Decizia penală nr. 129/2013. Furt calificat
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.129/R/2013
Ședința publică din 29 ianuarie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE | : V. | V. A. | ,judecător |
JUDECĂTORI | : L. | H. | |
: I. | M. | ||
GREFIER | : L. | C. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR -
SEBASTIAN DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul formulat de inculpatul L. D., împotriva sentinței penale nr.418/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Z., inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul din data de_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, din Dosar nr.280/P/2012, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută art. 208 alin. 1, rap. la art. 209 alin. 1 lit. e, g și i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul L. D. aflat în stare de arest, asistat de av.Vomir Bizo D. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, av.Oprean Patricia, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit.c C.pr.pen. Arată că instanța de fond a interpretat probațiunea administrată în defavoarea inculpatului deși toate probele duc către o soluție de nevinovăție a acestuia. Solicită a se avea în vedere declarațiile inculpatului care sunt constante, acesta a recunoscut furtul celor două acumulatoare, ulterior în fața instanței și-a menținut această poziție. Mai mult, martorul Fărcaș Augustin a declarat că în faza de urmărire penală a fost forțat de către Varga Alexandru, care de fapt era autorul furtului, să declare că inculpatul L. este autorul furtului, amenințându-l că-l omoară dacă va da declarații în alt sens. Martorul Oros Alin a arătat că inculpatul obișnuia să ducă fier vechi însă nu a putut preciza cu certitudine data. De asemenea, a mai fost audiat martorul Fărcaș care a arătat că în acea dată s-a aflat cu inculpatul în localitatea Românași. Dispozițiile art.345 C.pr.pen., prevăd că o persoană poate fi condamnată dacă instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a
fost comisă de inculpat, ori, din întreg materialul administrat rezultă că inculpatul nu este autorul infracțiunii de furt. Raportat la probațiunea administrată, consideră că există dubii seriaose cu privire la vinovăția inculpatului motiv pentru care solicită achitarea acestuia. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond. Consideră că prima instanță în mod just a stabilit vinovăția inculpatului pornind de la probele existente la dosarul cauzei. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul L. D., având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 418 pronunțată la data de 16 noiembrie 2012 de Judecătoria Zalău, în baza art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.e), g) și i) Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b) Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului L. D., fiul lui M. și Ana, născut la data de_, în localitatea Z., jud.Sălaj, cetățean român, fără studii, necăsătorit, stagiul militar neîndeplinit, fără ocupație și loc de muncă, cunoscut cu antecedente penale, domiciliat în comuna Românași, nr.169, jud.Sălaj, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, CNP 1., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
S-a constatat că inculpatul L. D. se află în executarea unei pedepse privative de libertate de 2 ani și 5 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.147/_ a Judecătoriei Z., definitivă față de inculpat la data de_ prin nerecurare, pedeapsă a cărei executare a început la data de_ .
S-a constatat că infracțiunea care face obiectul prezentului dosar și cea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 5 luni închisoare cu privare de libertate prin sentința penală nr.147/_ a Judecătoriei Z., definitivă la data de_, sunt concurente.
În baza art. 36 alin.1 raportat la art.33 lit.a) și art.34 lit.b) Cod penal, s-a contopit pedeapsa de 2 ani și 5 luni aplicată prin sentința penală nr.147/_ cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, cu privare de libertate.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.36 alin.3 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate partea din pedeapsă executată, respectiv de la data de_ la zi.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.191/2012 din_ emis de Judecătoria Zalău pentru punerea în executare a pedepsei aplicate prin sentința penală nr.147/_ și s-a dispus emiterea unor forme noi de executare.
În baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală, și art.1357 Cod civil, s-au admis acțiunile civile formulate de părțile
civile P. V., domiciliat în municipiul Z., str.Simion Bărnuțiu, nr.6, bl.A28, sc.F, ap.54, jud.Sălaj și P. T., domiciliat în municipiul Z., str.Simion Bărnuțiu, nr.4, bl.28, ap.28, jud.Sălaj și a fost obligat inculpatul L.
D. la plata sumelor de 100 lei către P. V. și 300 lei către P. T., reprezentând prejudiciul cauzat și nerecuperat.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul L.
D. la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
La începutul anului 2012, inculpatul s-a stabilit fără forme legale în municipiul Z. și a locuit sub conductele de căldură din zona "Scala";, iar pentru a-și procura resursele necesare traiului zilnic, strângea fier vechi pe care-l preda la centrele de profil.
