Decizia penală nr. 87/2013. Abuz de încredere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
DECIZIA PENALĂ Nr. 87/R/2013
Ședința publică din data de 3 aprilie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. D. JUDECĂTOR: G. A. JUDECĂTOR: L. M. V.
GREFIER: N. L.
P. de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, reprezentat prin SÎNGEORZAN ANGELA, procuror
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de recurentul P. DE PE L. JUDECĂTORIA BISTRIȚA și recurentul - parte vătămată C. G. R., împotriva Sentinței penale nr. 1370/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosar penal nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu se prezintă nimeni. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Cauza s-a judecat în fond la data de 26 februarie 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în scris în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin Sentința penală nr. 1370/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosar penal nr._, s-a admis excepția tardivității plângerii, invocată de inculpații V. M., V. M. și Ș. M. D., ca fiind întemeiată și, în consecință:
În baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală rap. la art. 10 alin. 1 lit. f Cod procedură penală și art. 131 Cod penal, s-a dispus încetarea procesului penal, pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate C. G. R., domiciliat în mun. C. -N.
, str. N., nr. 8, ap. 40, jud. C., împotriva inculpaților VÎRTIC M., fiica lui T. și V., născut la_ în Livezile, jud. B. -Năsăud, cetățean român, studii liceale, căsătorită, domiciliată în mun. B., str. Î. T., nr. 53, sc. H, ap. 107, jud. B. -Năsăud, fără antecedente penale, CNP 2., VÎRTIC M., fiul lui
D. și M., născut la_ în Năsăud, jud. B. -Năsăud, cetățean român, studii superioare, căsătorit, domiciliat în mun. B., str. Î. T., nr. 53, sc. H, ap. 107, jud. B. -Năsăud, fără antecedente penale CNP 1. și Ș. M. D., fiul lui
T. și M., născut la_ în Copșa Mică, jud. Sibiu, cetățean român, studii medii, domiciliat în comuna G. B., nr. 248, jud. B. -Năsăud, fără antecedente penale, CNP 1., cercetați sub aspectul comiterii infracțiunii de
abuz de încredere, prev. de art. 213 Cod penal (Vîrtic M. și Ș. M. D. ), respectiv Vîrtic M. pentru complicitate la abuz de încredere, prev. de art. 26 rap. la art. 213 Cod penal, constatând că plângerea prealabilă a fost tardiv formulată.
În baza art. 193 Cod procedură penală, a fost obligată partea vătămată la plata sumei de 1.000 lei, în favoarea inculpaților, cu titlu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
În temeiul art. 192 alin. 2 lit. c Cod procedură penală, a fost obligată partea vătămată la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, în sumă de 200 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul P. ui de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud nr. 10/P/2012, înregistrat la Judecătoria Bistrița sub dosar nr._, au fost trimiși în judecată inculpații V. M. și Ș. M. D., pentru comiterea infracțiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 alin. 1 Cod penal și inculpatul V. M. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz de încredere, prev. de art. 26 rap. la art. 213 alin. 1 Cod penal.
În fapt, s-a reținut că partea vătămată C. G. R. este administrator al SC MFT SRL C. . Asociat în cadrul acestei societăți este și numitul M. Mihai Viorel. Societatea are ca obiect de activitate distribuție de produse de întreținere și de ceramică.
La nivelul județului B. -Năsăud, distribuția unor astfel de produse, ce face obiectul de activitate al firmei respective, a fost asigurată de inculpații V. M. și Ș. M. D. .
În vara anului 2009, V. M. a acceptat propunerea administratorilor să lucreze pentru firma lor în calitate de distribuitor. A primit de la numitul M. M. Viorel un autoturism Skoda F., cu autorizație provizorie de circulație pe numele C.
G. R., cu nr. de identificare TMB_ 3030976, proprietar fiind C. G. R., autoturism dat cu scopul de a fi folosit în interesul serviciului.
