Decizia penală nr. 79/2013. Abuz de încredere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
DECIZIA PENALĂ NR.79/R/2013
Ședința publică din_ Instanța compusă din: PREȘEDINTE: S. T.
Judecător: A. Ț. Judecător: M. L.
Grefier: D. -P. O.
S-au luat spre examinare recursurile formulate în cauză de inculpata N. N. și parte responsabilă civilmente S. E. S.
C. N. PRIN L. HIDATOR J. S. I. împotriva sentinței penale nr.991/_ a Judecătoriei C. -N., cauza având ca obiect abuz de încredere.
La apelul nominal făcut se constată lipsa părților.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror: D. CRĂCIUNESCU.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și poziția procesuală a părților au fost consemnate în încheierile de ședință succesive din datele de_ ,_ ,_ și_, încheieri, ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre
T R I B U N A L U L :
Prin sentința penală nr. 991/_ a Judecătoriei C. -N., în baza art. 213 al. 1 din C.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.pen. s-a dispus condamnarea inculpatei N. N., fiica lui Constantin și Raveca, născută la data de 27 august 1972 în Lupeni, jud. Hunedoara, de cetățenie română, studii medii, administrator societate comercială, căsătorită, doi copii minori, domiciliată în mun. C. -N., str. C. T. nr. 122, bl. T1, ap. 1, jud. C., și, fără forme legale, în
C. -N., str. V. F. nr. 7, ap. 1, jud. C., posesoare a C.I. seria KX nr. 6., eliberată de S.P.C.L.E.P. C. -N., CNP 2., fără antecedente penale la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatei dreptul prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen.
În baza art. 81 și 82 din C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei N. N. și s-a stabilit termenul de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 al. 5 din C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.
În baza 359 din C.p.p. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
În temeiul art. 14 și 346 al. 1 din C.p.p. cu aplicarea art. 998 și 1000 al. 3 din C.civ. în vigoare până la data de 1 octombrie 2011 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. R.
L. I. S. cu sediul în B., str. C. 13 S., T. III, nr. 90, et. 9, sector 5 și a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente S. E. S. (societate aflată în faliment) reprezentată prin lichidator judiciar SSP.R.L. cu sediul în C. -N.
, str. T. M., nr. 46, ap. 16, jud. C. la plata sumei de 2.854.279,25 lei reprezentând daune materiale, la care se va adăuga dobânda legală începând cu data pronunțării prezentei sentințe și până la achitarea integrală a creditului.
În baza art. 191 al. 1 și 3 din C.p.p. a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente S. E. S. (societate aflată în faliment) la plata sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj emis în dosarul nr. 302/P/2010 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimitere în judecată a inculpatei N. N. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 al. 1 C.pen.
În actul de sesizare al instanței s-a reținut fapta inculpatei care în perioada 2009-2010, a înstrăinat fără drept, în mod repetat dar în baza aceleiași hotărâri infracționale, către diferite societăți comerciale și instituții publice, un număr de 5 autobasculante proprietatea S.
L. I. S., pe care le deținea cu destinația show-room în baza unor contracte de leasing.
Instanța a audiat inculpata și a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Analizând ansamblul probator instanța de fond a reținut următoarele:
Urmărirea penală împotriva inculpatului a început prin rezoluția din data de 19 octombrie 2010, fiind confirmată de către procuror la aceeași dată.
În fapt, la data de 24 aprilie 2010 partea vătămată a formulat plângere penală împotriva inculpatei arătând că inculpata, în calitate de administrator al S. E. S. C. -N., societate care deținea mai multe autovehicule în baza unor contracte de leasing încheiate cu partea vătămată, le-a înstrăinat fără acordul furnizorului.
Instanța a reținut că între societatea administrată de către inculpată și partea vătămată a existat o relație de colaborare comercială prolifică începând cu anul 2004 și care presupunea în principiu identificarea de către S. E. S. C. -N. de autovehicule utilitare sau de mare tonaj din alte state, care apoi erau achiziționate de către partea vătămată și apoi încredințate către S. E.
C. -N. în baza unor contracte de leasing. S. E. S. C.
-N. prelua autovehiculele, căuta clienți care să cumpere acele autovehicule, după care, conform declarației martorului C. P. (filele 125-126) și a inculpatei se încheia un contract tripartit în urma căruia clientul lua locul S. E. S. C. -N. în contractul inițial. Pentru activitatea îndeplinită S. E. S. C. -N. primea un comision.
În cursul anului 2008 S. E. S. C. -N. a identificat și achiziționat 5 autobasculante, respectiv autobasculanta marca MAN TGS 18.440 4x2 LX, având serie sașiu W_ 58M492215, achiziționată de S. E. S. C. -N. de la Landy Racing Adventure KFT Ungaria, cu privire la care a fost emisă inițial factura proformă nr. 24-8/_ și, ulterior, factura nr. 93054/_ în valoare totală de 401.625 lei (vol. I, f. 29-30,193); autobasculanta MAN TGS 41.440 8X4 cu suprastructura Meiller, având serie sașiu W_ X9M529223, achiziționată de S. E. S. C. -N. de la Karena GmbH Germania, cu privire la care a fost emisă inițial factura proformă nr. 266-3/_ și, ulterior, factura nr. 20080158/_ (vol. I, f. 53-55,205); autobasculanta MAN TGS 41.440 8X4 cu suprastructura Meiller, având serie sașiu W_ 49M528830, achiziționată de S. E. S. C. -N. de la Karena GmbH Germania, cu privire la care a fost emisă inițial factura proformă nr. 266-2/_ și, ulterior, factura nr. 20080158/_ (vol. I, f. 81- 83,219); autobasculanta MAN TGS 41.440 8X4 cu suprastructura Meiller, având serie sașiu W_ 19M528980, achiziționată de S. E.
