Decizia penală nr. 122/2013. Abuz de încredere
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 122/R/2013
Ședința publică de la 03 Aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE R. M.
Judecător L. -A. C. Judecător SS Grefier L. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul recurent T.
, împotriva sentinței penale nr.149 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca privind și pe partea vătămată SC C. C. S. prin ADMINISTRATOR J. P. O. I., având ca obiect abuzul de încredere (art. 213 C.p.) .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror D. Crăciunescu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27 martie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Prin sentința penală nr.149 din_ a Judecătoriei C. -N., în baza art. 213 al. 1 din C.pen. a fost condamnat inculpatul T. Z. , la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere;
în baza art. 71 al. 2 din C.pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a din C. pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen.;
în baza art. 81 și 82 din C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului T. Z. și s-a stabilit termenul de încercare de 2 ani și 6 luni;
în baza art. 71 al. 5 din C.pen. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii dispuse;
în baza 359 din C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei;
în temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p. rap. la art. 998 din C.Civ. în vigoare până la data de 1 octombrie 2011, s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S.C. C. C. S.R.L. societate aflată în insolvență și
reprezentată prin administratorul judiciar P. O. I.P.U.R.L. și a fost obligat inculpatul T. Z. la plata sumei de 41.000 lei, reprezentând daune materiale;
în baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T. Z. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, prev. de art.213 C.p.
În actul de sesizare, s-a reținut că inculpatul T. Z. a primit în calitate de reprezentant al SC. SOLO SERVICE S. buldoescavatorul marca Fiat F820 pentru a-l transporta din localitate Nădășel, jud. C. în localitatea Câmpeni jud. Alba, în baza unui contract de transport încheiat cu SC C. C. S. și a refuzat ulterior să îl mai restituie părții vătămate.
Partea vătămată SC C. C. S. a formulat o cerere de constituire parte civilă în procesul penal cu suma de 41.000 lei, reprezentând chiria corespunzătoare buldoescavatorului.
Pe baza probelor de la dosarul, instanța de fond a reținut că între societatea administrată de inculpatul T. Z. și partea vătămată SC C. S. s-a încheiat la data de_ un contract de transport, prin care societatea SC SOLO SERVICE S. administrată de inculpat s-a obligat să transporte cu mijloace proprii de transport, un buldoescavator închiriat de către partea vătămată de la SC ESCAVA S. . La data de 25 septembrie 2009, reprezentantul părții vătămate, C. S., l-a contactat pe inculpatul T. Z. spunându-i că are nevoie de serviciile sale și că în baza contractului mai sus menționat trebuie să transporte un utilaj din localitatea Nădășel în localitatea Câmpeni. În baza unui ordin verbal, martorul Florian M. în calitate de angajat al societății administrate de către inculpat, având ocupația de conducător auto, s-a deplasat cu un trailer pe raza localității Nădășel de unde a încărcat buldoescavatorul, iar când s-a aflat pe raza municipiului C. a fost contactat telefonic de către inculpat spunându-i că trebuie să plece într-o altă cursă și ca va veni el personal cu un camion să încarce buldoescavatorul și să îl transporte la destinație. Astfel inculpatul s-a întâlnit cu martorul Florian M. într-o parcare de pe strada Câmpului, iar inculpatul a încărcat buldoescavatorul pe camionul condus de el. Din declarațiile inculpatului, camionul cu care se deplasa s-a defectat pe raza localității M. Viteazu și a fost nevoit să cheme un alt camion pentru a-l tracta. Declarația sa este susținută de depoziția martorului Souca M. A.
care atestă că a fost sunat de către inculpat pentru a-l tracta la garajul din str. Oașului din C. -N. . Inculpatul susține că l-a anunțat pe administratorul părții vătămate, numitul C. S., de cele întâmplate chiar când se afla pe raza localității M. Viteazu, aspecte susținute de depoziția martorului Abrudan Viorel, care menționează că a auzit personal discuția dintre inculpat și C. S.