În cursul lunii aprilie - mai 2010, inculpata V. M. și-a încetat activitatea în firmă ca urmare a faptului că, deși i s-a promis că i se va încheia un contract de muncă cu carte de muncă, partea vătămată nu a făcut acest lucru și, mai mult, a rămas dator cu anumite sume de bani către aceasta, urmare a activității prestate în cadrul firmei. Datorită faptului că și-a întrerupt activitatea în cadrul firmei, partea vătămată a solicitat să-i fie restituită mașina pe care i-o dăduse în vederea desfășurării activității inculpatei în cadrul firmei sale, însă aceasta a refuzat, spunându-i că este de acord să-i restituie autoturismul doar dacă îi va aduce contractul de muncă actualizat la zi și își va achita plățile restante către ea.
În cursul lunii septembrie 2010, la inițiativa inculpatului V. M., soțul inculpatei V. M., cei doi au vândut autoturismul Skoda numitului Ignatiuc Rudolf Severin pentru suma de 500 euro. La rândul său cumpărătorul de bună- credință a procedat la dezmembrarea mașinii. Soții V. sunt, astfel, în imposibilitatea să restituie mașina părții vătămate.
Partea vătămată a arătat că prejudiciul cauzat prin refuzul restituirii autoturismului său este în sumă de 3500 euro.
Cu privire la inculpatul Ș. M. D., prima instanță a reținut că și acesta a desfășurat activități în cadrul aceleiași firme, unde administrator este partea vătămată și în aceeași perioadă, ca și inculpata V. M. .
Inculpatului Ș. M. D. i-a fost încredințat de către partea vătămată și numitul M. M. Viorel, în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu, autoturismul marca Nissan Nicra, cu nr. de identificare SJNEAAK11U0415503, proprietar fiind C. G. R. .
În cursul lunii aprilie 2010, Ș. M. D. și-a încetat activitatea în cadrul firmei, pentru aceleași motive, a angajării fără contract și carte de muncă și a unor restanțe bănești.
Partea vătămată, drept urmare a încetării activității, i-a cerut inculpatului restituirea mașinii date în folosință, solicitare căreia acesta nu i-a dat curs nici până în prezent. Acesta motivează refuzul restituirii prin aceea că a lăsat mașina într-o parcare, situată lângă intersecția străzilor Solomon Halită cu B-dul Independenței din mun. B., iar, din acel loc, mașina a dispărut și nu știe unde se află nici în prezent. Cu toate că a anunțat dispariția mașinii, inculpatul nu a sesizat organele de poliție și nu a solicitat căutarea mașinii. Partea vătămată a precizat că valoarea pagubei suferite prin fapta comisă de către inculpat este în sumă de 1500 euro.
La primul termen de judecată cu procedura îndeplinită, apărătorul ales al inculpaților a invocat excepția tardivității formulării plângerii penale și, în consecință, încetarea procesului penal în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. e Cod procedură penală, dat fiind că infracțiunea de abuz de încredere se cercetează la plângerea prealabilă formulată de partea vătămată și care trebuie formulată în termen de 60 de zile de la primul refuz al inculpaților de restituire a bunului. S-a relevat că la f.13 din dosar există declarația părții vătămate, din care reiese că primul refuz de restituire a bunului a fost în luna martie 2011, iar plângerea este formulată în luna septembrie.
Avocatul părții vătămate a solicitat respingerea excepției invocate, motivat de faptul că partea vătămată, anterior formulării prezentei plângeri penale, a mai înaintat o plângere, care, din eroare, a fost repartizată Serviciului de Circulație, unde a fost clasată, iar ulterior, luând la cunoștință de această soluție, a formulat o altă plângere.
