Decizia penală nr. 382/2013. Abuz de încredere

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R. IA

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.382/R/2013

Ședința publică din 20 martie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: DP, judecător JUDECĂTORI: V. G.

V. C.

GREFIER: DS

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror: DS

S-au luat spre examinare - pentru pronunțare - recursurile declarate de inculpații I. S. și S. D. G. și de partea responsabilă civilmente SC T. E. I. E. S., împotriva sentinței penale nr.864 din 06 iulie 2012 a Judecătoriei C. N., inculpații fiind trimiși în judecată după cum urmează:

- inculpatul I. S. pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de abuz de încredere prev. de art.26 rap. la art. 213 C.p. și instigare la fals în

înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.25 rap. la art. 290 C.p., totul cu aplic. art. 33 lit. a C.p.

- inculpatul S. D. G. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 C.p.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 06 martie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.864 din 06 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, în baza art. 334 al. 1 din C.p.p. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I. S. din infracțiunile de complicitate la abuz de încredere prev. de art. 26 din C.pen. rap. la art. 213 al. 1 din C.pen. și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 din C.pen. rap. la art. 290 din C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a din C.pen. în infracțiunile de instigare la abuz de încredere prev. de art. 25 din C.pen. rap. la art. 213 al. 1 din C.pen. și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 din C.pen. rap. la art. 290 din C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a din C.pen.

În baza art. 25 din C.pen. rap. la art. 213 al. 1 din C.pen a fost condamnat inculpatul I. S., la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere.

În baza art. 25 din C.pen. rap. la art. 290 din C.pen. a fost condamnat inculpatul I. S. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit. a din C.pen. constată că cele două infracțiuni au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni.

În baza art. 34 al. 1 lit. b din C.pen. au fost contopite pedepsele de 1 an și 4 luni închisoare și 6 luni închisoare, s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare care a fost sporită cu 2 luni închisoare și s-a aplicat inculpatului I. S. pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pe care o va executa în regim de detenție.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen.

În baza art. 213 al. 1 din C.pen a fost condamnat inculpatul S. D. G.

, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen.

În baza art. 81 și 82 din C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului S. D. G. și s-a stabilit termenul de încercare de 3 ani.

În baza art. 71 al. 5 din C.pen. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii dispuse.

În baza 359 din C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

Au fost respinse ca fiind nefondate acțiunile civile formulate de către părțile vătămate M. A. D. și M. G. M. ambii cu domiciliul în

C. -N., str. D., nr. 113, sc. 1, ap. 1, jud. C. și S. T. I. E. S. cu sediul în C. -N., str. C. M., nr. 85, ap. 92, jud. C. .

În temeiul art. 348 C.p.p. rap. la art. 14 al. 3 lit. a din C.p.p. s-a desființat biletul la ordin nr. 1 având data emiterii 6 decembrie 2007 și data scadenței 16 decembrie 2008, emis de către S. T. IMPEX S. pentru suma de 5.648.051,28 lei și având ca și beneficiară pe S. T. E. S. (fila 61 dos. UP).

În baza art. 191 al. 1 și 2 din C.p.p. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că urmare a plângerii penale formulate la data de 22 decembrie 2008 de către S. T. I.

E. S. reprezentată prin partea vătămată M. A. D. care a arătat că solicită tragerea la răspundere penală a inculpatului I. S. pentru săvârșirea infracțiulr prev.de art. 208 - 210, 290 și 291 din C.pen. a fost începută urmărirea penală împotriva celor doi inculpați prin rezoluțiile din data de 4 iunie 2010.

Partea vătămată a arătat că la data de 16 decembrie 2008 a fost anunțat de Banca T. ilvania că inculpatul I. S. a prezentat spre decontare un bilet la ordin emis de S. TRATAN I. E. S., al cărui administrator este inculpatul, pentru o valoare de 5.648.051,28 lei. Deși între societatea administrată de către partea vătămată și societatea administrată de către inculpat au fost derulate raporturi comerciale, cele două societăți având sediile în același imobil, partea vătămată declară că nu a predat inculpatului vreun bilet la ordin pentru a fi depus spre decontare. Pe întreg procesul penal a

precizat că a emis acel bilet la ordin în alb, lăsând necompletate rubricile privind suma ce urmează să fie decontată și beneficiarul.

A fost depus la dosar contractul de antrepriză nr. 101/8 ianuarie 2007 încheiat între S. T. E. S. în calitate de întreprinzător, reprezentată de către inculpatul I. S. și S. T. S. în calitate de antreprenor, reprezentată de partea vătămată M. A., având ca și obiect executarea

unei lucrări de construire în localitatea P. pe durata 15 ianuarie 2007 - 15 ianuarie 2008. La art. 9.2 din contract s-a prevăzut o garanție de bună execuție de 5% din valoarea contractului care se va reține începând cu luna a 7- a contractului. Totodată s-a prevăzut că pentru executarea cu întârziere a lucrărilor și pentru depășirea termenului contractual investitorul va putea cere penalități de 0,1%/zi. S-a mai depus nn contract similar având ca și obiect executarea unei lucrări de construire în localitatea Arad pe durata 16 aprilie 2007 - 30 aprilie 2008.

La data de 11 februarie 2009, prin sentință judecătorească definitivă s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență împotriva S. T. I. E. S. (fila 21 dos. UP).

În esență partea vătămată a declarat la data de 17 februarie 2009 că relațiile contractuale dintre cele două societăți s-au derulat în condiții bune până când inculpatul I. a majorat în mod artificial devizele de lucrări pentru a primi sume mai mari de bani de la instituții bancare, concomitent cu realizarea depășirii cantităților de materiale pentru care inculpatul I. a refuzat categoric plata. A precizat că nu a fost reținută garanția întrucât partea vătămată și-a îndeplinit obligațiile contractuale, dar pe fondul neînțelegerilor privind plata lucrărilor, inculpatul I. i-a interzis părții vătămate să mai desfășoare activități pe șantierele sale începând cu luna septembrie 2008. Partea vătămată a presupus că inculpatul I. i-a sustras un bilet semnat în alb pe care îl ținea la biroul din același imobil cu biroul inculpatului I. .

La data de 19 mai 2009 partea vătămată declară că odată cu efectuarea lucrărilor pe șantierul din P. în luna octombrie 2007, a lăsat inculpatului Siciu D. G., administratorul S. GEDO SYSTEM S., asociat la S. T.

