Decizia penală nr. 421/2013. Furt calificat

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR. 421/R/2013

Ședința publică din 28 martie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. D. L., judecător JUDECĂTORI: M. R.

: M. B.

GREFIER: L. A. S.

Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-a luat spre examinare recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr. 1335 din data de 20 noiembrie 2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind pe inculpatul B. A. E., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, dat în dosar nr. 12198/P/2009, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 99 alin. 2 Cod penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că nu se prezintă niciuna dintre părți.

Derularea, finalizarea dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 21 martie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în dezbaterea recursului declarat, conform încheierii de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea amânându-se din lipsă de timp pentru deliberare la acest termen de judecată.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.1335 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._, în temeiul art. 101 și al art. 104 din Codul penal s-a dispus luarea față de inculpatul minor B. A. -E. , a măsurii internării într-un centru de reeducare pe o durată nedeterminată, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e și i din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2, a art. 99 și următoarele din Codul penal, precum și a art. 320¹din Codul de procedură penală.

S-a constatat că faptele pentru care a fost condamnat prin prezenta sentință penală au fost săvârșite în concurs cu faptele pentru care s-a dispus măsura educativă a internării într-un centru de reeducare prin sentințele penale nr. 800/2010 și nr. 558/2012 ale Judecătoriei C. -N. și pentru care a fost

condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 237/2012 a Judecătoriei C. -N. .

În temeiul art. 85 alin. 1 din Codul penal s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 237/2012 a Judecătoriei C. -N. .

În temeiul art. 36 alin. 1 din Codul penal raportat la art. 33 lit. a și la art. 34 alin. 1 lit. b Codul penal, văzând și dispozițiile Deciziei nr. 30/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție, au fost contopite: măsura educativă a internării într-un centru de reeducare aplicată prin sentința penală nr. 800/2010 a Judecătoriei C.

-N. ; pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 237/2012 a Judecătoriei C. -N. ; măsura educativă a internării într-un centru de reeducare aplicată prin sentința penală nr. 558/2012 a Judecătoriei C. -N. ; măsura educativă a internării într-un centru de reeducare dispusă prin prezenta sentință penală, dintre care alege măsura educativă a internării într-un centru de reeducare până la vârsta de 18 ani.

Instanța a atras atenția inculpatului cu privire la prevederile articolului

108 din Codul penal, respectiv la posibilitatea revocării măsurii educative de internare într-un centru de reeducare în situația în care în perioada internării săvârșește o nouă infracțiune pentru care se consideră necesară aplicarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 490 alin. 1 din Codul de procedură penală instanța a dispus punerea în executare de îndată a măsurii internării într-un centru de reeducare luată față de inculpatul B. A. E. .

S-a constatat că partea vătămată V. G. M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.000 lei reprezentând prejudiciul suferit în urma săvârșirii de către inculpat a infracțiunii de furt calificat, iar partea vătămată R.

M. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 118 alin. 1 lit. e, alin. 4 din Codul penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 300 lei.

În temeiul art. 14, al art. 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă V. G.

M. și obligat inculpatul minor B. A. E. în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata în favoarea acesteia a sumei de 2.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul art. 191 alin 1 și 3 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 755 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 655 lei reprezintă cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale, iar 100 lei cheltuielile efectuate pe parcursul cercetării judecătorești.

În temeiul art. 189 Cod procedură penală onorariul apărătorului din oficiu Souca A. R. în sumă de 200 lei s-a avansat din FMJ.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în data de_, pe timp de zi, minorul B. A. E. se afla în C. -N., pe str. S. Brassai, în dreptul imobilului cu nr. 27, unde era parcat autoturismul marca VW Golf V de culoare argintie, cu nr. de înmatriculare_, în care a observat un detector radar. După ce s-a asigurat că nu este văzut de vreo persoană, cu o bucată de bujie ce se afla asupra sa, pregătită în acest scop, a lovit cu putere geamul portierei dreapta față, care s-a spart. A introdus mâna în interior, de unde a sustras detectorul radar marca Cobra, iar din torpedo a sustras un aparat GPS marca MIO, încărcătoarele și suporții aferenți. După aceasta a părăsit locul faptei în fugă și s-a deplasat spre Piața Unirii, unde a valorificat bunurile sustrase la un taximetrist, contra sumei de 150 lei.