S. C. -N. de la Karena GmbH Germania, cu privire la care a fost emisă inițial factura proformă nr. 266/_ și, ulterior, factura nr. 080159/_ (vol. I, f. 110-112,233) și autobasculanta MAN TGS
41.440 8X4 cu suprastructura Meiller, având serie sașiu W_ 19M530891, achiziționată de S. E. S. C. -N. de la Karena GmbH Germania, cu privire la care a fost emisă inițial factura proformă nr. 274/_ și, ulterior, factura nr. 20080183/29.10. (vol. I, f. 134-136,244) folosind o linie de creditare oferită de către partea vătămată, iar între părți au fost încheiate cinci contracte de leasing, înregistrate sub nr. 29565/_, 32747/_, 32748/_
, 32749/_ și 32847/_, prin care cele cinci autovehicule au fost lăsate în posesia S. E. S. C. -N., care are astfel calitatea de utilizator, fiindu-i conferit dreptul de folosire (de a fi prezentate în show-room), în vreme ce dreptul de proprietate era păstrat de către partea vătămată. Drepturile și obligațiile, precum și calitățile lor rezultă cu claritate din cele cinci contracte.
Autobasculanta MAN TGS 18.440 4x2 LX, având serie sașiu W_ 58M492215, care a format obiectul contractului de leasing financiar nr. 29565/_ a fost returnată la data de 18 martie 2009 furnizorului inițial al acestuia Landy Adventure KFT Ungaria, în vederea acoperirii debitului cauzat prin neplata prețului, deși contravaloarea acesteia a fost achitată integral de S. R. L. I. S. (vol. I, f. 196).
Autobasculanta MAN TGS 41.440 8X4 cu suprastructura Meiller, având serie sașiu W_ X9M529223, care a format obiectul contractului de leasing financiar nr. 32747/_ a fost vândută către S. Impuls L. România I. S. B., în baza facturii nr. 20080287/_, cu prețul de 425.841,50 lei achitat integral de cumpărător.
Autobasculanta MAN TGS 41.440 8X4 cu suprastructura Meiller, având serie sașiu W_ 49M528830, care a format obiectul contractului de leasing financiar nr. 32748/_ a fost vândută către S. Impuls L. România I. S. B., în baza facturii nr.
20080286/_, cu prețul de 425.841,50 lei achitat integral de cumpărător.
Autobasculanta MAN TGS 41.440 8X4 cu suprastructura Meiller, având serie sașiu W_ 19M528980, care a format obiectul contractului de leasing financiar nr. 32749/_ a fost vândută către Primăria Orașului Flămânzi, jud. Botoșani, ca urmare a licitației publice organizate cu respectarea dispozițiilor legale în materie, în baza facturii nr. 20080320/_, cu prețul de 530.979,90 lei achitat integral de cumpărător.
Autobasculanta MAN TGS 41.440 8X4 cu suprastructura Meiller, având serie sașiu W_ 19M530891, care a format obiectul contractului de leasing financiar nr. 32847/_, a fost vândută către S. Truck Trade Invest S. C. -N., în baza facturii nr. 20100017/_, cu prețul de 272.610,91 lei.
Inculpata recunoaște în esență împrejurările că autobasculantele erau achiziționate cu banii proveniți de la partea vătămată, că societatea pe care o administra le deținea în baza a cinci contracte de leasing și că bunurile au fost vândute către terți fără ca partea vătămată să știe, însă contestă caracterul ilicit al acestor activități, precum și împrejurarea că ar fi avut nevoie de acordul părții vătămate să le înstrăineze. Totodată, în fața instanței a declarat că datorită numărului mare de autovehicule pe care S. E. S. C.
-N. le-a vândut către terțe persoane, nu știe dacă cele cinci în discuție erau sau nu proprietatea S. E. S. C. -N. .
S-a reținut așadar că inculpata a intrat în posesia mai multor bunuri achiziționate de către partea vătămate și pe care le folosea în temeiul unor contracte de leasing, care, în mod neîndoielnic îi confereau o detenție precară, respectiv un drept de folosință. Datorită unor impedimente la plata ratelor de leasing pentru numărul mare de autovehicule, inculpata, prin intermediul societății pe care o deținea a oferit spre vânzare cele cinci autovehicule care fac obiectul cauzei de față, fără acordul proprietarului, deși acest acord era necesar raportat la contractul de leasing care nu conferea dreptul de dispoziție asupra bunului și a uzanțelor dintre părți, raportat la declarația martorului
C. P. .
M. ivul vânzării bunurilor nu are alt scop decât acela de a obține un profit, căci buna credință a inculpatei ar fi fost pe deplin dovedită dacă restituia proprietarului prețul primit pe fiecare bun, mai ales că reprezentanții părții vătămate au contactat-o pentru
efectuarea plății. În contextul în care inculpata a oferit spre vânzare bunurile, către persoane din alte localități folosind doar documentele de achiziție din alte state decât România care relevau identitatea cumpărătorului, respectiv societatea administrată de către inculpată, dar cu fondurile asigurate de către partea vătămată care apoi le lăsa în posesia inculpatei în temeiul unor contracte de leasing, conduce spre concluzia unei operațiuni clandestine menită exclusiv să asigure inculpatei un avantaj material. Urmând același raționament instanța de fond a reținut că scopul încheierii contractelor de leasing cu partea vătămată nu a fost acela de achiziție a bunurilor pentru un preț, ci acela ca societatea administrată de către inculpată să intre în posesia bunurilor fără să trezească suspiciunile reprezentantului părții vătămate. Profitând de posesia bunurilor și de înscrisuri care atestau împrejurarea că societatea administrată de către inculpată a achiziționat bunurile, precum și de împrejurarea că partea vătămată nu avea nici un interes real să verifice bunurile atâta vreme cât erau achitate ratele de leasing, inculpata a dispus și a înstrăinat bunurile către terțe persoane, dispunând astfel de acele bunuri pe nedrept. S-a reținut și împrejurarea că inculpata a oferit bunurile spre vânzare la prețuri mai scăzute decât alte societăți comerciale de același profil de vreme ce a câștigat și o licitație publică. Acesta este și argumentul pentru care nu a urmat calea legală, căci ar fi obținut numai un comision din vânzare, insuficient pentru acoperirea cheltuielilor.