E. S. și reprezentantul inculpatului I. pe șantier, un bilet la ordin pentru a garanta plata materialelor de construcție pe care inculpatul S. trebuia să le achiziționeze în numele S. T. I. E. S. de la S. DIRECT

S. P. . Pe fondul discuțiilor contradictorii cu inculpatul I. i-ar fi cerut inculpatului S. să-i restituie biletul la ordin și ștampila societății, însă acesta a refuzat.

La fila 49 din dos. UP a fost anexat un înscris denumit împuternicire din cuprinsul căruia reiese că partea vătămată M. A. înmânează un bilet la ordin pentru garantarea contravalorii mărfurilor ce urmează să fie achiziționate și împuternicește pe inculpatul S. să folosească ștampila societății S. T. I.

E. S. în acest sens. Acest înscris provenit de la partea vătămată nu probează în vreun fel că inculpatul S. ar fi primit în condițiile stipulate acel bilet la ordin, fiind mai mult un proces verbal încheiat de către partea vătămată, fără valoarea juridică.

Cert este că la fila 50 dos. UP a fost anexat un proces verbal de predare primire a unui bilet emis de S. T. I. E. S. (coroborat cu fila 61 dos. UP). Procesul verbal poartă data încheierii 6 decembrie 2007, locul încheierii C.

-N., iar părțile sunt cei doi inculpați. Din cuprinsul procesului verbal semnat de către inculpați reiese textual subsemnatul S. D. arăt că biletul la ordin mi- a fost înmânat de către d-nul M. A. în vederea remiterii la rândul meu către

T. E. I. E. S. … în vederea garantării obligațiilor asumate de S.
I. E. S. față de S. T. E. I. E. S. prin contractele nr.

P101/8 ianuarie 2007 și P102/16 aprilie 2007. Fiind un înscris preconstituit exclusiv de către inculpați mențiunile inserate de către aceștia cu privire la dată, loc și scopul pentru care a fost predat biletul de la unul spre celălalt, nu au o valoare probatorie superioară declarațiilor verbale din fața instanței, însă probează, alături de declarațiile inculpatul I. împrejurarea că l-a primit de la inculpatul S. . Un alt aspect este legat de aparenta inutilitatea a acestui proces verbal, pentru că dacă partea vătămată nu a încheiat un proces verbal când a predat biletul la ordin inculpatului S., persoană cu care nu avea un interes comun, cei doi inculpați, asociați la aceeași societate și având interese comune întocmesc proces verbal de predare primire. Gestul are semnificație numai privit din perspectiva strădaniei celor doi inculpați de a crea o aparență

de legitimitate a gesturilor ulterioare sau anterioare, având în vedere că data întocmirii este numai cea sdeclarată de către inculpați. Căci, deși aparent

inculpatul S. a dorit să se descarce de povara unui bilet la ordin și să aibă dovada că l-a predat destinatarului, nu are aceeași diligență de a încheia un proces verbal cu partea vătămată pentru a justifica ulterior predarea biletului către inculpatul I. .

La data de 27 martie 2009 inculpatul I. declară că pe fondul întârzierilor la executarea celor două contacte a încetat colaborarea cu societatea părții vătămate și a emis patru notificări prin intermediul unui executor judecătoresc aducând la cunoștință că S. T. S. are obligația de a plăti 5% garanție de bună execuție, precum și penalități de întârziere de 0,01%/zi, specificându-se că în caz contrar va fi folosit biletul la ordin primit de la inculpatul S. . A precizat că biletul a fost completat cu suma ce urmează să fie decontată de către I. C. (filele 65-70 dos. UP). Prin raportul criminalistic nr. 379983/7 septembrie 2010 s-a concluzionat că scrisul de completare de pe B.O. în cauză la rubricile emitent, semnătura emitentului și semnătura emitentului la vedere au fost executate de către partea vătămată, iar restul mențiunilor nu au fost executate de către partea vătămată sau numita I. C. (filele 122-129 dos. UP). Cu privire la notificările trimise către

S. T. I. E. S. reținem filele 303 și urm. din dos. UP, din cuprinsul cărora rezultă că S. T. ESLECTRONIC S. a adus la cunoștința S. T. S. că trebuie să achite garanția de bună execuție și penalitățile de întârziere aferente celor două contracte, în caz contrar urmând să introducem spre decontare și biletul la ordin emis de societatea dvs. în vederea garantării obligațiilor față de subscrisă. Notificările au fost afișate de executorul judecătoresc la adresa C. -N., str. Putna, nr. 4, ap. 16, jud. C. la datele de 18 noiembrie 2008 și 31 octombrie 2008.

La filele 603 și urm. dos. UP partea vătămată depune un răspuns la notificările trimise de societatea administrată de inculpatul I., pe care este consemnat prioripost cu confirmare data de 3 decembrie 2008, iar la filele 661- 663 dos. UP au fost anexate copie a borderoului prioripost, factura pentru serviciul de expediere și copie a plicului având destinatar S. T. E. S. cu sediul în C. -N., str. C. M., nr. 85, ap. 92, jud. C., toate purtând data de 3 decembrie 2008, iar confirmarea de primire s-a întors cu mențiunea

mutat de la adresă.

La data de 21 mai 2009 a fost audiat martorul Șandor D., persoană indicată ca administrator al unei societăți comerciale, iar declarația sa a fost completată olograf de către martor (fila 99 dos. UP). Acesta declară că a subcontractat anumite lucrări de pe șantierul din P. de la S. T. S. și că au existat anumite disensiuni între partea vătămată și inculpatul I., întrucât acesta sin urmă nu a achitat contravaloarea tuturor lucrărilor, iar martorul, la rândul său nu a primit banii de la partea vătămată. A menționat

că am sesizat mai multe aspecte ale relațiilor dintre ei, printre care numitul S. Doru mi-a spus că numitul M. i-a lăsat un bilet la ordin garanție pentru materialele cumpărate de la diverse depozite din P., ulterior spunând că l-a lăsat garanție la T. E. . La data de 17 august 2010 martorul reia aceleași

