Decizia penală nr. 132/2013. Omor
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.132/A/2013
Ședința publică din 17 iunie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: ANA C., judecător JUDECĂTOR: M. Ș.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin PROCUROR - V. TRĂISTARU
S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul O. A. împotriva sentinței penale nr.38 din 24 aprilie 2013 a Tribunalului S., pronunțată în dosar nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art.20 C.pen. rap. la art.174 al.1, art.175 al.1 lit.c C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul O. A., în stare de arest, asistat de către apărător ales, av. B. Aurelia, din cadrul Baroului S.
, cu delegația la dosar și partea vătămată O. R. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul O. A., arată că își menține apelul formulat în cauză.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.
Apărătorul ales al inculpatului O. A. , în baza art.379 al.2 lit.a C.pr.pen., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și rejudecând cauza, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la
infracțiunea de omor calificat prev. de art.20 rap. la art.174, 175 lit.c C.pen., în infracțiunea de lovire și alte violențe prev. de art.180 al.2/1 C.pen., și, în consecință, în baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 al.1 lit.h C.pr.pen., a se dispune în baza art.180 al.4 C.pen., încetarea procesului penal întrucât părțile s-au împăcat.
În subsidiar, solicită redozarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante și aplicarea disp.art.76 al.1 lit.a C.pen.
Referitor la încadrarea juridică dată faptei, arată că prin sentința penală nr.38 din_, Tribunalul Sălaj a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat. Consideră nelegală sentința instanței de fond cu privire la menținerea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu.
Solicită a se avea în vedere împrejurarea că la termenul din data de _
, în fața instanței de fond, inculpatul O. A., prin apărător ales, a formulat cerere de schimbare a încadrării juridice. În susținerea cererii s-a invocat probatoriul administrat în cauză, din care nu rezultă că inculpatul a acționat cu intenția directă sau indirectă de a suprima viața victimei. Cu toate acestea,
instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, având în vedere obiectul folosit și zona lezată. Ori, pentru a se face o încadrare juridică corectă este necesar a fi avute în vedere și analizate și alte împrejurări cum ar fi :
numărul loviturilor, atitudinea psihică a făptuitorului în momentul săvârșirii faptei, precum și raporturile inculpatului cu victima, anterior săvârșirii faptei.
În subsidiar, solicită redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia și reținerea circumstanțelor atenuante, întrucât instanța de fond în mod nelegal a aplicat pedeapsa de 6 ani închisoare care este mult prea severă, fără a reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art.74 C.pen.
Solicită aplicarea art.73 lit.b C.pen., iar în situația în care se va considera că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se reține scuza provocării, a se reține celelalte circumstanțe judiciare prev. de art.74 lit.a, b și c C.pen., respectiv
împrejurarea că inculpatul este la prima confruntare cu legea penală, a recunoscut și regretat fapta comisă, este încadrat în muncă, are trei copii în întreținere și este un bun gospodar așa cum rezultă din caracterizările depuse la dosar.
Ca modalitate de executare, solicită a se face aplicarea art.86/1 C.pr.pen., sau art.86/7 C.pen.
În susținerea acestei cereri, invocă faptul că există suficiente date din care rezultă că inculpatul lăsat în libertate nu va săvârși alte infracțiuni, scopul pedepsei putând fi atins și fără privare de libertate.
Partea vătămată O. R. , arată că s-a împăcat cu soțul său. Solicită a se avea în vedere că inculpatul a fost cel care i-a dat primul ajutor, este singurul sprijin al familiei și au trei copii în întreținere.
Solicită aplicarea unei pedepse fără privarea de libertate a inculpatului.
Reprezentantul M. ui P. solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că, în ceea ce privește starea de fapt dedusă judecății, recunoașterea necondiționată a stării de fapt din rechizitoriu implică și elementul constitutiv al intenției sub aspectul existenței acestuia. Din această perspectivă, consideră legală încadrarea juridică și solicită respingerea cererii de schimbare a acesteia, toate elementele din dosar dovedind tentativa la infracțiunea de omor calificat, reținută corect de către instanță.
Consideră că nu există nici un dubiu cu privire la aspectul de previziune a inculpatului, în momentul aplicării loviturii și urmarea care s-a putut produce și pe care inculpatul a acceptat-o.
Prin urmare, solicită a nu se da curs nici solicitării de a constata că a intervenit împăcarea și încetarea procesului penal.
În ceea ce privește stabilirea elementelor necesare unei corecte individualizări a pedepsei, apreciază că soluția primei instanțe este dincolo de criticile aduse, din dosarul cauzei nu se relevă nici elemente legate de starea de provocare, iar împrejurările legate de modul în care inculpatul a comis fapta sunt, de asemenea, clare.
Cu privire la reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 C.pen., consideră că aceste împrejurări nu există în cauză, datorită probațiunii extinse, realizate chiar la solicitarea inculpatului.
Date fiind și împrejurările corect constate de instanță, respectiv că inculpatul nu înțelege să-și modifice comportamentul care se află în legătură de cauzalitate directă cu urmarea din prezentul dosar, consideră că în mod corect s-a dozat pedeapsa și s-a stabilit modalitatea de executare, neexistând elemente pentru a crea convingerea instanței că este posibilă o reeducare a inculpatului în alt fel.
