Decizia penală nr. 132/2013. Plângerea împotriva soluţiilor procurorului de neurmărire sau netrimitere în judecată
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 132/R/2013
Ședința publică de la 03 Aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE S. T.
Judecător A. -C. Ț. Judecător SS Grefier L. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către revizuentul M. M., împotriva sentinței penale nr. 51/CC/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., având ca obiect cerere de revizuire.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților de la dezbateri.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror D. Crăciunescu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de_ din partea revizuentului, prin apărătorul ales, note de ședință.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27 martie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T. UL
Prin sentinței penale nr.51/CC/_ a Judecătoriei C. -N., în temeiul art. 403 alin. 3 CPP raportat la art. 394 CPP coroborat cu Decizia RIL nr. LX(60)/2007 pronunțată de Î. a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul M. M. , cu domiciliul in comuna F., str. O. nr. 3 jud. C. și domiciliul procesual ales in mun. C. -N., B-dul 21 D. nr. 38 ap.1 jud. C. la sediul profesional al Cabinetului de Avocat M. V. , cu privire la decizia penala nr. 170/R/_ pronunțată de Tribunalul Cluj in dosar nr._ al Judecătoriei
C. -N. .
În temeiul art. 192 alin. CPP a fost obligat revizuientul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele :
Revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac, prin care se urmărește repararea erorilor unei hotărâri judecătorești penale, rămasă definitivă.
În conformitate cu dispozițiile art.402 și art.403 alin.1 Cod Procedură P. ă, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr.202/2010, la primirea lucrărilor trimise de procuror, președintele instanței fixează termen pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire, admisibilitate în principiu care se examinează în camera de consiliu fără citarea părților și fără participarea procurorului. Instanța examinează dacă cererea de revizuire este făcută în condițiile prevăzute de lege
și dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu.
Potrivit art. 394 Codul de Procedură P. ă, revizuirea poate fi cerută numai când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasa în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penala a comis o infracțiune in legătura cu cauza a cărei revizuire se cere si e) când doua sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia, cazurile expuse fiind limitative iar dispozițiile procedural penale fiind de strictă interpretare. De asemenea, prin pronunțarea unei noi sentințe prin revizuire trebuie să se tindă la pronunțarea unei hotărâri de achitare sau de încetare a procesului penal, adică la pronunțarea unei soluții diametral opuse față de cea a instanței de fond.
Astfel, calea extraordinară de atac a revizuirii se promovează în condiții procedurale mult mai stricte decât căile ordinare de atac, tocmai în considerarea caracterului aparte indus de legiuitor pentru această instituție juridică, datorată aspectului că prin aceasta se tinde la înlăturarea autorității de lucru judecat de care se bucură o hotărâre penală definitivă și care își produce efectele. Apare evidentă intenția legiuitorului de a nu permite reformarea unor hotărâri care sunt în puterea lucrului judecat, decât în situațiile excepționale în care se remarcă erori de judecată care nu au putut fi înlăturate pe calea recursului. Orice altă interpretare a revizuirii, în afara celei restrictive, este eronată, pentru că, în caz contrar s-ar deschide calea desființării oricărei sentințe definitive, ceea ce ar contraveni însuși scopului procesului penal.
În speța de față, instanța de fond a reținut că prin sentința penala nr. 123/_ pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca in dosar nr._ inculpatul M. M. a fost condamnat în temeiul art. 307 alin.2 Cod P. rap. la art. 63 alin 3 teza II Cod P. la pedeapsa amenzii penale de 5000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului prev și ped de art. 307 alin.2 Cod P., în temeiul art. 63/1 Cod P. s-a atras atenția inculpatului cu privire la faptul că, în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui pedeapsa cu pedeapsa închisorii, iar in temeiul art. 191 Cod Procedura P. a a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut ca din probele administrate in cursul procesului penal constând in declarațiile inculpatului, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor și înscrisurile depuse la dosar in cursul urmaririi penale si cercetarii judecatoresti a rezultat dincolo orice indoiala rezonabila ca inculpatul M.
M., persoana căreia i-a fost încredintată prin hotărâre judecătorească spre crestere si educare minora M. AUGUSTA M. A, a impiedicat in mod répétât incepând cu data de_ pe mama minorei, C. I. C. să aibă legături personale cu minora, in conditiile stabilite de ordonanta presedintială nr. 10182/_ a Judecătoriei C. -N.