împrejurări cu precizările că în prezența mea în interiorul unei barăci de pe șantierul din P., numitul M. a predat numitului S., reprezentantul inculpatului I. pe șantier, un bilet la ordin după părerea mea cu scopul unei garanții, fără să pot preciza care este acea garanție … ulterior, în luna septembrie 2008 după ce au încetat relațiile de colaborare dintre inculpatul I. și partea vătămată, inculpatul I. i-a cerut martorului efectuarea unor lucrări de amenajare a drumurilor …, iar în perioada octombrie - noiembrie 2008 a aflat de la inculpatul I. că deține un bilet la ordin lăsat în garanție pentru bună execuție de S. T. S. . Inculpatul I. a depus ulterior la dosarul cauzei un înscris provenit de la martorul Șandor D. denumit Înștiințare către T. E. și datat 31 marie 2009, prin care martorul (probabil în cadrul unui raport, deși aparent între martor și inculpat nu sunt relații de subordonare) aduce la cunoștința inculpatului I. că am fost de față în perioada noiembrie - decembrie 2007 când d-nul M. A. a lăsat un bilet la ordin semnat și ștampilat cu datele formei T. în alb d-lui S. D. în calitatea sa de șef șantier P. pentru garanții în favoarea lui T. E. . Cu alte cuvinte martorul îl înștiințează pe inculpatul I. despre împrejurări care ar fi trebuit să-i fie străine, dar în același timp foarte bine cunoscute părților din proces, după care, la câteva săptămâni, în fața organelor de cercetare penală prezintă o altă față a adevărului, iar mai târziu se poziționează la mijlocul adevărului. Cert este că în toată această perioadă între martor și inculpatul I. s-au derulat raporturi comerciale care au devenit tensionate din pricina faptului că inculpatul I. nu ar fi achitat anumite sume de bani martorului. În declarația pe care martorul a dat-o în fața procurorului și pe care a menținut-o în fața instanței arătând în mod expres acest lucru clarifică geneza acelei înștiințări: a fost scrisă de către mine în biroul d-nului I. la ideea acestuia care mi-a spus că așa îmi voi recupera banii pe care îi aveam de primit de la firma d-nului M. … și asistând la o ceartă dintre inculpatul I. și partea vătămată legată de întârzierea lucrărilor totuși nu i-a zis nimic despre biletul lăsat în garanție pentru bună execuție.

În dosarul nr._ aflat pe rolul T. ului Comercial C., având ca obiect insolvența S. T. I. E. S., s-a efectuat o expertiză contabilă care a relevat următoarele concluzii: S. T. E. S. nu a emis facturi către S. T. S. pentru garanția de bună execuție, debitul S. T. S. către S. T. E. S. este 0, iar totalul garanției de bună execuție pentru cele două contracte și penalitățile 1.422.321,56 euro sau 1.883.015,98, fiind folosite două modalități de calcul (filele 209 și urm. dos. UP).

Avem așadar următoarele premise:

Inculpatul I. prezintă spre decontare un bilet la ordin care a fost completat parțial de către partea vătămată M. în calitate de reprezentant al

