Sentința penală nr. 291/2013. Plângerea împotriva soluţiilor procurorului de neurmărire sau netrimitere în judecată
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
SENTINȚA PENALĂ NR. 291
Ședința publică din data de 09 iulie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. T.
GREFIER: M. S.
S-a luat spre examinare cauza penală privind pe petenta SC M. E. S., precum și pe făptuitorul N. D. M., având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.)
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa reprezentantului petentei și a făptuitorului.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat de procuror
CRĂCIUNESCU.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că, la data de_, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a remis la dosar lucrarea prim-procurorului nr. 241/II/2/2013, astfel cum s-a solicitat la termenul anterior.
Instanța constată că soluția prim-procurorului a fost dată în data de_, iar plângerea petentei a fost înregistrată la instanță la data de_, însă pe plic este menționată data de _
.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază că plângerea petentei a fost formulată în termenul legal de 20 zile, luând în calcul data de pe plicul în care a fost comunicată la instanță, respectiv_ . Totodată arată că nu are cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public asupra fondului cauzei.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea plângerii petentei ca neîntemeiată și obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Apreciază că soluția dată în cauză de procuror și menținută de prim-procuror este legală și temeinică.
Cu privire la plângerea petentei, arată că se reproșează Parchetului faptul că nu a dat o soluție față de persoana juridică. Față de acest aspect, solicită a se verifica datele existente la dosar, respectiv faptul că plângerea formulată de petentă este îndreptată exclusiv împotriva unei persoane fizice, motiv pentru care apreciază că acest aspect nu poate fi invocat acum, petenta având posibilitatea de a face plângere separată.
De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că societatea petentului N. D. avea o activitate înfloritoare la data respectivă, motiv pentru care consideră că a existat posibilitatea reală a alimentării conturilor acesteia, cu precizarea că Negăru D. -M. a și invocat existența unor contracte care nu au fost onorate, astfel încât nici el nu și-a onorat obligațiile. Prin urmare, apreciază că nu se poate vorbi de o inducere în eroare, având în vedere că existau bani în cont, însă Casa județeană de Asigurări de Sănătate nu și-a respectat obligațiile, așa cum a arătat anterior, ajungându-se în cele din urmă la această situație.
Mai solicită a se avea în vedere faptul că o mare parte a biletelor la ordin au fost emise după livrarea produselor farmaceutice și consideră că acestea nu au fost hotărâtoare în ceea ce privește relațiile comerciale între părți, nefiind îndeplinite cerințele prev. de art. 215 C.pen. Menționează faptul că biletele la ordin nu sunt asimilate filei cec și consideră că nu este un element care face dovada inducerii în eroare.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea plângerii petentei. Instanța rămâne în pronunțare asupra plângerii.
T R I B U N A L U L
Prin plângerea înregistrată sub dosar nr._ petenta SC M. E. S. a atacat în termen legal rezoluția emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj în dosarul nr. 959/P/2010 la data de_ și rezoluția prim-procurorului aceluiași parchet nr. 241/II/2/_ privind netrimiterea în judecată a făptuitorului N. D. M. .
Prin rezoluția emisă la data de_ de către procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj în dosarul nr. 959/P/2010, în temeiul art. 228 alin. 6 și art. 10 lit. d C.pr.pen., în urma însușirii argumentelor cuprinse în propunerea organelor de cercetare penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul N. D. M. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. 1, 3 și 5 C.pen.
În referatul cu propunere de a nu se începe urmărirea penală, întocmit de către IPJ C. - Serviciul de Investigare a Fraudelor, se arată următoarele:
La data de_ s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare și distribuție nr. 1614/2006 între S.C. M. E. S.A. B. și S.C. FARMADON S.R.L. C. -N. . S.C. M.
S.A. B. și-a mutat sediul din Mun. B., în Jud. Ilfov, com. Mogoșoaia și a devenit
S.C. M. E. S.R.L., rămânând același C.U.I. 9311280.
În baza contractului de vânzare-cumpărare și distribuție nr. 1614/2006, încheiat între cele două societăți, S.G. M. E. S.A. livrează produse farmaceutice prin diviziile sale către
S.C. FARMADON S.R.L. C. -N. . Din declarația numitei Petrișor Adela, director regional al
S.C. M. E. S.R.L. și din documentele puse la dispoziție de către aceasta, rezultă că s-au livrat produse către societatea din C. în valoare de aproximativ 2.500.000 lei, plățile făcându- se cu întârziere dar nu au fost probleme majore până în anul 2009.