Precizează că este vădit că aplicarea art.320/1 C.pr.pen., cu implicarea recunoașterii faptei de către inculpat este pur formală, pentru a putea beneficia
de reducerea limitelor de pedeapsă, fiind dovedit ulterior că inculpatul nu își asumă responsabilitatea pentru fapta comisă.
Prin urmare, apreciază că soluția instanței este legală și temeinică, motiv pentru care solicită respingerea apelului ca nefondat.
Inculpatul O. A. , având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său. Susține că nu a săvârșit fapta cu intenția de a pune în pericol viața soției sale, fapta producându-se pe fondul consumului de alcool și a stării de nervozitate. De asemenea, arată că la momentul comiterii faptei, se gândea doar la o atenționare a părții civile.
Depune la dosar un memoriu care solicită a fi avut în vedere la soluționarea apelului.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.38 din 24 aprilie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. a fost condamnat inculpatul O. A. (fiul lui V. și L.
, născut la data de_, în loc. B., jud. S., cetățenia română, studii școala profesională, ocupația muncitor, locul de muncă Biserica Greco-Catolică Șimleu Silvaniei, starea civilă căsătorit, stagiul militar îndeplinit, fără antecedente penale, cu domiciliul în loc. B., nr. 274, com. Pericei, jud. S., C.N.P. 1. )
În baza art. 20 raportat la art.174 alin.1 și art.175 lit.c Cod penal, cu aplicarea art.3201alin.4 și 7 Cod procedură penală la 6 (șase) ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe o durată de 2 (doi) ani.
S-a făcut aplicarea art.71 raportat la art.64 lit.a teza a II-a lit.b Cod penal, din momentul în care hotărârea de condamnare rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei
S-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă prevenția, începând cu data de_, la zi.
S-a dispus păstrarea la camera de corpuri delicte a Tribunalului S. respectiv camera de corpuri delicte a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, până la soluționarea definitivă a cauzei, a următoarelor mijloace materiale de probă: 2 cuțite, hainele părții vătămate, o bluză material textil de culoare verde, o bluză material textil culoare deschisă, față pernă pat, deget mănușă, S-a constatat că partea vătămată O. R., soția inculpatului, și respectiv
S. J. DE A. -S., nu s-au constituit părți civile în cauză.
S-a admis cererea părții civile S. J. DE U. -Z. și a fost obligat inculpatul să-i plătească suma de 981,62 lei, despăgubiri materiale (reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate O.
R. ) actualizată cu dobânda oficială a BNR, începând cu data de_ și până la data plății efective.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 600 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul O. A. a fost cercetat în dosarul nr.20/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, iar prin ordonanțele din data de_, a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de acesta pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, faptă prev. și ped. de art.20 Cod penal rap. la art.174 alin.1 Cod penal și art.175 alin.1 lit.c Cod penal și totodată a fost luată față de inculpat măsura preventivă a reținerii, pe o durata de 24 de ore, începând cu data de_ ora 0450 până la data de_ ora 0450, iar
prin încheierea penală nr.2/C/_ a Tribunalului S. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 19 ianuarie 2013 și până la data de 16 februarie 2013, inclusiv.
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, din data de _
, a fost trimis în judecată inculpatul O. A., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev.de art.20 Cod penal, raportat la art.174 alin.1,
175 alin.1 lit.c Cod penal, iar instanța verificând din oficiu temeinicia și legalitatea arestării preventive a inculpatului, în conformitate cu prev.art.3001Cod pr. pen., în ședința din_, a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea impun privarea de libertate a inculpatului și în cursul judecății, menținându-se în continuare măsura arestării preventive a acestuia, prin încheierea din data de_ .
În baza întregului material probator administrat în cursul urmăririi penale și anume: proces-verbal de examinare corporală O. A. (f.22); procesul- verbal de cercetare la fața locului și fotografii judiciare (f.20-21 23-44); declarațiile învinuitului O. A. (f.8-9,10,16-17,18-19); declarațiile martorului Gudal Veaceslav (f.52-53); declarațiile martorului O. Dionis Alin (f.54,74-75); declarațiile părții vătămate O. R. (f.55-56,72-73); adresa nr.68/X/10/_ concluzii preliminare privind pe O. R. și foaie de observație (f.60,61-68,78- 94); proces-verbal de la A. uri de U. (f.103,104,105-107); raport de constatare medico-legală nr.76/ II/a/2 din data de_ (f.95-96,55-72); fișă cazier judiciar (f.11); mijloace materiale de probă: 2 cuțite, hainele părții vătămate o bluză material textil de culoare verde, o bluză material textil culoare deschisă, față pernă pat, deget mănușă, mijloace materiale de probă
: 2 cuțite, hainele părții vătămate, o bluză material textil de culoare verde, o bluză material textil de culoare deschisă, față pernă pat, deget mănușă; proces-verbal de prezentare al materialului de urmărire penală (f.108-
109) - prin actul de sesizare a instanței au fost reținute în fapt, următoarele:
Inculpatul O. A. este căsătorit cu partea vătămată O. R., cei doi locuind, împreună cu fiul lor mai mic, martorul O. Dionis-Alin, în jud.S., comuna Pericei, localitatea B. nr.274. Inculpatul obișnuiește să consume alcool, iar când este băut uneori devine agresiv, fapt confirmat prin declarațiile tuturor celor trei persoane susmenționate.