T. I. E. S., respectiv la rubricile emitent, semnătura emitentului și semnătura emitentului, iar restul mențiunilor de către o persoană necunoscută.
Partea vătămată arată că a predat un bilet la ordin completat parțial, respectiv la rubricile emitent, semnătura emitentului și semnătura emitentului către incjlpatul S., care este asociatul inculpatului I. și reprezentantul acestuia pe șantierul din P., cu scopul de a garanta plata unor materiale de construcție.
Inculpatul S. predă inculpatului I. un bilet la ordin emis de către partea vătămată în calitate de reprezentant al S. T. I. E. S., la data
de 6 decembrie 2007, în C. -N., întocmind un proces verbal în acest sens, proces verbal în care este menționat de unde a primit biletul și cu ce scop.
Este neverosmil ca partea vătămată, care avea biroul în aceeași clădire cu inculpatul I., partenerul său de afaceri cât privește șantierul din P., să emită un bilet la ordin care nu a fost cerut de către inculpatul I. pentru garantarea bunei execuții, apoi să-l predea în P. reprezentantului inculpatului I., respectiv inculpatului S., cu scopul garantării bunei execuții, dar fără să completeze denumirea beneficiarei și suma de bani care, în condițiile contractului era una forfetară de 5% din valoarea lucrărilor. Pe lângă
împrejurarea bizară legată de constituirea garanției de bună execuție prin emiterea unui bilet la ordin în condițiile în care contractul dintre părți prevedea că garanția se va constitui prin reținere de către societatea administrată de către inculpatul I., care se alătură neverosimilului arătat mai sus, partea vătămată oferă o variantă plauzibilă, respectiv că ar fi lăsat biletul la ordin inculpatului S., care de altfel supraveghea zilcnic lucrările de la P., pentru situația în care ar fi nevoie de o garanție furnizorilor de materiale de contrucție. O astfel de explicație pe lângă faptul că justifică predarea biletului la ordin către inculpatul S. și nu către inculpatul I., predarea biletului la P. și nu la C. -N., nu menționează beneficiarul întrucât era posibil să fie achiziționate materiale de construcții de la orice societate de profil, nu menționează suma întrucât aceasta nu era cunoscută, mai este susținută și de o parte a declarațiilor martorului Șandor D., care, ulterior, pe fondul unor conversații cu inculpatul I. fie se manifestă bizar încunoștințându-l pe acesta despre împrejurări de fapt care ar fi fost firesc să fie străine intereselor de orice fel ale martorului, fie își modifică succesiv declarațiile, dar numai în acest punct esențial. Totodată, martorul își menține declarația dată în fața procurorului când arată că la solicitarea inculpatului I. a consemnat acel bilet de informare în care arăta că biletul la ordin a fost predat de către partea vătămată M. către inculpatul S. ca și garanție de bună execuție. O altă împrejurare care relevă nesinceritatea inculpatului I. este dată de afirmațiile făcute la termenul de judecată din data de 26 iunie 2012 și consemnate în încheiere pag. 2 par. 2 S. era penalizat pentru că M. nu termina lucrările la timp, drept urmare a refuzat să mai vorbească cu M. și i-a cerut acest bilet la ordin. Or, din celelalte declarații rezultă că disensiunile dintre inculpați și partea vătămată au apărut în prima, dar mai ales în a doua jumătate a anului 2008, iar biletul la ordin trebuie să fi fost predat inculpatului S. anterior datei de 6 decembrie 2007 când inculpatul I. susține că l-a primit de la inculpoatul S. (de altfel, conform și înscrisului de la fila 61 dos. UP). Constatăm așadar o nouă variantă a adevărului prin care inculpatul I. relevă scopul precis al acelui bilet la ordin.
Inculpatul I. a avut un comportament constant virulent și defăimător la adresa părții vătămate, argumentând că se află în situația ingrată în care persoana care îi datorează o importantă sumă de bani pentru executarea necorespunzătoare a unui contract, este cea care îl acuză de săvârșirea unei infracțiuni. Noi vom reaminti părților că existența sau inexintența unor creanțe a societății reprezentate de inculpatul I. față de societatea administrată de partea vătămată, nu justifică conduite contrare legii. Desigur biletul la ordin rămâne un instrument de plată abstact în ciuda folosirii lui de către comercianții români în alte scopuri menite exclusiv să creeze confuzii juridice. Însă, biletul la ordin trebuie să se fundamenteze pe un raport juridic prestabilit. În aceste condiții reținem că inculpatul I. justifică prezintarea spre decontare a biletului la ordin susținând că reprezintă garanția de bună execuție, în condițiile în care conform contractului această garanție trebuia
constituită altfel, precum și penalitățile pentru întârzierile lucrărilor, pe care le stabilește unilateral. În lipsa unui instrument abstract de plată astfel de creanțe nu puteau fi obținute decât prin hotărâri judecătorești, iar inculpatul I. a eludat calea legală trecând la executarea unui bun al societății părții vătămate, fără acordul acesteia (biletul la ordin completat este egal cu suma de bani pe care o încorporează sau poate fi girat mai departe caz în care acoperă o creanță egală cuvaloarea consemnată). În acest context reamintim părților că fapta inculpatului nu-și schimbă valența prin aceea că a notificat părții vătămate că va solicita băncii decontarea unui bilet la ordin (pentru că nu a specificat despre ce bilet la ordin este vorba și cum l-a obținut), întrucât anunțarea săvârșirii unei fapte ilicite, nu o transformă într-o faptă licită.
Raportat la faptul că inculpatul I. a fost persoana care a depus biletul la ordin spre decontare, precum și la împrejurarea că este reprezentantul legal al societății beneficiare, instanța va reține că l-a determinat și l-a convins pe inculpatul S. să-i predea biletul la ordin, fiind astfel în prezența unor acte de instigare la săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere și în acest sens vom dispune schimbarea încadrări juridice a faptelor pentru care a fost trimis în
judecată inculpatul I. .
Cât privește aserțiunea că există o imposibilitate juridică de a trimite în judecată o persoană în calitate de complice sau instigator la săvârșirea unei infracțiuni în condițiile în care nu a fost identificat autorul, instanța apreciază argumentele ca fiind nefondate. În condițiile art. 144. din C.pen. (prin săvârșirea unei infracțiuni se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau tentativă, precum și participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice) complicitatea sau instigarea la săvârșirea unei infracțiuni este o infracțiune de sine stătătoare și în afară de impedimente subiective conservatoare nu există nicio rațiune de drept penal care să justifice împiedicarea tragerii la răspundere penală a unei persoane care a săvârșit o infracțiune în orice formă prevăzută de legea penală. Așadar argumentul apărării referitor la faptul că nu poate fi tras la răspundere penală un participant la săvârirea unei infracțiuni în lipsa identificării tutror participanților, nu are niciun suport juridic.
Fapta inculpatului I. S., care, în calitate de asociat și administrator al S. T. E. S S. C. -N., în perioada 2007 - 2008 l-a determinat și convins pe inculpatul S. D. G. să-i predea un bilet la ordin emis de S.
I. E. S. pentru a-l completa și apoi prezenta la o instituție bancară spre decontare în alt scop decât cel pentru care a fost emis, după care l-a prezentat băncii BT cu datele societății sale ca beneficiar, după ce a solicitat unei persoane să completeze cu date nereale acel bilet, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de instigare la săvârșirea infrcațiuni de abuz în de încredere prev. de art. 25 din C.pen. rap. la art. 213 al. 1 din C.pen. și

instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 din C.pen. rap. la art. 290 din C.pen..

La individualizarea pedepselor, văzând și disp. 72 din C.pen., Instanța a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile săvârșite de către inculpat, de gradul de pericol social ridicat al faptei raportat la nonșalanța inculpatului și la disponibilitatea acestuia de a profita de o minimă ocazie pentru a obține un beneficiu de mari proporții, deși șansele de a nu fi descoperit erau minime, la cuantumul ridicat al prejudiciului, la lipsa oricărei forme de empatie a inculpatului cu persoanele vătămate în drumul său pentru a obține beneficiul pe care în mod unilateral consideră că îl merită, de modalitatea de exprimare caracterizată printr-o desconsiderare organică atât față de părțile în cauză cât și față de organele judiciare care au dispus

trimiterea sa în judecată. Totodată s-a reținut brutalitatea minuțioasă cu care inculpatul I. S. a pătruns în spațiul infracțional, pregătind înscrisuri și declarații de martor (determinându-l pe martorul Șandor să consemneze împrejurări favorabile inculpatului) care să justifice gesturi ilicite și ignorând cu desăvârșire consecințele faptelor sale asupra celorlați. Pe întreg procesul penal inculpatul I. a preferat să ignore împrejurări esențiale care evidențiau conduita sa ilicită, printre care și aceea că, deși a susținută că biletul la ordin a fost predat de către partea vătămată pentru a constitui acel fond de garanție de bună execuție, totuși inculpatul I. a inclus în biletul la ordin nu numai garanția forfetară de 5% prevăzută în contract, dar și penalități de întârziere pe care le-a determinat în mod unilateral. Instanța apreciază că pedepse derizorii vor accentua ideea inculpatului de injustiție, acesta considerând în continuare că mijloacele pe care le-a folosit sunt nu numai ingenioase, dar au fost și necesare. S-a reținut și vârsta inculpatului și faptul că nu are antecedente penale, fără ca aceste împrejurări să constituie circumstanțe atenunate raportat la ansamblul elementelor reținute mai sus.

În baza art. 25 din C.pen. rap. la art. 213 al. 1 din C.pen. a fost condamnat inculpatul I. S. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere.

În baza art. 33 lit. a din C.pen. s-a constatat că cele două infracțiuni au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni.