, aflându-se din întâmplare în localitatea M. Viteazu. Pe de altă parte, C. S. susține că a aflat de incident a doua zi când a fost anunțat că buldoescavatorul nu a ajuns la destinație și că l-a contactat pe inculpatul T. Z. care i-a spus că i s-a defectat trailerul și că buldoescavatorul se află într-un garaj din localitatea
M. Viteazu.
Cu aceeași ocazie partea vătămată susține că inculpatul i-ar fi cerut 15000 lei necesari pentru reparație, pretinzând că SC UTIL CONS S., o altă societate administrată de C. S. i-ar datora aceasta suma de bani. C. S. a declarat că s-a deplasat pe raza localității M. Viteazu la locul indicat de inculpat și nu a găsit utilajul acolo, iar întorcându-se în C. -N. a găsit la sediul inculpatului trailerul pe care era încărcat buldoescavatorul. Susținerile părții vătămate sunt contestate de inculpat care arată că i-a spus acesteia că a transportat bulodoescavatoul împreună cu camionul pe care se afla la sediul său din C. -N. și că nu este adevărat ca i-ar fi cerut vreo suma de bani. Martorii Abrudan Viorel și Florean M. susțin că în perioada ulterioară datei de 26 septembrie 2009, C. S. a venit de multe ori la sediul firmei inculpatului dar nu a dorit să își ridice utilajul, mai mult ar fi venit doar să facă fotografii utilajului. Totodată, martorul Florean a declarat că numitul C. S. trebuia să îi dea bani inculpatului ca să repare camionul pentru a duce escavatorul la destinație, ceea instanța de fond a apreciat că este o susținere destul de bizară de vreme ce clauzele contractuale prevedeau în mod expres că într-o astfel de situație societatea transportatoare este obligată să repare de îndată mijlocul de transport, iar dacă nu reușește remedierea în termen de 24 de ore va pune la dispoziție un utilaj similar.
Instanța de fond a constatat că la data de 26 septembrie 2009, adică a doua zi, partea vătămată a depus plângere penală împotriva inculpatului, ceea ce face verosimilă declarația sa că nu a știut unde este utilajul și că după ce s-a deplasat în loc. M. Viteazu văzând că utilajul său nu este la locul descris de inculpat a decis sa depună plângere.
Instanța de fond a considerat declarațiile inculpatului neverosimile în ceea ce privește faptul că nu a refuzat niciun moment să îi remită bunul părții vătămate având în vedere împrejurarea că inculpatul i-a comunicat părții vătămate în data de_ că utilajul său se află undeva în localitatea M. Viteazu, cu toate că utilajul fusese tractat împreună cu camionul pe care se afla în seara zile de_ la sediul firmei inculpatului, situat pe strada Oașului din
C. -N., căci altfel, C. S. nu ar fi avut nici un motiv să se deplaseze în localitatea M. Viteazu pentru a constata că bunul său nu era acolo. Astfel este de înțeles atitudinea reprezentantului părții vătămate care, odată ajunsă în localitatea M. Viteazu și văzând că utilajul lui nu se află la locația indicată de inculpat a sunat la 112, iar organele de poliție l-au îndrumat să depună plângere penală, ceea ce a și făcut.
Este lipsit de sens demersul părții vătămate de a anunța organele judiciare în ipoteza în care el putea într-adevăr să dispună de utilajul său, așa cum susțin inculpatul și martorii Abrudan respectiv Florian M. . Explicația oferită de către inculpat, prin apărătorul său, conform căreia părții vătămate i-ar fi convenit ca bunul să rămână la inculpat și apoi să-i solicite diverse sume de bani, pe care nu le-ar fi obținut din exploatarea bunului fiind sezonul rece este nerezonabilă întrucât, pe de o parte, ne situăm în luna septembrie, care nu împiedică munca la construcții civile sau industriale, iar pe de altă parte, dacă asta a fost intenția părții vătămate înseamnă că nu avea un contract de onorat în
localitatea de destinație și a sperat ca bunul să fie reținut de către inculpat, aserțiune nerezonabilă.