Având în vedere excepția tardivității formulării plângerii penale invocate de către reprezentanta inculpaților, precum și poziția reprezentantului părții vătămate, instanța de fond a dispus efectuarea unei adrese către IPJ B. - Năsăud pentru a se comunica dacă partea vătămată C. G. R. a formulat o plângere penală împotriva inculpaților anterior lunii septembrie 2010. Prin răspunsul înaintat de către IPJ BN se comunică faptul că, după verificarea evidenței lucrărilor și cauzelor penale, s-a constatat că la această unitatea a fost înregistrată o singură plângere penală formulată de către petentul C. G. R., împotriva numiților V. M. ,
V. M., Ș. M. D. și M. Mihai Viorel, înregistrată sub numărul 66124/_, număr unic 2770/P/2010 al P. ui de pe lângă Judecătoria Bistrița. În cauză s-au efectuat cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz de încredere, prev. de art. 213 Cod penal, iar dosarul a fost înaintat la data de_ la
P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, cu propunere de trimitere în judecată (f.27).
Raportat la cele expuse, prima instanță a procedat la verificarea declarațiilor date de partea vătămată, atât în fața organelor de cercetare penală (f.10 și 15), cât și în fața procurorului (f.13), constatând că data primului refuz de restituire a autoturismelor a fost în cursul lunii iunie 2010 (conform declarațiilor de la poliție) sau aprilie ori mai 2010 (conform declarațiilor de la parchet).
Lecturând declarația dată în fața procurorului, respectiv ultima frază de la fila 13, prima instanță a constatat că, de fapt, data primului refuz ar fi chiar anterioară lunii aprilie 2010: "Mă așteptam să nu-mi restituie mașina pentru că mai purtasem cu acesta discuții telefonice și îmi comunicase și telefonic că nu-mi dă mașina decât dacă îi dau banii";.
S-a apreciat că, raportat la data primului refuz de restituire, partea vătămată trebuia să formuleze plângerea penală pentru comiterea infracțiunii de abuz de încredere în termen de 2 luni de la acea dată, cel mai târziu luna august, dacă data primului refuz ar fi fost iunie, așa cum s-a consemnat în declarațiile de la poliție.
De asemenea, instanța de fond a subliniat că, raportat la declarația dată la parchet, termenul de 2 luni s-ar fi împlinit mai devreme (iunie sau iulie 2010).
Cu toate acestea, instanța a constatat că data la care a fost înregistrată plângerea prealabilă este 27 august 2010 la poliție, primind număr unic de la parchet la data de 28 august 2010.
În motivare, se mai arată că, potrivit teoriei și practicii judiciare în materie, plângerea se introduce în termen de 2 luni de la data primului refuz și nu al ultimului refuz.
"Momentul consumării infracțiunii de abuz de încredere se situează la data când a avut loc primul refuz al inculpatului de a restitui bunul părții vătămate. În raport cu data acestui prim refuz trebuie calculat termenul de 2 luni pentru depunerea plângerii prealabile, prevăzut în art. 284 alin. 1 Cod procedură penală (C.A. Iași, dec.pen. nr. 175/1998, în R.D.P. nr. 2/1999, pag. 148).
"În modalitatea refuzului de restituire, practica judiciară a decis că această infracțiune se consumă o dată cu refuzul nejustificat de restituire a bunului. După primul act prin care făptuitorul refuză să predea, să restituie bunul, infracțiunea se consumă, repetarea ulterioară a refuzului fiind lipsită de relevanță"; (Drept penal. Partea specială - Al. Boroi, Ghe. N. eanu, Ed. All Beck, București, 2005, pag. 234).
"Consumarea are loc în momentul în care a fost săvârșită prin ducerea până la capăt a executării vreuneia dintre acțiunile abuzive care constituie elementul material al infracțiunii de abuz de încredere. În cazul în care au fost efectuate mai multe dintre aceste acțiuni abuzive (de ex. făptuitorul și-a însușit bunul, apoi a dispus asupra lui și în cele din urmă a refuzat restituirea), infracțiunea se consideră consumată de la prima acțiune"; (Explicații teoretice ale codului penal român, vol. III, V. Dongoroz, S. Kahane, I. O., I. Fodor, N. I. scu, C-tin Bulai, R. Stănoiu, V. Roșca, București 1971, pag. 514).