În perioada martie 2009- martie 2010 reprezentanții S.C. M. E. S.R.L. au livrat pe bază de facturi (aproximativ 2061 facturi), produse farmaceutice către S.C. FARMADON
S.R.L. C. -N., dar administratorul societății - numitul N. D. M. - nu a achitat la termen toate facturile scadente, rămânând un sold de 1.523.153,66 lei. Pentru a acoperi o parte din datoriile pe care la avea, numitul N. D. M. a emis în perioada iunie 2009- septembrie 2009 un număr de 8 bilete la ordin cu date scadente pentru perioada iunie 2009-februarie 2010, bilete în valoare totală de 936.763,90 lei.
La scadență, biletele la ordin au fost depuse în bancă pentru decontare dar au fost refuzate la plată. Reprezentanții S.C. M. E. S.R.L. au luat la cunoștință în luna iulie 2009 că au fost refuzate la plată primele două bilete la ordin, dar cu toate acestea nu au sistat livrările de marfa către S.C. FARMADON S.R.L. C. -N., conform clauzelor contractuale, ci au livrat în continuare medicamente. Tot în luna iulie 2009, reprezentanții S.C. M. E. S.R.L., au încheiat un proces verbal de eșalonare a plăților cu S.C. FARMADON S.R.L. C. -
N. până în luna august 2009, dar nici acesta nu a fost respectat în totalitate, mai mult, în
această lună a fost refuzat un nou bilet la ordin, dar nici de această dată nu au fost sistate livrările de marfă către S.C. FARMADON S.R.L. C. -N., care a acceptat alte eșalonări ale plăților și alte bilete la ordin, livrând în continuare mărfuri.
Reprezentanții S.C. M. E. S.R.L, nu au luat în considerare clauzele contractuale stipulate în contractul de vânzare cumpărare și distribuție nr. 1614/2006 și anume sistarea livrărilor către cumpărător dacă acesta întârzie cu plata mai mult de 25 de zile de la livrare și au livrat mărfuri până la începutul anului 2010.
În luna martie 2010 S.C. M. E. S.R.L., prin reprezentanții săi legali, solicită Tribunalului C. în dosarul_ emiterea unei ordonanțe de plată prin care să oblige S.C. FARMADON S.R.L. C. -N. să-și achite datoria. Prin ordonanța comercială nr. l833/2010 a Tribunalului Comercial C. s-a admis în parte ordonanța de plată, dându-se totodată drept reprezentanților S.C. FARMADON S.R.L. C. -N. să depună cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare. Reprezentanții S.C. FARMADON S.R.L. C. -N. se folosesc de această cale de atac și depun cerere în anulare, iar Tribunalul Comercial Cluj admite cererea în dosarul nr._, anulează ordonanța comercială nr. 1833/2010 prin care obligă S.C. FARMADON S.R.L. C. -N. să-și achite datoria pe motiv că este netemeinică și obligă SC M. E. S.R.L. să plătească cheltuielile de judecată, aceasta fiind irevocabilă.
În luna iunie 2010 reprezentanții S.C. M. E. S.R.L., solicită Tribunalului Comercial C. deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea S.C. FARMADON S.R.L.
C. -N., dar și acest demers este respins prin sentința comercială 1533/2011.
La această dată S.C. FARMADON S.R.L. C. -N. a devenit S.C. DOMINE IMOBILIARE S.R.L Oradea, schimbându-și sediul în alt județ, rămânând asociat unic numitul
N. D. M. care a solicitat intrarea în reorganizare judiciară, iar prin sentința nr. 2632/F/2011 pronunțată în dosarul 12._ a fost numit un administrator judiciar. Conform declarației numitei Petrișor Adela, director regional al S.C. M. E. S.R.L., respectiv conform tabelului preliminar al creditorilor, societatea S.C. M. E. S.R.L. a fost înscrisă la masa credală.
Având în vedere cele mai sus menționate, s-a constatat faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune faptă prev. și ped. de art. 215, alin. 1, 3 și 5 CP., sub aspectul laturii subiective, fapta fiind comisă fără intenție, în sensul cerut de legea penală.
Din probele administrate nu au rezultat indicii cu privire la existența unor mijloace de inducere sau menținere în eroare a persoanelor vătămate, pe parcursul derulării relațiilor comerciale.
Mai mult decât atât, fiind vorba de un act de comerț încheiat între profesioniști partea vătămată nu poate invoca nici măcar o amăgire rezultată din emiterea biletelor la ordin, fiind vorba de o nerespectare a clauzelor contractuale.
