Decizia penală nr. 1734/2013. Furt calificat
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1734/R/2013
Ședința publică din 18 decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. G., judecător
JUDECĂTORI: SS
V. V. A.
G.: DS
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror:
DANILA SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare împotriva sentinței penale nr.2517 din 24 octombrie 2013 a Judecătoriei B. M., privind pe inculpatul G. C. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,g, și i Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul din oficiu al inculpatului, av.Inaoliu M., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, să se dispună trimiterea cauzei la Judecătoria Baia Mare în vederea judecării fondului cauzei.
Susține că hotărârea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale este nelegală, întrucât inculpatului nu i s-a încălcat dreptul la apărare în faza de urmărire penală, acesta nefiind prezent la întocmirea vreunui act procedural, sustrăgându-se de la cercetări. Inculpatul a fost citat procedural de la domiciliul/reședința cunoscută, iar ulterior s-au emis mai multe mandate de aducere pentru ca acesta să fie prezent în fața organului de cercetare penală în vederea aducerii la cunoștință a învinuirii, a drepturilor procesuale și pentru luarea unei declarații, însă fără niciun rezultat. Doar în faza de cercetare judecătorească, inculpatul s-a prezentat în fața instanței și a solicitat aplicarea disp.art.320/1 C.pr.pen. Nu se impunea disjungerea cauzei și ulterior restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, ci continuarea procedurii în fața instanței și judecarea cauzei pe procedura simplificată, așa cum a solicitat chiar inculpatul.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Susține în totalitate argumentele și considerentele expuse de instanța fondului, apreciind că în mod corect s-a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.
Susține că art.197 alin.2 C.pr.pen. sancționează cu nulitatea absolută nerespectarea dispozițiilor legale privind asistarea învinuitului sau a inculpatului de către apărător atunci când aceasta este obligatorie, nulitate care, potrivit alin.3. nu poate fi înlăturată în niciun mod. Împrejurarea că inculpatul nu a fost
găsit în cursul urmăririi penale nu are relevanță sub aspectul dreptului la apărare, fiind obligatorie desemnarea unui apărător din oficiu potrivit disp.art.171 alin.2 C.pr.pen. Organul de urmărire penală trebuia să asigure prezența unui apărător din oficiu, raportat la infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, chiar dacă acesta nu a fost audiat. De altfel, prezența inculpatului în cursul cercetării judecătorești și solicitarea acestuia de a i se aplica disp.art.320/1 C.pr.pen. nu sunt de natură să înlăture nulitatea absolută, astfel că în mod corect s-a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale. Cu onorariu avocațial din FMJ.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 2517 din 24 octombrie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. -M., în baza art. 332 alin. 2 Cod de procedură penală, s-a restituit cauza privind pe inculpatul G. C. , cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare, în vederea refacerii urmăririi penale.
În baza art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, inclusiv onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 300 de lei către av. I. i A., care a fost avansat din fondurile M. ui Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul înregistrat pe rolul Judecătoriei B. M. sub nr. de dosar_, Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților Gherebeneș Bobi pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g și i cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, G. Romeo pentru săvârșirea
infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal și G. C. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal.
Prin Sentința penală nr. 1529/_ a Judecătoriei B. M., s-a dispus condamnarea inculpaților Gherebeneș Bobi și G. Romeo pentru săvârșirea
infracțiunilor de furt calificat și disjungerea cauzei față de inculpatul G. C.
.
Având în vedere că în dosarul nr._ al Judecătoriei B. M., s-a dispus trimiterea în judecată a unor inculpați majori alături de un inculpat minor, iar prezenta cauză a fost disjunsă din dosarul susmenționat, ședința de judecată, ca regulă generală, s-a desfășurat în condiții publice, în conformitate cu dispozițiile art. 486 Cod procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța a constatat că inculpatul minor G. C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, fără a se face aplicarea dispozițiilor art.
171 alin. 2 Cod de procedură penală potrivit cărora asistența juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor.