Cu ocazia cercetării la fața locului a fost ridicată o urmă papilară de pe

suprafața unui plic găsit pe scaunul dreapta față a autoturismului, iar potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. 3. din_ această urmă a fost creată de către inculpatul B. A. E. . Audiat fiind, acesta a recunoscut săvârșirea faptei, precizând împrejurările, modul de operare și modul de cheltuire a banilor obținuți în urma valorificării bunurilor sustrase.

În cauză a fost efectuată și o expertiză medico-legală psihiatrică, concluziile raportului nr. 2867/IV/a/46 din_ arătând că minorul a avut discernământ la momentul săvârșirii faptei.

În data de_, pe timp de zi, minorul B. A. E. se afla în C. -N., pe str. C. I. Hossu, în apropierea intersecției cu str. G. Coșbuc, unde era parcat autoturismul marca Seat Ibiza de culoare roșie, cu nr. de înmatriculare_, în care a observat pe bancheta din spate o geantă pentru laptop. După ce s-a asigurat că nu este văzut de vreo persoană, cu o bucată de bujie ce se afla asupra sa, pregătită în acest scop, a lovit cu putere geamul portierei stânga spate, care s- a spart. A introdus mâna în interior, de unde a sustras geanta care conținea un laptop marca HP care se afla pe bancheta din spate. După aceasta a părăsit locul faptei în fugă și s-a deplasat pe str. I. Rațiu nr. 12, unde a ascuns bunul în mansarda abandonată a acelui imobil, iar ulterior l-a valorificat la o persoană de etnie rromă în zona str. C. contra sumei de 300 lei, pe care a cheltuit-o în interes personal.

Cu ocazia cercetării la fața locului au fost ridicate două urme papilare de pe suprafața portierei stânga spate a autoturismului, iar potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. 3. din_, aceste urme au fost create de inculpatul B. A. E. . Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a arătat că la comiterea faptei a participat și numitul Kanalas Casian Alexandru, fapt negat ce către acesta din urmă. Minorul i-a condus pe lucrătorii de poliție la mansarda unde a ascuns bunul, unde a fost găsită o adeverință și o cerere pe numele de R. Lupu, tatăl părții vătămate.

În cauză a fost efectuată și o expertiză medico-legală psihiatrică, concluziile raportului nr. 2867/IV/a/46 din_ arătând că minorul a avut discernământ la momentul săvârșirii faptei.

Pentru a reține această stare de fapt, instanța a coroborat declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală și în faza judecății, când a recunoscut săvârșirea faptei, cu declarația părților vătămate, care au descris în mod detaliat împrejurările comiterii faptei și bunurile sustrase, procesele verbale întocmite în cauză, declarațiile martorilor și concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifice și de expertiză medico-legală psihiatrică.

Din fișa de cazier judiciar și din situația juridică ale inculpatului rezultă că: Prin sentința penală nr. 800/2010 a Judecătoriei C. -N. , rămasă definitivă prin neapelare la data de_, inculpatul a fost condamnat la măsura educativă a internării într-un centru de reeducare pentru săvârșirea în perioada de_ -_ a infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i, alin. 2 lit. b din Codul penal, cu aplicarea art.

41 alin. 2 și a art. 99 alin. 2 din Codul penal.

Prin sentința penală nr. 237/2012 a Judecătoriei C. -N. , rămasă definitivă prin nerecurare la data de_, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea la data de_ a infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. i din Codul penal, cu aplicarea art. 99 alin. 2 din Codul penal și a art. 320¹din Codul de procedură penală, a cărei executare a fost suspendată condiționat pe un termen de încercare de 2 ani 6 luni.