În baza art. 34 al. 1 lit. b din C.pen. au fost contopite pedepsele de 1 an și 4 luni închisoare și 6 luni închisoare, vom stabili pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare care a fost sporită cu 2 luni închisoare, pentru a evidenția gravitatea infracțiunilor și legătura dintre cele două infracțiuni și s-a aplicat inculpatului I. S. pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen., ținând seama de gravitatea faptei care crează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în

funcții elective publice.

Raportat la gravitatea faptelor pentru care a fost judecat inculpatul I., atât cât privește consecințele imediate, dar și cât privește modalitatea de săvârșire, îndârjirea inculpatului de a proba împrejurări necorespunzătoare adevărului și conduita sa procesuală, instanța nu găsește niciun argument suficient pentru a considera că scopul pedepsei, respectiv de a preîntâmpina săvârșirea altor infracțiuni, precum și reeducarea inculpatului pot fi atinse fără executarea pedepsei în regim de detenție.

Fapta inculpatului S. D. G. care în calitate de împuternicit al S.

T. IMPEX S., la sfârșitul anului 2007 având în posesie un bilet la ordin emis cu scopul garantării plății contravalorii materialelor de construcții care urmau să fie cumpărate de la furnizori de materiale de construcție din P. a dispus pe nedrept de acesta predându-l inculpatului I. S. întrunește elementele constiotutive ale infracțiuni de abuz de încerdere prev. de art. 213 al. 1 din C.pen.

minimă ocazie pentru a obține un beneficiu de mari proporții, deși șansele de a nu fi descoperit erau minime, la cuantumul ridicat al prejudiciului, la lipsa oricărei forme de empatie a inculpatului cu persoanele vătămate în drumul său pentru a obține beneficiul pe care în mod unilateral consideră că îl merită, dar și de contribuția acestuia la planul infracțional gândit de către inculpatul I. .

În baza art. 213 al. 1 din C.pen. a fost condamnat inculpatul S. D. G. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere

funcții elective publice.

În baza art. 81 și 82 din C.pen., considerând că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă raportat la împrejurările ce țin de persoana inculpatului, s-a dispus suspendarea condiționată a executării stabilind termenul de încercare de 2 ani și 3 luni.

În baza art. 71 al. 5 din C.pen. vom dispune suspendare executării pedepselor accesorii dispuse.

În baza 359 din C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

Despre acțiunea civilă:

Părțile vătămate M. A. și M. G. s-au constituit părți civile cu diferite sume de bani constând în contravaloarea unui credit bancar devenit scadent ca urmare a deschiderii procedurii insolvenței a S. T. I. E. S.

, precum și daune morale, ca urmare a faptului că inculpatul I. a angajat detectivi particulari pentru a urmări părțile vătămate și totodată presiunea la care sunt supuse părțile vătămate ca urmare a deschiderii procedurii

insolvenței a S. T. I. E. S. și a împrejurării că se poate trece la executarea silită a bunurilor proprii părților vătămate. Partea vătămată S. T.

I. E. S. s-a constituit parte civilă cu suma de 6.396.123,07 lei reprezentând valoarea biletului la ordin și valoarea creanței BT declarată la masa credală (filele 130-131 dos. UP). Noi vom reține că acțiunea civilă se exercită de către partea vătămată, adică persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare (art. 24 al. 1 din C.p.p.). Fapta dedusă judecății și care poate fi generatoarea prejudiciului este aceea de dispunere fără drept de un bun aparținând părții vătămate. Constatăm că proprietarul bunului, respectiv emitentul biletului la ordin este S. T. I. E. S., însă biletul nu a fost decontat și astfel nu s-a produs nici un prejudiciu, astfel încât această acțiune este neîntemeiată.

Cât privește părțile vătămate M. A. și M. G., constatăm că acestea au garantat un împrumut al S. T. I. E. S. cu o ipotecă asupra unui bun al lor. Faptul că acel credit a fost declarat scadent și în viitor se poate trece la executarea ipotecii nu are ca și cauză fapta de dispunere fără drept de biletul la ordin de către inculpați, ci de deschiderea procedurii de insolvență la cererea unui terț. Totodată, disconfortul real încercat de către părțile vătămate care au fost urmărite la cererea inculpatului I. (inculpatul depunând la dosar un proces verbal de supraveghere a martorului Șandor și declarând că a urmărit-o pe partea vătămată M. A. pentru a vedea unde sunt banii), oricând de vătămător ar fi este ulterior săvârșirii faptei deduse judecății și nici nu are un raport de cauzalitate cu fapta.

Așadar au fost respinse acțiunile civile ca fiind neîntemeiate.

În temeiul art. 348 C.p.p. rap. la art. 14 al. 3 lit. a din C.p.p. a fost desființat biletul la ordin nr. 1 având data emiterii 6 decembrie 2007 și data scadenței 16 decembrie 2008, emis de către S. T. IMPEX S. pentru suma de 5.648.051,28 lei și având ca și beneficiară pe S. T. E. S. (fila 61 dos. UP).

În baza art. 191 al. 2 din C.p.p. au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs inculpații I. S. și S. D.

G. și de partea responsabilă civilmente S. T. E. I. E. S. .

Inculpatul I. S. a solicitat admiterea recursului, casarae sentinței penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în principal achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c sau d C.p.p. pentru infracțiunea de instigare la abuz de încredere, iar în baza art.10 lit.a C.p.p. achitarea pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În subsidiar, inculpatul a solicitat încetarea procesului penal în baza art.11 pct.2 lit.d raportat la art.10 lit.f C.p.p. pentru infracțiunea de instigare la abuz de încredere, respectiv achitare în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c C.p.p. pentru infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Inculpatul în motivele de recurs și concluziile scrise depuse la dosar a arătat că hotărârea instanței de fond se bazează pe aprecieri pur subiective privind pretinsa neverosimilitate a încredințării la P. către mandatarul și asociatul în participațiune, respectiv inculpatului S. D. a unui bilet la ordin completat parțial de emitent și destinat societății S. T. E. S. cu care partea vătămată avea contracte în derulare de peste 5 milioane euro.

Instanța de fond a apreciat că este o variantă plauzibilă cea prezentată de partea vătămată M. A. conform căreia biletul completat parțial era destinat unor societăți neidentificate cu care nu avea nici un raport contractual, dar de la care ar fi fost posibil să achiziționeze în viitor pe credit anumite materiale de construcții pentru societatea emitentă a biletului la ordin.