Fapta inculpatei N. N. care în perioada 2009-2010 a înstrăinat fără drept, în mod repetat dar în baza aceleiași hotărâri infracționale, către diferite societăți comerciale și instituții publice, un număr de 5 autobasculante proprietatea S. R. L. I. S., pe care le deținea cu destinația show-room în baza unor contracte de leasing, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 al. 1 din C.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.pen.
În procesul de individualizare a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 alin. 1 din C.p.p., respectiv dispozițiile generale ale Codului P., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite raportat la prejudiciul de mari proporții. Instanța de fond a reținut contextul în care au fost săvârșite faptele, respectiv pe fondul unor relații contractuale substanțiale dintre societatea administrată de către inculpată și partea vătămată, care în general s- au desfășurat în condiții bune. Această împrejurare a fost de natură să nu fie necesare verificări periodice din partea părții vătămate cu privire la bunurile care făceau obiectul contractelor de leasing. Inculpata a înstrăinat bunurile, într-un moment mai dificil din punct de vedere financiar, cu speranța nelegitimă că din prețul primit va putea să achite în continuarea contravaloarea ratelor de leasing, ca să nu trezească astfel suspiciuni, și astfel să salveze colapsul societății pe care o administra. Apărarea inculpatei exprimată prin aceea că nu știa că bunurile sunt proprietatea părții vătămate și că nu știa că era necesar acordul acesteia din urmă pentru vânzarea lor denotă cinism
și indiferență cu privire la mijloacele pe care inculpata a fost dispusă să le folosească pentru a obține un beneficiu. Cel mai probabil inculpata ar fi urmat căile legale de înstrăinare a bunurilor în condițiile unei piețe înfloritoare, însă, aflându-se într-o epocă în care cererea pentru astfel de bunuri era redusă a ales calea cea mai scurtă, dar ilicită, de a obține un profit maxim, chiar dacă acest profit a fost exemplificat în încercarea de a-și proteja afacerea. Aceste împrejurări care relevă lipsa de scrupule pentru atingerea unui scop subiectiv nu justifică reținerea circumstanțelor atenuante.
În baza art. 213 al. 1 din C.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.pen. a fost condamnată inculpata N. N. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere.
În temeiul art.71 alin.2 Cod penal, raportat la art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a Cod penal, instanța de fond a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi aleasă în cadrul autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, apreciind că în urma săvârșirii infracțiunii aceasta nu mai este demnă să ocupe astfel de funcții.
Inculpata a participat la toate procedurile penale desfășurate în cadrul procesului penal și cu siguranță astfel a început să înțeleagă semnificația faptelor săvârșite, începând astfel și procesul de reeducare. În baza art. 81 și 82 din C.pen., luând în considerare împrejurările ce țin de persoana inculpatei, respectiv că are în întreținere doi copii minori, are preocupări și activități onorabile și este o persoană care se bucură de aprecierea celor din jur, împrejurări care o pot face pe inculpată să conștientizeze impactul faptelor sale asupra sa și asupra familiei sale, apreciem că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim de detenție, astfel că instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării stabilind termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 al. 5 din C.pen. instanța a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.
În baza 359 din C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
Cu privire la latura civilă s-a reținut că partea vătămată a suferit un prejudiciu direct rezultat din fapta ilicită a inculpatei săvârșită cu intenție directă și constând în contravaloarea autovehiculelor, iar în condițiile art. 14 al. 4 din C.p.p. este îndreptățită și la folosul de care a fost lipsită partea civilă prin săvârșirea faptei. Cum însă bunurile prevăzute la punctul 6 din constituirea de parte civilă de la filele 46- 47 nu au constituit obiectul material al infracțiunii și în legătură cu acestea nu s-a cristalizat vreo faptă pentru care să fi fost trimisă în judecată inculpata, dându-se de altfel o soluție de scoatere de sub urmărire penală, contravaloarea lor sau pagubele adiacente nu pot face obiectul acțiunii civile.
Fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în temeiul art. 14 și 346 al. 1 din C.p.p. cu aplicarea art. 998 și 1000 al. 3 din C.civ. în vigoare până la data de 1 octombrie 2011 a fost admisă în
parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. R. L.
I. S. și a obligat inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente S. E. S. (societate aflată în faliment) reprezentată prin lichidator judiciar SSP.R.L. la plata sumei de 2.854.279,25 lei reprezentând daune materiale, la care se va adăuga dobânda legală începând cu data pronunțării prezentei sentințe și până la achitarea integrală a creditului.
În baza art.191 alin. 1 și 3 C.p.p., ca urmare a condamnării, instanța de fond a obligat-o pe inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în solidar cu partea responsabilă civilmente.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpata N.
și lichidatorul judiciar SSP.R.L.
În memoriul de recurs inculpata invocă în principal faptul că s- a făcut confuzie între ea ca persoană fizică și societatea al cărei administrator era susținând că, personal:
"- nu a înstrăinat niciodată în viata ei vreun autovehicul,
nu a deținut sub nicio formă, în viața ei vreun autovehicul
nu a intrat niciodată în posesia vreunui autovehicul
nu a oferit niciodată spre vânzare vreun autovehicul pentru că niciodată nu a deținut vreunul
nu a beneficiat în nici un fel de niciun avantaj material în urma înstrăinării vreunui autovehicul pentru că nu a înstrăinat vreunul iar pentru cele înstrăinate de către S. E. S. plata banilor s-a făcut în conturile firmei iar nu în conturile inculpatei.";
Este criticat și modul de rezolvare a laturii civile a cauzei. Partea vătămata s-a constituit parte civilă pentru suma de 3.029.388,36 lei incluzând în mod abuziv în acest cuantum și contravaloarea contractului de leasing 32846/_ referitor la un bun care a fost restituit, precum și contravaloarea a câte 9 rate de leasing achitate pentru fiecare din celelalte 5 contracte de leasing.