În data de_, după amiază, inculpatul a consumat la locuință cantitatea de aproximativ 300 grame de palincă. Apoi s-a certat cu soția și fiul său. Enervat, la un moment dat, acesta a luat un cuțit de bucătărie pe care și l- a pus la brâu. A urcat la etaj unde, din hol se face accesul în 2 dormitoare - în stânga fiind cel folosit de martorul O. Dionis-Alin, iar în dreapta cel folosit de inculpat și soția sa.
La un moment dat, toți cei trei se aflau în dormitorul inculpatului, unde acesta a scos cuțitul și a început să îl amenințe cu acesta pe martorul O. Dionis-Alin. Martorul s-a retras cu spatele, ajungând pe hol, iar apoi mergând tot cu spatele a intrat în propriul său dormitor, lăsând ușa întredeschisă pentru ca în momentul în care inculpatul își va introduce mâna să i-o imobilizeze cu ușa și să reușească să îi ia cuțitul. În acest timp, partea vătămată a ieșit pe hol după inculpat, în încercarea de a-și apăra copilul. Văzând că nu mai ajunge la martor, inculpatul s-a întors și a lovit-o cu cuțitul pe partea vătămată.
Lovitura a fost aplicată în zona pectorală stângă, sub claviculă. Din actele medico-legale privind-o pe partea vătămată rezultă că plaga avea la suprafață o lungime de aproximativ 2 cm, iar canalul plăgii avea lungimea de aproximativ 8 cm, fiind orientat dinspre exterior spre interior. Aceste constatări se coroborează cu declarația părții vătămate, prin care arată că inculpatul i-a aplicat o lovitură puternică, care a trecut prin cele 2 bluze, cu care era îmbrăcată partea
vătămată. Obiectele de îmbrăcăminte ridicate confirmă existența tăieturii în zona situată sub mâneca stângă, iar pata de sânge confirmă hemoragia declanșată în urma loviturii (f.47-49 ). În final, în urma măsurătorilor, cuțitului utilizat ca și corp delict, s-a stabilit că are o lamă în lungime de 13 cm, din care începând de la vârf, pe o lungime de 3-4 cm au fost identificate urme de sânge.
Coroborând toate aceste probe rezultă fără dubii faptul că inculpatul i-a aplicat părții vătămate o lovitură puternică cu cuțitul în zona inimii, producând o plagă înjunghiată care însă a avut un traseu oblic, nelovind nici unul dintre organele vitale. Aceste aspecte sunt confirmate și de martorul Gudal Veaceslav, medicul care a efectuat intervenția chirurgicală asupra victimei.
Martorul O. Dionis a auzit țipătul părții vătămate și l-a văzut pe inculpat, care a coborât în fugă pe scări, având cuțitul asupra lui. Martorul a sunat la ambulanță, relatând că inculpatul, tatăl său, a înjunghiat-o pe partea vătămată, mama sa, aproape de inimă, între umăr și sân. Transcrierea acestei convorbiri confirmă sinceritatea declarației date de martorul O. Dionis, deoarece și operatorului îi relatează că inculpatul a vrut să îl lovească întâi pe el cu cuțitul (f.106 ). Din transcriere mai rezultă că inculpatul îi zice părții vătămate: "N-ai crezut ! N-ai crezut ! Doamnă, în viața ta n-ai crezut!";, fiind în mod evident referiri la amenințări anterioare agresiunii (f.107 ).
Între timp, partea vătămată s-a dus în cameră încercând să panseze rana. Aici a revenit și inculpatul care avea încă în mână cuțitul și l-a pus pe sobă de unde a fost pus în hol, pe calorifer, de către martorul O. Dionis-Alin.
Partea vătămată a fost transportată la S. J. de U., unde s-a constatat că prezenta o plagă prin înjunghiere la nivelul hemitoracelui stâng și un hematom în regiunea pectorală stânga de aproximativ 10 cm diametru. A fost supusă unei intervenții chirurgicale, constatându-se că canalul plăgii era de aproximativ 8 cm adâncime - aspect confirmat și de întinderea hematomului. Având în vedere traiectoria plăgii - oblic, din exterior spre interior, aceasta nu a atins organe vitale și nu a pus în primejdie viața victimei din punct de vedere medico-legal. Leziunile cauzate au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Afirmațiile pății vătămate care arată că este posibil ca inculpatul să nu o fi văzut când s-a întors către ea, sunt evident nesincere, aceste aspecte nefiind avansate decât după arestarea inculpatului, în momentul în care partea vătămată arată că ar dori să se împace cu acesta. Aceste aspecte nu au fost relevate în primele declarații și aceste apărări nu le-a avansat nici măcar inculpatul. Dimpotrivă, inculpatul a declarat că a lovit-o cu cuțitul din cauză că era nervos pe partea vătămată (f.8).