Judecătoria Cluj-Napoca a ignorat cu desăvârșire conținutul real al declarațiilor părții vătămate, varianta prezentată de aceasta atât în faza de urmărire penală, cât și la instanța de fond a fost aceea că biletul la ordin era destinat unei anumite societăți comerciale, respectiv S. Direct S. P. al cărui reprezentant era martorul Rădulescu C., care a declarat că S. T. I.

E. S. era un client minor al societății comerciale administrate de martor, cu care nu avea nici un contract în derulare, care ar fi presupus emiterea biletului la ordin.

Partea vătămată, a încheiat un act intitulat "împuternicire";, pe care l-a semnat și datat 7 noiembrie 2007, însă nu l-a predat presupusului destinatar

, respectiv inculpatului S. D., din care ar rezulta scopul pentru care a fost emis biletul la ordin, afirmându-se de partea vătămată că acesta ar fi destinat

S. Direct S. P. .

Instanța de fond a reținut în mod neîntemeiat că inculpatul I. a fost persoana care a depus biletul la ordin spre decontare și că existența instigării față de coinculpatul S. D. ar rezulta din simplul fapt că este reprezentantul legal al societății beneficiare, însă instigarea este formă de participație penală, fiind necesară existența unor probe certe ale autorului infracțiunii de a lua hotărârea de comitere a infracțiunii, doar după ce instigatorul a făcut demersuri concrete care să-l convingă, însă din probele administrate în cauză

nu rezultă existența unor acte de instigare din partea inculpatului I. față de inculpatul S. D. .

Pentru existența infracțiunii de abuz de încredere, care este o infracțiune contra patrimoniului, este necesar ca bunul de care s-ar fi dispus pe nedrept să fi avut o valoare economică în patrimoniul părții vătămate, care să fie diminuată prin pierderea acelui bun, însă prin depunerea biletului la ordin spre decontare, nu s-a cauzat nici un prejudiciu părții vătămate, deoarece în patrimoniul părții vătămate nu existau disponibilități bănești.

Referitor la motivarea petitului subsidiar prin care s-a solicitat încetarea procesului penal cu privire la infracțiunea de abuz de încredere pe lipsa plângerii prealabile prev. de art.10 lit.f C.p.p. inculpatul a arătat că administratorul judiciar al S. T. S. a formulat o plângere penală pentru furt, precum și pentru alte infracțiuni, iar partea vătămată M. A. nu avea nici un drept, întrucât societatea administrată de acesta era în procedura insolvenței, iar din conținutul plângerii formulate la data de 22 decembrie 2008 pentru alte infracțiuni decât cea a abuzului de încredere, nu rezultă elemente ale unei plângeri prealabile, care trebuia depusă în termen de 60 de zile de la data comiterii faptei potrivit art.213 alin.2 C.p.

Inculpatul S. D. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună încetarea procesului penal în baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.f C.p.p. pentru infracțiunea de abuz de încredere prev. de art.213 C.p., iar în subsidiar achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d C.p.p.

În motivele de recurs inculpatul prin memoriul și concluziile scrise depuse la dosar a arătat că instanța de fond în mod neîntemeiat a respins excepția tardivității plângerii penale la termenul de judecată din 17 aprilie 2012, cu motivarea că plângerea penală există.

Inculpatul a mai arătat că plângerea penală a fost formulată de partea vătămată M. A., după ridicarea dreptului de administrare al S. T. S. care se afla în procedura de insolvență, astfel că partea vătămată nu avea acest drept, iar singurul care putea formula plângerea penală era administratorul judiciar.

Potrivit art.279 alin.1 C.p.p. punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate pentru infracțiunile pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere. Lipsa plângerii prealabile înlătură răspunderea penală.

Instanța de fond a încălcat disp. art.75 C.p.p. referitoare la faptul că declarațiile părții vătămate pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, însă la dosar nu există alte probe care să susțină declarațiile părții vătămate.

Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că aceștia nu au asistat la predarea efectivă a biletului la ordin de către partea vătămată M.

A. inculpatului S. D. . Martorul Șandor D. arată că la data de 26 iunie 2007 partea vătămată i-ar fi predat inculpatului un bilet la ordin, însă fără să cunoască condițiile și scopul predării acestuia.

La fel martorul S. audiat la instanța de recurs arată că partea vătămată i-a înmânat inculpatului S. un bilet la ordin cu scopul de garanție pentru S. T. E. S. .

Instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală, deoarece nu a analizat temeinic probele administrate în cauză, deoarece infracțiunea de abuz de încredere nu există, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, în sensul că nu există nici un act din care să rezulte că partea

vătămată a solicitat restituirea biletului la ordin, iar inculpații să fi refuzat acest fapt.

Partea responsabilă civilmente a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie achitat inculpatul I. S. în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a C.p.p., iar în subsidiar încetarea procesului penal în baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.f C.p.p.

Referitor la infracțiunea de instigarea la fals în înscrisuri sub semnătură privată s-a solicitat achitarea inculpatului I. în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a C.p.p. pe motiv că fapta nu există.

În motivele de recurs partea responsabilă civilmente a arătat că hotărârea instanței de fond se bazează exclusiv pe aprecierea subiectivă a declarațiilor părții vătămate, care nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, inițial partea vătămată a susținut că biletul la ordin i-ar fi fost sustras de inculpatul I. S., descriind o infracțiune de furt, după care a relatat că a predat de bună voie biletul la ordin inculpatului S. D. cu mențiunea că este destinat S. Direct S. P. .

Susținerile părții vătămate referitoare la destinația biletului la ordin contravin raționamentului instanței de fond, care reține că este plauzibilă declarația părții vătămate referitoare la lăsarea cu titlu de garanție a biletului la ordin, fără a avea completat beneficiarul, întrucât era posibil să fie achiziționate materiale de construcții de la orice societate de profil.

Notificările trimise de inculpatul I. S. în toamna anului 2008 prin intermediul unui executor judecătoresc către S. T. S. în care se menționează introducerea spre decontare a biletului la ordin, susțin apărările inculpaților referitoare la destinația reală a presupusului bilet la ordin.

Referitor la reținerea infracțiunii de instigare, la dosar ar trebuie să existe probe certe în acest sens de luarea a hotărârii infracționale de către autorul infracțiunii, după care să fie realizate demersuri care să-l convingă pe coinculpat la comiterea infracțiunii, ceea ce nu s-a realizat în cauză.