Prin sentința penală nr. 558/2010 a Judecătoriei C. -N. , rămasă definitivă prin nerecurare la data de_, inculpatul a fost condamnat la

măsura educativă a internării într-un centru de reeducare pentru săvârșirea la data de_ a infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, e și i din Codul penal, cu aplicarea art. 99 alin. 2 din Codul penal și a art. 320¹din Codul de procedură penală. În temeiul art. 33 lit. a din Codul penal a fost contopită măsura educativă aplicată minorului prin această sentință penală cu cea aplicată prin sentința penală nr. 800/2010 a Judecătoriei

-N., stabilindu-se aplicarea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Din cuprinsul referatului de evaluare întocmit de S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj rezultă că minorul provine dintr-o familie care s-a confruntat de-a lungul timpului cu numeroase probleme. Astfel, părinții acestuia s-au despărțit încă în urmă cu 14 ani, copiii rămânând în grija tatălui. Acesta a depus eforturi pentru a le asigura minimul necesar, nefiind ajutat în acest sens și de către mama inculpatului.
În urmă cu aproximativ 3 ani tatăl inculpatului a renunțat la locul de muncă datorită remunerației scăzute și s-a ocupat cu căutarea și valorificarea de materiale refolosibile de pe rampa de gunoi, activitate în care s-au implicat și copiii.
1. A. E. a urmat cursurile școlare doar timp de trei săptămâni, insuficient pentru dobândirea unor abilități minime de scriere și citire. El nu înțelege importanța procesului educativ și a dobândirii unei meserii și datorită modelului negativ oferit de membrii familiei (părinții nu au fost școlarizați, fratele și tatăl au antecedente penale și au executat sau execută pedepse privative de libertate pentru comiterea unor fapte penale contra patrimoniului sau pentru fapte cu violență).
  Influențat fiind de grupul de prieteni la care a aderat după mutarea familiei în zona C., pe lângă comportamentul adictiv învățat (fumat, consum de alcool și jocuri de noroc), minorul și-a însușit și conduita infracțională încă de la vârsta de 12 ani. El a precizat că a comis numeroase fapte contra patrimoniului (din locuințe, autoturisme și instituții), majoritatea acestora în compania prietenilor deoarece nu avea suficient curaj pentru a acționa pe cont propriu.
  Pierderea libertății prin internarea în centrul de reeducare l-a afectat puternic pe inculpatul minor atât prin prisma despărțirii de familie, dar mai ales prin necesitatea de a respecta normele și regulamentele de ordine interioară ale centrului. Comportamentul lui a fost unul inadecvat pe perioada privării de libertate - fiind sancționat de 6 ori pentru abateri de la regulament, dar și pentru altercații cu colegii, însă în ultima perioadă de timp a fost recompensat de 2 ori. Minorul participă la cursurile de alfabetizare și și-a propus să renunțe la comportamentul infracțional după ce se va libera, deși este conștient de dificultățile pe care le va întâmpina datorită influenței negative a zonei de domiciliu, a lipsurilor financiare, a anticipării dificultăților de a-și identifica și menține un loc de muncă, a tentației de a realiza venituri cu ușurință etc.).
  Raportat la starea de fapt reținută și la toate probele administrate în faza de urmărire penală și analizate anterior, instanța a constatat că în drept:
  Fapta inculpatului B. A. E. care, în datele de_, respectiv_, singur, pe timp de zi, a sustras din două autoturisme parcate pe raza municipiului C. -N. un detector radar, un aparat GPS și un laptop, cauzând părților vătămate un prejudiciu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin 1, art. 209 alin. 1 lit. e și i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.
  Elementul material al faptei îl reprezintă luarea bunurilor mobile din detenția părților vătămate, iar forma de vinovăție cu care a fost săvârșită fapta este intenția directa, in accepțiunea art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a din Codul penal,
