Decizia penală nr. 278/2013. Distrugere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.278/R/2013
Ședința publică din 27 februarie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: I. | C. | M., judecător |
JUDECĂTORI: V. | G. | |
: D. | P. | |
GREFIER: D. | S. |
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C., reprezentat prin PROCUROR - SUCIU D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de partea civilă S. I. L.
I. S. , împotriva sentinței penale nr.12 din 16 ianuarie 2013 a Judecătoriei Zalău, privind pe inculpatul C. M., condamnat pentru comiterea infracțiunii de distrugere în formă continuată prin sentința penală nr.227/_, pronunțată în dosar nr. _ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Cociș A., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind partea civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a depus la dosar o cerere de amânare a judecării cauzei formulată de partea civilă pentru a se comunica dispozitivul sentinței atacate.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea cererii de amânare, apreciind-o ca fiind nejustificată.
Apărătorul inculpatului se opune amânării cauzei. Inculpatul, personal, solicită respingerea cererii de amânare.
Deliberând, având în vedere că recurenta a arătat în cuprinsul motivelor de recurs că i s-a comunicat dispozitivul sentinței penale atacate și văzând și disp.art.360 C.pr.pen., conform căruia dispozitivul se comunică părților care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, iar partea civilă nu se încadrează printre părțile la care este obligatorie comunicarea hotărârii, respinge cererea de amânare a judecării cauzei formulată de partea civilă.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru judecarea recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de partea civilă ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de partea civilă ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, având în vedere că partea civilă nu a făcut dovada că este proprietara autoturismului. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză, însă învederează că a ajuns la o înțelegere cu părțile civile, despăgubirile fiind stinse pe cale amiabilă, iar recurenta nu are calitate să mai solicite despăgubiri.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.12 din 16 ianuarie 2013 a Judecătoriei Zalău a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă S. I. L.
I. S. împotriva inculpatului C. M. , condamnat pentru comiterea infracțiunii de distrugere în formă continuată prin sentința penală nr.227/_
, pronunțată în dosar nr._ .
S-a luat act că părțile civile S. B. O. I. și S. F. G., au renunțat la constituirile de parte civilă formulate în faza de urmărire penală, întrucât și-au recuperat integral prejudiciul suferit.
S-a luat act că părțile vătămate S. C. I. S., și S. U. A. S., nu s-au constituit părți civile în cauză, întrucât și-au recuperat integral prejudiciul suferit.
S-a luat act că părțile vătămate S. RH P. S., cu sediul în C. N., str.R., nr.45, jud.C., S. .N. L. I. S., cu sediul în B., str.B., nr.20-22, et.4, sector 1 și S. BT L. Transilvania I. S., cu sediul în C. N., str.G.Barițiu, nr.1, et.1, jud.C. nu s-au constituit părți civile în cauză, întrucât nu au suferit nici un prejudiciu.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.274 alin.1 și art.721 Cod procedură civilă, a fost obligată partea civilă S. I. L. I. S. la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpatul C. M. și partea vătămată S. B. -O. I. se cunosc de mai mulți ani având o relație de prietenie, pe fondul căreia inculpatul a fost partener de afaceri într-o societate comercială cu răspundere limitată, cu fiul părții vătămate, martorul S. B. Ionuț-O., din anul 2008 până în luna iunie 2009 când, din cauza unor grave neînțelegeri, inculpatul s-a retras din respectiva societate. Începând cu anul 2007, inculpatul a împrumutat partea vătămată cu diverse sume de bani, atât pentru a-i utiliza în scop personal, dar și în scopul finanțării afacerii, însumând aproximativ 15.000-30.000 euro, sumă pe care inculpatul a solicitat să-i fie restituită și, întrucât partea vătămată nu i-a restituit, invocând diverse pretexte, între cei doi s-a iscat un conflict ce nu au putut fi soluționat, astfel că acesta a degenerat. Inițial, starea conflictuală dintre cei doi s-a manifestat prin adresarea unor amenințări verbale atât nemijlocit cât și prin intermediul telefonului mobil, pentru ca ulterior, în momentul în care inculpatul a realizat că partea vătămată este insolvabilă și s-a văzut în situația de a nu-și putea recupera suma împrumutată, s-a gândit să se răzbune și să-i distrugă bunurile pe care acesta le posedă, dorindu-și acest fapt în special când se afla sub influența băuturilor alcoolice. În acest context, în noaptea de 26/_, inculpatul C. M. a luat hotărârea să se răzbune pe partea vătămată, astfel că, însoțit de învinuitul D.