În fața instanței, cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă inculpatul a afirmat că poate a vrut să o lovească pe partea vătămată doar în mână. În oricare din ipoteze este evidentă intenția de a lovi cu cuțitul.
Dar peste acestea, cele mai concludente sunt probele materiale (respectiv obiectele de îmbrăcăminte purtate de victimă) și actele medico-legale. Aceste confirmă că inculpatul a aplicat o lovitură cu cuțitul, plaga fiind la suprafață de aproximativ 2 cm, deci nu o tăietură pe care o putea produce accidental - iar lovitura a fost puternică, fapt demonstrat pe lângă declarațiile părții vătămate, de străpungerea celor două bluze și producerea unei plăgi cu o adâncime de 8 cm. Toate acestea exclud o faptă accidentală și demonstrează că inculpatul a aplicat lovitura cu intenție directă, în zona inimii.
La primul termen de judecată, din data de_, partea vătămată O. R.
, a învederat instanței de judecată că nu are pretenții, sens în care nu se constituie parte civilă contra inculpatului O. A., și că participă în prezenta cauză în calitate de parte vătămată, pentru a pune concluzii pe latură penală.
Partea vătămată O. R. a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză. De asemenea, S. J. de A. S. nu a precizat în cursul urmăririi penale dacă se constituie sau nu parte civilă în cauză cu contravaloarea transportului părții vătămate la Spital și nici nu a formulat vreo cerere în acest sens, în dosar, până la acest termen. În schimb, S. J. de U. Z. s-a constituit parte civilă cu suma de 981,62 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate, actualizată cu dobânda oficială a BNR, începând cu data de_ și până la data plății efective, încă din cursul urmării penale ( f. 62 d.u.p ).
Pe de altă parte, instanța a învederat inculpatului că poate uza de prevederile art. 320, ind. 1 Cod procedură penală, care prevăd că judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmările penală, dacă inculpatul recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare al
instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția probelor în circumstanțiere, sens în care pedeapsa este redusă cu o treime, inculpatul arătând că recunoaște faptele reținute în actul de sesizare al instanței și nu solicită administrarea de probe, solicitând judecarea conform procedurii simplificate, astfel încât, instanța, admițând cererea a procedat la luarea unei declarații în acest sens, cele declarate fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei (f.38).
Astfel, apărătorul inculpatului, av. Sălăjan S., a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri în circumstanțiere referitoare la inculpat, respectiv: recomandare de la preotul Cristian Borz din Parohia greco-catolică B. ; din partea Primăriei comunei Pericei; precum și o solicitare din partea numitei S.C. Aurarom Serv S.R.L., prin care aceasta îți exprimă acordul ca în cazul în care inculpatul O. A., va fi condamnat la pedeapsa închisorii cu executare la locul de muncă, să execute pedeapsa în unitatea sa, ca muncitor necalificat
La ultimul termen de judecată din data de_ , s-a depus la dosarul cauzei, de către S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj, referatul de evaluare psihosocială a inculpatului O. A. , în vârstă de 52 de ani, efectuat la solicitarea instanței, din care rezultă că inculpatul este un mare consumator de alcool, debutul consumului având loc la vârsta de 17-18 ani când a început să muncească în domeniul producției de alcool, însă în ultimii 4-5 ani a consumat mai mult alcool din obișnuința de a bea, dar și pentru că a fost afectat de moartea mamei sale. Astfel, conform propriilor afirmații, înainte de a fi arestat, inculpatul consuma sistematic alcool și se întâmpla o dată - de două ori pe săptămână, să consume alcool în cantități mari (300 ml țuică, bere, vin) ajungând în stare de ebrietate, situații în care manifesta agresivitate verbală față de membrii familiei (ridica tonul și le aducea injurii). Conștientizează că în cazul său consumul de alcool reprezintă o problemă, fapt recunoscut și înainte de comiterea faptei, când soția, copiii și ceilalți membrii ai familiei i-au cerut în mod repetat să renunțe la consumul de alcool, însă inculpatul mărturisește că nu va reuși să se abțină total, deoarece lucrează în domeniul producției de alcool, un mediu ce se constituie într-un factor de menținere a comportamentului adictiv.