În subsidiar s-a solicitat încetarea procesului penal pe lipsa plângerii prealabile potrivit art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10.lit.f C.p.p.

În motivarea petitului subsidiar s-a arătat că societatea T. S. a formulat o plângere penală în data de_ pentru furt, precum și pentru alte infracțiuni, plângere care nu întrunește elementele constitutive ale unei plângeri prealabile necesare pentru infracțiunea de abuz de încredere.

După data de_ când s-a deschis procedura insolvenței față de S.

T. S. o eventuală plângere penală trebuia depusă de administratorul judiciar în termen de 2 luni de la data când partea vătămată a știut cine este făptuitorul, însă în prezentul dosar nu există o astfel de plângere prealabilă.

Analizând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpații I. S. și S. D. G. și de partea responsabilă civilmente S. T. E. I. E. S., precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:

Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, însă a interpretat greșit probele administrate în cauză, în sensul că la data de 8 ianuarie 2007 s-a încheiat un contract de antrepriză între S. T. E. S. în calitatea de întreprinzător, reprezentată de inculpatul I. S. și S. T.

S. în calitatea de antreprenor reprezentată de partea vătămată M. A., având ca obiect executarea unor lucrări de construcții în P. pe o durată de 1 an, respectiv_ -_ . la art.9.2 din contract s-a prevăzut o garanție de bună execuție de 5% din valoarea contractului, care se va reține începând cu

luna a -7- a a derulării contractului. Totodată, s-a prevăzut că pentru executarea cu întârziere a lucrărilor și pentru depășirea termenului contractual investitorul va putea solicita penalități de 0,1% /zi de întârziere.

În aceleași condiții și cu aceleași clauze s-a încheiat un alt contract similar având ca obiect executarea unor lucrări de construcții în Arad pentru perioada 16 aprilie 2007 - 30 aprilie 2008.

La data de_ S. T. SRl a intrat în procedura de insolvență.

Potrivit declarațiilor părții vătămate M. A. date în faza de urmărire penală și la instanța de fond, în luna octombrie 2007 acesta a predat

inculpatului S. D. administrator al S. Geda System S. și reprezentant al inculpatului I. pe șantierul din P. un bilet la ordin pentru a garanta plata materialelor de construcții pe care inculpatul S. trebuia să le achiziționeze în numele S. T. S. de la S. Direct S. P. .

Inculpatul I. S. în declarațiile date de acesta arată că, pe fondul

întârzierilor în executarea lucrărilor menționate în cele două contracte, a încetat colaborarea cu societatea administrată de partea vătămată și a emis patru notificări prin intermediul unui executor judecătoresc, aducând la cunoștință că S. tartan S. are obligația de a plăti 5% garanție de bună execuție, precum și penalități de întârziere de 0,1%/zi, precizând că în caz contrar va folosi biletul la ordin primit de la inculpatul S. D. .

Potrivit raportului criminalistic nr.379983/7 septembrie 2010 scrisul de pe biletul la ordin, care face obiectul prezentei cauze, a fost executat de partea vătămată la rubricile emitent și semnătura emitentului, iar restul mențiunilor au fost executate de o persoană rămasă neidentificată.

În cauză, rezultă cu certitudine că în momentul predării biletului la ordin de partea vătămată către inculpatul S. D. nu a asistat o altă persoană, care să confirme condițiile în care s-a predat acest instrument de plată, astfel că, fiecare dintre părți are propria variantă, observată și de către instanța de fond, care precizează că varianta prezentată de partea vătămată este mai verosimilă, fără să existe probe certe la dosar din care să rezulte acest fapt.

Martorul Șandor D. arată că în cursul anului 2007 a lucrat pe șantierul din P. în calitate de subantreprenor al părții vătămate M., iar cu o ocazie în fața barăcii, care făcea partea din organizarea de șantier, l-a auzit pe inculpatul S. spunându-i părții vătămate M. dacă a adus biletul, fără să poată preciza pentru ce anume era acel bilet sau dacă s-a încheiat sau nu un proces verbal privind predarea biletului la ordin, iar declarația dată în faza de urmărire penală a fost în funcție de ce a auzit de la inculpat și partea vătămată. (f.222 dosar fond).

Partea vătămată M. A. mai arată că în momentul predării biletului la ordin inculpatului S. i-a înmânat acestuia și o împuternicire, însă nu i-a solicitat inculpatului S. restituirea biletului la ordin.

Inculpatul S. D. audiat la instanța de recurs arată că în luna noiembrie 2007 partea vătămată M. fiind pe șantierul din P., înainte de a pleca l-a chemat pe inculpat la autoturismul cu care urma să plece partea vătămată și i-a înmânat un bilet la ordin, completat mai puțin rubrica privind suma, împreună cu o ștampilă, pe care urma să le predea inculpatului I. .

Biletul la ordin reprezenta garanția pentru buna execuție a contractului subantreprenorului S. T. S. . Inculpatul I. nu s-a prezentat la P. în acea perioadă, astfel că a predat inculpatului I. biletul la ordin la data de _

, după ce s-a turnat ultima placă a imobilului construit pe șantierul din P., precizându-i inculpatului că reprezintă garanția pentru buna execuție a contractului, însă inculpatul I. i-a relatat că nu era necesar acest bilet la ordin, întrucât între acesta și partea vătămată nu existau neînțelegeri, ocazie

cu care s-a încheiat și un proces verbal, fără să cunoască ce va face inculpatul

I. cu biletul la ordin.

Martorul S. C. audiat în recurs a arătat că în anul 2007 a lucrat pentru firma părții vătămate, care avea probleme financiare, în sensul că plata salariilor se făcea cu întârziere, iar partea vătămată i-a relatat că a emis un bilet la ordin pentru a plăti salariile angajaților, că biletul la ordin era destinat