și ulterior prin decizia civilă nr. 1401/R/_ | a Curtii de Apel C. . | ||
Prin decizia penala nr. 170/R/_ | pronunțata de T. | ul C. | instanța de |
recurs a respins ca neîntemeiat recursul declarat împotriva sentinței mai sus menționate de către recurentul M. M., subliniind ca din probele de la dosar, constând in principal din declarațiile martorei Isopescu A. G., raportul de evaluare psihologică a minorei, raportul întocmit de psihologul ce a asistat la audierea minorei în cadrul procesului ce avea ca obiect reglementarea vizitării minorului și procesul verbal de executare încheiat la data de_ de către executorul judecătoresc a reieșit in mod indubitabil ca partea vătămată a fost împiedicată de cel puțin 3 ori în perioada
iulie - august 2010 să ia legătura cu fiica sa, fie nemijlocit prin atitudinea inculpatului, care i-a transmis părții vătămate că nu își poate vedea fiica decât prin intermediul executorului judecătoresc, fie prin mijlocirea fetiței, care refuză categoric să își vadă mama, fără ca tatăl să tempereze atitudinea copilului manifestată împotriva mamei sale, și să o ajute pe fiica sa, cu înțelepciune, să treacă peste rezervele ce le are față de mamă, inculpatul nerealizând din păcate că atitudinea sa, de neimplicare în ajutarea fetiței de a depăși resentimentele pe care le are față de mamă, atitudine care se pare că inculpatului îi convine, încercând în acest fel a deplasa propria culpă pe un alt teren, se întoarce de fapt împotriva propriului său copil.
Verificând condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire formulate instanța constată că în cauză sunt îndeplinite cerințele art.396, 397 alin.1 și 2 și 398 Cod Procedură P. ă aceasta fiind formulată în scris de către condamnatul M. M. și adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, ca organ de urmărire penală corespunzător instanței care a soluționat cauza în primă instanță.
Cu toate acestea față de motivele invocate in mod expres de către revizuent în susținerea cererii sale instanța apreciază că problematica vinovăției/nevinovăției inculpatului a fost in mod definitiv tranșată de către instanța de control judiciar pe baza probelor administrate in cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești in fata instanței de fond iar acestea nu se circumscriu cazului de revizuire prevăzut de textul legal menționat.
În privința cazului de revizuire invocat in mod expres de către inculpat, instanța de fond a reținut ca din perspectiva prevederilor art. 394 alin.1 lit.a) Cod Procedura
P. a faptele sau împrejurările (faptele probatorii) noi se refera in mod exclusiv la probe noi si nicidecum la mijloacele de proba prin care se administrează probe deja cunoscute, acestea trebuind sa duca singure sau prin coroborarea cu alte probe la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare.
Se observă insa că înscrisurile depuse de către revizuent in susținerea cererii sale constând in procesele verbale încheiate de către organele de poliție din cadrul Postului de Politie F. la data de_ ,_ ,_ și_ sunt toate anterioare datei soluționării cauzei in fata instanței de recurs, si nu au caracter de noutate, acestea aflându-se în posesia revizuientului si care nu atesta decât
împrejurarea ca la datele respective partea vătămata nu s-ar fi aflat la domiciliul revizuentului, aspecte care nu sunt nici pe departe de natura a duce la o soluție de
achitare a revizuentului neînlăturând vinovăția acestuia in comiterea faptei de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului prev și ped de art. 307 alin.2 Cod P., cum de altfel a statuat instanța de control judiciar in mod definitiv.
De asemenea nici plângerea penala depusa de catre revizuent la data de_ împotriva martorei Isopescu A. G. nu reprezintă o proba noua in înțelesul textului de lege invocat, atâta timp cat declarațiile date de către aceasta martora au servit la stabilirea stării de fapt in fata instanței de fond si a celei de recurs nu in mod unilateral si singular ci prin coroborare cu restul materialului probator.
Pe cale de consecință, instanța de fond a apreciat ca împrejurările invocate de revizuient, dincolo de faptul că nu au caracter de noutate reprezintă în fapt, o prelungire
a probațiunii pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele de judecata care au soluționat cauza in mod definitiv si nu pot duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii, respectiv la pronunțarea unei soluții diametral opuse celei date în cauză.