În legătura cu infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, inculpatul susține că în data de_ a consumat țuică și vin în cantitate foarte mare și din această cauză, în jurul orelor 20-21, între el și soție a intervenit o ceartă și la un moment dat "fiind foarte nervos"; a luat în mână un cuțit, îndreptându-se spre soție tocmai în momentul în care aceasta se întorcea la rândul ei spre el, producându-i o plagă înțepată în partea stângă sus a trunchiului. Inculpatul susține că a luat cuțitul în mână cu intenția de a o speria pe soția sa și pentru a o determina să nu îl mai certe. Recunoaște că și de
alte ori, tot pe fondul consumului de alcool s-a întâmplat să o agreseze verbal pe soția sa și uneori chiar și fizic, dar "nu așa de rău încât să ajungă la spital";. Inculpatul arată că regretă sincer fapta săvârșită și că i-a cerut iertare soției cele întâmplate și că aceasta i-a oferit iertarea și că este motivat ca după liberarea din penitenciar să depună toate eforturile necesare pentru a avea o relație
adecvată cu toți membrii familiei, astfel încât "totul să fie bine"; fiind dispus în acest sens să accepte ajutorul unui specialist (pentru decelerarea comportamentului adictiv de a consuma alcool) sau ajutorul preotului din sat. Concilierea dintre cei doi soți a fost confirmată de către fiul lor și de restul surselor din comunitate, însă există persoane care privesc cu îndoială această împăcare, considerând că după o asemenea experiență nu poți să mai ai încredere în soț. Cei mai mulți însă îl compătimesc, atât pe inculpat cât și pe ceilalți membri ai familiei, considerând că ceea ce s-a întâmplat a fost un accident nefericit, ce i-a afectat în mică măsură relațiile și imaginea. Cu privire la planurile sale de viitor, inculpatul a menționat că dorește să-și continue activitatea în baza proiectului finanțat de UE, precum și cea de distilerie, să înființeze o crescătorie de prepelițe și să fie alături de familia sa.
În ce privește perspectivele de reintegrare în societate, referatul de evaluare psihosocială a inculpatului O. A., concluzionează că lipsa de antecedente comportamentale de acest gen, imaginea pe care inculpatul o are în comunitate, precum și sprijinul de care se bucură din partea familiei extinse, sun factori de natură să îl sprijine în această direcție, însă tendințele sale conflictuale se pot perpetua în cazul continuării consumului de alcool în exces, motiv pentru care, în vederea creșterii autocontrolului ar fi necesară monitorizarea acestuia și acordarea la nevoie a unor servicii de asistență/consiliere (f.52-54).
Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, din tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1, art. 175, alin. 1 lit. c, Cod penal, în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzute de art. 180 alin. 2, ind. 1 Cod penal. Din probele administrate în cauză, respectiv raportul de constatare medico-legală, declarațiile părții vătămate O. R., declarațiile martorului O. Dionis Alin, fiul
inculpatului, declarațiile martorului Gudal Viaceaslav și declarațiile inculpatului, s-a apreciat că inculpatul O. A. nu a aplicat lovitura de cuțit cu intenția de a o ucide pe soția sa, partea vătămată O. R. . Rezultă din probele
mai sus menționate că în timp ce inculpatul se îndrepta cu cuțitul spre fiul său, care s-a refugiat în camera vecină, partea vătămată O. R. s-a apropiat de inculpat, iar acesta s-a întors brusc și din lateral i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în zona pectorală stângă, sub claviculă, lovitura având o traiectorie lateral oblică și aproape paralelă cu corpul victimei, iar în urma loviturii, victima a suferit leziuni care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale și care nu i-au pus în primejdie viața. Deși inculpatul recunoaște că a lovit-o cu cuțitul pe soția sa, a arătat că nu a avut intenția să o omoare, chiar și din rechizitoriu nu se susține în mod expres că inculpatul ar fi acționat cu intenția directă sau indirectă de a o ucide pe victimă.
Analizând mai întâi cauza sub acest aspect, tribunalul a găsit că cererea formulată de apărătorul inculpatului pentru schimbarea încadrării juridice nu poate fi însușită de instanță; astfel, în mod judicios procurorul a avut în vedere la încadrarea juridică a faptei, ca fiind infracțiunea de tentativă la omor calificat, raportat la criterii general acceptate în doctrină și practica judiciară, respectiv obiectul vulnerant utilizat - cuțit cu o lamă în lungime de 13 cm; intensitatea cu care s-a aplicat lovitura; zona în care s-a aplicat lovitura - zona inimii; împrejurările în care s-a săvârșit fapta (stare de nervozitate, pe fondul unei stări avansate de ebrietate). Astfel, din probatoriul administrat rezultă fără dubii că
inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu intenție și în mod cert, chiar dacă nu a urmărit, cel puțin a acceptat, într-un moment de maximă resuscitare, pe fondul consumului de alcool, urmarea acțiunii sale, respectiv suprimarea vieții părții vătămate (intenție indirectă).
Soluționând așadar cauza în fond, doar pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale - în conformitate cu prevederile art.3201Cod procedură penală - și a stării de fapt reținută prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut ca dovedită fapta inculpatului O. A. care, în data de_ i-a aplicat o lovitură de cuțit părții vătămate O. R., soția sa, producându-i acesteia o plagă cu adâncimea de 8 cm în zona pectorală stângă, care a necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
În drept, s-a stabili că fapta inculpatului O. A., săvârșită în condițiile mai sus arătate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, de tentativă la omor calificat, faptă prev. și ped. de art. 20 Cod penal, raportat la art.174 alin.1, 175 alin.1 lit.c Cod penal și a fost condamnat la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare și interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii (ca pedeapsă complementară).
