pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care sunt cercetați inculpații este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Ulterior starea de fapt a suferit modificări doar în sensul că valoarea prejudiciului a crescut, din locuință fiind sustrasă și o motopompă care a fost recuperată,
găsită fiind în grădina unui vecin, abandonată, precum și cantitatea de 200 de grame de aur. S-a mai stabilit că parte vătămată este și numitul M. V., ale acestuia fiind bunurile sustrase din locuința părții vătămate M. Soneta.
Inculpatul L. nu recunoaște săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, susține că a fost invitat la o bere de către învinuitul Nechita care l-a rugat apoi să îl transporte în diverse locuri în Turda și Câmpia Turzii, ultima dată lăsându-l pe acesta, împreună cu inculpatul P. lângă o pasarelă din mun. Câmpia Turzii, cei doi spunând că se duc la un prieten să facă rost de bani. În jurul orei 7.30 a fost sunat de către învinuit care i-a spus că nu a reușit să facă rost de bani, să vină după ei dându-i o adresă din Câmpia Turzii, inculpatul L. s-a conformat și i-a îmbarcat pe cei doi încărcând și două televizoare despre care învinuitul a declarat că i le-a dat prietenul de la care încercase să facă rost de bani ca să le vândă. A doua zi, la solicitarea învinuitului, inculpatul L. a luat legătura cu martorul I. M. pentru a vinde acestuia un televizor, celălalt rămânând la tatăl inculpatului P. .
În ceea ce privește dispozițiile art. 143 C.pr.pen., instanța constată, în ciuda declarației inculpatului, că împotriva acestuia există indicii temeinice că este autorul infracțiunii de săvârșirea căreia este acuzat. Acestea rezultă din declarațiile inculpaților, inculpatul P. D. V. recunoscând în declarația olografă de la fila 73, precum și în declarația dată instanței de fond că împreună cu inculpatul L. și învinuitul Nechita au sustras două televizoare dintr-o locuință din Câmpia Turzii aflată lângă Fabrica de lut în jurul orei 3.00 noaptea, dând detalii însemnate pentru a se putea stabili cu certitudine cine a intrat în locuință.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii în fața judecătorului propunerii de arestare preventivă, declarație pe care nu a retractat-o, iar aceasta se coroborează și cu celelalte probe administrate până în prezent, astfel că la acest moment există suficiente indicii din care să reiasă că inculpatul este complice la comiterea infracțiunii de furt de către inculpatul P. și învinuitul Nechita, fiind deci îndeplinite cerințele art. 143 C.pr.pen..
În ceea ce privește dispozițiile art. 148 lit. f C.pr.pen., în mod cert prima teză este îndeplinită deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de furt calificat chiar și în forma complicității este mai mare de 4 ani închisoare.
Este îndeplinită însă și teza a doua deoarece există date că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică
Astfel, pericolul social abstract al infracțiunii de complicitate la furt calificat din locuință este unul ridicat, acesta fiind reflectat de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, de la 3 la 15 ani închisoare, însă la fel de ridicat este și pericolul social concret al acestei infracțiuni de furt calificat. Astfel, din actele dosarului de urmărire penală, efectuate până la acest moment procesual, rezultă că învinuitul Nechita (care încă nu a fost prins) a premeditat fapta împreună cu inculpatul L. și că l-au atras în activitatea infracțională pe inculpatul P., fără să știe cu exactitate dacă în locuința respectivă proprietarul era sau nu acasă. Deci, infracțiunea pare să fi fost comisă de mai multe persoane împreună, pe timp de noapte, prin efracție, iar valoarea prejudiciului produs nu este de neglijat chiar dacă acesta se presupune că a fost recuperat prin restituirea televizoarelor. Nu trebuie omis faptul că pătrunderea în locuință a produs pagube părții vătămate și că aceasta a reclamat și dispariția unei cantități importante de aur, știut fiind că persoanele de etnie rromă au obiceiul de a aduna și păstra aur sub diverse forme.
Inculpatul L., deși este tânăr, este recidivist, fiind condamnat anterior în două rânduri pentru săvârșirea unei infracțiuni similare la 1 an și respectiv 3 ani închisoare și, deși știa că executarea pedepsei este suspendată condiționat de necomiterea unei noi
infracțiuni în termenul de încercare, a preferat să participe la infracțiune, ceea ce dovedește faptul că pedeapsa anterioară nu și-a atins scopul în cazul lui.
Inculpatul are doar 8 clase, nu are un loc de muncă stabil, nu are venituri sigure și este clar că este predispus la comiterea de fapte penale, prin urmare, pentru a împiedica săvârșirea de noi infracțiuni se impune menținerea arestării preventive, o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate, neavând cum să asigure buna desfășurare a procesului penal.
Nu trebuie omis nici faptul că învinuitul Nechita pare să fie încă în libertate sustrăgându-se de la urmărire penală, în privința lui cauza fiind disjunsă de procuror și că, așa cum am menționat anterior, în rechizitoriu se menționează și că din locuința părții vătămate a dispărut și cantitatea de 200 g de aur, prin urmare există și riscul ca, lăsat în libertate, inculpatul să zădărnicească aflarea adevărului prin luarea legăturii cu învinuitul liber sau ascunderea presupuselor bijuterii din aur sustrase.
În concluzie, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. a C.pr.pen. recursul inculpatului P.
D. V. va fi respins ca tardiv, iar în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b C.pr.pen. recursul inculpatului L. I. R. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
În baza art. 38515pct. 1 lit. a C.pr.pen. respinge ca tardiv recursul declarat de inculpatul P. D. V. , fiul lui M. și L., născut la data de_, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f. nr. din data de_ a Judecătoriei Turda, pronunțată în dosarul cu nr. de mai sus.
În baza art. 38515pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L. I. R. , fiul lui I. și S., născut la data de_, deținut în
Penitenciarul Gherla, împotriva aceleiași încheieri.
În baza art. 189 din Codul de procedură penală stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei reprezentând onorarii pentru apărători din oficiu (av. Iuga A. I. și Jiman Mara R. - câte 100 lei) ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă pe fiecare inculpat să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă ce include și onorariul apărătorului din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR | ||||
R. | M. L. | A. | C. | S. | T. |
GREFIER
L. B.
Red. S.T./_ /2 ex.
| ← Decizia penală nr. 1516/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 16/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