Instanța, prin hotărârea atacată a înțeles să scadă contravaloarea contractului de leasing 32846/_ referitor la bunul care a fost restituit dar nu a înțeles să scadă și contravaloarea ratelor deja plătite la celelalte cinci contracte de leasing. Cuantumul de 2.854.279,25 lei la plata căruia a fost obligată în solidar, include și aceste sume deja plătite.
Astfel, nici măcar latura civilă nu a fost soluționată corect, suma de 2.854.279,25 lei fiind total eronată.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate în temeiul art. 385/15, pct. 2, lit d Cod procedura penala cu achitarea inculpatei în temeiul art. 10 alin. 1 lit. a, raportat la prevederile art. 11 pct.2 lit a Cod procedură penală.
Oral, cu ocazia dezbaterilor, apărătorul inculpatei a solicitat în subsidiar aplicarea amenzii penale în loc de pedeapsa închisorii.
L. hidatorul judiciar SC S. SPRL invocă următoarele:
L. hidatorul judiciar al SC E. SRL a formulat și introdus la data de_, în temeiul art. 163 și 168 din CPP o contestație la măsura asiguratorie penală luată prin care au fost puse sub sechestru asigurător bunurile imobile aflate în patrimoniul SC E. SRL.
Contestația la măsura asiguratorie a fost pusă în discuție de către instanța de judecată abia la termenul din data de_, pronunțarea fiind amânată până la data de_, dată la care s-a pronunțat sentința de condamnare a inculpatei N. N. și s-a dispus obligarea acesteia, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL la plata sumei de 2.854.279,25 RON, reprezentând daune materiale la care a fost adăugată dobânda legală începând de la data pronunțării sentinței și până la achitarea integrală a debitului.
Împotriva acestei sentințe, lichidatorul judiciar al SC E. SRL a formulat recurs solicitând casarea în parte a hotărârii penale pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în ședința publică din data de_ în dosarul nr._ prin care partea responsabilă civilmente SC E. SRL (în faliment, în bankruptcy, en faillite) a fost obligată în solidar cu inculpata N. N. la plata sumei de 2.854.279,25 lei reprezentând daune materiale, la care a fost adăugată dobânda legală începând de la data pronunțării sentinței și până la achitarea integrală a debitului și admiterea contestației la măsura asigurătorie formulată de către lichidatorul judiciar al SC E. SRL cu consecința scoaterii de sub sechestru a imobilelor aparținând SC E. SRL și suspendarea laturii civile a procesului penal, conform dispozițiilor art. 36 din Legea 85/2006.
În cuprinsul rechizitoriului se arată faptul că în vederea recuperării prejudiciului cauzat părții vătămate SC R. L. I. SA (500.236,08 Euro + 218.235,58 RON) constituită ca și parte civilă în cauză, a fost dispusă măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor imobile aparținând SC E. SRL, respectiv asupra: apartamentului în suprafață totală de 70,7 mp, situat pe C. T., nr. 122, bloc. T1, scara 1, parter, înscris în CF C. -N., nr. 1., având nr. topo 12970/S/l, terenului situat în localitatea Vâlcele, comuna F. cu, jud. C., în suprafață de 2.794 mp, înscris în CF a localității Vâlcele nr. 1316, având nr. top. 1009/1/_ /_
/2/1/2 și asupra terenului situat în localitatea Vâlcele, CF nr. 1317, având nr. top. 1009/1/_ /_ /1/2.
În ceea ce privește măsura asigurătorie prezentată mai sus, arată faptul că aceasta a fost luată în mod nelegal, fiind ignorate dispozițiile Codului de Procedură P. ă și ale Legii speciale nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Astfel, în art. 163, ultimul aliniat din C.P.P se prevede în mod expres faptul că "Nu pot fi sechestrate bunuri care aparțin unei unități dintre cele la care se refera art. 145 din Codul penal, precum și cele exceptate de lege";.
Totodată arată că Legea 85/2006 privind Procedura Insolvenței prevede la art. 36 faptul că "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale", iar la art. 53 din Legea 85/2006 se prevede expres faptul că "Bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau lichidator, în exercițiul atribuțiilor sale prevăzute de prezenta lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum ipoteci, garanții reale mobiliare
sau drepturi de retenție, de orice fel, ori măsuri asigurătorii, inclusiv măsurile instituite în cursul procesului penal.";
Astfel, coroborând art. 163 din C.P.P cu art. 36 și 53 din Legea 85/2006 reiese că bunurile aparținând unei societăți aflate în procedură de insolvență nu pot face obiectul măsurilor asigurătorii, chiar dacă acestea sunt luate în cadrul unui proces penal, aceste bunuri neputând să facă obiectul valorificării decât în cadrul procedurii de insolvență. Totodată, arată faptul că partea civilă SC R.
L. I. SA este înscrisă la masa credală a SC E. SRL cu suma de 2.557.542,14 RON (reprezentând în fapt suma pentru care s-a constituit parte civilă, convertită în RON și calculată la data deschiderii procedurii de insolvență), conform Tabelului Definitiv consolidat de creanțe (anexa 1), fiind astfel creditor în procedura de insolvență și urmând să ia parte la distribuiri de sume, conform dispozițiilor ari. 123 din Legea 85/2006.
Totodată, arată faptul că prin raportare la prevederile neechivoce ale art. 53 din Legea 85/2006 al cărui text l-a reprodus în integralitate mai sus și care prevăd în mod expres faptul că bunurile înstrăinate de către lichidatorul judiciar în cursul procedurii de insolvență se vând libere de orice sarcini, inclusiv de măsurile instituite în cursul procesului penal, bunul imobil constând în apartamentul situat în C. -N., pe C. T., nr. 122, bloc. T1, scara
1 a fost valorificat în cadrul procedurii de insolvență, prin licitație publică (anexa 2).