In al doilea rând, trebuie avut în vedere că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 58/1934, biletul la ordin este un înscris prin care o persoană, numită emitent, se obligă să plătească banii la scadență altei persoane, numită beneficiar, ori la ordinul acesteia. La emiterea biletelor la ordin legea nu cere pentru emitent existența disponibilului pe care se obligă să-1 plătească beneficiarului, astfel că nu se poate afirma că emitentul induce în eroare pe beneficiar, prezentându-i în mod nereal că este solvabil pentru suma înscrisă pe biletul la ordin; acesta doar se obligă ca, la o anumită dată, să plătească o anumită sumă de bani, și nu atestă nereal că și posedă acea sumă în momentul emiterii titlului. In concluzie, emitentul se obligă ca la o anumită dată să plătească o sumă de bani, însă nu atestă în mod nereal că și posedă acea sumă
de bani în momentul emiterii titlului. În acest sens sunt și Normele - Cadru ale B.N.R. nr. 6 din_ privind comerțul făcut de societățile bancare și celelalte societăți de credit, cu cambii și bilete la ordin, emise pe baza Legii nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, modific. prin Legea nr. 83/1994, care, la pct. 490 arată că "Biletul la ordin este un titlu de credit, sub semnătură privată, care pune în legătură în procesul creării sale două persoane: subscriitorul sau emitentul și beneficiarul. Titlul este creat de emitent în calitate de debitor care se obligă să plătească o sumă de bani fixată la un anumit termen sau la prezentarea unei alte persoane, denumită beneficiar care are calitatea de creditor. "
Fiind vorb a despre un angaja ment de plată c e conține asu marea în m od unilateral a unei
obligații pecu niare f ață de benef iciar, în caz de neplată este atrasă răspund erea ci vilă
contractuală gen erată de nee xecutarea unei o bligații, ce dă naștere unei acțiuni directe sa u în
regres cât și executări i ne mijlocite a biletelor la ordin potrivit art. 57-64 din Legea nr. 58/1934. Prin urmare, în cauza de față, din ansamblul probelor administrate, nu rezultă că numitul N. D. M. a desfășurat o activitate de inducere și menținere în eroare a persoanei vătămate, prin care să îi cauzeze o pagubă, iar acesta nu a urmărit producerea acestui rezultat. Simpla asumare de către făptuitor a obligației contractuale de plată a mărfurilor ori simpla emitere a unor instrumente de plată în condițiile arătate, nu se circumscrie activității de înșelăciune, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile de realizare ale acesteia sub aspectul
elementelor constitutive.
Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj petenta SC M. E. S. .
Prin rezoluția 241/II/2/2013 prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj a respins la data de_ plângerea formulată de S.C. M. E. S.R.L. împotriva rezoluției nr. 959/P/2010 din_ a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, ca nefiind întemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin plângerea împotriva soluției SC M. E. S. contestă dispoziția dată de către procuror, arătând că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, criticând insuficiența materialului probator efectuat in cauză.
În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, petenta arată faptul ca aceasta ar consta în aceea că ar fi fost emise cele 8 bielete la ordin, cunoscându-se împrejurarea că nu exista ori că nu ar fi putut să fie la data scadenței suficient disponibil în cont.
În concret, între cele două părți au existat relații comerciale care s-au derulat începând cu anul 2006. În anul 2009 SC Farmadorm S. a întâmpinat dificultăți la plata produselor
achiziționate și, pentru plata acestora, a emis 8 bilete la ordin. La scadență, aceste bilete la ordin nu au putut fi încasate datorită lipsei disponibilului; împrejurarea inexistenței disponibilităților nu poate fi considerată drept element de inducere în eroare, la fel cum nici
pretinsa cun oaștere a lipsei lichid ităților o ri a unei posibi le lipse a lichiditățil or de că tre
f ăptuitor nu poate f i invocată drept a rgu me nt în susținer ea unei plângeri pent ru săvârș irea
inf racțiunii de înșelă ciu ne.
Cum emiterea unor bilete la ordin fără a avea disponibil suficient nu este apreciată de legiuitor drept o variantă agravantă a infracțiunii de înșelăciune ori o formă distinctă de înșelăciune, pentru a stabili existența infracțiunii de înșelăciune în cazul dat este necesar a ne
raporta la definiția infracțiunii de înșelăciune cuprinsă în alin. 1 al aceluiași articol, în care se prevede că înșelăciunea reprezintă inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoasă sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în condițiile alin. 3, această inducere în eroare fiind necesară în vedea încheierii ori executării unui contract ori,
așa cum este prezentată fapta de către partea vătămată, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
Biletul la ordin este un înscris prin care o persoană se obligă să plătească o sumă de bani unei alte persoane la scadență sau la ordinul acesteia; biletul la ordin nu este asimilat cecului, este un titlu de credit și conține doar asumarea unei obligații de plată. Drept urmare, se constată că simpla obligație de a plăti o anumită sumă de bani, obligație nefinalizată, nu poate fi considerată ca element esențial, prin ea însăși, a unei induceri în eroare cu ocazia executării unui contract.