În noaptea de 26/_, acesta s-a hotărât să sustragă acumulatori auto pe care să-i predea la un centru de colectare pentru a face rost de bani. Astfel, a forțat capota autoturismului marca Dacia cu numărul de înmatriculare SJ - 02 - CGV, proprietatea părții vătămate P. V. și a sustras din interior acumulatorul. În cursul aceleiași nopți și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a pătruns prin efracție în garajul părții vătămate P. T. situat pe strada Simion Bărnuțiu din municipiul Z., spărgând una din plăcile de azbociment din structura acoperișului garajului. După ce a intrat în garaj prin spațiul creat ca urmare a spargerii plăcii de azbociment, a sustras acumulatorul autoturismului Dacia cu numărul de înmatriculare_, ce se afla în garaj, autoturismul fiind proprietatea aceleiași părți vătămate.
După comiterea celor două acte materiale, inculpatul a ascuns acumulatorii într-un loc în apropierea Văii Z. lui în zona blocului Scala. Ulterior, acumulatorii au fost predați martorului Oros Alin Augustin, care lucra la un centru de colectare a fierului vechi aparținând S.C.Dropsystem S.R.L. Z. și a primit în schimbul lor suma de 17,01 lei, aspect ce rezultă din adeverința de primire și plată de la dosar, fila 53.
Inițial, în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut integral săvârșirea faptei, însă ulterior, cu ocazia audierii în fața procurorului și în fața instanței de judecată, acesta a negat săvârșirea faptei, susținând că la momentul săvârșirii faptei nu s-ar fi aflat în Z., ci la domiciliul său din localitatea Românași.
Potrivit prevederilor art.69 Cod procedură penală, declarațiile învinuitului sau inculpatului făcute pe parcursul procesului penal pot fi luate în considerare numai în măsura în acre se coroborează cu alte probe administrate în cauză. or, în speța de față, declarațiile inculpatului prin care acesta susține că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa sunt contrazise de declarațiile celorlalte persoane audiate în cauză, respectiv de cele ale martorilor Fărcaș Augustin, Varga Alexandru și Oros Alin Augustin. În ceea ce privește declarațiile martorilor Fărcaș Augustin și Varga Alexandru din fața instanței de judecată, instanța le va înlătura ca nesincere, din chiar cuprinsul lor rezultând că inculpatul le-ar fi cerut acestor martori să susțină că nu inculpatul este cel care a sustras acumulatorii auto, deși probele administrate îl indică pe acesta ca vinovat. De asemenea, declarația martorului Oros Alin Augustin vine să contrazică susținerile inculpatului în sensul că nu ar fi predat niciodată acumulatori auto la centrul de colectare a fierului vechi.
În drept, fapta inculpatului L. D., de a sustrage, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, din locuri publice, pe timp de
noapte și prin efracție acumulatorii autoturismelor părților vătămate P. V. și P. T., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e, g și i C.p. cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. și art.37 lit.b C.p.
Sub aspectul laturii obiective, instanța reține că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de luare a bunurilor din posesia părților vătămate, fără consimțământul acestora. Momentul consumării infracțiunii este marcat de ieșirea bunurilor din patrimoniul părților vătămate și trecerea lor în stăpânirea inculpatului. Urmarea imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin prejudiciul cauzat părților vătămate, constând în ieșirea din patrimoniul acestora a bunurilor sustrase și, corelativ, aproprierea acestora de către inculpat. Legătura de cauzalitate dintre acțiunea de sustragere și prejudiciul cauzat părților vătămate rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul L. D. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniilor părților vătămate, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, conștientizând, de asemenea, că a luat bunurile din posesia părților vătămate, fără consimțământul acestora. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul L. D. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c
C.pr.penală
În motivarea recursului s-a arătat că nu există probe de vinovăție a inculpatului, că furtul acumulatorilor a fost comis de o altă persoană.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
În baza probelor administrate în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu.
Astfel, din declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală, procesele-verbale de cercetare la fața locului, declarațiile părților civile, declarațiile martorilor F. Augustin, Varga Alexandru, Oros Alin-Augustin și procesul-verbal de confruntare și adeverința din care rezultă primirea acumulatorilor și plata acestora la centrul de colectare, rezultă cu certitudine că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei reținute n sarcina sa.
În aceste condiții, solicitarea de achitare a inculpatului pe considerentul că fapta nu a fost comisă de acesta apare ca nefondată.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 Cod penal, atât în ce privește cuantumul acesteia cât și în privința modalității de executare.
În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prev. de art. 385/9 C.pr.penală care să atragă casarea hotărârii atacate.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.penală, Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat, obligându-l potrivit art. 192 alin. 2 C.pr.penală, la 400 lei în favoarea statului reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L. D. împotriva sentintei penale nr. 418 din 16 noiembrie 2012 a Judecătoriei Z. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 29 ianuarie 2013 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. L. H. I. M.
GREFIER,
L. C.
Red.V.V.A./_ .
Dact.H.C./2 ex./_ . Jud.fond: Ș. M.C. .
| ← Decizia penală nr. 1715/2013. Furt calificat | Decizia penală nr. 1623/2013. Furt calificat → |
|---|