Față de cele expuse, instanța de fond a admis excepția tardivității plângerii formulată de inculpați, ca fiind întemeiată și, în consecință:
În baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură rap. la art. 10 alin. 1 lit. f Cod procedură penală și art. 131 Cod penal a dispus încetarea procesului penal, pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate C. G. R. împotriva inculpaților VÎRTIC
M., VÎRTIC M. și Ș. M. D., cercetați sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz de încredere, prev. de art. 213 Cod penal (Vîrtic M. și Ș. M. D. ), respectiv Vîrtic M. pentru complicitate la abuz de încredere, prev. de art. 26 rap. la art. 213 Cod penal, constatând că plângerea prealabilă a fost tardiv formulată.
În baza art. 193 Cod procedură penală, a fost obligată partea vătămată la plata sumei de 1.000 lei în favoarea inculpaților, cu titlu de cheltuieli de judecată,
reprezentând onorariu avocat, iar în temeiul art. 192 alin. 2 lit. c Cod procedură penală, la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 200 lei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, cât și partea vătămată C. G. R. .
Prin memoriul depus la dosar, P. de pe lângă Tribunalul B. a solicitat, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu reținerea cauzei spre rejudecare, urmând ca, în rejudecare, instanța de recurs să dispună condamnarea inculpaților pentru infracțiunile deduse judecății.
În motivare, s-a relevat că elementul material al infracțiunii de abuz de încredere, în modalitatea refuzului de restituire, constă în manifestarea de voință a făptuitorului de a nu înapoia bunul care i-a fost încredințat și de a-l reține pentru sine, act care constituie un abuz din partea deținătorului.
Refuzul restituirii poate fi, pe de altă parte, expres, când făptuitorul declară explicit că nu înțelege să restituie bunul, iar pe de altă parte, implicit, când fără a exista o declarație expresă a făptuitorului, refuzul rezultă din manifestarea acestuia (de exemplu, făptuitorul susține neadevărat că bunul s-a furat, a fost distrus sau evită să vorbească pe această temă cu partea vătămată și tergiversează, nejustificat, restituirea bunului, etc).
Pentru existența infracțiunii de abuz de încredere prin refuzul restituirii bunului, este necesar ca acest refuz să fie nejustificat și să se întemeieze pe intenția făptuitorului de a-l însuși. Aceasta nu presupune și efectuarea unui act de dispoziție asupra bunului, întrucât simplul refuz neîntemeiat este suficient.
Se mai arată, în cuprinsul memoriului, că "refuzul"; întotdeauna presupune, în mod firesc, o cerere de restituire. Cererea de restituire trebuie să fie adresată celui care deține bunul, de către persoanele îndreptățite (proprietarul bunului, mandatarul sau acela de la care deținătorul a primit bunul) și nu de o altă persoană care pretinde un drept asupra bunului respectiv. Refuzul de a restitui bunul trebuie să fie o manifestare certă, o simplă întârziere, amânare de scurtă durată, invocarea unor obiecții serioase nu echivalează cu un refuz.
Analizând hotărârea atacată prin prisma celor de mai sus, P. de pe lângă Judecătoria Bistrița a susținut că, în mod greșit, prima instanță a apreciat greșit că infracțiunea de abuz de încredere s-a consumat în modalitatea refuzului de restituire și nu în modalitatea dispunerii pe nedrept de bun.
Raportat la conținutul plângerii părții vătămate C. G. R. și declarațiile pe care acesta le-a dat, s-a invocat că refuzul inculpatului Ș. M. D. a fost condiționat de plata unei sume de bani, pe care partea vătămată i-o datora, astfel că nu se poate concluziona că acest refuz ar îndeplini condițiile pentru a constitui elementul material al infracțiunii de abuz de încredere, raportat la faptul că refuzul acestuia nu s-a bazat pe intenția sa de a-și însuși bunul pe nedrept.