T. E. S. pentru garantarea bunei execuții a lucrărilor.
Potrivit art.213 C.p. infracțiunea de abuz de încredere presupune însușirea unui bun mobil al altuia, deținut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de al restitui.
Însușirea însemnă luarea bunului în stăpânire de către cel care nu avea decât detenția acestuia, cu excluderea de la posesia bunului pe proprietar, căruia i se anulează această calitate.
Dispunerea pe nedrept constă în ansamblul actelor al căror conținut excede cuprinsului titlului în baza căruia subzistă detenția. În fine, refuzul de restituire însemnă o împotrivire manifestată a detentorului de a înapoia bunul respectiv, celui care i l-a încredințat.
Curtea constată că între firmele administrate de inculpați și cea administrată de partea vătămată au existat raporturi contractuale și că părțile și-au luat angajamentul pe care conținutul titlului juridic le implică, însă în cauză, nu s-a dovedit că inculpații au acționat cu rea credință, în sensul vreunei acțiuni care să contureze infracțiunea de abuz de încredere, cu ocazia desfășurării activității decurgând din contractele de antrepriză încheiate și precizate mai sus.
Pe de altă parte, Curtea apreciază că simpla neexecutare în termen a unei obligații sau efectuarea necorespunzătoare a unei activități sau lucrări, în cadrul unei convenții comerciale, nu are caracter penal. Potrivit dreptului comercial, oricine este ținut să execute întocmai obligația luată, consecințele neîndeplinirii acesteia în termen și în condițiile stipulate fiind reglementate de Codul comercial.
Mai mult, Codul comercial admițând implicit posibilitatea nerespectării contractului, prevede pentru garantarea îndeplinirii obligațiilor asumate înafara mijloacelor generale posibilitatea de a se stipula în cuprinsul convenției o clauză specială prin care debitorul se obligă să dea un lucru sau să execute o prestație în caz de neexecutare din partea sa a obligațiilor contractuale, creditorul având facultatea de a cere îndeplinirea obligației, iar în caz de executare necorespunzătoare sau cu întârziere a clauzelor speciale referitoare la penalități, așa cum s-a menționat în cele două contracte de antrepriză încheiate între societatea comercială administrată de către partea vătămată și cea administrată de inculpatul I. .
Din domeniul dreptului comercial se trece în cel al dreptului penal numai atunci când inculpatul a executat cu intenție directă sau indirectă activități prin care a urmărit diminuarea patrimoniului celui care i-a încredințat bunul.
Dacă nerestituirea sau însușirea ori dispunerea de bun se datorează altor cauze decât intenția agentului de a trece bunul în stăpânirea sa, între părți existând neînțelegeri a căror rezolvare ar ține de dreptul comercial, nu există infracțiunea de abuz de încredere, în acest caz putându-se iniția un proces comercial, însă nu unul pentru abuz de încredere. Or, în cauză nu s-a putut dovedi existența unei conduite din partea inculpaților în acest sens.
Astfel, Curtea constată că între părți există un litigiu comercial legat de executarea contractelor de antrepriză, care urmează să fie soluționat de către
ul Comercial, iar în prezentul dosar s-au depus probe, respectiv o expertiză contabilă întocmită în litigiul comercial dintre părți.

Având în vedere că neînțelegerile dintre părți sunt de natură comercială, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.385/15 pct.2 lit.d C.p.p. urmează să fie admise recursurile formulate de inculpații I. S. și S. D. G. și de partea responsabilă civilmente S. T. E. I. E.

S. împotriva sentinței penale nr.864 din 6 iulie 2012 a Judecătoriei C. -N., care va fi casată în întregime și rejudecând cauza în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b C.p.p. urmează să fie achitat inculpatul I. S. pentru complicitate la infracțiunea de abuz de încredere prev. de art.26 din C.p. rap. la art.213 alin.1 din C.pen,. și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.25 din C.pen. rap. la art.290 din C.pen.

Urmează să fie înlăturate dispozițiile art.33 și 34 C.pen.

În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b C.pr.pen. urmează să fie achitat inculpatul S. D. G., pentru infracțiunea de abuz de încredere, prev. de art.213 alin.1 C.pen.

Latura civilă a cauzei urmează să fie nesoluționată.

Solicitarea inculpaților privind achitarea acestora în baza disp. art.10 lit.a C.p.p. pe motiv că faptele nu există, nu este întemeiată, deoarece în cauză s-a făcut dovada că s-a predat acel bilet la ordin de către partea vătămată inculpatului S., existând o faptă, însă nu de natură penală, ci comercială, așa cum s-a arătat în detaliu mai sus.

Referitor la petitul subsidiar din motivele de recurs, cu privire la încetarea procesului penal pe motivul tardivității plângerii penale formulate de partea vătămată, instanța de fond a răspuns la această excepție, sens în care apreciem că nu mai este necesar să se răspundă la acest motiv de recurs.

Neîntemeiată este și solicitarea inculpaților referitoare la achitarea acestora în baza dispozițiilor art.10 lit.c sau d C.p.p. pe motiv că fapta de instigare ar fi fost comisă de o altă persoană, sau că lipsește un element constitutiv al infracțiunilor, întrucât în cauză s-a probat cu certitudine că nu există o faptă de natură penală, ci una de natură comercială.

Cheltuielile judiciare suportate de stat în recurs urmează să rămână în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Admite recursurile declarate de inculpații I. S. și S. D. G. și de partea responsabilă civilmente S. T. E. I. E. S. împotriva sentinței penale nr.864 din 6 iulie 2012 a Judecătoriei C. -N. pe care o

casează în întregime și rejudecând:

În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b C.p.p. achită pe inculpatul I.

S., fiul lui F. și M., născut la data de 27 noiembrie 1962 în municipiul

C. -N., jud. C., CNP 1., domiciliat în C. -N., str. P. nr.63, jud. C., cu reședința în S. rece, f.n., jud. C. pentru complicitate la infracțiunea de abuz de încredere prev. de art.26 din C.p. rap. la art.213 alin.1 din C.pen,. și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.25 din C.pen. rap. la art.290 din C.pen.

Înlătură art.33 și 34 C.pen.

În bazaa rt.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b C.pr.pen. achită pe inculpatul

S. D. G., fiul lui G. și Ana, născut la data de 24 martie 1964 în municipiul C. -N., jud. C., CNP 1., domiciliat în P., str. 1 D.

1918, bl.M1, s.c E, ap.12, jud. Argeș pentru infracțiunea de abuz de încredere, prev. de art.213 alin.1 C.pen.

Lasă nesoluționată latura civilă a cauzei. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 20 martie 2013.

PREȘEDINTE			JUDECĂTORI
DP	V.	G.	V. C.

GREFIER

Red.V.G./S.M.D.

3 ex./_

← Decizia penală nr. 99/2013. Abuz de încredere		Decizia penală nr. 1/30. Înșelăciune →

Decizia penală nr. 382/2013. Abuz de încredere

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 382/2013. Abuz de încredere