Mai mult, arată că judecarea laturii civile a procesului penal în care SC E. SRL, societate în faliment, era parte responsabilă civilmente trebuia suspendată de drept și constatată de instanță ca atare, conform art. 36 din Legea 85/2006 care prevede următoarele:
"De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.";
Pe cale de consecință, în considerarea argumentelor prezentate mai sus, solicită casarea în parte a hotărârii penale pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în ședința publică din data de_ în dosarul nr._ prin care partea responsabilă civilmente SC E. SRL (în faliment, în bankruptcv, en faillite) a fost obligată în solidar cu inculpata N. N. la plata sumei de 2.854.279,25 lei reprezentând daune materiale, la care a fost adăugată dobânda legală și admiterea contestației la măsura asigurătorie formulată de către lichidatorul judiciar al SC E. SRL cu consecința scoaterii de sub sechestru penal a imobilelor aparținând SC E. SRL și suspendarea laturii civile a procesului penal, conform dispozițiilor art. 36 din Legea 85/2006.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește latura penală a cauzei, instanța constată în esență faptul că inculpata a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul
Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 C.pen în modalitatea dispunerii pe nedrept de cele 5 autocamioane menționate de către instanța de fond anterior și al căror periplu va fi descris de către instanța de recurs în cele ce urmează.
Însă, în prezenta cauză există o serie de particularități, generate de relațiile comerciale dintre partea civilă și SC E. SRL, societate al cărei unic administrator este inculpata, care fac ca infracțiunea să nu fi putut fi comisă în această modalitate.
În ce privește autocamionul marca MAN tip TGS 18440 4x2 LX cu nr. de identificare W_ 58M492215, acesta a fost achiziționat din Ungaria de la Landy Racing Adventure Kft cu suma de 82.300 euro la data de_ de către partea responsabilă civilmente care a intrat în posesia autovehiculului, termenul de plată a prețului fiind data de_ . La data de_ partea responsabilă civilmente vinde autovehiculul către partea civilă cu suma de 107.100 euro conform facturii proforme, efectiv cu suma de 401.625 lei conform facturii de la fila 194 din vol. I al dosarului de urmărire penală. La data de_ se încheie contractul de leasing financiar dintre partea civilă SC R.
L. I. SA și partea responsabilă civilmente SC E. SRL ultima primind calitatea de "utilizator";. Autovehiculul a fost expus în showroom-ul deținut de partea responsabilă civilmente, iar la data de_ a fost restituit vânzătorului inițial SC Landy Adventure Kft pentru neplata prețului (vol. I d.u.p. f. 189-196).
Autobasculanta marca MAN tip TGS 41.440 8X4 cu suprastructura Meiller cu nr. de identificare W_ X9M529223 a fost achiziționată de către SC E. SRL din Germania de la Karrena Gmbh cu suma de 82.100 euro la data de_ . La data de_ camionul a fost vândut de către partea responsabilă civilmente părții civile cu suma de 490.476,35 lei conform facturii de la fila 206 din
d.u.p. (în factura proformă specificându-se suma de 131.495 euro). În aceeași perioadă se încheie și contractul de leasing între cele două părți, partea responsabilă civilmente devenind utilizator. La data de_ autovehiculul a fost vândut de către SC E. SRL către Impuls L. cu suma de 425.841,50 lei (probabil doar avans). (f. 197- 210 d.u.p.)
Autobasculanta marca MAN tip TGS 41.440 8x4 cu suprastructura Meiller, cu nr. de identificare W_ 49M528830, a fost achiziționată tot de la firma Karrena din Germania cu suma de
82.100 lei la data de_, la data de_ fiind vândută către SC
R. L. I. SA cu suma de 490.476,35 lei, ca apoi, în aceeași perioadă să se încheie un contract de leasing financiar între cele două părți, partea responsabilă civilmente devenind și de această dată utilizator (în factura proformă se menționează suma de 131.495,00 euro). La data de_ autobasculanta este înstrăinată către Impuls L. cu suma de 425.841,50 lei. (f. 211-224)
Autobasculanta marca MAN tip TGS 41.440 8x4 cu suprastructura Meiller, cu nr. de identificare W_ 19M528980 este achiziționată la data de_ de la firma Karrena cu suma de 82.100
euro, la data de_ fiind vândută către SC R. L. I. SA cu suma de 490.476,35 lei, ca apoi, în aceeași perioadă să se încheie un contract de leasing financiar între cele două părți, partea responsabilă civilmente devenind și de această dată utilizator (în factura proformă se menționează suma de 131.495,00 euro). La data de_ autobasculanta se vinde către Primăria Flămânzi cu suma de 530.979,90 lei, la licitație publică. Se observă că aceasta este cea mai mare sumă dintre cele obținute de societate pentru autobasculantele care toate au aceeași vechime și au fost achiziționate de la firma Karrena cu același preț, prin urmare raționamentul că a participa la o licitație publică echivalează cu a vinde camionul la preț mai mic decât cel real, lucru care ar demonstra caracterul îndoielnic al inculpatei și dorința acesteia de a se îmbogăți, este unul greșit. (f. 225-239)
Autobasculanta marca MAN tip TGS 41.440 8x4 cu suprastructura Meiller, cu nr. de identificare W_ 19M530891 este achiziționată la data de_ de la firma Karrena cu suma de 82.100 euro, la data de_ fiind vândută către SC R. L. I. SA cu suma de 510.200,60 lei, ca apoi, în aceeași perioadă să se încheie un contract de leasing financiar între cele două părți, partea responsabilă civilmente devenind și de această dată utilizator. La data de_ autobasculanta este vândută către SC Truck Trade Invest SRL - o altă firmă a inculpatei, cu suma de 272.610,91 lei. (f. 240-248)
Afacerile de acest gen au fost destul de răspândite înainte de criza financiară și se realizau în acest mod deoarece erau reciproc avantajoase pentru ambele părți, pentru SC E. SRL pentru că aceasta nu putea încheia de una singură contracte de leasing cu potențialii cumpărători, nefiind societate financiară nonbancară, iar cumpărătorii care aveau cash erau prea puțini, iar pentru SC R.
I. SRL era avantajoasă deoarece aceasta nu trebuia să demareze diverse activități ca să găsească și să cumpere autobasculante la un preț avantajos, nu avea propriul showroom și obținea o sumă mult mai mare ulterior, dacă contractul de leasing se derula până la capăt în condiții bune, decât suma plătită pentru achiziționarea autobasculantelor.