Totodată, s-a relevat că inculpata V. M. a declarat că "…în luna august 2010, soțul meu (V. M. ) s-a întâlnit cu C. R., la solicitarea acestuia din urmă, undeva pe o terasă din mun. B., în vederea rezolvării situației mele privind raporturile de muncă. În tot acest timp, autoturismul s-a aflat în parcarea din fața blocului. Niciunul dintre cei doi nu au solicitat predarea autoturismului și nici nu s-au interesat de acesta, Cei care i-am contactat pe cei doi asociați am fost noi";.
Inculpata a mai susținut, în declarațiile sale, că M. Mihai Viorel își schimba foarte des numerele de telefon, astfel că nu au reușit să-l contacteze, motiv pentru care au ajuns să ia legătura cu C. R. . Inculpata a declarat că, la întâlnirea din august, din B., C. R. și-a manifestat interesul pentru mașină și i-a spus soțului ei că va rezolva problema legată de contractul de muncă și va veni după mașină, însă nu știe dacă a fost stabilită și o dată la care să se facă predarea autoturismului. Inculpata a menționat că, după acea întâlnire, la câteva săptămâni, soțul ei a hotărât să vândă mașina.
P. de pe lângă Judecătoria Bistrița a relevat că declarația inculpatei V.
M. se coroborează cu cea a inculpatului V. M., care confirmă cele declarate de soția sa.
Din conținutul declarației inculpatului Ș. M. D. rezultă că s-a întâlnit cu partea vătămată C. R. la o terasă din mun. B., întâlnire la care a participat și
V. M. și mai mulți prieteni. Cu acea ocazie, partea vătămată a spus celor prezenți că a venit cu o platformă pentru a ridica mașinile, iar inculpatul Ș. M. D. nu i-a predat cheia autoturismului pentru că nu o avea la el, menționând că, în acel moment, mașina era parcată în fața loteriei de pe str. Independenței. Același inculpat a relatat că nu a restituit mașina părții vătămate în momentul solicitării, deoarece nici aceasta nu-i rezolvase problema salariilor restante.
Examinând probațiunea administrată în faza de urmărire penală, P. de pe lângă Judecătoria Bistrița susține că, în cazul inculpaților V. M. și V. M., infracțiunea de abuz de încredere s-a consumat în luna septembrie 2010, în modalitatea dispunerii pe nedrept de bun. În cazul inculpatului Ș. M. D., se susține că această infracțiune s-a consumat în momentul refuzului pe nedrept de a restitui bunul, respectiv în august 2010.
În consecință, P. de pe lângă Judecătoria Bistrița consideră că plângerea prealabilă introdusă de partea vătămată C. G. R. a fost introdusă în termenul legal, astfel că excepția tardivității plângerii trebuie respinsă.
Partea vătămată C. G. R., prin recursul declarat (f.7), a solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, arătând că va depune motivele de recurs în scris. Partea vătămată a solicitat, totodată, repunerea în termenul de recurs. Această din urmă cerere a fost motivată de partea vătămată prin aceea că este rezident într-o altă țară, ca angajat al unei societăți comerciale române, dar că, efectiv, este detașat, de circa 2 ani, în Italia. A relatat că a declarat calea de atac după expirarea termenului precizat de lege, însă a solicitat ca recursul să fie considerat ca fiind făcut în termen, deoarece întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, de natură a înlătura consecințele tardivității, prin aplicarea, în privința sa, a instituției repunerii în termenul de declarare a recursului.
În concret, partea vătămată a justificat cererea sa prin depunerea a două adeverințe, din care rezultă împrejurarea că locul său de muncă este în Italia și că în termenul legal de declarare a recursului se afla în această țară.
