Decizia penală nr. 127/2013. Furt calificat
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.127/R/2013
Ședința publică din 29 ianuarie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE | : V. | V. A. | ,judecător |
JUDECĂTORI | : L. | H. | |
: I. | M. | ||
GREFIER | : L. | C. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR - SEBASTIAN DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul formulat de inculpatul S. L., împotriva sentinței penale nr.1116/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. N., inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g și i C.pen., cu aplic. art. 37 lit. b C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul S. L. personal, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Sibana I., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Reprezentantul Parchetului, invocă excepția tardivității căii de atac.
Instanța, unește excepția invocată cu fondul cauzei și nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.10 alin.1 lit.b/1 C.pr.pen., rap.la art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen. Solicită a se avea în vedere că, deși inculpatul era recidivist, această împrejurare nu este incompatibilă cu reținerea circumstanțelor atenaunte. Mai mult, inculpatul la momentul comiterii faptelor era într-o stare de beție. De asemenea, în aprecierea gradului de pericol social al faptei, solicită a se ține seama de persoana inculpatului care a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal. Nu în ultimul rând trebuie ssă se țină seama de faptul că urmarea faptei a avut un prejudiciu foarte mic care a și fost achitat în întregime. În subsidiar, solicită aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege. În ceea ce privește excepția invocată, lasă la aprecierea instanței. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca tardiv având în vedere că hotărârea instanței de fond s-a pronunțat la data de_, iar recursul a fost promovat de inculpat la data de_ . Pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că instanța de fond a aplicat o pedeapsă modică. Pe de altă parte, nu se poate dispune o soluție de achitare având în vedere multiplele condamnări ale inculpatului. Cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul S. L., având ultimul cuvânt, regretă mult cele comise și solicită să i se mai dea o șansă.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 1116 din 16 octombrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei C. -N., în baza art. 208 - 209 al. 1 lit. g și i din C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b, art. 74 lit. c, art. 76 din C.pen. și art. 320^1 din C.p.p. a fost condamnat inculpatul
L., fiul lui Sandor și R., născut la data de 29 iunie 1967 în C. -N., jud. C., domiciliat în sat S., nr. 253, jud. C., CNP 1., necăsătorit, studii medii, fără loc de muncă, strungar, recidivist la pedeapsa de 1 an închisoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat.
În baza art. 37 lit. b din C.pen. s-a constatat starea de recidivă postexecutorie raportat la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 98/27 ianuarie 2004 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă la data de prin decizia penală nr. 383/9 iunie 2004 pronunțată de Curtea de Apel C. .
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatei drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a și b din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen.
S-a constatat că partea vătămată O. V. L. cu domiciliul în C. -N., str.
Lăcrămioarelor, nr. 4/27, jud. C. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli de judecată avansate de stat.
În baza art. 189 al. 1 din C.p.p. onorariul avocatului desemnat din oficiu d-nul GASPAR S. JANOS de 200 lei a fost avansat din fondurile M. ui Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 396/P/2011 din data de_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, jud. C. a fost trimis în judecată inculpatul S. L. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g și i C.pen., cu aplic. art. 37 lit. b C.pen.
În actul de sesizare al instanței s-a reținut că, după considerarea ca executată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 98/27 ianuarie 2004 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă la data de prin decizia penală nr. 383/9 iunie 2004 pronunțată de Curtea de Apel C., la data de 25 aprilie 2011, în jurul orei 21.30, prin escaladare inculpatul a pătruns în imobilul în construcție de pe str. T., nr. 94 din C. -N. de unde a sustras materiale de construcții cauzând un prejudiciu de 255 de lei.
La termenul de judecată din data de 16 octombrie 2012 inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată și a solicitat aplicarea art. 320^1 din C.p.p..
Instanța a admis cererea și analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
La data de_, în jurul orei 21:30 organele de poliție au fost sesizate cu privire la faptul că o persoană sustrage bunuri din imobilul nr. 94 de pe str. T. din C. -N. . Deplasându-se la fața locului organele de poliție au constatat că o persoană aruncă peste gard un bax de polistiren din curtea unui imobilului. În prezența martorului P. I. a fost identificat inculpatul care a declarat că a sustras cinci baxuri de polistiren și o pungă cu dibluri din curtea imobilului cu nr. 94 de pe str. T., unde a ajutat la ridicarea imobilului, după care s-a deplasat pe str. Calatis unde a vrut să valorifice bunurile însă a fost surprins de către martor care i-a cerut să ducă bunurile înapoi. Bunurile au fost ridicate și predate părții vătămate, respectiv lui O. V. L. .
Încă de la primele declarații inculpatul a recunoscut săvârșirea.