Ceea ce trebuia să facă SC E. SRL era să găsească cumpărători pentru autobasculantele pe care le avea expuse în showroom și, pentru ca partea civilă să nu piardă nimic, să substituie propriei persoane pe eventualul cumpărător, care devenea noul utilizator și prelua leasing-ul. Pentru cumpărător era de asemenea avantajos pentru că nu trebuia să achite cu cash pe loc prețul autovehiculului și practic îl cumpăra în rate.
În realitate, partea civilă avea atât de mare încredere în partea responsabilă civilmente datorită relațiilor de afaceri reușite dintre cele două firme de până atunci, încât practic nu o interesa cum anume
"vinde"; SC E. SRL camioanele, totul fiind în regulă cât timp cineva, oricine, plătea ratele de leasing pentru ele.
Cu alte cuvinte, showroom-ul deținut de SC E. SRL funcționa ca și o galerie de artă cu vânzare, proprietarul galeriei, în cazul în speță al showroom-ului, vindea clientului pentru
proprietarul bunului expus (tablou/camion) bunul expus. Adică partea responsabilă civilmente vindea camioanele pentru partea civilă comportându-se ca un mandatar al acesteia. De bună seamă, în principal trebuia să vândă în rate, adică să găsească o persoană care să preia leasing-ul pentru că era mult mai avantajos pentru partea civilă și abia în secundar să vândă cash. Dar este neîndoios că SC E. SRL avea voie să vândă camioanele.
Că este așa o demonstrează două chestiuni esențiale:
Deși teoretic SC R. L. I. SA a devenit proprietarul autobasculantelor, a predat utilizatorului SC E. SRL ambele chei ale fiecăruia dintre autovehicule, lucru expres interzis de însuși contractul de leasing încheiat între cele două părți pentru fiecare camion. Ori toată lumea știe că orice autovehicul care nu este furat se vinde doar cu ambele chei. Dacă partea civilă ar fi interzis părții responsabile civilmente să vândă mașinile nu ar fi lăsat acesteia ambele chei.
Deși susține vehement că este proprietară a camioanelor, SC
R. nu le-a înmatriculat pe numele său, în mod evident pentru a nu plăti impozit. Ori, de esența unui contract de leasing este ca utilizatorul, care se presupune că era SC E. SRL, să utilizeze camionul, adică să îl folosească pe drumurile publice. Ori, cum să îl folosească dacă nu este înmatriculat? Oricine a cumpărat o mașină în leasing știe că aceasta a fost înmatriculată pe societatea financiară nonbancară de la care a cumpărat-o, fiind înmatriculată pe numele utilizatorului abia la momentul la care s-au plătit toate ratele de leasing iar contractul de leasing a încetat prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare propriu-zis. Și atunci, ce avea voie să facă presupusul utilizator cu camioanele de vreme ce nu putea să le utilizeze? În mod evident, așa cum am arătat mai sus, trebuia să le vândă pentru SC R. L. I. SA.
La fel de evident este însă și faptul că, atunci când vinzi lucrul altuia, în calitate de mandatar al proprietarului, trebuie să plătești prețul obținut pe bunul vândut proprietarului bunului. Acest lucru nu l-a făcut inculpata.
Desigur că rechizitoriul vorbește despre inculpata N. N. și nu despre SC E. SRL. Ea a fost unic asociat și administrator al firmei, ea a reprezentat firma în toate tranzacțiile legate de camioane și chiar dacă nu a fost fizic prezentă la momentul achiziționării sau vânzării lor ulterioare, nimic nu s-a întâmplat fără ca ea să știe. Acest lucru este demonstrat de faptul că ultimul camion a fost vândut tot către o firmă a ei și este demonstrat și de faptul că unul dintre camioane a fost vândut prin ofertă publică, adică SC E. SRL a participat la licitația de achiziționare a unui camion organizată de Primăria loc. Flămânzi din jud. Botoșani. Ori, firma nu poate participa la o astfel de licitație fără ca administratorul să cunoască și să permită acest lucru.
Revenind, considerăm că infracțiunea de abuz de încredere s-a comis în forma însușirii bunului și nu în aceea a refuzului de restituire a camioanelor sau a înstrăinării pe nedrept a acestora. Este singura modalitate de comitere a infracțiunii de abuz de încredere care poate avea ca obiect banii. Adică situația în care un bun mobil al altuia a fost încredințat făptuitorului pentru a-l vinde, iar acesta își însușește banii obținuți ca urmare a vânzării.
Termenul de formulare a plângerii prealabile se calculează în această situație de la data la care cel păgubit a știu că banii au fost însușiți și de către cine. În speță, acest lucru s-a întâmplat în jurul datei de_ când partea civilă a formulat o adresă către S. public comunitar regim permise conducere și înmatriculare a vehiculelor B. în urma căreia a aflat că două dintre camioane sunt înmatriculate pe numele Impuls L. . În mod cert, plângerea prealabilă formulată la data de_ este formulată în termenul legal de 2 luni de la data la care partea vătămată a știut cine este făptuitorul prev. de art. 284 alin. 1 C.pr.pen..