A relatat că repunerea în termen operează în situația în care recursul declarat peste termen a fost cauzat, în mod direct, de acea cauză de împiedicare iar dreptul și obligația instanței este doar acela de a constata existența cauzei și de a aprecia că situația prezentată a constituit, efectiv, o cauză de împiedicare a declarării căii de atac. În consecință, partea vătămată apreciază că lipsa sa efectivă din țară constituie o
cauză "temeinică de împiedicare";, astfel că a solicitat să se procedeze la constatarea ei și la repunerea sa în termenul de recurs.
Pe fond, partea vătămată a solicitat admiterea recursului pe care l-a declarat, precum și cel susținut de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, în sensul de a se pronunța condamnarea inculpaților pentru infracțiunea pentru care sunt trimiși în judecată, precum și rezolvarea laturii civile a cauzei, astfel cum a solicitat prin constituirea de parte civilă, depusă în fața primei instanțe.
Partea vătămată a susținut că, în cauză, este incident un motiv substanțial de recurs, situație în care eroarea de a dispune încetarea procesului penal pentru o cauză legală inexistentă trebuie să conducă la anularea hotărârii recurate. Partea vătămată a relatat că instanța de fond a constat greșit că infracțiunea s-a consumat în modalitatea
"refuz de restituire"; pentru toți inculpații și nu în varianta "dispunerii pe nedrept de bun";. În acest context, partea vătămată consideră că, privitor la inculpații V., infracțiunea s-a consumat în modalitatea "dispunerii pe nedrept"; iar ansamblul probator a demonstrat epuizarea acestei infracțiuni în septembrie 2010 iar în cazul inculpatului Ș., epuizarea a avut loc în luna august 2010, în modalitatea "refuzului nejustificat"; de a preda bunul.
Recurentul a susținut că, în speță, este vorba de o infracțiune intenționată, susceptibilă de repetabilitate, care se poate comite și în formă continuată și că, în acest din urmă caz, epuizarea are loc odată cu săvârșirea ultimului act din componența activității infracționale.
Recursul declarat de partea vătămată C. G. R. este declarat tardiv, în timp ce recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița este fondat, astfel că va fi admis, cu motivarea de mai jos:
Examinând actele și lucrările dosarului nr._ al Judecătoriei B., în care s-a pronunțat sentința recurată, se constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre de încetare a procesului penal față de inculpații V. M., V. M. și Ș.
D., pe temeiul tardivității plângerii prealabile formulate de partea vătămată, exclusiv pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și reținând că infracțiunea de abuz de încredere s-a săvârșit de către fiecare dintre inculpați în modalitatea "refuzului de restituire a bunului";.
Întrucât între relatările inculpaților și susținerile părții vătămate există contradicții iar din probațiunea administrată în faza de urmărire penală nu rezultă cu claritate varianta în care au fost comise faptele, în condițiile în care infracțiunea prev. de art. 213 Cod penal are modalități alternative de săvârșire, tribunalul apreciază că se impune ca prima instanță să înceapă cercetarea judecătorească și să administreze nemijlocit toate probele, urmând ca, în final, în funcție de starea de fapt care va rezulta, să pronunțe una din soluțiile prev. de art. 345 Cod procedură penală în latura penală și, totodată, să rezolve latura civilă, conform disp. art. 346 Cod procedură penală.
Fără administrarea de probe în cadrul cercetării judecătorești (atribuție care revine primei instanțe) nu se poate statua asupra tardivității plângerii prealabile și nici asupra modalității alternative în care se presupune că au fost săvârșite infracțiunile deduse judecății.
De altfel, tribunalul constată că, în considerentele și dispozitivul sentinței penale recurate, nu se face nicio mențiune referitoare la latura civilă a cauzei, care, chiar și în situația încetării procesului penal, justifică o soluție în sensul dispozițiilor
art. 346 alin. 4 Cod procedură penală, întrucât există constituire de parte civilă (f.11- 15 - dos. fond), cu scopul evident al evitării prescripției pretențiilor civile formulate de partea vătămată în cadrul procesului penal.