Așa cum am arătat, împotriva acestor rezoluții a formulat plângere în temeiul art. 2781
C.pr.pen. petenta SC M. E. S., invocând în esență aceleași argumente ca și cele prezentate în plângerea penală, respectiv în plângerea adresată prim-procurorului, respectiv faptul că făptuitorul cu bună știință a emis un număr de 8 bilete la ordin fără acoperire a căror valoare totală este de 936.763,9 lei, asigurând petenta că respectivele bilete la ordin vor fi achitate la scadență în condițiile în care știa că nu are sau că nu va avea la data scadenței
acestora disponibilul în cont necesar acoperirii lor, cu unica intenție de a induce în eroare beneficiarul și neavând în nici un moment intenția de a efectua plățile respective. De asemenea, s-a arătat că este evident că petenta nu ar fi continuat să execute contractele încheiate între părți în lipsa asigurărilor primite din partea făptuitorului că va face plata sumelor datorate și, prin atitudinea sa a indus și menținut în eroare petenta. Se impută parchetului faptul că nu a dat dovadă de rol activ și nu a verificat dacă la momentul emiterii biletelor la ordin societatea făptuitorului avea disponibil în bancă și nici nu a stabilit dacă făptuitorul a avut vreodată în bancă disponibilul necesar, de asemenea că nu au fost verificate documentele contabile ale societății, nu s-a făcut nici un demers pentru atragerea răspunderii penale a societății comerciale. În final, față de valoarea ridicată a prejudiciului cauzat de făptuitor - indicată la suma de 5.721.154,43 lei și scopul ilicit avut în vedere de făptuitor, s-a concluzionat că se impune admiterea plângerii, restituirea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale și efectuării unei expertize contabile care să releve elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.
Analizând plângerea formulată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală și a dispozițiilor legale în materie, instanța constată că aceasta este nefondată, rezoluțiile atacate fiind legale și temeinice.
Răspunzând argumentelor petentei:
În primul rând, așa cum s-a arătat și mai sus, biletul la ordin este un înscris comercial (titlu de credit) prin care emitentul (debitorul) își asumă obligația personală si necondiționată sa plătească pentru respectivul înscris unei alte persoane, numite beneficiar (creditor), o anumită sumă de bani, la o dată fixă numită scadență și într-un loc bine determinat. Printre condițiile de emitere valabilă a biletului la ordin nu este prevăzută aceea a existenței unui disponibil bancar la data emiterii biletului la ordin ori la scadență. Biletul la ordin este doar o recunoaștere a existenței unei datorii a debitorului către creditor și care, de regulă, se introduce spre decontare prin intermediul sistemului bancar. Dacă debitorul nu efectuează plata sumei specificate nu înseamnă că el comite automat o infracțiune. În legea biletului la ordin sau în Codul penal nu este prevăzută vreo infracțiune legată de emiterea biletului la ordin fără acoperire, cum sunt, de exemplu, cea prevăzută de art. 215 alin. 4 C.pen sau cele prevăzute de Legea cecului. Prin urmare, dacă debitorul nu-și respectă promisiunea de plată, creditorul are la dispoziție acțiunile directe sau în regres precum și executarea silită, ceea ce petenta a și făcut.
În al doilea rând, putem discuta despre infracțiunea de înșelăciune în ipoteza dată, raportându-ne la alin. 1 al art. 215 C.pen., caz în care trebuie să se dovedească existența unei induceri în eroare, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a uneia adevărate, cu scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a produs o pagubă. Ori, cărui fel de inducere în eroare a căzut victimă societatea petentă dacă aceasta a știut tot timpul, de la chiar începutul relațiilor comerciale din anul 2006, ce fel de platnică este societatea făptuitorului? Cum se poate afirma că a fost indusă sau menținută în eroare cât timp petenta a stabilit cu făptuitorul termene de eșalonare a plăților restante, a acceptat să i se emită bilete la ordin cu scadență și de 150 de zile, după ce a livrat produ s ele ,
după ce societatea nu a plătit la scadență chi ar primul bilet la or din și nu a pus în aplicare prevederile contractuale referitoare la sistarea livrărilor de marfă dacă debitorul nu plătește în termen de 25 de zile de la scadență, continuând să livreze marfa în pofida tuturor neplăților?