L., s-a deplasat la stația de carburanți MOL, situată de pe strada 1 Decembrie 1918 din municipiul C. N. de unde, la ora 05.08, a cumpărat un pet de 2 litri de apă plată Borsec, din care a golit conținutul, după care la ora 05.10, a cumpărat benzină Tempo-Plus cu care a umplut petul golit de conținut și l-a pus în portbagajul autoturismului său, aspect ce rezultă din bonurile fiscale emise de societățile care au vândut produsele (f.120) și din imaginile foto (f.161-163,181-
187) surprinse de camerele de supraveghere montate în stația de carburanți, aflate și pe CD-urile din plicul de la fila 167. De aici, cei doi s-au deplasat pe str.E. R., în intersecția Șapte Străzi, unde era staționat autoturismul marca Peugeot 206 cu numărul de înmatriculare_, de culoare albă, deținut de partea vătămată S. B. -O., inculpatul a oprit autoturismul său la o distanță de cca 200 m de celălalt autoturism, a luat flaconul cu benzină din portbagaj, după care s-a deplasat lângă autoturismul marca Peugeot 206, a aruncat benzina peste capota autoturismului și i-a dat foc, provocând incendierea acestuia, care a ars în proporție de 100%, aducându-l în stare de neîntrebuințare. Incendiul astfel
produs s-a extins la magazinul alimentar aparținând părții vătămate S. C. -P. I.
S. C. -N. situat pe str.E. R. nr.60, deteriorând tâmplăria PVC și la autoturismul marca Toyota-Rav 4, cu numărul de înmatriculare_, proprietatea S. B. L. I.F.N S. C. -N., deținut de S. RH-P. S. C. -N., staționat în apropiere, deteriorându-i janta roții drepte, ornament aripă și bară și oglinda retrovizoare.
Ulterior, în noaptea de 3/_, în jurul orei 01.00, inculpatul C. M., aflat sub influența băuturilor alcoolice, s-a deplasat împreună cu învinuitul D.
L. cu autoturismul marca Volkswagen-Passat cu numărul de înmatriculare _
, proprietatea sa, la stația de carburanți nr.4 Petrom"; situată pe C. Baciului din municipiul C. -N., unde a luat un pet de 2 l cu apă plată Borsec, a golit conținutul, iar din portbagajul autoturismului a luat un recipient gol, de culoare albă, ce avea o etichetă de culoare galbenă pe care era inscripționat cu majuscule
"Lichid de spălare parbriz, diluat - de vară, 3L";, pe care i le-a înmânat învinuitului D. L., spunându-i să le umple cu benzină, cea ce acesta a și făcut, după care i le-a înmânat inculpatului C. M., care le-a pus în portbagajul autoturismului său. Astfel, la ora 02.02, inculpatul C. M. a achitat contravaloarea benzinei puse în recipiente dar și apa plată, țigările și sucul, eliberându-se în acest sens bonul fiscal nr.43 (f.114), aspecte surprinse și de camerele de supraveghere instalate în stație, fiind evidențiate în fotografiile de la filele 70-78. Din stația de carburanți cei doi s-au deplasat cu autoturismul condus de inculpat până în localitatea G., jud.Sălaj, în apropiere de imobilul proprietatea părții vătămate S. F. G., iar apoi cei doi au pornit spre C.
N., inculpatul l-a lăsat pe învinuitul D. L. în localitatea Baciu, la
locuința martorei Janko Erika, după care și-a continuat deplasarea până în C. -
N., pe str.C., la imobilul aparținând părții vătămate S. B. O. I., unde, când a ajuns, a oprit autoturismul și a luat din portbagaj recipientul de 2 l în care se afla benzina pe care a cumpărat-o de la stația Petrom, a deschis poarta de acces în curte pe unde a pătruns, după care a golit benzina din recipient aruncând-o pe ușa de acces în locuință, confecționată din lemn iar recipientul l-a aruncat jos în fața ușii și a aprins benzina. Focul astfel aprins s-a extins în interiorul locuinței, în incendiu fiind distruse ușa de acces în locuință, care a ars aproape în întregime, 2 geamuri amplasate deasupra ușii de acces în locuință, o saltea, un geam din interiorul locuinței și alte obiecte de uz casnic, ce se aflau depozitate sub scara care face accesul la etajul locuinței, fapt atestat de planșa fotografică întocmită cu ocazia cercetării la fața locului (f.195-199. Cu ocazia cercetării la fața locului, a fost ridicat un fragment dintr-un pet din material plastic, ce a ars în incendiu, respectiv partea inferioară, ce emana un pronunțat miros de benzină ce se află ambalat și atașat la dosarul cauzei, care este recipientul de 2 l pentru apă plată Borsec, în care inculpatul D. L. a pus benzină în seara precedentă. (f.93).
Prin declarațiile din_ (f.48), partea vătămată S. B. O. I. a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 25.000 lei, iar partea vătămată S. F. G. a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 20.000 lei, sume ce reprezintă prejudiciul suferit, respectiv contravaloarea bunurilor distruse prin incendiere. Partea vătămată S.