Pentru aceste considerente, tribunalul va admite, conf. art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, împotriva Sentinței penale nr. 1370 din 01 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar penal nr._, va casa sentința penală atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, respectiv la Judecătoria Bistrița.
Primind cauza spre rejudecare, prima instanță va lua poziția inculpaților referitor la disp. art. 320 ind. 1 Cod procedură penală și va proceda la începerea cercetării judecătorești, dacă se va impune, pe parcursul căreia va administra toate probele necesare pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, după care se va pronunța conf. art. 345, 346 Cod procedură penală, în raport de soluția care se va impune față de starea de fapt ce va rezulta.
Recursul declarat de partea vătămată C. G. R., împotriva aceleiași sentințe, va fi respins ca tardiv, conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. a Cod procedură penală.
Cererea de repunere în termenul de recurs, formulată de partea vătămată, este nejustificată, întrucât aceasta a fost prezentă în fața primei instanțe cu ocazia dezbaterilor și asistată de avocat ales, aspect care este consemnat în Încheierea de ședință din 24 septembrie 2012 (f.31), prin care s-a amânat pronunțarea. Cu toate acestea, deși a fost asistată de avocatul ales, partea vătămată nu a declarat recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și nici nu a dovedit că întârzierea sa a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, în sensul disp. art. 364 Cod procedură penală. Împrejurarea că partea vătămată a fost la muncă în Italia nu are natura unei cauze temeinice de împiedicare, care să justifice repunerea în termenul de recurs, textul art. 364 Cod procedură penală vizând situații cu totul excepționale, în prezența cărora o parte este efectiv împiedicată să exercite calea de atac în termenul legal.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, partea vătămată va fi obligată să plătească, în favoarea statului, 20 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 192 alin. 1 Cod procedură penală, celelalte cheltuieli judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
În baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală:
Admite recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA BISTRIȚA, împotriva Sentinței penale nr. 1370 din 01 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosar penal nr._, casează sentința atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, respectiv Judecătoria Bistrița.
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. a Cod procedură penală:
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de partea vătămată C. G. R. , împotriva Sentinței penale nr. 1370 din 01 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosar penal nr._ .
Obligă partea vătămată recurentă să plătească, în favoarea statului, 20 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, celelalte cheltuieli judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||||
B. | D. | G. | A. | L. | M. | V. |
GREFIER,
N. L.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
MINUTA DECIZIEI PENALE Nr. 87/R/2013
În baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală:
Admite recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA BISTRIȚA, împotriva Sentinței penale nr. 1370 din 01 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosar penal nr._, casează sentința atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, respectiv Judecătoria Bistrița.
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. a Cod procedură penală:
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de partea vătămată C. G. R. , împotriva Sentinței penale nr. 1370 din 01 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosar penal nr._ .
Obligă partea vătămată recurentă să plătească, în favoarea statului, 20 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, celelalte cheltuieli judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||||
B. | D. | G. | A. | L. | M. | V. |
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
COPIA DISPOZITIVULUI DECIZIEI PENALE Nr. 87/R/2013
În baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală:
Admite recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA BISTRIȚA, împotriva Sentinței penale nr. 1370 din 01 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosar penal nr._, casează sentința atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, respectiv Judecătoria Bistrița.
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. a Cod procedură penală:
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de partea vătămată C. G. R. , împotriva Sentinței penale nr. 1370 din 01 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosar penal nr._ .
Obligă partea vătămată recurentă să plătească, în favoarea statului, 20 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, celelalte cheltuieli judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||||
B. | D. | G. | A. | L. | M. | V. |
GREFIER,
N. L.
| ← Decizia penală nr. 883/2013. Abuz de încredere | Decizia penală nr. 122/2013. Abuz de încredere → |
|---|