  inculpatul prevăzând rezultatul si urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte. Totodată, din probatoriul administrat reiese scopul însușirii pe nedrept a bunurilor mobile, acela al apropriațiunii, făptuitorul dispunând de acestea ca si cum ar fi fost proprietar, precum si lipsa consimțământului persoanelor vătămate, nefiind probat acordul acestora.
  Circumstanțele reale de la art. 209 alin 1 lit. e și i din Codul penal se răsfrâng asupra inculpatului datorită faptului că acesta a comis fapta într-un loc public și prin efracție.
  Având în vedere vârsta inculpatului B. A. E. la data săvârșirii infracțiunii care face obiectul prezentului dosar penal - 14 - 15 ani - în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 99 și următoarele Codul penal.
  În vederea unei juste individualizări judiciare a pedepsei la care a fost condamnat inculpatul și a modalității de executare a acesteia, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prescrise de art. 72 Codul penal, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în cadrul art. 208 alin. 1, a art. 209 alin. 1 lit. e și i din Codul penal (de la 3 la 15 ani închisoare), modificate prin aplicarea prevederilor art. 109 alin. 1 Codul penal și ale art. 320¹alin. 7 din Codul de procedură penală, gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, precum și persoana inculpatului.
  Având în vedere vârsta inculpatului la data săvârșirii faptei, în cauză sunt aplicabile dispozițiile speciale privind reducerea pedepsei din art. 109 alin. 1, noile limite ale pedepsei prevăzute de lege fiind de la 1 an 6 luni închisoare la 7 ani 6 luni închisoare.
  În continuare, odată reținute dispozițiile art. 320¹alin. 7 din Codul de procedură penală, aceste noi limite stabilite în prezenta cauză pentru infracțiunea de furt calificat suferă modificări în sensul reducerii acestora cu o treime, situație în care acestea se situează între 1 an închisoare și 5 ani închisoare.
  Este de notorietate aspectul că răspunderea penală a minorilor se circumscrie unor prevederi legale speciale - art. 99 - 110 din Codul penal și unor nevoi sociale și personale evidente - reeducarea acestora în vederea integrării cu ușurință în societate, corijându-se atitudinile neconforme cu regulile sociale, pentru înlăturarea neajunsurilor izvorând din insuficienta dezvoltare a personalității acestora, supusă unor influențe nefaste cărora adolescenții nu sunt în măsură să le facă față.
  Este indiscutabil că se impune cu necesitate a se verifica dacă o măsură educativă, ce are prioritate în speță, poate răspunde cu succes acestor imperative. Analizând modalitatea de comitere a faptelor (singur, pe timp de zi, din autoturisme), dar mai ales perioada de timp când au fost comise raportat la vârsta inculpatului (14/15 ani), dar și specificul situației sale sociale (familie destrămată, carențe educative, dificultăți materiale și financiare, frecventarea unui anturaj cu influențe negative, etc.), toate acestea sunt de natură a forma instanței convingerea că o măsură educativă ar putea răspunde cu succes imperativelor reeducării acestuia și îndepărtării influenței factorilor nocivi ai anturajului, rațiune pentru care s-a procedat la alegerea celei mai potrivite dintre cele
  enumerate de art. 101 din Codul penal.
  La alegerea măsurii educative pe care a luat-o în cauză, instanța a ținut cont de faptul că mustrarea și libertatea supravegheată nu sunt suficiente pentru sancționarea și reeducarea minorului, câtă vreme acesta avea deja la data săvârșirii faptelor un stil de viață bazat pe comiterea de infracțiuni, iar membrii familiei nu reprezintă un model pozitiv pentru minor și nu reușesc să-l supravegheze în mod eficient.
  Pericolul concret pe care îl prezintă minorul, rezultat din natura și multitudinea faptelor comise - așa cum reiese din cazierul judiciar și din referatul de evaluare, dar și lipsa resurselor interne și externe care să-l motiveze să renunțe la săvârșirea de infracțiuni îndreptățesc instanța de judecată ca, luând în considerare criteriile prevăzute de art. 100 din Codul penal - starea fizică, dezvoltarea intelectuală și morală, comportarea inculpatului, condițiile în care acesta a fost crescut și în care a trăit - să dispună în cauză măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, apreciind că o pedeapsă ar fi o sancțiune prea gravă raportat la vârsta lui B. A. E. la data comiterii faptelor.