Depoziția inculpatului dată în fața instanței coroborată cu împrejurarea că a depus la dosarul cauzei acte doveditoare ale unei creanțe ale SC UTIL CONS
, cealaltă societate la care este administrator C. S., care este și reprezentantul părții vătămate, față de societatea sa, în contextul în care discutarea unor astfel de probleme nu a fost pusă în prezenta cauză, face rezonabilă următoarelor aspecte de fapt:
După defectarea utilajului, aspect probat din depozițiile martorului Souca, inculpatul a decis să transporte camionul și buldoescavatorul aflat pe camion la sediul firmei sale din C. -N., deși contractul încheiat cu partea vătămată îl obliga să caute o soluție de transport, iar autovehiculul care l-a tractat până în C. -N., teoretic putea să îl tracteze până la destinația contractuală. Aflând despre faptul ca nu a ajuns utilajul la destinație, partea vătămată l-a contactat pe inculpat care i-a spus că utilajul se află într-o hală din localitatea M. Viteazu, ocazie cu care i-a cerut o anumită suma de bani, pe care C. S. în calitate de administrator și al SC UTIL CONS S. i-o datora, spunându-i că nu își va recupera bunul până nu va plăti, așa cum susține și martorul Bojan L., coroborat și cu declarația martorului Florean care a arătat în mod expres că știa că parte vătămată trebuia să suporte cheltuielile de reparație. După deplasarea la respectiva locație și constatând că utilajul nu se află acolo, reprezentantul părții vătămate a depus plângere penală împotrivă inculpatului. Inculpatul a arătat că avea cunoștință de faptul că partea vătămată a depus plângere și cu toate acestea nu a încercat să îl determine pe C. S. să primească utilajul sau să pună în întârziere societatea pentru a-și ridica utilajul.
În drept, fapta inculpatului T. Z. care având în deținerea sa în scopul transportării un buldoescavator aparținând părții vătămate a refuzat în mod nejustificat să îl returneze acesteia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere, prev. de 213 C.p.
Fapta inculpatului a fost comisă sub formă refuzului nejustificat, acesta reținând buldoescavatorul aparținând părții vătămate la sediul său din str. Oașului pentru o perioadă mai mare de 3 luni.
În ceea ce privește vinovăția inculpatului, instanța de fond a conchis că acesta a acționat cu intenție directă, având în vedere următoarele aspecte:
Conform contractului încheiat între societatea inculpatului și societatea parte vătămată, transportatorul respectiv societatea inculpatului se obligă să înlocuiască utilajul care se defectează în cel mai scurt timp, iar conform uzanțelor comerciale în acest domeniu, transportatorului îi revine sarcina să transporte la destinație bunul pe cheltuiala sa în cazul intervenirii vreunei defecțiuni tehnice.
Cu toate acestea, inculpatul a ales să transporte buldoescavatorul la sediul său din C. -N., chiar dacă tehnic era posibil ca întâi să ducă buldoescavatorul la destinație și abia apoi să se întoarcă la sediul său.
Inculpatul a decis să ducă buldoescavatorul la sediul său și să nu anunțe partea vătămată de aceasta chestiune. Mai mult a doua zi contactat fiind
de administratorul societății C. S., l-a indus în eroare pe aceasta privitor la locația unde se afla buldoescavatorul.
În toată perioada de după data de 26 septembrie 2009 inculpatul nu a efectuat niciun demers pentru a-și executa obligația de transport și nici nu a notificat partea vătămată să își ridice bunul.
Este așadar relevant de ce, în contextul dat, inculpatul a invocat în apărarea sa anumite sume de bani pe care o altă societate administrată de C.
S. le-ar datora societății sale. O astfel de apărare ar fi plauzibilă doar în ipoteza în care inculpatul ar invoca un eventual drept de retenție, lucru pe care acesta nu îl face direct, susținând cu fiecare ocazie că partea vătămată putea oricând să își ridice utilajul de la sediul său. Instanța de fond a apreciat că, în contextul dat, nu se poate discuta de existența vreunui drept de retenție în favoarea inculpatului.