Inculpatul S. L. este cunoscut cu antecedente penale, printre care și la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 98/27 ianuarie 2004 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă la data de prin decizia penală nr. 383/9 iunie 2004 pronunțată de Curtea de Apel C., din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 4 iulie 2006 cu un rest de 367 de zile de închisoare.
În drept, instanța a reținut că fapta inculpatului S. L. care, după considerarea ca executată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 98/27 ianuarie 2004 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă la data de prin decizia
penală nr. 383/9 iunie 2004 pronunțată de Curtea de Apel C., la data de 25 aprilie 2011, în jurul orei 21.30, prin escaladare inculpatul a pătruns în imobilul în construcție de pe str.
, nr. 94 din C. -N. de unde a sustras materiale de construcții cauzând un prejudiciu de 255 de lei, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g și i C.pen., cu aplic. art. 37 lit. b C.pen.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material constă în acțiunea de luare a unui bun mobil, fără consimțământul părților vătămate din posesia acestora.
Legătura de cauzalitate dintre fapta ce constituie elementul material al infracțiunii și urmarea imediată - care constă atingerea adusă patrimoniului și în producerea unei pagube părților vătămate - rezultă din modalitatea în care a fost săvârșită fapta, stabilită și dovedită conform probelor aflate la dosarul cauzei.
Sub aspectul laturii subiective, faptele au fost săvârșite cu intenție directă prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C. pen., inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui, intenție care rezultă din modul de săvârșire al faptei și din propriile declarații ale inculpatului, care a recunoscut săvârșirea acesteia.
La individualizarea pedepsei, instanța a ținut seama de criteriile generale prev. art. 72 din Codul pen., a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de către inculpat, cu aplicarea art. 320^1 din C.p.p., gradul de pericol social al faptei, care este unul agravant prin raportare la modul, mijloacele și împrejurările în care inculpatul a săvârșit infracțiunea, respectiv la împrejurarea că inculpatul a venit în C. -N. din localitatea S. special pentru a sustrage bunuri dintr-un imobil la care lucrase și profitând de împrejurarea că era a doua zi de Paște când proprietarul nu se afla la imobil. S-a constatat astfel disponibilitatea inculpatului de a profita de o ocazie minimă pentru a sustrage bunuri, dar vom avea în vedere valoarea relativ redusă a bunurilor sustrase și conduita procesuală a inculpatului care a recunoscut de la început săvârșirea faptei.
În baza art. 208 - 209 al. 1 lit. g și i din C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b, art. 74 lit. c, art. 76 din C.pen. și art. 320^1 din C.p.p. a fost condamnat inculpatul S. L. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 37 lit. b din C.pen. s-a constatat starea de recidivă postexecutorie raportat la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 98/27 ianuarie 2004 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă la data de prin decizia penală nr. 383/9 iunie 2004 pronunțată de Curtea de Apel C. .
În baza art. 71 al. 2 din Cod pen., s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a și b Cod pen., pe perioada și în condițiile prev. de art. 71 al. 2 din C.pen., ținând seama de gravitatea faptei care creează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de alegător și de a fi ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice, precum și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
Instanța a constatat că prejudiciul a fost recuperat prin restituirea bunurilor, iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 al. 1 din C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul art. 189 al. 1 din C.p.p., onorariul avocatului desemnat din oficiu a fost avansat din fondurile M. ui Justiției.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul S. L. , criticând solutia instantei de fond ca fiind netemeinică si nelegală si a solicitat, în principal, achitarea sa în temeiul art.10 alin.1 lit.b/1 C.pr.pen., rap.la art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen., iar în subsidiar, solicită aplicarea unei pedepse substantial reduse.
Recursul a fost motivat arătându-se că starea de recidivă nu este incompatibilă cu retinerea dispozitiilor art. 18/1 C.pen. având în vederea că la momentul comiterii faptei se afla în stare de ebrietate, a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal, prejudiciul a fost foarte redus si a fost recuperat în întregime.
Analizând sentinta penala atacata, în raport cu actele si lucrarile dosarului, precum si din oficiu, potrivit art.385/6 alin.3 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constata următoarele:
In primul rand Curtea constata ca recursul a fost declarat in termenul legal prevazut de art. 385/3 C.proc.pen. deoarece data indicată de inculpat pe declaratia de recurs, _
, se situează înlăuntrul acestui termen, astfel ca situatia trebuie interpretata in favoarea inulpatului recurent.
Pe fond, prima instanta a stabilit o situatie de fapt conforma probatoriului administrat în faza de urmarire penala, pe care l-a evaluat în mod just, inclusiv prin raportare la declaratiile inculpatului, care a recunoscut-o întocmai, optând pentru desfasurarea judecatii potrivit procedurii simplificate, bazata pe recunoasterea vinovatiei, în conditiile reglementate de art. 320/1 C.proc.pen.