Față de cele de mai sus, instanța constată că inculpata se face vinovată de comiterea infracțiunii de abuz de încredere în modalitatea anterior arătată și că se impune condamnarea ei. La individualizarea pedepsei, pe lângă criteriile generale prev. de art. 72 C.pen., trebuie însă să se țină seama de relațiile de afaceri fructuoase care au existat între cele două părți anterior intervenirii crizei financiare, de faptul că inculpata a fost apreciată de către reprezentanții părții civile, relațiile fiind cordiale, de atitudinea părții civile care, pe de o parte a fost indolentă, neverificând situația bunurilor despre care susține acum atât de vehement că îi aparțineau, iar pe de altă parte a devenit interesată de soarta camioanelor abia la momentul în care cineva nu a mai plătit ratele de leasing pentru ele deși știa încă din anul 2009 că SC E. SRL avea probleme financiare partea civilă modificând contractele de leasing prin acte adiționale prin care acorda societății administrate de inculpată perioade de grație (f. 51 d.u.p.) în care aceasta trebuia să plătească doar dobânda contractuală. Trebuie să se țină cont într-adevăr și de valoarea mare a prejudiciului și, nu în ultimul rând de faptul că, practic, inculpata a vândut de două ori 4 din cele 5 camioane, pe al cincilea restituindu-l firmei de la care l-a cumpărat inițial deși SC R. l-a cumpărat la rândul ei. Apreciem însă că față de particularitatea speței și situarea ei la limita dintre dreptul penal și cea de afacere comercială, nereușită în final din cauza crizei economice neexistând certitudinea că inculpata nu ar fi plătit ratele de leasing dacă nu ar fi fost criză, se impune aplicarea pedepsei amenzii penale al cărei cuantum va fi stabilit și în funcție de persoana inculpatei care este tânără, nu are antecedente penale, are doi copii minori în întreținere și despre care nu s-a făcut dovada că a băgat banii în propriul buzunar, din contră, în lipsa dovezii că i-a însușit pentru sine trebuie presupus că a făcut-o pentru a-și salva firma de la colapsul financiar. În concluzie, inculpata urmează a fi condamnată la pedeapsa de 15.000 lei amendă penală.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, pentru că partea civilă nu a încheiat contracte de leasing propriu-zise, nu se pune problema restituirii sumelor specificate în acestea ci a acelor sume pe care le-a pierdut efectiv, respectiv cele pe care le-a plătit atunci când a achiziționat de la SC E. SRL autobasculantele (sume menționate cu litere boldate mai sus), în total suma de 2.383.254,65 lei din care urmează a se scădea valoarea capitalului din cadrul fiecărei rate de leasing achitate de SC E. SRL părții civile pentru fiecare dintre autocamioanele cu numerele de identificare W_ 58M492215,W_ X9M529223,W_ 49M528830,W_ 19M528980, W_
19M530891, cu dobânda legală calculată de la data de_ - data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 991/_ a Judecătoriei C. -N. (când prejudiciul a devenit cert) și până la data plății efective. Facem precizarea că doar părțile cunosc câte rate de leasing a plătit SC E. SRL pentru fiecare camion părții civile. Ar fi inechitabil să se scadă și valoarea dobânzii achitate, componentă a ratei de leasing deoarece inculpata, pentru partea responsabilă civilmente, a acceptat încheierea unor contracte de leasing chiar dacă știa că nimeni nu va respecta mare parte din dispozițiile lor. De asemenea, facem precizarea că pentru partea civilă nu este echitabil să îi fie restituită valoarea cu care a vândut inculpata în calitate de administrator al părții responsabile civilmente camioanele pentru că primul dintre cele 5 a fost restituit vânzătorului inițial (fiind însușit deci bunul și nu banii rezultați din vânzarea lui), iar ultimul a fost vândut la jumătate preț unei alte firme a inculpatei.
Considerăm că nu se pune problema tardivității recursului ridicat de către lichidatorul judiciar pentru partea responsabilă civilmente cât timp toate părțile au un termen general de 10 zile în care pot ataca hotărârea, care curge de la pronunțare sau comunicare, termen pe care partea responsabilă civilmente l-a respectat. Împrejurarea că instanța a soluționat contestația la măsura asigurătorie la data de_ deși contestația a fost formulată la data de_ nu îi poate fi imputată în nici un caz lichidatorului judiciar.
În ceea ce privește măsurile asigurătorii, considerăm că textul art. 53 din Legea nr. 85/2006 reprodus de către lichidator "Bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau lichidator, în exercițiul atribuțiilor sale prevăzute de prezenta lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum ipoteci, garanții reale mobiliare sau drepturi de retenție, de orice fel, ori măsuri asigurătorii, inclusiv măsurile instituite în cursul procesului penal."; nu semnifică altceva decât că cel care dobândește bunurile unei societăți în faliment de la lichidator, le dobândește fără nici un fel de sarcini, inclusiv măsuri asigurătorii instituite în cadrul unui proces penal. Adică, se poate pune sechestru pe astfel de bunuri, dar fără rost pentru că bunurile pot fi vândute de către lichidator fără sarcini. Și atunci, ce rost mai are menținerea sechestrului cât timp SC R. L. I. SA este înscrisă la masa credală, iar sechestrul asigurător nu îi acordă nici un fel de privilegiu
față de ceilalți creditori ai firmei falimentare? Considerăm că nici un sens.
Nu trebuie omis nici faptul că, în cauză, mai întâi a fost instituită măsura sechestrului asigurător la data de_ și abia apoi, prin încheierea nr. 198 a T. ului Specializat C. din data de_ pronunțată în dosarul nr._ societatea a fost trecută în faliment și a fost numit lichidatorul. Deci sechestrul a fost legal instituit asupra unor bunuri ce nu aparțineau la data instituirii lui unei societăți în faliment, însă, din motivele menționate, menținerea lui nu are absolut nici un sens.
În ceea ce privește cererea se suspendare a laturii civile a procesului penal pe motiv că potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006 de la data deschiderii procedurii falimentului se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare de realizare a creanțelor, menționăm că instanța de recurs a considerat că obligația inculpatei în solidar cu partea responsabilă civilmente de a achita părții civile suma de 2.383.254,65 lei provine din răspunderea delictuală, nicidecum din cea contractuală bazată pe sumele specificate în contractele de leasing financiar. Mergând pe această idee, acțiunea civilă din prezentul proces penal, ce are drept scop stabilirea prejudiciului creat părții civile și crearea în acest mod a unui titlu de creanță nu este o acțiune în realizarea unei creanțe preexistente cum ar fi fost dacă se aveau în vedere contractele de leasing și sumele specificate în acestea. De aceea nu se poate suspenda în temeiul art. 36 latura civilă a procesului penal.