La cuantificarea și individualizarea pedepsei, instanța de fond a ținut cont de limitele legale de pedeapsă, după reducerea lor cu o treime, potrivit art.3201alin. (7) Cod procedură penală, precum și, în conformitate cu prev. art.72 și art.181alin.2 Cod penal, de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, respectiv starea de ebrietate a inculpatului, precum și de circumstanțele personale, respectiv vârsta inculpatului și lipsa antecedentelor penale, fără a neglija însă nesinceritatea în descrierea faptelor (nu face nici o referire la faptul că l-a atacat inițial cu cuțitul pe fiul său, ba chiar neagă această împrejurare, minimalizând gravitatea faptelor, inclusiv cu ocazia acordării ultimului cuvânt), lipsa reală de compasiune și empatie față de membrii familiei și comportamentul agresiv față de aceștia în situații similare (a se vedea în acest sens și înregistrările video a primelor declarații- f.71 d.u.p), lipsa unei determinări clare din partea inculpatului, în schimbarea comportamentului antisocial. Evident, raportat la cuantumul pedepsei aplicate, nu s-a putut pune problema unei forme alternative de executare (prin muncă, sub control judiciar) însă, oricum, raportat la dependența acestuia de alcool, cu manifestări de agresivitate față de cei din jur, de care însuși inculpatul este conștient că îi va fi foarte greu să se desprindă, cel puțin în viitorul apropiat, instanța de fond a apreciat că lăsarea acestuia în libertate, constituie un real pericol pentru membrii comunității și în special pentru membrii familiei.
Fiind vorba de pedeapsa închisorii, cu executare în penitenciar, instanța de fond a făcut aplicarea art.71 raportat la art.64 lit.a teza a II-a lit.b Cod penal, privind pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, din momentul în care hotărârea de condamnare rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art.350 Cod procedură penală și art.88 Cod penal, instanța de fond a menținut măsura arestării preventive a inculpatului raportat la pedeapsa aplicată și conduita acestuia față de membrii familiei și a dedus din pedeapsă prevenția, începând cu data de_ la zi.
În baza art.109 Cod procedură penală, instanța a dispus păstrarea la camera de corpuri delicte a Tribunalului S. respectiv camera de corpuri delicte a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, până la soluționarea definitivă a cauzei, a mijloacelor materiale de probă.
În ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, instanța de fond a constatat că partea vătămată O. R., soția inculpatului, și respectiv S. județean de A. -S., nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art.14 Cod procedură penală comb. cu art.1349, 1357 și urm. Cod civil, art.313 din OUG nr.72/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.95/2006, s-a admis cererea părții civile S. J. DE U. -Z. și a fost obligat inculpatul să-i plătească suma de 981,62 lei, despăgubiri materiale (reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate O.
R. ), actualizată cu dobânda oficială a BNR, începând cu data de_ și până la data plății efective.
În baza art.191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 600 lei, cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul O. A., solicitând desființarea acesteia și, pronunțând o nouă hotărâre, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art.20 rap. la art.174, 175 lit.c C.pen., în infracțiunea de lovire și alte violențe prev. de art.180 al.2/1 C.pen. și, în consecință, în baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 al.1 lit.h C.pr.pen., a se dispune în baza art.180 al.4 C.pen., încetarea procesului penal, întrucât părțile s-au împăcat; în subsidiar, redozarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art.74 C.pen. și aplicarea dispoz. art.86/1 sau art.86/7 C.pen. privind modalitatea de executare a pedepsei.
În motivarea apelului, s-a arătat în primul rând că, instanța a făcut o greșită încadrare juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului ca fiind tentativă la omor calificat, deoarece din întreg probatoriul administrat nu rezultă că inculpatul a acționat cu intenția directă sau indirectă de a suprima viața victimei, având în vedere că: leziunea produsă victimei nu a fost în zona inimii, ci mai mult sub claviculă; nr. de zile de îngrijiri medicale necesar victimei pentru vindecare a fost de 8-9 zile; leziunile nu au pus în primejdie viața victimei.
Apoi, ținând seama de numărul loviturilor, atitudinea psihică a făptuitorului în momentul săvârșirii faptei, precum și raporturile inculpatului cu victima, anterior săvârșirii faptei, în cauză nu se poate susține că inculpatul a acționat cu intenția suprimării vieții victimei, ci doar cu intenția de a-i aplica o corecție. După prima lovitură, inculpatul nu a continuat acțiunea pentru a-și atinge presupusul scop, ci a procedat la îngrijirea victimei.
S-a apreciat astfel, că inculpatul a comis infracțiunea de lovire și, prin urmare, deoarece părțile s-au împăcat, se poate dispune încetarea procesului penal.
În susținerea solicitării subsidiare - de reducere a pedepsei și schimbare a modalității de executare a acesteia - s-a arătat că, în favoarea inculpatului se poate reține circumstanța atenuantă prev. de art.73 lit.b C.pen., în sensul că inculpatul a acționat sub imperiul unei puternice tulburări determinate de atitudinea victimei care, l-a certat și l-a amenințat că îl internează la psihiatrie.