  Analizând și antecedentele penale ale inculpatului, instanța a constatat că acesta a fost deja condamnat de două ori la măsura educativă a internării într-un centru de reeducare și o dată la pedeapsa închisorii, însă cu suspendarea condiționată a executării acesteia. Din informațiile cuprinse în referatul de evaluare reiese că în centrul de reeducare B. A. E. urmează cursurile de alfabetizare și este integrat în diferite activități educative, care să îl ajute să dobândească informațiile necesare pentru adoptarea unei conduite conforme normelor sociale. Pe perioada internării în centrul de reeducare, acesta a fost sancționat de șase ori pentru nerespectarea regulamentului de ordine interioară, fapt explicabil prin dificultățile resimțite odată cu pierderea libertății și cu necesitatea respectării unor reguli stricte. În ultima perioadă de timp s-a observat o evoluție pozitivă a comportamentului minorului, acesta fiind recompensat de două ori și motivat în acest fel să depună eforturi pentru schimbarea conduitei.
  Pentru motivele ce preced, în temeiul art. 101 din Codul penal raportat la art. 104 din Codul penal și art. 106 din Codul penal, a dispus internarea într-un centru de reeducare a inculpatului minor B. A. E., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e și i din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2, a art. 99 și următoarele din Codul penal, precum și a art. 320¹din Codul de procedură penală.
  S-a constatat că faptele pentru care a fost condamnat prin prezenta sentință penală au fost săvârșite în concurs cu faptele pentru care s-a dispus măsura educativă a internării într-un centru de reeducare prin sentințele penale nr. 800/2010 și nr. 558/2012 ale Judecătoriei C. -N. și pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 237/2012 a Judecătoriei C. -N. .
  Având în vedere că executarea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 237/2012 a Judecătoriei C. -N. a fost suspendată condiționat pe durata termenului de încercare de 2 ani 6 luni, în continuare s-a analizat dacă în cauză se poate face aplicarea dispozițiilor art. 85 alin. 1 din Codul penal, conform cărora "Dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârșise o infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiționată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se după caz dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau la recidivă";.
  Într-adevăr una dintre condițiile prevăzute de lege pentru aplicabilitatea dispozițiilor art. 85 alin. 1 Codul penal este ca pentru noua infracțiune - cea care face obiectul judecății - să se fi aplicat pedeapsa închisorii, iar literatura de specialitate este unanimă în a aprecia că "suspendarea nu poate fi anulată ca efect al descoperirii celeilalte infracțiuni"; în cazul condamnării la amenda penală sau la o măsură educativă (F. Streteanu, Caiete de Drept P. - Contopirea măsurilor educative cu pedepse, Ed. C.H. Beck, 2008, p. 120).
  Cu toate acestea, instanța a luat în considerare și efectele disproporționate pe care le poate genera imposibilitatea anulării unei suspendări condiționate a
  pedepsei chiar dacă sunt întrunite condițiile legale ale concursului de infracțiuni
  - cu consecința menținerii în cazier a unei condamnări la pedeapsa închisorii, în situația în care același inculpat ar comite o infracțiune în termenul de încercare al suspendării condiționate (neanulate anterior) și care ar conduce automat la revocarea acesteia și la inaplicabilitatea dispozițiilor deciziei nr. 42/2008 a Înaltei Curți de C. și Justiție.
    În plus, în cuprinsul deciziei nr. XXX din 16 aprilie 2007 a Înaltei Curți de
2. și Justiție prin care s-a stipulat posibilitatea contopirii pedepselor cu măsurile educative aplicate unui inculpat minor - aspect nereglementat prin Codul penal - nu se prevede nicăieri în mod expres că pedepsele trebuie să fie executabile.