În realitate, petenta a acceptat toate întârzierile la plată datorită relațiilor comerciale înfloritoare care au existat între cele două societăți comerciale înainte de declanșarea crizei economice și nu datorită asigurărilor făptuitorului că va efectua plățile la scadență..
Întrucât în practica judiciară au existat numeroase soluții contradictorii cu privire la întrunirea sau nu a elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prin emitere de cecuri fără acoperire prev. de art. 214 alin. 4 C.pen., în anul 2005 s-a pronunțat Decizia nr. IX în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a stabilit că
"fapta de emitere a unui cec asupra unei instituții de credit sau asupra unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară…, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă posesorului cecului, constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. 4 C.pen. Dacă beneficiarul cecului are cunoștință, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. 1, pct. 2 din Legea nr. 59/1934";. Pornind de la premisa clară că biletele la ordin au fost emise după ce societatea făptuitorului nu a achitat la scadență datorii anterioare și aplicând raționamentul de mai sus, concluzionăm că reprezentanții petentei știau foarte bine că făptuitorul nu avea disponibil în conturi la momentul emiterii biletului la ordin, căci altfel ar fi plătit atunci întreaga sumă datorată și nu mai era nevoie de emiterea biletelor la ordin, prin urmare nu s-a comis infracțiunea de înșelăciune. Prin similitudine cu decizia de recurs în interesul legii, ar trebui căutată o infracțiune prevăzută de legea specială a biletului la ordin similară cu cea prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea cecului (emiterea unui cec fără acoperire fără inducere în eroare). Însă o astfel de infracțiune nu există.
În al treilea rând, prejudiciul produs prin fapta de neachitare la scadență a sumelor înscrise pe biletele la ordin nu este de 5.721.154,43 lei. Această sumă este totalul datoriei societății făptuitorului față de petentă prin toate diviziile sale. Datoria menționată pe toate cele 8 bilete la ordin este în cuantum total de 936.763,9 lei.
În al patrulea rând, ar exista infracțiunea de înșelăciune în forma dată numai în ipoteza în care s-ar dovedi că făptuitorul știa clar că nu va avea niciodată sumele menționate pe biletele la ordin și nu a intenționat niciodată să le plătească. Însă în prezenta speță o astfel de dovadă considerăm că nu se poate face și nu din cauza "lipsei de rol activ"; a organelor de urmărire penală ci pentru că trebuie să existe elemente extrinseci care să dovedească intenția frauduloasă a făptuitorului. Însă, la dosarul cauzei există dovada faptului că relațiile comerciale dintre cele două firme s-au derulat în condiții corespunzătoare timp de cel puțin 3 ani, problemele ivindu-se abia în anul 2009, există indicii temeinice că societății făptuitorului
nu i-au fost achitate sume imense de către Casa de Asigurări de Sănătate a Județului C. și este arhicunoscut faptul că, în România, efectele crizei financiare s-au produs cu adevărat abia în anul 2009. Prin urmare, examinarea conturilor societății pe parcursul perioadei infracționale și presupusa constatare a faptului că acestea au fost mai mereu goale, nu va contrabalansa cele 3 argumente expuse.
Nu în ultimul rând, nu este dovedit scopul producerii unui folos material injust pentru făptuitor sau pentru, să presupunem, societatea sa. Aceasta se află în prezent în procedura falimentului, cauza fiind judecată de Tribunalul Bihor.
Dacă petenta ar fi dorit să fie angrenată răspunderea penală a SC Farmadon S. sau a SC Domine Imobiliare S. atunci ar fi făcut fără îndoială plângere penală și împotriva acesteia. De altfel, mai are și acum această posibilitate.
În consecință, constatând că rezoluțiile atacate sunt temeinice și legale, în temeiul art. 2781alin. 8 lit. a C.pr.pen. se va respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta SC M.
E. S. împotriva acestora, cu obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
PENTUR ACESTE MOTIVE ÎN NUMLELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
În baza art. 2781alin. 8 lit. a C.pr.pen. respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta SC M. E. S., cu sediul ales în B., str. Brândușelor, C. 3, nr.3 A, et.1, sector 3 împotriva rezoluției emise la data de_ de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj în dosarul nr. 959/P/2010 și a rezoluției prim-procurorului aceluiași parchet nr. 241/II/2/2013, pe care le menține.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. obligă petenta să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi_ .
PREȘEDINTE GREFIER
S. T. M. S.
Red.S.T./C.B./3 ex./_
| ← Sentința penală nr. 313/2013. Plângerea împotriva... | Sentința penală nr. 48/2013. Plângerea împotriva soluţiilor... → |
|---|