Dreptul la apărare, drept fundamental, este garantat de Constituția României, mai multe articole ale legii fundamentale dezvoltându-l și consacrându-i conținutul (art. 15(1), art. 16(1), art. 20 (1), art. 24 (1) (2), art. 124
(2), art. 131 (1).
Corelativ, dreptul la apărare este garantat în art. 6 Cod procedură penală, text care instituie obligații și în ce privește asigurarea deplinei exercitări a drepturilor procesuale, asigurarea posibilității pregătirii și exercitării lor, astfel
încât persoana învinuită sau inculpată să fie pedepsită potrivit vinovăției și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Conform art. 65 alin. 1 Cod procedură penală, sarcina administrării probelor în procesul penal, în cursul urmăririi penale, revine organului de urmărire penală, aceasta fiind cea mai importantă și laborioasă activitate a fazei urmăririi penale prin care se tinde la aflarea adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele (art. 62 Cod procedură penală).
Articolul 6 alin. 3 lit. c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, standard european de protecție în materia dreptului la apărare este, printre altele, un element al noțiunii de proces echitabil în materie penală care poate juca un rol important, în măsura în care nerespectarea inițială a acestui drept (asistență juridică în faza urmăririi penale) ar putea compromite caracterul echitabil al procesului penal (hotărârile Imbrioscia contra Elveției, din 24 noiembrie 1993, John Murray contra Marii Britanii din 28 octombrie 1994).
În Decizia nr. 33/200, Curtea Constituțională a constatat că art. 6 pct. 3 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului "consacră, de asemenea, regula asistenței juridice facultative, potrivit căruia părțile au dreptul la asistență juridică. De acest drept persoana îndreptățită poate dispune după cum crede de cuviință. Există însă situații în care legea impune asistența juridică obligatorie a învinuitului sau inculpatului, cum sunt cele prevăzute în art. 171 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală. În aceste cazuri apărarea are valoarea unei instituții de cert interes social, care funcționează atât în favoarea învinuitului sau inculpatului, cât și în vederea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, în considerarea unor situații speciale ce rezultă din însăși enumerarea cuprinsă în text";.
Articolul 197 alin. 2 Cod de procedură penală, sancționează cu nulitatea absolută nerespectarea dispozițiilor legale privind asistarea învinuitului sau inculpatului de către apărător atunci când aceasta este obligatorie, nulitate care, potrivit dispozițiilor alin. 3 al aceluiași text de lege nu poate fi înlăturată în niciun mod, care poate fi invocată în orice stare a procesului și poate fi luată în considerare chiar din oficiu.
Remediul procedural prevăzut de art. 332 alin. 2 Cod de procedură penală în cazul nerespectării dispozițiilor legale privitoare la asistarea învinuitului sau inculpatului de către apărător este restituirea cauzei procurorului pentru refacerea urmăririi penale, aceste dispoziții legale având un caracter imperativ ("instanța se desesizează și trimite cauza procurorului";)
Împrejurarea că inculpatul nu a fost găsit în cursul urmăririi penale nu are relevanță sub aspectul dreptului la apărare, fiind obligatorie desemnarea unui apărător din oficiu potrivit dispozițiilor art. 171 alin. 2 Cod de procedură penală.
De asemenea, susținerea potrivit căreia, în aplicarea dispozițiilor art. 172 alin. 2 Cod de procedură penală, organul de urmărire penală în cazul asistenței juridice obligatorii, asigură prezența apărătorului la ascultarea învinuitului sau
inculpatului, iar în prezenta cauză, nefiind audiat inculpatul, nu s-a impus nici desemnarea unui apărător, nu poate fi reținută de către instanță, art. 172 alin. 2 reglementând obligativitatea prezenței apărătorului în cazul audierii inculpatului, spre deosebire de celelalte acte de urmărire penală care pot fi efectuate de către organul de urmărire penală chiar în lipsa apărătorului dacă este îndeplinită condiția încunoștiințării acestuia.