Pentru motivele ce preced și, apreciind că legiuitorul nu a avut niciun moment intenția de a îngreuna situația inculpaților minori față de care s-a dispus aplicarea unor măsuri educative față de ceilalți inculpați (minori sau majori) față de care s-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea - deci care prezintă pericol social concret mai ridicat -, în temeiul art. 85 alin. 1 din Codul penal dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 237/2012 a Judecătoriei C. -N. .

măsura educativă a internării într-un centru de reeducare aplicată prin sentința penală nr. 800/2010 a Judecătoriei C. -N. ;
pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 237/2012 a Judecătoriei C. -N. ;
măsura educativă a internării într-un centru de reeducare aplicată prin sentința penală nr. 558/2012 a Judecătoriei C. -N. ;
măsura educativă a internării într-un centru de reeducare dispusă prin prezenta sentință penală,

dintre care alege măsura educativă a internării într-un centru de reeducare până la vârsta de 18 ani.

La alegerea acestei sancțiuni ca fiind cea mai grea, instanța a luat în considerare în principal durata măsurii educative - pe durată nedeterminată, până la împlinirea vârstei de 18 ani, dar și cu posibilitatea de prelungire cu încă doi ani, dar și modalitatea prin care se realizează scopul educativ al acesteia - prin internarea într-un centru de reeducare, prin urmarea unor cursuri de școlarizare, dobândirea unei calificări, asumarea de responsabilități, necesitatea respectării unor reguli stricte etc..

Instanța a atras atenția inculpatului cu privire la prevederile articolului

M. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 118 alin. 1 lit. e, alin. 4 din Codul penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 300 lei (contravaloarea sumelor de bani

obținute de inculpat în urma valorificării bunurilor sustrase de la partea vătămată R. M. C. ).

În temeiul art. 14, al art. 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă V. G.

M. și obligat inculpatul minor B. A. E. în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata în favoarea acesteia a sumei de 2.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul art. 189 Cod procedură penală onorariul apărătorului din oficiu Souca A. R. în sumă de 200 lei s-a avansat din FMJ.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea recursului său, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj- Napoca a învederat faptul că se impune constatarea, conform Deciziei în interesul Legii nr.XXX/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție, că pedeapsa închisorii este mai grea decât măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, că trebuie să se facă aplicațiunea art.34 și 36 C.p. și ca urmare să se deducă timpul executa de către inculpat în centru de reeducare, unde a fost propriu-zis privat de libertate, chiar dacă ca urmare a aplicării unei măsuri educative, dispuse în primul rând în favoarea minorului.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

Sub aspectul stării de fapt, instanța de fond, în baza probatoriului corect administrat și coroborat cu declarația de recunoaștere a comiterii faptelor, dată în condițiile art.320 ind.1 C.p.p. de către inculpat, a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea.

Astfel, se constată pe deplin dovedită vinovăția inculpatului care în datele de_, respectiv_, singur, pe timp de zi, a sustras din două autoturisme parcate pe raza municipiului C. -N. un detector radar, un aparat GPS și un laptop, cauzând părților vătămate un prejudiciu de 2300 lei.

În urma verificării fișei de cazier judiciar a inculpatului, precum și a referatului de evaluare psiho-socială a acestuia, instanța de fond, în mod corect a constatat că se impune luarea față de acesta a măsurii educative a internării sale într-un centru de reeducare, apreciind că urmează cursurile de alfabetizare și este integrat în diferite activități educative, care să îl ajute să dobândească informațiile necesare pentru adoptarea unei conduite conforme normelor sociale. Pe perioada internării în centrul de reeducare, acesta a fost sancționat de șase ori pentru nerespectarea regulamentului de ordine interioară, fapt explicabil prin dificultățile resimțite odată cu pierderea libertății și cu necesitatea respectării unor reguli stricte. În ultima perioadă de timp s-a observat o evoluție pozitivă a comportamentului minorului, acesta fiind recompensat de două ori și motivat în acest fel să depună eforturi pentru schimbarea conduitei.

Curtea constată că în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art.85 C.p. privind anularea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 237/2012 a Judecătoriei C.

-N., fiind îndeplinite cerințele textului de lege invocat.

În ceea ce privește însă contopirea măsurilor educative cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului vom constată că se impune a se rectifica hotărârea atacată.

Astfel, văzând și dispozițiile Deciziei în interesul legii nr.XXX/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție, precum și dispozițiile generale ale codului penal referitoare la minori, la consecințele răspunderii penale ale acestora art.100 C.p., apreciem că pedeapsa închisorii cu privare de libertate este mai grea decât măsura educativă a internării într-un centru de reeducare.