C. E. L. O. nu s-a constituit parte civilă în cauză, nesuferind nici un prejudiciu, iar părțile vătămate S. RH P. S. C. N., S. C. I. S., BT
L. Transilvania I. și U. A. S. nu s-au constituit părți civile, prejudiciul suferit fiind recuperat integral. Pe parcursul judecății, și părțile civile S. B. O.
I. și S. F. G. au renunțat la constituirile de părți civile formulate, ajungând la o înțelegere cu inculpatul în acest sens. În cauză a formulat pretenții
civile numai S. I. LS, care s-a constituit parte civilă cu suma de 19.669 lei, reprezentând contravaloarea autoturismului distrus în incendiu.
Pe parcursul derulării procesului, partea civilă S. I. LS a depus mai multe memorii, însoțite de fiecare dată de aceleași înscrisuri, prin care a înțeles să facă dovada dreptului său de proprietate asupra autoturismului incendiat de către inculpat.
Analizând înscrisurile depuse de partea civilă menționate și coroborând aceste înscrisuri cu declarațiile inculpatului și ale părții vătămate S. B. O. I.
, precum și cu rezultatul verificărilor făcute de instanță în baza de date a C. isiei de Supraveghere a A. lor (f.247), instanța a reținut că nu a fost dovedit dreptul de proprietate al părții civile asupra autoturismului în litigiu, astfel că nu pot fi admise pretențiile formulate de aceasta pe calea acțiunii civile care formează obiectul dosarului.
Astfel, partea civilă susține că este proprietara autoturismului marca Peugeot 206 cu numărul de înmatriculare_, invocând existența unui contract de leasing financiar încheiat cu fostul proprietar S. E. LS, dreptul de proprietate fiind dobândit la momentul achitării ultimei facturi, cuprinzând valoarea ratei reziduale, la data de_ . Cu toate acestea, în cartea de identitate a autoturismului, nu s-a făcut niciodată transcrierea acestuia pe numele părții civile, figurând ca proprietar S. E. LS
Mai mult, partea vătămată S. B. O. I., fiind audiat de către instanță, a arătat că a încheiat contract de leasing cu privire la acest autoturism cu S. E.
L. în anul 2003 sau 2004, nemaifiind în posesia documentelor însă, deoarece acestea s-au aflat în mașina incendiată, iar la momentul distrugerii autoturismului de către inculpatul C. M. ,_, avea calitatea de utilizator al autoturismului, pe parcursul derulării contractului nefiindu-i adusă la cunoștință nicio modificare în privința schimbării proprietarului acestuia. Aceeași parte vătămată a arătat că la acel moment avea doar calitatea de utilizator
întrucât deși a achitat integral prețul contractului, nu s-a putut realiza transcrierea dreptului de proprietate deoarece nu mai reușit să ia legătura cu firma cu care încheiase contractul, acesta fiind motivul pentru care autoturismul nici nu era asigurat nici CASCO, nici RCA.
Susținerile părții vătămate sunt confirmate de către rezultatul verificărilor făcute de instanță în baza de date a C. isiei de Supraveghere a A. lor, din care a reieșit inexistența unei asigurări de răspundere civilă delictuală la data incendierii autoturismului de către inculpatul C. M. .
Or, în condițiile în care chiar partea civilă susține că la momentul distrugerii autoturismului, acesta s-ar fi aflat în posesia unui alt utilizator, respectiv S. Mediasoft S., în baza unui alt contract de leasing operațional încheiat de partea civilă cu această societate, s/ar fi impus existența unei polițe de asigurare valabilă, fiind binecunoscut că în materia contractelor de leasing încheierea asigurărilor atât cea obligatorie cât și cea facultativă este absolut obligatorie.
Mai mult, nu s-a dovedit existența vreunei legături între S. Mediasoft, despre care partea civilă pretinde că utiliza autoturismul și partea vătămată S.
B. O. I., în posesia căruia cu siguranță se afla autoturismul, acesta fiind și motivul pentru care a fost incendiat de către inculpat, aspect reținut în motivarea hotărârii definitive de condamnare a inculpatului.
Raportat la cele expuse mai sus, instanța a apreciat ca nedovedită calitatea de proprietar a părții civile asupra autoturismului în litigiu și, implicit, ca nedovedite pretențiile acesteia, motiv pentru care urmează să respingă acțiunea civilă formulată.
În ceea ce privește celelalte părți vătămate în cauză, față de pozițiile exprimate de acestea pe parcursul procesului, instanța a luat act de ele și a constatat că partea vătămată S. C. E. L. O. nu s-a constituit parte civilă în cauză, nesuferind niciun prejudiciu, părțile vătămate S. RH P. S. C.