Apoi, se pot reține în favoarea inculpatului, ca circumstanțe atenuante
împrejurările privind - conduita bună a inculpatului înainte de comiterea prezentei fapte, fiind la prima confruntare cu legea penală; stăruința depusă de inculpat pentru înlăturarea rezultatului infracțiunii - rezultă din probele dosarului că, după agresiune, inculpatul a acordat victimei primul ajutor; inculpatul a fost sincer și a manifestat un real regret pentru cele întâmplate, a
cerut iertare soției care, împreună cu familia, îl vizitează la penitenciar și îl sprijină din toate punctele de vedere.
Rezultă din referatul de evaluare psiho-socială a inculpatului că acesta este apreciat în comunitate, duce o existență corectă, este încadrat în muncă, este susținut de familie, prezintă și anumite probleme medicale, astfel că, în raport de toate aceste elemente, dar și de restul datelor de la dosar privind atitudinea sa după comiterea faptei, rezultă că scopul pedepsei poate fi realizat și fără privare de libertate, suspendarea sub supraveghere, cu impunerea unor obligații în sarcina inculpatului, fiind suficientă pentru realizarea scopului prev. de art.52 C.pen. De asemenea, executarea pedepsei la locul de muncă ar putea fi benefică inculpatului, reeducării și reintegrării sale sociale, S.C. Aurarom Serv S.R.L., dându-și acordul în acest sens.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.378 C.pr.pen., Curtea constată nefondat apelul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În cauză, judecata a avut loc în procedura simplificată prev. de art.320/1 C.pr.pen., inculpatul recunoscând comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, așa cum a fost reținută în actul de sesizare, solicitând judecarea sa în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Așa fiind, raportat și la motivele de apel, instanța de control judiciar se va limita doar la analiza individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului și, respectiv, a criticilor referitoare la încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina sa.
Astfel, sub cel din urmă aspect - al încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului - Curtea constată că în mod corect, judecătorul fondului a stabilit, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale (necontestate și însușite de inculpat) că, fapta inculpatului O. A., care în data de_ a
aplicat părții vătămate O. R. - soția sa, o lovitură de cuțit, cauzându-i o plagă cu lungimea de 2 cm, diametrul de 10 cm și adâncimea de 8 cm în zona pectorală stângă, ce a necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art.20 C.pen. rap. la art.174 al.1, art.175 al.1 lit.c C.pen.
În mod corect și, în acord cu jurisprudența în materie, instanța a arătat motivat, aspectele relevante sub aspectul încadrării juridice a faptei, pe care le-a avut în vedere, respectiv: obiectul vulnerant utilizat - cuțit cu o lamă în lungime de 13 cm, apt deci, de a produce suprimarea vieții; intensitatea cu care s-a aplicat lovitura - mare, dacă se au în vedere dimensiunile leziunii cauzate; zona în care s-a aplicat lovitura - hemitorace stâng, cadran superior extern, pectoral stâng - într-adevăr, nu la nivelul inimii, dar foarte aproape de inimă; împrejurările în care s-a săvârșit fapta (stare de nervozitate, pe fondul unei stări avansate de ebrietate) - toate aceste elemente dovedind fără dubiu că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu intenție, cel puțin indirectă și, chiar dacă nu a urmărit, a acceptat totuși, rezultatul acțiunii sale - posibilitatea suprimării vieții părții vătămate.
Sunt irelevante, sub același aspect, împrejurările invocate în apărare de inculpat, în sensul că nu poate fi vorba de tentativă de omor pentru că lovitura nu a fost în zona inimii, ci mai mult sub claviculă; că nr. de zile de îngrijiri medicale necesar victimei pentru vindecare a fost doar de 8-9 zile; că leziunile nu au pus în primejdie viața victimei; raporturile dintre inculpat și victimă anterioare faptei - dimpotrivă, rezultă din actele dosarului că acestea nu au fost foarte echilibrate, inculpatul având și anterior un comportament agresiv față de membrii familiei, pe fondul consumului cronic de alcool.
Cu privire la solicitarea reținerii în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prev. de art.73 lit.b C.pen., în sensul că inculpatul a acționat sub
imperiul unei puternice tulburări determinate de atitudinea victimei care, l-a certat și l-a amenințat că îl internează la psihiatrie - Curtea constată că aceasta nu poate fi primită, pe de o parte, pentru că nu sunt probe la dosar în acest sens, iar pe de altă parte, pentru că nici nu este admisibilă o astfel de cerere în această fază procesuală, în calea de atac doar a inculpatului.
Astfel, rezultă din actele de urmărire penală că, într-adevăr, între părți a existat o ceartă, pe fondul căreia, știindu-se că inculpatul, în stare de ebrietate este agresiv, partea vătămată și fiul acesteia au avansat ideea de a-l interna pe inculpat la psihiatrie, moment în care acesta s-a enervat. Nu rezultă însă că inculpatul ar fi fost amenințat cu această internare și nici că, acest aspect l-ar fi tulburat într-atât, încât să acționeze disproporționat cu presupusa "atingere gravă adusă demnității sale";, atingere care, în fapt nu putea exista, avansarea unor soluții terapeutice pentru starea cronică de dependență de alcool în care se găsea inculpatul, neputând ofensa pe cineva, fiind o atitudine normală a oricărei familii preocupate de soarta membrilor săi.