În aceste condiții, în temeiul art. 403 alin.3 Cod de Procedură P. ă raportat la art.394 Cod Procedură P. ă coroborate cu Decizia nr.LX(60) a Î. pronunțată în recurs în interesul legii, constatând că din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror
nu rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu, reținând caracterul juridic al revizuirii - respectiv cale extraordinară de atac prin care sunt atacate hotărâri definitive care conțin grave erori de fapt - ce poate fi promovată numai pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, instanța a dispus, prin sentință, respingerea cererii de revizuire formulată de către revizuentul M. M., ca inadmisibilă.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod Procedură P. ă a obligat revizuentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat recurs în termen legal revizuentul M.
M. care solicită admiterea căii de atac promovate, casarea sentinței penale atacate și admiterea cererii de revizuire întrucât instanța de recurs nu a ținut cont la pronunțarea deciziei prin care a respins recursul împotriva sentinței de condamnare a inculpatului, de faptul că programul de vizitare al minorei de către mamă în anul 2009 (în perioada când programul era stabilit doar prin ordonanță președințială și nu definitiv) s-a efectuat doar în prezența tatălui, deci relațiile dintre mamă și fiică erau cordiale doar datorită prezenței tatălui - interpretând așadar în mod greșit probele de la dosar; a ținut cont doar de declarația martorei Isopescu A., însă aceasta este sora fostei soții a inculpatului și este un martor interesat în cauză împotriva căruia inculpatul a formulat plângere penală și nu a ținut cont de procesele verbale întocmite de către agenții de poliție din cadrul SGPR F. la datele de_ ,_ ,_ și_ din care reiese faptul că fosta soție este cea care nu a dorit să vadă minora și nu s-a prezentat la termenele fixate de instanță pentru a o vizita, de altfel ea formulează plângeri penale pentru motivul că nu a fost lăsată să vadă copilul la termene care nu au fost fixate de instanță.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul este nefondat deoarece în mod corect a stabilit instanța de fond că interpretarea greșită a probelor (greșită în opinia revizuientului inculpat) nu constituie motiv de revizuire, iar pentru ca o plângere penală formulată împotriva unui martor pentru mărturie mincinoasă să fie luată în considerare este necesar ca prin ordonanță a parchetului sau hotărâre a instanței să se stabilească în mod indubitabil că respectivul martor a comis infracțiunea de mărturie mincinoasă, simpla plângere împotriva acestuia nefiind suficientă pentru a constitui temeiul de revizuire prev. de art. 394 lit. b C.pr.pen..
În ceea ce privește faptul că instanța de recurs nu a ținut cont de procesele verbale întocmite în anul 2012 de către agenții de poliție din comuna F. din care ar rezulta că fosta soție a revizuientului este ce care nu respectă programul de vizitare a minorei, facem precizarea că instanța de recurs, pe de o parte, nu avea cum să țină cont de ele pentru că (atunci) inculpatul nu le depusese la dosar, iar pe de altă parte nici nu trebuia să țină cont de ele dacă ar fi fost depuse pentru că perioada infracțională, pentru care inculpatul a fost condamnat, este anterioară anului 2012. Deci, procesele verbale invocate de revizuient nu sunt fapte sau împrejurări noi care să ducă la soluția diametral opusă celei de condamnare, respectiv cea de achitare. Doar dacă aceste procese verbale s-ar fi referit la perioada infracțională și doar dacă nu ar fi fost depuse la dosar din cauză că inculpatul nu știa de existența lor s-ar fi putut pune problema admisibilității în principiu a cererii de revizuire.
Constatând că, într-adevăr, motivele invocate de recurent pentru revizuirea deciziei penale nr. 170/R/_ a T. ului C. nu se încadrează în cazurile exclusive de revizuire prev. de art. 394 C.pr.pen., în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de M. M. împotriva sentinței penale nr. 51/_ a Judecătoriei C. -N., petentul urmând a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul M. M., cu domiciliul procesual ales în mun. C. -N., b-dul 21 D. nr. 38, ap. 1, jud. C., împotriva sentinței penale nr. 51/CC/_ a Judecătoriei C. -N.
.
În baza art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă revizuientul să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR | ||
S. | T. A. | Ț. | SS |
GREFIER
L. B.
Red.S.T./C.B./2 ex./_
Jud.fond: T. L. P. -Pușcaș
| ← Sentința penală nr. 48/2013. Plângerea împotriva soluţiilor... | Sentința penală nr. 609/2013. Plângerea împotriva... → |
|---|