N., S. C. I. S., BT L. Transilvania I. și U. A. S. nu s-au constituit părți civile, prejudiciul suferit fiind recuperat integral, iar părțile civile
S. B. O. I. și S. F. G. au renunțat la constituirile de părți civile formulate, ajungând la o înțelegere cu inculpatul în acest sens.
Ca urmare a respingerii singurei acțiuni civile care a format obiectul acestui dosar, instanța a apreciat că raportat la cheltuielile judiciare avansate de stat în acest dosar, se impune obligarea părții civile ale cărei pretenții au fost respinse la suportarea lor, devenind incidente prevederile art.274 alin.1 Cod procedură civilă, coroborate cu cele ale art.721 Cod procedură civilă, care prevăd expres că dispozițiile acestui din urmă cod se aplică și în alte materii, deci implicit și în materie penală, în situația în care nu există dispoziții potrivnice, ceea ce nu este cazul de față, fiind în prezența unei situații nereglementate expres de Codul de procedură penală la capitolul vizând cheltuielile judiciare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs partea civilă S. I. L. I.
S. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza obligarea inculpatului la plata sumei de 19.669 lei despăgubiri civile reprezentând contravaloarea autoturismului distrus de inculpat marca Peugeot 206 cu nr. de înmatriculare_, bun ce a făcut obiectul contractului de leasing financiar nr.3452 din 8 septembrie 2004 încheiat de partea civilă în calitate de proprietar și utilizatoarea S. Mediasoft SRL în posesia căreia se afla bunul în momentul distrugerii.
Referitor la justificarea calității de proprietar al bunului partea civilă a depus la dosar contractul nr._ și contractul de leasing nr.2103/_ încheiat cu E. L. I. S.A, procesul verbal de recepție al bunului cu datele de identificare și extrasul privind plata valorii ratelor.
Analizând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de partea civilă, precum și a celor care puteau fi invocate din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond în mod întemeiat a respins cererea părții civile privind obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile constând în contravaloarea autoturismului distrus de inculpat marca Peugeot 206 cu nr. de înmatriculare_, întrucât partea civilă nu a făcut dovada proprietății bunului.
Susținerile părții civile referitoare la faptul că este proprietarul autoturismului distrus de inculpat prin incendiere, nu corespund adevărului, deși aceasta a invocat un contract de leasing încheiat cu fostul proprietar S. E.
L. SRL, dreptul de proprietate fiind dobândit la momentul achitării ultimei facturi reziduale la data de 23 august 2007, în cartea de identitate a autoturismului nu s-au făcut aceste mențiuni, autoturismul figurând ca proprietar al S. E. L. SRL.
Partea vătămată S. B. O. a arătat că a încheiat un contract de leasing cu S. E. L. SRL în anul 2003, însă nu este în posesia documentelor, deoarece acestea au fost distruse odată cu incendierea autoturismului. Partea vătămată a mai arătat că pe parcursul derulării contractului de leasing nu i s-au adus la cunoștință modificări cu privire la proprietarul autoturismului.
Pe de altă parte, potrivit adresei emisă de C. isia de Supraveghere a A. lor nu există un contract de răspundere delictuală la data incendierii de către inculpatul C. M. .
În al treilea rând, dacă partea civilă era proprietara autoturismului trebuia să depusă o poliță de asigurare CASCO cu privire la autoturismul menționat mai sus, ceea ce nu s-a realizat în cauză.
În al patrulea rând, nu s-a dovedit în cauză existența vreunei legături între
S. Mediasoft menționată de partea civilă ca utilizator al autoturismului și partea vătămată S. B. O. în posesia căruia se afla autoturismul în cauză.
Având în vedere că din actele existente la dosarul cauzei și depuse de partea civilă, aceasta din urmă nu a făcut dovada proprietății autoturismului distrus de inculpatul C. M. prin incendiere, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p. recursul formulat de partea civilă S. I. L. I. S. împotriva sentinței penale nr.12 din 16 ianuarie 2013 a Judecătoriei Zalău urmează să fie respins, ca nefondat.
În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați C. suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ.
Potrivit art.192 alin.2 C.p.p. partea civilă urmează să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă S. I. L. I. SA cu sediul în I., împotriva sentinței penale nr. 12 din 16 ianuarie 2013 a Judecătoriei Zalău.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Cociș A. .
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 februarie 2013 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||||
I. | C. | M. | V. | G. | D. | P. |
GREFIER
DS
Red.V.G./S.M.D.
3 ex./_ Jud.fond.Ș. M.
| ← Decizia penală nr. 302/2013. Distrugere | Decizia penală nr. 638/2013. Distrugere din culpă → |
|---|