Pe de altă parte, această "așa-zisă"; stare de provocare nu a fost invocată de inculpat în primă instanță, el și-a însușit probele de la urmărire penală, a recunoscut fapta, așa cum a fost descrisă în rechizitoriu - unde nu se face vorbire că inculpatul ar fi acționat, provocat fiind de partea vătămată - prevalându-se de dispoz. art.320/1 C.pr.pen. Așa fiind, nu poate fi primită această nouă stare de fapt învederată de inculpat în propria lui cale de atac, pentru că ar trebui pentru dovedirea acesteia, să fie înlăturate dispoz.art.320/1 C.pr.pen. și demarată cercetarea judecătorească, ceea ce ar crea o situație mai grea inculpatului în propria lui cale de atac, lucru inadmisibil.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei la care s-a oprit prima instanță, Curtea constată că judecătorul fondului a valorificat eficient criteriile prev. de art.72 C.pen., având în vedere: gradul de pericol social concret al faptei comise - ridicat, raportat la natura infracțiunii comise, importanța relațiilor sociale lezate ; limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă ( pedeapsa cu închisoarea de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni - limite reduse cu 1/3 urmare a aplicării dispoz. art.320/1 alin.7 C.pr.pen., deci pedeapsa de la 5 ani la 8 ani și 4 luni închisoare); persoana inculpatului - fără antecedente penale, cu o atitudine procesuală corespunzătoare, recunoscând și regretând fapta.
S-a aplicat astfel, o pedeapsă în limite legale, foarte aproape de minimul special ( redus cu 1/3), în măsură să asigure scopul prev. de art.52 C.pen.
Curtea apreciază că nu se impune în cauză, a se da o eficiență mai mare decât cea reclamată de dispoz. art.320/1 C.pr.pen. împrejurării că inculpatul a fost sincer și a recunoscut fapta, pentru că ar însemna, pe de o parte, a se da o dublă semnificație acestei împrejurări, iar pe de altă parte, a lipsi practic de conținut dispoz. art.52 C.pen. privind scopul pedepsei. Numai dacă s-ar identifica în cauză, alte împrejurări, în afară de recunoașterea faptei, care să se circumscrie dispoz. art.74 lit.c C.pen., s-ar putea reține circumstanța atenuantă prevăzută de acest text legal.
Din aceeași rațiune, a asigurării realizării scopului pedepsei, nu se impune valorificarea ca circumstanță atenuantă nici a atitudinii anterioare a inculpatului, constând în lipsa antecedentelor penale, deoarece, aceasta este practic o atitudine firească, normală, a oricărui cetățean de bună credință și nu trebuie neapărat recompensată, făcut un titlu de glorie din acest lucru firesc, în lipsa unor evidențieri cu totul speciale, care să reclame acest tip de clemență.
În ceea ce privește circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.b C.pen. - stăruința pentru a înlătura rezultatul infracțiunii - întrucât inculpatul ar fi acordat victimei primul ajutor, Curtea constată că nici aceasta nu este incidentă în cauză, fiul victimei, martorul O. Dionis Alin fiind cel care a sunat la A., iar inculpatul nu a făcut nimic deosebit pentru a ajuta victima.
Nu se identifică în cauză nici alte posibile împrejurări, care să poată fi valorificate ca circumstanțe atenuante, în sensul art.74 alin.2 C.pen., ci dimpotrivă, din referințele dosarului rezultând mai mult împrejurări nefavorabile inculpatului, relativ la comportamentul său anterior.
Pentru faptul că, se apreciază corespunzător scopului prev. de art.52 C.pen., gravității faptei și periculozității inculpatului, cuantumul pedepsei stabilit de instanță, nu se impune a mai face referiri la modalitatea de executare a acesteia, nefiind îndeplinite în cauză condițiile legale pentru suspendarea sub supraveghere sau pentru executarea la locul de muncă a pedepsei
Așa fiind, față de toate aceste considerente, se constată nefondat apelul în cauză, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.379 pct.1 lit.b C.pr.pen.
În baza art.383 alin.1/1 și 2 C.pr.pen. se va menține starea de arest a inculpatului și se va deduce din pedeapsa aplicată timpul arestului preventiv, începând cu data de 18 ianuarie 2013 și până în prezent.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul apelant să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul O. A., fiul lui V. și L., născut la 27 septembrie 1960, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr.38 din 24 aprilie 2013 a Tribunalului S. .
Menține starea de arest a inculpatului.
Potrivit art. 88 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 18 ianuarie 2013 și până în prezent.
Obligă pe inculpatul apelant să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare. Pronunțată în ședință publică din 17 iunie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | |
ANA C. | M. | Ș. |
GREFIER
M. B.
Red.A.C./Dact.A.C.
3 ex./_
Jud. fond:S.M.
| ← Decizia penală nr. 67/2013. Omor | Sentința penală nr. 34/2013. Omor → |
|---|