Așa fiind, instanța de fond a înlăturat apărările inculpatului ca fiind neverosimile și a reținut că voința inculpatului T. Z. a fost să își recupereze, prin reținerea utilajului la sediul său, suma de bani pe care o societate comercială administrată de același reprezentant al părții vătămate i-o datora.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C.penal, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social scăzut al faptei, dar nu in ultimul rând atitudinea inculpatului precum si persoana în concret a acestuia care s-a prezentat o singură dată în fața instanței și cu toate că susține ca nu se sustrage de la urmărire penala sau judecata prin reacțiile sale si justificările aduse denotă că nu dorește o confruntare directă cu organele judiciare.
Toate acestea ridică serioase semne de întrebare asupra credibilității inculpatului și denotă că intenția acestuia nu a fost una caracterizată de buna credință ci de tergiversare a cauzei folosind fără rețineri orice motive.
Judecând în aceste limite, instanța de fond a apreciat că aplicarea unei pedepse de 6 luni închisoare este în măsură să contribuie la realizarea scopului pedepsei, respectiv de a împiedica săvârșirea de noi infracțiuni, precum și de a fi mijloc punitiv și de reeducare a inculpatului.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. instanța de fond a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art.
71 al. 2 din C.pen., ținând seama de gravitatea faptei care crează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.
În baza art. 81 și 82 din C.pen., luând în considerare împrejurările ce țin de persoana inculpatului, împrejurări care îl pot face pe inculpat să conștientizeze impactul faptelor sale asupra sa, acesta având în întreținere un copil minor, prima instanță a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, astfel că a dispus suspendarea condiționată a executării stabilind termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
În baza art. 71 al. 5 din C.pen. instanța de fond a dispus suspendare executării pedepselor accesorii.
În baza 359 din C.p.p. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
În ceea ce privește cererea de constituire ca parte civilă a părții vătămate SC C. C. S. cu suma de 41000 reprezentând chiria corespunzătore buldoescavatorului instanța de fond a admis-o pentru următoarele motive:
Potrivit art. 998 cod civil (în vigoare la data comiterii faptei) "orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara";.
Așadar din interpretarea acestui text legal se deduc condițiile angajării răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite (delict civil), a prejudiciul, raportul de cauzalitate între cele două și vinovăția, elemente care au fost identificate și supuse atenției cu ocazia analizării infracțiunii sub aspectul elementelor sale constitutive.
Instanța de fond a reținut că pentru a da naștere dreptului la reparație, prejudiciul cauzat prin activitatea ilicită a inculpatului trebuie să fie unul cert atât sub aspectul existentei sale cât si sub aspectul întinderii acestuia, să fie actual, direct și personal precum și să nu fi fost reparat.
În ceea ce privește despăgubirile pentru daune materiale din perspectiva prevederilor art. 1169 Cod civil (în vigoare la data comiterii faptei) acestea sunt supuse unei riguroase probațiuni, sarcina probei căzând în sarcina părții civile.
Analizând prejudiciul ca fiind consecința negativă suferită de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșite o altă persoană, instanța de fond a arătat că sub aspectul probator, partea vătămată a demonstrat existența pagubei în patrimoniul său cu contractul de la fila 28 din dosarul de urmărire penală.
Este cert că partea vătămată a închiriat bunul de la S.C. ESCAVA S.R.L. pentru realizarea unui beneficiu material, or suma solicitată în constituirea de parte civilă reprezintă numai daunele suferite în mod efectiv de către partea vătămată. Ar fi disproporționat și împovărător pentru partea civilă să i se ceară în prealabil să acopere daunele provocate prin fapta inculpatului pentru a justifica acțiunea civilă, câtă vreme este cert că suma de 41.000 de lei constituie o pagubă în patrimoniul său, pagubă creată de către inculpat.