Astfel, s-a retinut în mod corect care în data de_, în jurul orei 21:30, deplasându-se la imobilul nr. 94 de pe str. T. din C. -N. organele de poliție au constatat că o persoană aruncă peste gard un bax de polistiren din curtea unui imobilului. În prezența martorului P. I. a fost identificat inculpatul care a declarat că a sustras cinci baxuri de polistiren și o pungă cu dibluri din curtea imobilului mentionat, după care s-a deplasat pe str. Calatis unde a vrut să valorifice bunurile însă a fost surprins de către martor care i-a cerut să ducă bunurile înapoi. Bunurile au fost ridicate și predate părții vătămate, respectiv lui O. V. L. .
Având în vedere situatia de fapt anterior mentionata (necontestata), instanta de fond a stabilit o încadrare juridica legala, în raport cu norma de incriminare incidentă, respectiv art. 208 - 209 al. 1 lit. g și i din C. pen.
Referitor la aplicarea art.18/1 C.pen. curtea reține că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă precum și de persoana și conduita infractorului.
Atunci când se apreciază dacă fapta săvârșită prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracțiuni, trebuie să se aibă în vedere, printre altele, dacă urmările faptei sunt reduse.
De altfel, sancțiunea aplicată, penală sau cu caracter administrativ, își poate îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, numai în măsura în care corespunde gravității faptei, potențialului de pericol social pe care-l prezintă în mod real, persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența măsurii luate față de el.
În spetă, nu se poate retine că prin fapta inculpatului s-a adus o atingere minimă valorilor sociale apărate prin textul incriminator si că poate fi apreciată ca fiind lipsită de importantă atâta timp cât susnumitul, desi a suferit numeroase condamnări pentru infractiuni similare, a dovedit că reeducarea sa nu s-a realizat. Mai mult, recurentul a întelegând să îsi procure mijloacele de subzistenta prin comiterea de acte de sustragere, a demonstrat că o măsura cu caracter administrativ nu este suficientă.
În circumstantele cauzei, nu prezintă relevantă împrejurarea că prejudiciul a fost unul redus si a fost recuperat deoarece acest fapt a fost consecinta surprinderii inculpatului de către martor si interventiei organelor abilitate ceea ce a contribuit la stoparea activitătii infractionale si limitarea consecintelor faptei.
De altfel, apărările invocate de inculpat au fost cuantificate de către instanta de fond care a retinut în sarcina inculpatului circumstante atenunate.
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea constata că desi aceasta a fost în mod corect individualizată sub aspectul naturii si modalitatii de executare, cuantumul acesteia este excesiv, constituind o masură disproportionata si injusta raportat la modul si mijloacele de comitere a faptei, conditiilor concrete în care a fost comisă (pe fondul stării de ebrietate a inculpatului), dar si fata de valoarea extrem de scăzută a prejudiciului.
Asa fiind, luând în considerare criteriile prevazute de art.72 din Codul penal si tinându-se seama de scopul urmarit prin stabilirea pedepsei, potrivit art.52 din Codul penal, Curtea retine că o pedeapsa de 6 luni închisoare este proportională cu gravitatea faptei savârsită de inculpat si, în acelasi timp, justă în raport cu datele personale favorabile
acestuia, remarcând ca inculpatul a manifestat un regret constant si a colaborat cu organele de urmărire penală, prezentându-se si la toate termenele de judecată.
Asa fiind, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. c C.proc.pen. se va admite recursul declarat de inculpatul S. L., iar sentinta atacată se va casa în parte cu privire la individualizarea pedepsei și rejudecând în aceste limite se va dispune condamnarea recurentului la pedepasa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev.de art. 208, 209 al.1 lit.g și i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.b si art. 74 lit.c, 76 Cod penal si 320 ind. 1 Cod pr.penală.
Vor fi mentinute restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Inculpatului i s-a asigurat asistentă juridică din oficiu astfell că în baza art. 189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului C., 200 lei onorariu ce va fi suportat din fondurile M. ui Justiției.
Potrivit art. 192 al. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de inculpatul S. L. împotriva sentintei penale nr. 1116 pronunțată la 16 octombrie 2012 de Judecătoria C. N., pe care o casează în parte cu privire la individualizarea pedepsei și rejudecând în aceste limite:
Condamna pe inculpatul S. L. la 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev.de art. 208, 209 al.1 lit.g și i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.b si art. 74 lit.c, 76 Cod penal si 320 ind. 1 Cod pr.penală.
Mentine restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Stabilește în favoarea Baroului C., 200 lei onorariu ce va fi suportat din fondurile
M. ui Justiției.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 ianuarie 2013 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. L. H. I. M.
GREFIER,
L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_
Jud.fond. L. M.
| ← Decizia penală nr. 608/2013. Furt calificat | Decizia penală nr. 973/2013. Furt calificat → |
|---|