Pentru a conchide astfel, curtea a analizat în primul rând consecințele executării în regim de detenție a unei pedepse cu închisoarea, restricțiile presupuse de o astfel de executare, precum și intenția legiuitorului care în alineatul doi al textului de lege invocat a statuat cu claritate că pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului, sancționarea minorului fiind interpretată în primul rând în favoarea acestuia, a reeducării sale și a posibilității reinserției acestuia în societate. Mai mult, apreciem că instanța de fond se contrazice motivând mai întâi necesitatea aplicării unei măsuri educative în considerentele art.100 alin.1 C.p. după care să conchidă că această măsură, deși dispusă în favoarea minorului prin perioada sa îndelungată este mai severă decât o pedeapsă.

Față de cele de mai sus, în baza art. 38515pct.2 lit.d Cod proc.penala, va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentinței penale nr. 1335/2012 a Judecătoriei C. -N., pe care o casează doar cu privire la pedeapsa rezultantă.

Rejudecând în aceste limite, în urma contopirii pedepsei de 6 luni închisoare cu măsurile educative de internare într-un centru de reeducare, inculpatul B. A. E. va executa pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare în regim de detenție.

Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.

Curtea apreciază că atâta vreme cât în conținutul deciziei în interesul legii amintite se face referire la dispozițiile art.34 C.p., echivalându-se oarecum măsura educativă cu o pedeapsă, în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art.36 alin.3 C.p. în sensul că se va dispune deducerea din pedeapsa stabilită timpul executat în centrul de reeducare începând cu data de_ la zi (conform adresei Y2/20119/RBTM/_ a Centrului de Reeducare Buziaș).

Apreciem că timpul executa într-un centru de reeducare este echivalent cu pedeapsa stabilită, ținând seama și de caracteristicile concretele ale acestei măsuri, de faptul că deși nu are regimul unei pedepse este totuși restrictivă de libertate, după cum reține și instanța de fond ("Pe perioada internării în centrul de reeducare, acesta a fost sancționat de șase ori pentru nerespectarea regulamentului de ordine interioară, fapt explicabil prin dificultățile resimțite odată cu pierderea libertății și cu necesitatea respectării unor reguli stricte.";) va constata executata pedeapsa stabilită și va dispune anularea formelor de executare emise în vederea executării măsurilor educative dispuse.

Ca urmare, va dispune punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

Va stabili onorariu apărător din oficiu în sumă de 200 lei ce se va avansa din FMJ în favoarea av.Vomir Bizo D. .

Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

În baza art. 38515pct.2 lit.d Cod proc.penala, admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentinței penale nr. 1335/2012 a Judecătoriei C. -N., pe care o casează doar cu privire la pedeapsa rezultantă.

Rejudecând în aceste limite, în urma contopirii pedepsei de 6 luni închisoare cu măsurile educative de internare într-un centru de reeducare, inculpatul B. A. E. (fiul lui P. și E., născut la 5 octombrie 1995 în C.

-N., jud. C., domiciliat în C. -N., str. Coastei, nr. 15, jud. C. ) va executa pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare în regim de detenție.

Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.

Deduce din pedeapsa stabilită timpul executat în centrul de reeducare începând cu data de_ la zi (conform adresei Y2/20119/RBTM/_ a Centrului de Reeducare Buziaș).

Constată executata pedeapsa stabilită si dispune anularea formelor de executare emise in vederea executării măsurilor educative dispuse.

Dispune punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

Stabilește onorariu apărător din oficiu în sumă de 200 lei ce se va avansa din FMJ în favoarea av.Vomir Bizo D. .

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din data de 28 martie 2013 .

	PREȘEDINTE			JUDECĂTORI
A.	D. L.	M.	R.	M. B.

GREFIER

L. A. S.

Red.M.R./S.M.D.

2 ex./_

Jud.fond. M. D. A.

← Decizia penală nr. 761/2013. Furt calificat		Decizia penală nr. 608/2013. Furt calificat →

Decizia penală nr. 421/2013. Furt calificat

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 421/2013. Furt calificat