În baza art. 191 alin.1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs inculpatul T. Z. ,
declarația fiind depusă la poștă la data de_ și înregistrată la Judecătoriei
C. -N. la data de_ .
Inculpatul nu a depus un memoriu cu motivele sale de recurs și nici nu s- a prezentat în instanță pentru susținerea lor orală la termenul de judecată la care a avut loc dezbaterea recursului, deși a fost legal citat.
Verificându-se hotărârea atacată, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei și sub toate aspectele de fapt și de drept, în lipsa unor motive exprese, tribunalul apreciază că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică. Astfel, se poate constată că Judecătoria C. N. a administrat un material probator exhaustiv dând posibilitatea atât acuzării cât și apărării să își prezinte mijloacele de probă pe care le-au considerat necesare. Pe acest
fundament, instanța de fond a stabilit o stare de fapt corectă, corespunzătoare realității obiective, prin interpretarea judicioasă și interdependentă a tuturor probelor aflate la dosar. Starea de fapt reținută pe baza probelor de la dosar, a fost corect încadrată juridic, instanța reținând în mod corect că inculpatul a deținut utilajul părții vătămate, cu un titlu izvorând in contractul de transport, transportatorul fiind și detentorul precar al bunului transportat. De asemenea, instanța de fond a reținut, mai presus de orice îndoială, că inculpatul a refuzat în mod nejustificat restituirea bunului pe care-l deține cu titlu. Mai este necesar să subliniem că instanța de fond a surprins în mod corect că inculpatul și-a construit o apărare haotică, în sensul că a susținut ba că a reținut buldo- excavatorul în contul datoriei pe care cealaltă firmă administrată de administratorul părții vătămate îi datora o sumă importantă de bani, ba că de fapt nu a reținut acest utilaj, și că doar reprezentantul părții vătămate a refuzat să îl ridice de la sediul firmei sale. Instanța de fond a demontat cu argumente rezultate din probele administrate aceste apărări inconsecvente și inconsistente, arătând printr-o argumentație pe care nu înțelegem că o mai reluăm și pe care ne-a însușim întocmai, că inculpatul a comis cu intenție directă infracțiunea de abuz de încredere.
Constatăm că și pedeapsa aplicată, ca și modalitatea de executare a sancțiunii sunt juste și răspund exigențelor reprezentate de necesitatea reeducării inculpatului.
Apreciem că și latura civilă a cauzei a primit o soluție dreaptă, astfel existența faptei a vinovăției inculpatului și a raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu rezultând neîndoios din probele de la dosar, iar întinderea prejudiciului a fost și ea demonstrată prin coroborarea probelor testimoniale cu clauzele contractului de închiriere aflat la fila 28 din dosarul de urmărire penală, din care rezultă că utilajul buldoexcavator s-a aflat în detenția inculpatului mai mult de 82 de zile, pentru care partea vătămată constituită parte civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata chiriei pentru utilajul pe care inculpatul a refuzat să-l restituie.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod Procedură P. ă, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T.
Z. împotriva sentinței penale nr.149/_ a Judecătoriei C. -N., ale cărei dispoziții vor fi menținute întocmai.
În baza art. 192 al.2 Cod Procedură P. ă va obliga pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în recurs în sumă de 100 lei.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod Procedură P. ă, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. Z. , fiul lui Janos și Ana Agneta, născut la data de_ în mun. C. -N., domiciliat în C. -N., str. G. D., nr. 15, ap. 6A, împotriva sentinței penale nr.149/_ a Judecătoriei C. -N. .
În baza art. 192 al.2 Cod Procedură P. ă obligă inculpatul recurent să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în recurs în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 3 aprilie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
R. M. | L. -A. | C. | S. | S. |
GREFIER
L. B.
Red. 2 ex./L.A.C./D.M.
_
Jud.fond: L. M. n
| ← Decizia penală nr. 87/2013. Abuz de încredere | Decizia penală nr. 99/2013. Abuz de încredere → |
|---|