Pentru considerentele mai sus arătate, tribunalul, în baza art. 38515pct. 2 lit. d C.pr.pen. va admite recursurile formulate de inculpata N. N., și SSP.R.L. în calitate de lichidator judiciar al părții responsabile civilmente SC E. SRL împotriva sentinței penale nr. 991/_ a Judecătoriei C. -N., pe care o va casa în ceea ce privește natura pedepselor aplicate, cuantumul sumei la plata căreia a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente în favoarea părții civile și omisiunea de pronunțare asupra menținerii sau ridicării măsurii sechestrului asigurător. Rejudecând:
În baza art. 213 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen va condamna pe inculpata N. N., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere la pedeapsa amenzii penale în cuantum de
15.000 lei.
Va înlătura aplicarea pedepsei accesorii închisorii și în baza art. 631C.pen. va atrage atenția inculpatei că neplata cu rea- credință a amenzii are drept consecință înlocuirea amenzii penale cu pedeapsa închisorii.
În baza art. 14 și urm., art. 346 C.pr.pen. rap. la art. 998 și art. 1000 alin. 3 din Codul civil în vigoare până la data de_, va obliga pe inculpată să plătească în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL - societate aflată în faliment, reprezentată
de S. SPRL, la plata în favoarea părții civile SC R. L. I. SA a sumei de 2.383.254,65 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care se scade valoarea capitalului din cadrul fiecărei rate de leasing achitate de SC E. SRL părții civile pentru fiecare dintre autocamioanele cu numerele de identificare W_ 58M492215,W_ X9M529223,W_ 49M528830,W_ 19M528980, W_
19M530891, cu dobânda legală calculată de la data de_ - data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 991/_ a Judecătoriei C. -N. și până la data plății efective.
Va ridica măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile aparținând părții responsabile civilmente, respectiv asupra următoarelor bunuri: apartament în suprafață de 70,7 mp, situat în mun. C. -N., C. T., nr. 122, bl. TI, scara 1, parter, ap. 1 înscris în CF nr. 1. C. -N., nr. topo 12970/S/I; teren situat în localitatea Vâlcele, comuna F. cu, jud. C., în suprafață de 2794 mp, înscris în CF nr. 1316 Vâlcele, nr. top 1009/1/_
/_ /2/1/2; teren situat în localitatea Vâlcele comuna F. cu, în suprafață de 5800 mp, înscris în CF nr. 1317, nr. top 1009/1/_
/1/2.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art. 38515pct. 2 lit. d C.pr.pen. admite recursurile formulate de inculpata N. N. , domiciliată în mun. C. -N. ,
C. T., nr. 122, bl. T1, sc. 1, ap. 1, jud. C. și SSP.R.L. cu sediul în mun. C. -N., str. T. M., nr. 46, ap. 16, jud. C. în calitate de lichidator judiciar al părții responsabile civilmente SC E. SRL cu sediul în mun. C. -N., C. T., nr. 122, bl. T1, ap. 1, jud.
C. împotriva sentinței penale nr. 991/_ a Judecătoriei C. -N.
, pe care o casează în ceea ce privește natura pedepselor aplicate, cuantumul sumei la plata căreia a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente în favoarea părții civile și omisiunea de pronunțare asupra menținerii sau ridicării măsurii sechestrului asigurător. Rejudecând:
În baza art. 213 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen condamnă pe inculpata N. N., fiica lui Constantin și Raveca, născută la data de_ în loc. Lupeni, jud. Hunedoara, de cetățenie română, studii medii, administrator societate comercială, căsătorită, are doi copii minori, domiciliată în mun. C. -N., C. T., nr. 122, bl. T1, ap. 1, jud. C., fără forme legale în mun. C. -N., str. V. F.
, nr. 7, ap. 1, jud. C., posesoare a CI seria KX nr. 6., eliberată de SPCLEP C. -N., CNP 2., fără antecedente penale, pentru
săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 15.000 lei.
Înlătură aplicarea pedepsei accesorii închisorii și în baza art. 631C.pen atrage atenția inculpatei că neplata cu rea-credință a amenzii are drept consecință înlocuirea amenzii penale cu pedeapsa închisorii. În baza art. 14 și urm., art. 346 C.pr.pen. rap. la art. 998 și art.
1000 alin. 3 din Codul civil în vigoare până la data de_ obligă pe inculpată să plătească în solidar cu partea responsabilă civilmente SC
SRL - societate aflată în faliment, reprezentată de S. SPRL, la plata în favoarea părții civile SC R. L. I. SA cu sediul în mun. B., C. 13 S., T. III, nr. 90, etaj 9, sector 5 a sumei de 2.383.254,65 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care se scade valoarea capitalului din cadrul fiecărei rate de leasing achitate de SC E. SRL părții civile pentru fiecare dintre autocamioanele cu numerele de identificare W_ 58M492215, W_ X9M529223, W_ 49M528830, W_ 19M528980, W_ 19M530891, cu dobânda legală calculată de la data de_ - data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 991/_ a Judecătoriei C. -N. și până la data plății efective.
Ridică măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile aparținând părții responsabile civilmente, respectiv asupra următoarelor bunuri:
apartament în suprafață de 70,7 mp, situat în mun. C. -N.
, C. T., nr. 122, bl. T1, scara 1, parter, ap. 1 înscris în CF nr. 1. C. -N., nr. topo 12970/S/I
teren situat în localitatea Vâlcele, comuna F. cu, jud. C., în suprafață de 2794 mp, înscris în CF nr. 1316 Vâlcele, nr. top 1009/1/_ /_ /2/1/2
teren situat în localitatea Vâlcele comuna F. cu, în suprafață de 5800 mp, înscris în CF nr. 1317, nr. top 1009/1/_
/1/2.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
S. | T. | A. | Ț. | M. | L. |
GREFIER
DP O.
Red. 2 ex./S.T./D.M.
Jud.fond: M. n L. Mihăiță
| ← Decizia penală nr. 246/2013. Abuz de încredere | Decizia penală nr. 89/2013. Abuz de încredere → |
|---|