Instanța a reținut că inculpatul s-a prezentat în cursul cercetării judecătorești, însă nu a dorit să dea declarații în cauză și a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1 cod de procedură penală, deși nu i-a fost prezentat materialul de urmărire penală, nu avea cunoștință despre probele administrate în
cursul urmăririi penale împotriva sa, probe administrate fără a beneficia de un drept efectiv la apărare. Având în vedere dispozițiile art. 197 alin. 2 și 3 Cod de procedură penală, instanța a apreciat că prezența inculpatului în cursul cercetării judecătorești, nu este de natură să înlăture nulitatea absolută și nici aplicarea dispozițiilor art. 332 alin. 2 Cod de procedură penală.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 332 alin. 2 Cod de procedură penală, a restituit cauza privind pe inculpatul G. C. , la Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare, în vederea refacerii urmăririi penale.
În baza art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, inclusiv onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 300 de lei către av. I. i A., care va fi avansat din fondurile M. ui Justiției.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA B. -M. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate cu trimiterea acesteia la instanța de fond pentru continuarea
judecății.
În motivele de recurs s-a arătat că restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale este nelegală, deoarece inculpatului nu i s-a încălcat dreptul la apărare în faza de urmărire penală, acesta nefiind prezent la întocmirea vreunui act procedural, sustrăgându-se de la cercetări .
Inculpatul a fost legal citat de la domiciliul cunoscut al acestuia, iar ulterior s-au emis mai multe mandate de aducere pentru ca acesta să fie prezentat în fața organelor de cercetare penală pentru a i se aduce la cunoștință învinuirea și drepturile procesuale, însă toate aceste eforturi au fost fără rezultat.
La instanța de fond inculpatul s-a prezentat și a solicitat aplicarea dispozițiilor art.320/1 C.p.p. sens în care nu se impunea disjungerea cauzei față de inculpat și restituirea acesteia la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, ci continuarea procedurii în fața instanței de judecată prevăzută de art.320/1 C.p.p.
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză au fost încălcate dispozițiile art.171 alin.2 C.p.p. potrivit cărora asistența juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, fără a face distincție de faza procesuală și dacă inculpatul este prezent sau nu la întocmirea actelor de urmărire penală.
Potrivit art.197 alin.2 C.p.p. încălcarea dispozițiilor privind asistența juridică a inculpatului când aceasta este obligatorie, sunt prevăzute cu sancțiunea nulității absolute.
Verificând dosarul de urmărire penală se constată că inculpatului G. C. nu i-a fost acordată asistența juridică de un apărător ales sau numit din oficiu, asistență juridică care era obligatorie potrivit art.171 alin.2 C.p.p..
Susținerile din motivele de recurs referitoare la faptul că inculpatul nu a fost prezent la efectuarea actelor de urmărire penală și că datorită acestui fapt asistența juridică nu era obligatorie, sunt neîntemeiate, deoarece asistența juridică pentru inculpatul minor este obligatorie potrivit art.171 alin.2 C.p.p. inclusiv în faza de urmărire penală și fără a specifica dacă inculpatul este prezent sau nu la întocmirea actelor de urmărire penală, sancțiune prevăzută cu nulitatea absolută potrivit art.197 alin.2 C.p.p.
Având în vedere că în faza de urmărire penală inculpatului minor G. C. nu i-a fost acordată asistența juridică la întocmirea actelor de urmărire penală, sancțiune care este prevăzută cu nulitatea absolută potrivit art.197 alin.2 C.p.p. și care nu poate fi înlăturată în nici un mod, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p. recursul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare împotriva sentinței penale nr.2517 din_ a Judecătoriei B. M. urmează să fie respins, ca nefondat.
În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați C. suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ.
Cheltuieli judiciare suportate de stat în recurs urmează să rămână în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare împotriva sentinței penale nr. 2517 din 24 octombrie 2013 a Judecătoriei B. M. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Ianoliu M. .
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 decembrie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
V. G. | S. | S. | , | V. V. A. |
G.
DS
se află în CO semnează prim-grefier T. M.
Red. V.G./S.M.D.
2 ex./_
J. .fond.C. R.
| ← Decizia penală nr. 1535/2013. Furt calificat | Decizia penală nr. 1216/2013. Furt calificat → |
|---|
